1,083 matches
-
a cărei inutilitate o sublinia printr-o suită de nouă argumente pe care Chapelain, în răspunsul său, le respinge pe rând. Chapelain își sprijină regula pe mimesis. Verosimilul reprezentării se bazează parțial, după părerea lui, pe confuzia între cele două temporalități care interferează în teatru, timpul acțiunii, de pură ficțiune, și cel al reprezentării. D'Aubignac, în capitolul din Practica teatrului intitulat " Despre întinderea acțiunii teatrale sau a timpului și duratei potrivite ale poemului dramatic", (Cartea II, cap.7), este conștient
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
anatomii caracterologice cu atribute deosebite, bine precizate, comicul rămâne în sfera virtualității, rămâne latent, imperceptibil. Reacția ușuratică în fața vieții, constând în considerarea fenomenelor și a evenimentelor în sine, evitând conectarea lor cu totalitatea din care fac parte sau cu axa temporalității, cantonându-le, deci, în prezent, este una dintre condițiile numeroase de satisfacerea cărora depinde recunoașterea comicului, fie el natural sau estetic, incidental sau efect al unei intenționalități artistice. Corelate cu această atitudine sunt: buna dispoziție, lipsa de griji, seninătatea, evitarea gravitații
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
care pune în conexiune proiecțiile religioase cu cerințele imediate ale categoriilor sociale vizate (precum la husiți și anabaptiști), exprimat în dubla posteritate activă și azi, religioasă (cultele neoprotestante) și secularizată (ideologiile revoluționare). Milenarismul este catalizat de două mari mituri ale temporalității, miturile originii și cele escatologice, iar paralela dintre structura milenarismului originar religios (starea de perfecțiune inițială, edenul primitiv al Vârstei de aur, căderea din acesta și cortegiul de conflicte declanșate în consecință suferințe, mizerie urmată de venirea lui Mesia, care
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
prezență absolut miraculoasă pe care avem datoria s-o răspândim în jur pentru a se întoarce la noi înzecit și infinit... A fi lumină înseamnă a fi pozitiv și etern, a percepe fluviul ce se întinde în mod absolut dincolo de temporalitatea existenței noastre, la care avem acces întrezărind sclipirea infinitului în episoadele vieții și a călătoriei noastre prin această lume, în vârtejul diversității de exprimări și expansiuni, în drumul spre absolutul pe care doar îl ghicim și-l recunoaștem, începutul de la
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
o anumită "implicatură" (Grice, 1975, p. 43) semantico-ideologică care rezidă în grilele de interpretare a istoriei pe care le furnizează. Conștiința societală a trecutului, cristalizată în memoria colectivă a unei colectivități, presupune un principiu organizator, o structură de periodizare a temporalității. În lipsa unei astfel de structuri organizatorice, trecutul apare în conștiință (individuală și colectivă) ca o masă amorfă. Sistemele de periodizare a trecutului sunt cele care îi conferă conștiinței istorice eșafodajul de care are nevoie pentru a reuși să dea sens
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
dată fie nu mai conțin niciun sistem de clasificare periodică a istoriei, fie abandonează relatarea cronologică a evenimentelor în favoarea unei structurări tematice a materiei. Pare să se producă ceea ce F. Jameson (1991, p. 27) consideră a fi o "prăbușire a temporalității", ca urmare a faptului că expunerea istoriei își pierde liniaritatea narativă și serialitatea epocală. "Idolul cronologic", atacat de F. Simiard (cf. Burke, 1992, p. xvi) ca sursă primă a erorii interpretării istorice, a fost finalmente renegat. "Cronofonismul", ca paradigmă fundată
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
