1,062 matches
-
instrumentalizeze în sens naționalist - "der Volksgeist", "spiritul neamului", concept cu totul străin, în iraționalitatea sa, lucidității clasice, ar fi fost, după acesta din urmă, totuna cu "tipicul", cu originarul și cu chipurile pe care le ia odată cu iradierea sa în temporalitate. Si pe această filieră,- legată nu mai puțin de etnopsihologia lui Steinthal și Lazarus, foarte la modă în anii '60-'70 ai secolului trecut, ce l-a atras și pe Eminescu,- pe lîngă cea a autorilor realiști, convinși că, prin
Ce ar fi putut învăța și n-a învățat Karl Emil Franzos din estetica lui Goethe by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/16441_a_17766]
-
minimalizat și deconstruit. Valorile umanului își pierd astfel orice eficientă și viața devine o scenă absurdă. Nu mai există granița între bine și rău, a iubi, a uri, a nega, a afirma. Singură revenire pare a fi aceasta calatorie, singura temporalitate acceptată este a celor "cinci plus două zile". Pentru Ciccio același timp pare suspendat: "Am evitat să mă uit la ceas, mulțumit că mă simțeam suspendat și ocrotit în cochilia acestei călătorii (...). Totul mi s-a părut la locul potrivit
Călătorie în realitatea imediată by Ana-Maria Popescu () [Corola-journal/Journalistic/16448_a_17773]
-
un soi de reflex de apărare a ființei deposedate de propriul trecut. O „răzbunare" ideală, să zicem așa, pe un prezent care nu cuprinde decît „amintirea amintirii", iar nu substanța sa efectivă, de ordinul emoției pierdute în procesul ireversibil al temporalității. Incapabil a da timpul înapoi, autorul ia distanțe față de obstacolul major al retrăirii care e realul conținut în prezent, relativizîndu-i „trufia", fărîmițîn-du-l în jocul metaforic: „Mai bine adună luna ce cade-n / miresme, săgeată învinsă / și-ntoarsă sub ierbi // iubește-mă
O ipostază a iluziei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6065_a_7390]
-
în opera căruia istoricul literar distinge două categorii de vinuri, mai bine zis două feluri de băutori, împreună cu vinurile lor: vinul cinegetic, vinul cotidian și profan al personajelor civile, ca oricare dintre noi, și vinul mitic, al personajelor ieșite din temporalitate, investite - și ele și vinurile lor - cu virtuți simbolice, care cuprind și anunță criptic partea nevăzută a lucrurilor, adică viitorul.Vinul mitic al prozatorului, pe care îl găsim în Hanu Ancuței, în Frații Jderi sau în Zodia cancerului, este un
Vinul și literatura by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2871_a_4196]
-
unor măsuri obligatorii și coercitive formele noi iau pe nepusă masă locul celor vechi. Inerția este imensă în domeniul artei. Timpii politici și culturali diferă unii de alții. Am analizat, pe urmele lui Gadamer, în prefața la Istoria critică, aceste temporalități neconcordante. În al doilea rînd, totdeauna refuzul vechiului a fost concomitent cu promovarea noului. Pînă și avangardiștii din primele decenii ale secolului XX, care au început prin a nega în manifestele lor trecutul, au oferit aproape imediat o versiune proprie
Ce și cum citim by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14561_a_15886]
-
ănchide o ăntâmplare a vieții lui producătoare de adâncă spaimă existențiala. Este un sentiment originar acesta, de cădere an durată, de azvârlire an ireversibil. Nici un alt poet român nu a mai făcut ăntr-o asemenea măsură din răspunsurile la spaimă de temporalitate materia absolută a poeziei că Nichita Stănescu. Meșteșugita din materialul rezistent al "necuvintelor", poezia să este o ultimă "arca a lui Noe" menită a-l salva din potopul curgerii vremii, a-l ajuta să evadeze din sorbul timpului prin care
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
