21,512 matches
-
peste tine. Li s-a acrit de atîta admirație și respect. În sine, pîna n-o ajung angaralele, e un lucru bun. Te ții la o parte. Iei distanță. Ești calm. Ți se pare ca înțelegi. De moarte, ca să te temi îți trebuie imaginație". Că și, la fel de înverșunat împotriva lui însuși: Fotografiile făcute rîndul trecut de Mărie, aspre, neconcesive. Șunt un moșulică pierit, îmbătrînit înainte de vreme. Am zîmbetul lui tata, blînd și dezamăgit. Deci, vorba lui Moromete, pe asta mă bazez
Un postcioranian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17964_a_19289]
-
Peste oglinzi că hrană din Treime/ Cînd totul freamătă și lumile se rup/ De malurile altădată calde/ Cu spumă zeițelor pe degete.// Prin întuneric umblă cu bîlbîiri pe ochi/ Sunetul frămîntat al unei crizanteme./ E mască mea, dublura ce ma teme/ Și sfîrtecă-nflorirea care e somn de rochii.// Iubito, iarăși cu moartea mă adăpostești,/ Pe lînga tihna, în curăția ce o cunoaște spinul? În curăția ce o cunoaște spinul). Că și: Atîta parfum învins poartă haină ta/ Și nu ai limbă
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]
-
a fi citită de două categorii de intelectuali, din două tipuri diferite de considerațiuni: mai întîi de arhitecți, pentru a li se reaminti cît de strînsă este legătura dintre disciplină lor și umanioare sau științele sociale (lucru pe care mă tem că unii au înclinația, la noi cel putin, să îl uite sau să îl ignore) și apoi de către un intelectual general, poate mai puțin conștient de implicațiile teoriilor arhitecturale în mai vastă tradiție de gîndire a Occidentului. Subiectul studiului autoarei
Între Petrarca Si Brunelleschi by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17975_a_19300]
-
doi autori, speriați de perspectivă continuării pe linia pe care pornise Șerban Codrin, se străduiesc să treacă rapid - "fotografia tatei/ mai vibrează pe cruce", ca ultim semn al dezechilibrului de adineaori. Spuneam că inclusiv Șerban Codrin pare că s-a temut de terțina lui precedentă pentru că în următoarea, magistrală, scrie: "munții din luna/ cu nimic nu tulbură/ crizantemele". Poemul, în esență unul de dragoste, continuă cu evocarea unei întâlniri amoroase, dar nu lipsesc versurile de profundă meditație existențiala: o terțina tulburătoare
Mai nimic despre "lirica niponă" by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/18004_a_19329]
-
grupate într-o addenda la selecția poetului. Istorioarele sunt savuroase în primul rând pentru că mizează pe apetitul cititorului de totdeauna pentru zicerile cu talc. Găsim aici "poante" de început de secol XIX, iar moralizările finale, de care Golescu însuși se temea că ar lovi prea în plin, sunt încă, pentru cititorul de azi, o sursă de umor. Personajele care se perinda au iz de epocă, dar și permanentă de caracter: hoți și păgubiți, țigani isteți și evrei hâtri, fete frumușele și
Cărticică de învătătură by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/18001_a_19326]
-
n.m.) poate să zică orice-i va plăcea, eu am băgat de curînd seama că e de rea-credință!... El mi-a mărturisit că-i este rușine să-mi spună pînă la ce punct mă iubește și e gelos și se teme că mă va pierde"). Și a mai venit, curînd, episodul sentimental Iuliu Roșca, care răspîndea zvonul că nutrea gînduri matrimoniale. Dar la 26 decembrie 1881, ajunsă la Iași, îi declară, totuși, că nu poate trăi fără el, poetul, și ori
Scrisori de dragoste by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18005_a_19330]
-
la spate, sub el. Așa l-am văzut și pe tata. Se cățărase cu genunchii pe mami și o strîngea de gît. M-am speriat atît de rău, că am fost pe punctul să urlu. Dacă nu m-aș fi temut. Avea și obiceiul prost a ma lua de ureche, dar să stau și să mă uit la el, cum o chinuia acolo, cum se trîntise peste ea și o pisa, măruntind-o, încît abia de se mai putea zvîrcoli, era dincolo de
Daneliuc îndrăgostit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18010_a_19335]
-
și suspenda opoziția ce le separă. Nemăsura sceleraților din Orașul minunilor și a fărădelegilor lor nu ne trezește neîncrederea, nici nu ne indignează: e ca si cum, în mijlocul unei scene de coșmar, am auzi o voce din off linistindu-ne: aNu te teme, e doar un vis!a. O altă caracteristică picaresca tradițională, din care Mendoza știe să scoată un profit substanțial pentru demersul său neo-picaresc, ține de ăorizontul de așteptarea, implicând, după H.R. Jauss, un raport specific între lumea fictiva și cea
O declaratie de dragoste Barcelonei by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/18030_a_19355]
-
limpede că lumina zilei, diferența dintre excrementul soarelui și excrementul pur și simplu. Iar acum, după 1989, cănd ăla vremuri noi, tot noiă, mă întreb dacă aurul murdar al nomenklaturii și Securității își va schimba vreodată duhoarea în strălucire. Mă tem însă că până atunci mai va... Întâmplarea a făcut ca, la aproape un deceniu de la un prim contact cu Orașul minunilor în franceză, să mi-l procur de curând în spaniolă și să-l parcurg aproape în paralel cu versiunea