p. xvi) ca sursă primă a erorii interpretării istorice, a fost finalmente renegat. "Cronofonismul", ca paradigmă fundată pe ideea că timpul este cronologic și liniar (cf. Rosenau, 1992, p. xi, 67), este răsturnat și înlocuit cu o înțelegere postmodernă a temporalității. Meta-povestirea națiunii române (desfășurarea în timpul istoriei a "duhului" românesc), susținută de o periodizare cronologică a istoriei, este astfel destructurată, odată cu intrarea discursului istoriografic în condiția postmodernă. Implicațiile pentru ideologia naționalistă sunt majore: "căderea în desuetudine a dispozitivului metanarativ de legitimare
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
a informației istorice, semnalează delimitarea de o filosofie evoluționistă a istoriei, care prezenta contemporaneitatea ca încununarea inexorabilă a destinului istoric al "ființei naționale românești". Ca atare, concentrația de naționalism prezentă în discursul istoric suferă o diluare considerabilă. Prăbușirea cronologică a temporalității românești, pe care am semnalat-o ca producându-se prin restructurarea tematică a materialului istoric, invită la o succintă reflexie epistemologică asupra periodizării ca procedeu analitic. Întrebarea la care dorim să răspundem este dacă, în privința periodizării timpului istoric, poate fi
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
abandonează relatarea cronologică a evenimentelor în favoarea unei structurări tematice a materiei. Liniaritatea cronologică este frântă, iar materialul istoric este reorganizat după alte criterii decât cele ce se închină acelui "idol cronologic" contestat de F. Simiard. Are loc o prăbușire a temporalității, așa cum e înțeleasă ea în mod convențional, ca o succesiune de evenimente ordonate cronologic. Odată cu renegarea periodizării clasice, simțul istoric românesc pășește în condiția postmodernă. Drept consecință, istoria devenită deșirată din punct de vedere cronologic își pierde din funcțiile de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
final al istoriei), care se pretează unei prelucrări ideologice al cărui rezultat este ideea de destin istoric. Însă o astfel de filosofie teleologică a istoriei, impregnată de o eshatologie politică, nu mai este posibilă în condițiile unei înțelegeri postmoderne a temporalității și a unei organizări non-cronologice a istoriei. De la loialism național exclusivist la solidaritate umanitară și cosmopolitism. Toate aceste tranziții se repercutează și pe planul concepției identitare. Dacă înainte sarcina identitară a educației istorice era să asigure loialismul național (solicitând solidaritatea
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
credem pe carmelitul spaniol Ion al Crucii (Sân Juan de la Cruz) din veacul al XVI-lea -, descris ca o intrare într-un necunoscut ("Entréme donde no supe") și că o formă de a cunoaște "necunoscând" ("saber no sabiendo")214. Suspendată temporalitatea, eul artistului formează unitate vie cu totalitatea (precum, în planul religios, al misticului cu divinitatea), aprehende Creația, indistinct, pe deasupra limitelor și formelor, în vârtejul opozițiilor interne absență-prezență, vacuitate-plenitudine. Intelectul nu poate simți; simțurile nu pot gândi. Cunoașterea, afirmă Kant, nu
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
omul este ființă dialogică, nu monologică, așa cum apare supraomul, un geniu izolat în singularitatea lui superbă, imagine la care, altminteri, postmodernii s-au văzut nevoiți să renunțe. Omul este ființa aruncată în timp. Aceasta-i condiția lui de la păcat încoace. Temporalitatea este dimensiunea esențială a condiției umane. Ca ființă dialogică, însă, omul își întoarce privirea spre simultaneitatea dinamică a Treimii, anulând și dimensiunea spațiului ca distanță. Timpul, cum a intuit gândirea mitică (v. mitul lui Narcis și al nefericitei Echo) și
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
culturi, felul propriu de a se manifesta naște diferențe, iar relațiile cu alte culturi îi asigură condițiile necesare evoluției. Numai stabilrea unor relațiile proprii, specifice între culturi, asigură funcționalitate interculturală, întrun anumit timp și spațiu social. Cultura trebuie racordată la temporalitate. Similaritatea răspunsurilor culturale indică faptul că circumstanțele temporale impun acest lucru. O cultură se dezvoltă în prezent pe baza unui trecut determinat. Cultura trecutului se menține sau se modifică într-un prezent. Condițiile culturale noi, ale prezentului, prefigurează viitorul culturii