destinată "vindecării de acțiunea Timpului". Strigatul devine poem, poemul gest de supraviețuire născut să-l nască infinit la rându-i pe poet. Nu există artist care mai mult sau mai putin conștient, să nu creeze apăsat de spaimă ontologica de temporalitate, dar la Nichita Stănescu strategiile lirice desfășurate la nesfârșit pentru a ănvinge ori măcar amăgi timpul formează an sine ănsăsi substanță ireductibila a liricii sale, timbrul ei inconfundabil, amestecul indicibil ăntre concret și abstract, sentimentul ciudat că poetul ănfruntă, ca
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
Iacob pe ăngerul sau, ceva invizibil pentru ceilalți, dar ăngrozitor de palpabil pentru sine. De aici și dificultatea reală de a percepe și ăntelege an concretul ei poezia stănesciană an raportarea să permanentă la un sistem abstract de referință: asediul temporalității. Dar nu numai timpul ontologic că durata interioară, supusă pierderii și aducerii-aminte ori timpul biologic, al ființei fizice, care-l face pe "Omul cu M mare" să fie mereu de aflat an "moartea cu m mic" (Tragere la sorți) are
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
capcanei denumirilor similare care ascund de fapt tradiții și semnificații non-echivalente. Deosebirile dintre diviziunile temporale din diferite limbi, sau chiar, în interiorul aceleiași limbi, din diverse tradiții regionale, deosebirile dintre un uz "tehnic" și unul curent, mai puțin precis, al expresiilor temporalității se reflectă adesea în formulele de salut. Și în legătură cu româna, analiza folosirii unor formule specializate în funcție de momentul zilei (Bună dimineața, Bună ziua, Bună seara - și, cu un statut special, Noapte bună) a provocat comentarii comparatiste. în Salutul în limba română (1984
Seara by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15953_a_17278]
-
Soție/ Soare tămîiet/ doar din șapte-n șapte/ zile te mai văd! " (Treapta a patra, a Rodului șCopilul Bătrînț). Aspectul repetitiv, utilizarea refrenelor au, desigur, rostul de-a aduce obsesia afectivă la treapta incantației. Dar poetul descinde mai adînc în temporalitatea sensibilă, delectîndu-se cu tonalități aspre, arhaice: "! rogu-mă, rămîi aici,/ Doamne, nu pleca,// la cer să nu te ridici/ Doamne, nu pleca// că stă peste noi Moartea,/ Doamne, nu pleca,// Moartea toată-i la hota-,/ Doamne, nu pleca...// dacă pleci
Poezia lui Cezar Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17243_a_18568]
-
se naște ca un act simbolic în vădită opoziție cu amorful substanței pe care o absoarbe spre a o redefini, fotografia este vehiculul prin care lumea reală, ezitantă și perisabilă în discursivitatea ei cotidiană, se proiectează în spații incoruptibile, înfrînge temporalitatea și respiră vizibil aburul transcendenței. Dacă prin această sculptură, ingenuă sau pură - adică lăsată aproape de starea genuină a materiei sau, dimpotrivă, distilată formal pînă la obținerea unor geometrii infailibile și a unor ritmuri literalmente matematice -, Jacobi modelează tactil spațiul și
Peter Jacobi - schiță pentru un portret by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11350_a_12675]
-
procedeul narativ aproape exclusiv. Ruptura de maniera cu pricina este opera romancierilor secolului XX. În romanul Orb prin Gaza al lui Aldous Huxley din 1936, ruptura are un caracter vădit demonstrativ. Narațiunea face pași înainte și pași înapoi, creând o temporalitate imprevizibilă și chiar capricioasă, deși, desigur, nu aleatorie. Când romanul a apărut în românește, în vechea serie a „Romanelor secolului XX” de la Univers, pe la mijlocul deceniului 8, s-a bucurat de un mare succes, dar maniera i-a surprins pe mulți
Amintirea uitată a lui Aldous Huxley by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5360_a_6685]
-
poporul stă cu ochii în soare" (Co 2428, 1999, 9) etc. Eclipsă își extinde posibilitățile de apariție în atributul destinației - "ochelari de eclipsă", "Coca-cola de eclipsă", "semințe de floarea-soarelui da eclipsă totală" (EZ 2163, 1999, 3), ca și în expresiile temporalității - "pe timpul eclipsei" (EZ 2163, 1999, 7) "pe perioada eclipsei" (Co 2428, 1999, 20); "săptămîna eclipsei" (N 659, 1999, 6); "ziua eclipsei" (RL 2849, 1999, 1); "miercurea eclipsei" (Co 2428, 1999, 20); "seară eclipsei" (RL 2849, 1999, 9) etc. Fenomenul astronomic