O declaratie de dragoste Barcelonei by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/18030_a_19355]
-
întrebare pe care noi am putea-o socoti inutilă: oare nu e cumva caraghios că la sfîrșitul vieții sale (inevitabil aproape, căci avea deja aproape optzeci de ani) să lase o carte despre dragoste? Filozofînd pe tema iubirii, vîrstnicul se teme de ridicol, pentru că presupune implicit o iubire asociată tinereții, desi nimic din teoria expusă în carte nu justifică asemenea conexiuni, și deci nici aprehensiunile. Dublă flacăra este perechea unui poem scris mai demult de autor, intitulat Carte de creencia (Scrisoare
O istorie literară a iubirii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18029_a_19354]
-
de un spațiu larg al mentalului colectiv, cu toate structurile lui de normativitate și autoritate. Poate că o filozofie a iubirii așa cum o concepe Paz e în deplină siguranță numai în literatură. Dar și acolo ar putea fi amenințată, mă tem, de substituirea corpusului de texte cu care operează autorul printr-un altul. Tradiția literară pe care o stabilește el că subtext al unei filozofii a dragostei este, evident, un construct, care deși acceptat și încetățenit în liniile lui majore, rămîne
O istorie literară a iubirii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18029_a_19354]
-
conștiincioase și mai paroliste, ele sînt colaboratori sau redactori pe care se poate conta și nimeni nu se mai gîndește, în alcătuirea sumarelor, la proporția masculin-feminin). * Dintre multele texte atrăgătoare ale acestui număr, ne vom opri la ancheta De ce se teme bărbatul român de feminism?, împărțită cu umor sexist: răspunsurile detaliate ale femeilor ocupă două pagini (14-15), iar opiniile bărbaților sînt culese mărunt într-un spațiu restrîns din pag. 26. Mai mult nici nu meritau, fiindcă, daca doamnele fac parte, toate
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18060_a_19385]
-
e un subiect de studiu și reflecție, scriitorii își dau cu părerea doar ca bărbați, ilustrînd de minune tocmai prejudecățile și neînțelegerile analizate de specialiste. Să vedem pe scurt ce spun ele. Brîndușa Armanca susține că nu de feminism se tem la noi bărbații, ci de discursul feminist public, pentru că acesta "înseamnă o analiză ape față a raportului de putere și, implicit, o critică a tuturor anacronismelor ce domină perimetrul psiho-social al relației femeie-bărbat". De fapt, ei se tem de un
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18060_a_19385]
-
feminism se tem la noi bărbații, ci de discursul feminist public, pentru că acesta "înseamnă o analiză ape față a raportului de putere și, implicit, o critică a tuturor anacronismelor ce domină perimetrul psiho-social al relației femeie-bărbat". De fapt, ei se tem de un rival dotat cu "farmece" și "mijloace" specifice, care i-ar dezavantaja din start în competiție. Pia Brânzeu, ca și alte colege de pagini, crede că bărbatul român nu se teme de feminism fiindcă nici nu știe prea bine
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18060_a_19385]
-
psiho-social al relației femeie-bărbat". De fapt, ei se tem de un rival dotat cu "farmece" și "mijloace" specifice, care i-ar dezavantaja din start în competiție. Pia Brânzeu, ca și alte colege de pagini, crede că bărbatul român nu se teme de feminism fiindcă nici nu știe prea bine ce e. Cu excepția cîtorva intelectuale, și femeile sînt la fel de ignorante în privința complexei mișcări de emancipare ce conține aspecte nu doar sociale, ci și filosofice, etice, larg culturale etc. Și Cristina Cărtărescu observa
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18060_a_19385]
-
sociale, ci și filosofice, etice, larg culturale etc. Și Cristina Cărtărescu observa că majoritatea populației, de ambe sexe, n-are decît o vagă idee - caricaturizata și deformata - despre feminism. Iar puținii bărbați care știu despre ce e vorba nu se tem de feminism, ci de feministe, femei puternice, încrezătoare în forțele lor, care nu se mai percep și nu mai sînt percepute ca neajutorate, dependente, incapabile de autoafirmare: "dacă bărbații se tem de femeile puternice, înseamnă că se tem de concurență
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18060_a_19385]
-
bărbați care știu despre ce e vorba nu se tem de feminism, ci de feministe, femei puternice, încrezătoare în forțele lor, care nu se mai percep și nu mai sînt percepute ca neajutorate, dependente, incapabile de autoafirmare: "dacă bărbații se tem de femeile puternice, înseamnă că se tem de concurență și de eventuală lor dominare". Adică se tem de propria slăbiciune. Magdalena Mărculescu face o legătură între nivelul intelectual și atitudinea față de feminism: cu cît sînt mai inteligenți, educați și civilizați
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18060_a_19385]
