1,728 matches
-
de Abis-Uican la modul oarecum liric, subiectiv: Intră în vestiar, izbește tenișii de perete. Înjură și se lățește pe banca de lemn cu urme de tălpi. Baang! un picior în ușa batantă care sare în zid. O bucată mare de tencuială se prăbușește. - Ce mă-ta faci, Inspectore? nu vezi că dai jos pereții? - Lasă, bă, că-i bun varu’ să te freci pe mâini, să nu-ți alunece bara la împins. - Bă Stripăre, tu ce moaș-ta freci acilea? - N-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Ce să fac!? I-am lăsat garoafele la serviciu, când nu era tura ei. Să fiu sigur că nu mi le-aruncă-n cap. Am luat numărul de la colegă-sa. O sun azi, he he! Zduff! mai cade o bucată mare de tencuială: - Ohoo, Baronu’! Păi cine putea fi cretinu’ care să dea în halu’ ăsta cu ușa! În vestiar pătrunde cu greu un butoi gușat și burtos: - Iar vorbiți de sclave? Dă-le mă-n șoriciu’ măsii! Nu merită, bă. nN vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
dintre blocuri. Noroc că la venire presărasem conținutul unei pungi de fidea, altfel m-aș fi pierdut în Berceni și aș fi ratat prima tranșă de câștiguri de la Caritas. Printre două tomberoane zăresc, cam la trei sute de metri, blocul cu tencuială verde, mișcătoare. Deasupra lui clănțănesc crăcile ronțăite ale mestecenilor. Acolo stă Sabina, îngrețoșată, umplută cu slănină și asediată de omizi. C XVIII Neputând să adoarmă, Cosmin se răsucește în pat. Ce fix a avut și Leo ăsta cu Adelina! Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
să se domolească. ― Când îți spuneam eu că Amara e sat de tâlhari, nu mă credeai, imputa Boiangiu deseori primarului. Acu i-ai păscut și tălică!... Dar lasă, că de-acu, eu sunt popa lor!... Vechiul conac părea întinerit sub tencuiala nouă și în cadrul pomilor înfloriți. Ruinele castelului au fost curățate, iar pe locul lor câteva ronduri de flori dădeau parcului o înfățișare mai vastă și mai prietenoasă. Administratorul Halunga a luat în mână conducerea, parc-ar fi fost aici de când
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
un soi de experiment printre studenții la arhitectură despre ce consideră ei a fi case frumoase, respectiv urîte. Astfel, pentru o studentă, de pildă, „o casă veche, monument de arhitectură, «are niște detalii interesante, dar e nasoală, i-a căzut tencuiala, e vai de capul ei...», în timp ce (pentru o altă studentă) o nouă vilă de tip occidentalosuburban «este frumoasă și îngrijită, poate puteau să-i pună alți baluștri... dar arată bine oricum»”. „Vechile case degradate sînt catalogate drept urîte, în timp ce noile
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
încremenită, o pată alburie printre stelele galben-strălucitoare, cu mii și mii de colțuri ascuțite. Din stradă, pe atunci pietruită și mărginită de case ca și a noastră, zugrăvite în tot felul de rozuri și cărămiziuri, decorate în calcio vecchio, cu tencuiala dusă, cu geamurile acoperite cu storuri prăfoase, se auzeau ecourile dulcege ale cântecelor de pe atunci, care și azi îmi stârnesc o nostalgie idioată: "Intră luna pe fereastră / Intră-n odăița noastră..." Dacă urcam în podul casei și priveam prin luminator
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
salcâmi. În fine, după alte câteva stații coboram la Rond. Nu mai există astăzi în București un loc ca Rondul. Era o piață rotundă, nu prea mare, parcă mereu cețoasă din cauza molozului de culori pale, amestecate, care se desprindea din tencuielile caselor din jur. Rozaliu-verzuliu, vinețiu, praful acesta se învîrtejea în piață și ți se depunea în dâre fine pe umeri, pe obraji. Casele aveau fațadele concave și erau atât de scălâmbe, de ridicole, încît îți stârneau o bună-dispoziție macabră. Lei
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