"Cu ochii în soare..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17698_a_19023]
-
că e astfel, și în momentul în care cititorul află acest lucru, Igor devine femeie, printr-o metamorfoză în chiar momentul cunoașterii. Este și o schimbare unică, la a doua lectură poanta nu mai are efect. Aici apare și interesanta temporalitate a prozelor lui Radu Preda. Majoritatea narațiunilor sunt texte "cu poantă", cu tâlc în ultimele cuvinte, cu crescendo, descrescendo, climax, anticlimax, ce vreți, destul de bine disimulate în prozele care au unitate și închegare, o oarecare coerență internă. Pe de altă
Alte proze scurte by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15190_a_16515]
-
Neavînd în comun decît rar/ Disperarea/ Măsurată-n minute/ Și, sărat și amar,/ Același gust/ Al jumătății trecute/ De secol, de vîrstă, de an" (Ocean). Într-un fel paradoxal, adultul înstrăinat de sine prin succesiunea desubstanțierilor la care-l supune temporalitatea nu mai năzuiește la refacerea trecutului, a acelui illud tempus care e copilăria, ci la îmbătrînire și la moartea "luminoasă" precum la o izbăvire à rebours. Candoarea se sinucide: "Ce jalnic fragmentați/ Și fără miez,/ Timpi depărtați egal de mine
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]
-
ecleziastică a noțiunii cuprindea ideea de origine și, totodată, pe aceea de valoare. Extracția divină a unui anumit text îi conferea o natură eschatologică, făcîndu-l valabil in aeternum. Cartea canonică (și, bineînțeles, autorul ei) devenea(u) transcendentă(e), ieșind din temporalitatea comună și supunînd istoria impactului său (lor) covîrșitor. Desigur, în linia saeculum-ului postmodern euro-american, autoarea se mișcă mai degrabă către o deconstrucție a acestui model arhetipal al "selecțiilor arbitrare", așezîndu-se, teoretic, în zona mutațiilor semantice și valorice cunoscute de canon
Canonul oriental by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8966_a_10291]
-
apară în curând la Editura Dacia, să ofere un răspuns - de care eu însumi sunt curios să aflu cum sună. Am ajuns la o vârstă când trebuie ca și vorbirea mea poetică să fie da-da/nu-nu. în poeziile dv. temporalitatea are un rol foarte important, începînd cu titlurile. Ce rol a avut pentru dv. ca poet copilăria? Dar adolescența? Vă amintiți cazuri mai interesante, din orice punct de vedere, din acea perioadă? Aveți întâmplări care v-au marcat, ca om
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
cazuri" și �întâmplări" atât de puțin epice, atât de innarabile, atât de puțin obiectivabile și, totuși, sunt acolo, în subterană, ca niște noduli care generează energia scripturală. Ei generează și informează visele mele, oniria personală, singurul spațiu în care simt temporalitatea și în care aceasta are într-a-devăr un rol semnificativ. în viața cotidiană a insului care sunt, am impresia că mereu e vineri, că mereu a trecut timpul, că mereu s-a mai dus o săptămână, un timp, un anotimp. E
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
îi spune duhul povestirii. Călătoria spre punctul zero al ficțiunii, existenței și rațiunii de a fi (ca martor și ca scriitor) va reprezenta pentru cititor un șoc și o iluminare. Autorul ne face martorii unei încercări disperate de a anula temporalitatea și memoria, pentru a permite, în felul acesta, șansa unui al doilea început. O misiune aproape imposibilă: ca și cum ai reintroduce în recipientul unde stătuse prizonier de secole duhul stăpânitor al vieții și al morții. Citind această carte veți descoperi cu
Punct și de la capăt by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/2732_a_4057]
-