-
nu se tem de feminism, ci de feministe, femei puternice, încrezătoare în forțele lor, care nu se mai percep și nu mai sînt percepute ca neajutorate, dependente, incapabile de autoafirmare: "dacă bărbații se tem de femeile puternice, înseamnă că se tem de concurență și de eventuală lor dominare". Adică se tem de propria slăbiciune. Magdalena Mărculescu face o legătură între nivelul intelectual și atitudinea față de feminism: cu cît sînt mai inteligenți, educați și civilizați, cu atît recunosc bărbații mai usor valoarea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18060_a_19385]
-
încrezătoare în forțele lor, care nu se mai percep și nu mai sînt percepute ca neajutorate, dependente, incapabile de autoafirmare: "dacă bărbații se tem de femeile puternice, înseamnă că se tem de concurență și de eventuală lor dominare". Adică se tem de propria slăbiciune. Magdalena Mărculescu face o legătură între nivelul intelectual și atitudinea față de feminism: cu cît sînt mai inteligenți, educați și civilizați, cu atît recunosc bărbații mai usor valoarea și nu fac discriminări. De fapt, părerea ei este că
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18060_a_19385]
-
renunțe la plăcutul sentiment al superiorității, la comoditatea serviciilor casnice prestate unilateral, la a le privi drept noncompetitori." * Că așa e, o dovedesc răspunsurile orizontale ale scriitorilor bănățeni, exilate în pag. 26. Mai toți țin să declare că nu se tem de feminism, dimpotrivă, au slăbiciune pentru femei, ca în planul social sînt de acord cu orice fel de egalitate, dar în cel intim - ba. Răspunsul lui Petre Stoica e tipic pentru ceea ce înțelege "bărbatul român" prin emancipare: În ce mă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18060_a_19385]
-
talente sau a prezentării unor opere importante angajate în dezbaterea societății." Cînd știi cîte orgolii macină moară numită cinema - în Elveția că și aiurea -, nu poți decît să spui Jos pălăria în fața curajului unui director de festival, ce nu se teme să-nchidă ușa în nasul unor "consacrați" pentru a impune tinerii! Consecvent îndrăznelii, Solothurn-ul a mai avut o surpriză: a dat "carte blanche" Festivalului de la Graz, "Diagonale", care a programat trei filme prezentate acolo în 1998. Am văzut două: Milk
Solothurn 34 - Piper si sulf by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/18057_a_19382]
-
pedepse cu închisoarea sau amenzi administrative. Jefuitorii economiei naționale sînt scoși deseori basma curată, cum se spune; cu ziariștii în schimb, magistrații se arătă necruțători. De unde se poate trage concluzia că, la fel ca pe vremea comunismului, cuvîntul este mai temut în statul de drept sau de strîmb decît orice altă manifestare publică. O dovadă ne-o furnizează și un incident recent de la Universitatea de Vest din Timișoara, relatat de către dl Mircea Mihăieș, în numărul de pe februarie al revistei Orizont, în
Statul de drept si cultura by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18062_a_19387]
-
compoziția și compoziția abstractă, cu nenumăratele lor nuanțe și particularități, au constituit terenul ferm pe care s-a așezat aproape un secol și jumătate, intervalul 1800 - 1940, de pictură belgiană și românească. Expuși alături, în cadrul aceleiași perioade istorice, a aceleiași teme și, pe cît posibil, al aceluiași subiect, pictorii români și belgieni au fost oarecum constrînși să se autodefinescă, să se definească prin vecinătăți și, mai mult decît atît, să circumscrie, prin extrapolări cărora nu au cum să li se sustragă
Confruntări româno-belgiene by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18073_a_19398]
-
era de cele mai multe ori pecetluita: moartea, uneori prin blîndă, treptată stingere a pacientului care refuză să mai trăiască privîndu-se de alimente și băutură, alteori prin extremă violență, sinucideri spectaculoase, cu repetate și disperate lovituri îndreptate împotriva propriei persoane. Medicii se temeau de această maladie a memoriei și a imaginației totodată, socotind-o contagioasă și imposibil de vindecat. Cei ce se încumetau totuși să îi caute leacul erau, se-ntelege, fie clasicul spițer al vremii, convins că poate lecui orice luîndu-i bolnavului
Nostalgici în masina timpului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18059_a_19384]
-
Calypso e mult mai frumoasă decît Penelopa, iar insulele unde poposește Ulise mult mai ispititoare decît bătrînă Ithaca. Totuși, Ulise își va continua călătoria către soție și cetate. Dar nu în Odiseea antică aflăm o ilustrare adecvată a nostalgiei, mă tem, ci mai curînd în versiunea ei romantică, în poemul lordului Tennyson despre Ulise, mai precis: solilocviul unui Ulise ajuns la destinația să, Ithaca, insă conștient că drumul nu se oprește aici, pentru că de fapt nu se poate opri nicăieri niciodată
Nostalgici în masina timpului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18059_a_19384]