Biblioteca - centru de documentare și informare by Valentina Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/390_a_1244]
-
Acest gen de locuire generează o dezarticulare a timpului. Acest fel de prezență aliniază Dictionnaire raisonné de la théorie du language, Sémantique Structurale, Du sens, Sémiotique des passions, De l’imperfection, Réalisme ou artifice și Profondeur, couleurs et sentiments,într-o temporalitate imposibilă, care nu poate fi plasată în timpul istoric și în care, așa cum ar spune Derrida, ceea ce se enunță de la Greimas încoace denumește, în egală măsură, o a-venire și un trecut în care specificul numelui propriu urmează să vină și
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
și în care, așa cum ar spune Derrida, ceea ce se enunță de la Greimas încoace denumește, în egală măsură, o a-venire și un trecut în care specificul numelui propriu urmează să vină și în care rostirea lui se amână. În această temporalitate imposibilă care încearcă: „să mențină laolaltă ceea ce nu stă laolaltă... ceea ce nu se poate gândi...decât într-un timp al prezentului dislocat, în punctul de articulație al unui timp radical disjunct fără nici un fel de conjuncție asigurată”, va fi întotdeauna
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
în discursul scenelor statice ale vizualității. Ele înfățișează: “o întâmplare semnificativă dintr-o secvență și...actul unei prezențe antropomorfice” și valorifică acea: “bogăție ascunsă” la care se referă Wendy Steiner în Pictures of Romance. când analizează preaplinul nedesfășurat încă al temporalității încremenite din imaginea statică. Implicația narativă nu este atribut al tuturor imaginilor și nu apare în aceeași măsură în fiecare dintre ele. Ea vizează însă gradul de narativitate sau ceea ce face din imagine mai mult sau mai puțin o narațiune
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
despre opera lui Alexandru Odobescu, Nicolae Manolescu teoretizează existența unei tensiuni creatoare între Ficțiune și Obiect. Stilul descriptiv al lui Odobescu parcurge trei stadii: În Scene istorice, Obiectul era stânjenit de Ficțiune (și stânjenea, la rândul lui, Ficțiunea prin blocarea temporalității narative, închidere textuală, prefacere a textului în pretext); în Pseudokynegetikos, el era perceptibil prin intermediul unei Teme (spațialitate liberă, deschidere textuală, prefacere a pretextului în text), Istoria arheologiei era o "tematică"; în sfârșit Le Trésor este o Nomenclatură [...]. Narațiunea, Tematica și
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
admirabil comparat de Mirel Bănică cu farmecul și ,,frumusețea unei melodii sufite în tăcerea nopții"... O vizită (deloc grăbită) în Sala Timpului a Muzeului Țăranului Român din București îi provoacă lui Mirel Bănică o rafinată analiză a formelor epifanice de temporalitate. În joc este un timp al sărbătorii, dublat uneori de un altul istoric, dar și de un timp al obiectelor, însoțit de cel diafan al amintirilor. Timpul sărbătorilor este exemplificat în această carte de Mirel Bănică cu filipii de iarnă
Mit, magie și manipulare politică by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
strategia teoretică a acestei cercetări). Mutația realizată de Arthur Danto în scrierile sale târzii, de la o strictă filosofie analitică a istoriei la o problematizare a povestirii istorice, a implicat o nuanțare graduală a discursului științific legat, spre exemplu, de categoria temporalității și un abandon treptat al categoriilor pozitiviste. La începutul postmodernității, chiar factorul "timp" a organizat unele modele logice, bazate pe explicații deductive și nomologice date istoriei - așadar inclusiv la istorici și filosofi ai pozitivismului anilor '70, din rândul cărora Danto
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