încheiase cu două sute de ani în urmă, aceea privind artele spațiale și cele temporale, ale simultaneității și ale succesiunii, dar nu pentru a o rememora sau pentru că n-ar fi descoperit-o pînă acum, ci pentru că o discuție asupra spațialității/temporalității artelor vizuale este obligatorie în contextul noilor medii, care au recuperat într-un mod ofensiv nu doar epica, eșafodajul narativ al imaginii, așa cum erau ele implicate în formele alegorice sau historiste, ci chiar dimensiunea temporală propriu-zisă, aceea care pe vremea
O radiografie a lumii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6676_a_8001]
-
se naște ca un act simbolic în vădită opoziție cu amorful substanței pe care o absoarbe spre a o redefini, fotografia este vehiculul prin care lumea reală, ezitantă și perisabilă în discursivitatea ei cotidiană, se proiectează în spații incoruptibile, înfrînge temporalitatea și respiră vizibil aburul transcendenței. Dacă prin această sculptură, ingenuă sau pură - adică lăsată aproape de starea genuină a materiei sau, dimpotrivă, distilată formal pînă la obținerea unor geometrii infailibile și a unor ritmuri literalmente matematice -, Jacobi modelează tactil spațiul și
Peter Jacobi și sculptura în timp by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9640_a_10965]
-
o valorificare intens imaginativă a relației dintre monodia liberă, solistică și suprafețe sonore texturale cu efect global. Raportul/alternanța dintre concretețea melodică și sonoritatea ambiguă a masei sonore creează un joc, o tensiune/așteptare susținută de creativitatea timbrală și structurarea temporalității, a formei O lucrare împlinită, reușită ca efect artistic, compusă în 1970, la începutul avangardei românești, în mod sigur o întâietate în componistica ieșeană. Dacă la prima audiție, realizată de Ion Baciu în 1971, se percepea autenticitatea expresiei românești, acum
Crea?ia simfonic? a compozitorilor ie?eni la Filarmonica de Stat ?Moldova? by Laura VASILIU () [Corola-journal/Journalistic/84237_a_85562]
-
sînt superioare, la scala istoriei civilizației, științei și tehnologiei. Teza lui Steiner nu diferă mult de a formalistului rus, chiar dacă detaliile expunerii sînt distincte. În esență, autorul susține că prin artă avem revelația eternității. Atemporalitatea operelor literare rămîne neafectată de temporalitatea universului uman. Literatura ancorează omul pe un teren ferm - cel al valorii, al universalului și transcendentalului -cruțîndu-l astfel de vremelnicie, de arbitrar și zadarnic. Rostul unor scriitori ca Dante sau Paul Celan, așa cum îl vede Steiner, este de adevărați salvatori
Cele două culturi by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16181_a_17506]
-
unor înregistrări scurte, refrigerate. În pofida dispariției lor, nu patetismul iese la iveală, ci lucrătura scriiturii, ciocnirea impredictibilă a cuvintelor purtătoare de senzații, a fulgurantelor imagini. Sub pana poetului, trecutul și viitorul se contrag într-un prezent spontan metaforizat. Prin surparea temporalității se obține o imagine bidimensională. Astfel apare o disociere de cîntăreții nostalgiei rustice, adînciți în perspectivă, prin paseism: Ne închinăm depărtării / care ne pedepsește / cu nourii copți / și cu nopți / în canoane,// genunchii zilelor noastre, / pe colțuri de piatră trăsnită
Un Stan Pățitul liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7953_a_9278]
-
pentru pastișe și parodii cât o proză scurtă, pentru «însemnări la firul ierbii» pe care se încastrează reflecții livrești ori inflexiuni poetice, pentru metanarațiuni istoriografice burlești, de nu chiar bufe, pentru «epicul ipotetic» și «fantezismul alegoric», pentru dislocări halucinante ale temporalității, spațialității și perspectivelor sau instanțelor narative, pentru «tratamente fabulatorii» ale psihologiilor și trăirilor cotidiene.” E adevărat, T. O. Bobe e tobă de literatură, are un condei extraordinar, fiecare bucată de proză pe care o scrie fiind din multe puncte de
Literatura, suficientă sieși? by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/4852_a_6177]