modele logice, bazate pe explicații deductive și nomologice date istoriei - așadar inclusiv la istorici și filosofi ai pozitivismului anilor '70, din rândul cărora Danto făcuse parte. Narațiunea devine categoria principală a metodologiei "noii istorii". Mișcarea anti-pozitivistă pune în valoare tocmai temporalitatea, relativizează perspectiva asupra istoriei și susține o nouă formă în care ea ne este accesibilă, ca un mozaic de istorii. Introduce așadar multiplul în reconsiderarea trecutului, fără să renunțe la materialul istoric, pe care îl reconsideră, îl redefinește, îl completează
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
actualele generații de sociologi, de istorici ai mentalităților și ai imaginarului (Thomas 13) își concentrează eforturile în direcția politicului, o preocupare nu recentă în filosofia contemporană a istoriei, ci doar tratată interdisciplinar dinspre istoriografie. Interpretarea textului în relație cu categoria temporalității și cu modalitățile de structurare a narațiunii a demonstrat istoricilor de la Annales că orice tip de mărturie poate susține noul discurs științific cu privire la mentalul colectiv și, implicit, la imaginar: textele filosofice sau literare, imaginile plastice sau monumentele arhitecturale. Cercetătorul care
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Constantin I în perioada imperiului lui Constanțiu II, fiul său, sau a lui Ștefan cel Mare, încă de la sfârșitul perioadei sale de domnie) și retroproiective (de tipul mitizării în perioada pașoptistă a lui Mihai Viteazul). În funcție însă de categoria temporalității, pot fi interpretate ca: mituri arhetipale (atunci când arhetipurile se individualizează în narațiunile civilizării lumii) și inaugurale (cele strict referitoare la geneza cosmosului), continue (ontologice: aventura inițiatică a eroului), periodice (un exemplu: tema originii latine a românilor în discursul prozelit catolic
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
precum și destinul adevărului Întrupării, atunci când trebuia să fie eficace, împotriva oricărei forme de idolatrie, mai ales în creștinismul primar. Mai mult, noțiunea a contribuit la joncțiunea dintre manifestarea istorică și imanentă a modelului divin (etern și transcendent), exprimată prin categoria temporalității, cu filosofia trinitară și cu christologia; totodată, a oikonomiei discursului religios, ca text și imagine, cu pedagogia și cu gestiunea temporală (Mondzain 44-83). Transferul dinspre gândirea greacă și imaginarul filosofic antic despre politic (organizarea justă și eficientă a comunității și
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
fantastică pe această temă). Iată, pe verticală și pe orizontală, formele simbolice ale spațiului familial și principalele reprezentări ale vieții terestre proiectate în imaginar, dar surprinse și în textele medievale. Evenimentele vieții laice împart existența în: "istorie" politică (spre exemplu, temporalitatea narativă în letopisețe sau în cronici; timpul bătăliilor și al victoriilor; secvența temporală a tratativelor, a primirii solilor sau a aplicării pedepselor politice), timp social (judecata; munca și relațiile profesionale; educația; târgul; momentul aparițiilor în public ale domnitorului; botezul, căsătoria
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
social (judecata; munca și relațiile profesionale; educația; târgul; momentul aparițiilor în public ale domnitorului; botezul, căsătoria, înmormântarea) și timp privat (postul și masa, odihna, lectura). Corespunzător acestor "specializări", în spațiul religios (biserica, dar și în lumea celestă sau în subteluric), temporalitatea diferențiază liturghia (ca ritual) de Evanghelie (în principal, viața și faptele lui Iisus) și de Apocalipsă (timpul negat). Ea nu anulează însă prin această delimitare opoziția închis-deschis (dintre chilie, catedrală sau grotă/mormânt și deșert); dimpotrivă, amplifică semnificațiile topografice ale
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]