după atât timp de când rămăsesem stăpân, fusese să aduc lumina electrică, deci și sonerie la ușă, în locul vechiului clopot... Dar, iată, în fine, țârâitul timid ! Cu o nemulțumire geloasă, Maria se pierdea în adâncul prost luminat al dependin țelor cu tencuiala căzută și uși scârțâind neunse, în vreme ce eu mă grăbeam spre ușa de la intrare ca să o feresc de eventualele priviri indiscrete pe timida studentă de la Litere și Belle Arte. Știam că Sophie nu va mai îndrăzni să sune și a doua
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
fi fost ! Bărbat ! Femeie ! Piază rea !... Epilog Gelu Ce strâmtă e curtea ! Atât de strâmtă încât, dacă întind brațele în lături, cu dreapta ating gardul dinspre Reli, unsuros de parcă ar fi dat cu motorină, cu stânga - zidul de pe care curge tencuiala coșcovită. Totuși, pe alunecuș lor le-a prins bine că e așa de strâmtă : se țineau de gard, se țineau de zid, și așa reușeau să ajungă până la closetul din fundul curții. Iar alunecuș tot e, de prin noiembrie până prin
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
podea locul unde mobila a stat, zeci de ani, nemișcată. E ca la o mutare... Zidul din stânga e crăpat tot, de sus până jos - a rămas așa de la cutremur. Și la plafonul din sală a căzut o bucată mare de tencuială - dedesubt se văd cărămizile, lemnăria. Nea Delcă n-a mai ajuns să repare, n-a mai ajuns nici Vica... Nu mai ajunge ea nici să ia cuiburile de păianjeni care se adună prin colțuri... Se trezește de dimineață (așa spune
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mine ! Nu, nici prin cap să nu-ți treacă ! Să știi că n-o să le iau ! Dacă-ți spun că e nu, e nu, înțelege !... încă mai clatin cu încăpățânare din cap, în timp ce privirea mi se oprește pe rana din tencuiala cenușiu-verzuie, în colțul unde, treisprezece ani, televizorul s-a tot atins, s-a tot ciocnit de perete. Ce ciudată mai e și viața, îmi spun, fără să știu bine ce spun, și mă uit la sălița pe care se lăfăie
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
rămîneam În Hațeg, mă tem că aș fi fost unul din protagoniști. Cantina nu face excepție de la regula acestui loc cazon nou, unde, spre deosebire de Hațeg, totul are alte dimensiuni. E o sală enormă, cu lumină chioară, cu pereți pe care tencuiala a cedat pe alocuri și lasă la vedere zidul din cărămidă. În farfuria mea de inox, un Moby Dick plutește mort În zeama de varză fiartă. Dar, cum nimeni nu face nazuri, peste două sute de capete se ridică și coboară
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
around... Ce e acolo? Ce e dincolo de ușile enorme de fier și de sticlă ale gării? Bau-Bau! Nu, nu e. E un oraș prăfuit și cenușiu pe care Îl cunosc foarte bine. Îmi fug ochii la șirul de blocuriturn cu tencuiala cojită, singura lor căldură vine de la geometria de lumini difuze care se desenează frînt, asimetric, În timp ce sunetul tramvaielor mă transpune Într-un set de amintiri. E vară și alerg cu dosarul pentru facultate, ies de la metrou undeva lîngă DÎmbovița, traversînd
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pe perete e o proiecție, e o imagine tremurătoare a tatălui meu, care se micșorează, se transformă Într-un copil, dar chipul Îi rămîne matur, un fior de spaimă mă crispează, imaginea Începe să se prelingă, cade cu bucăți de tencuială, se formează un ghem mocirlos, dar peretele rămîne luminat, e o lumină care tremură și care parcă izvorăște din el și apoi se aude o voce Înfundată, peretele se dilată, e moale, e viu. Trăiești Într-un muzeu. Viața ta
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
dacă va călca între grinzi, pe ceea ce pare solid dar nu este, riscă să se prăbușească prin tavan în casă. Fiindcă aici în Vechiul Regat Acoperișul e făcut cu totul altfel decât la noi acasă. Închipuie-ți, draga mea, că tencuiala tavanului se lipește peste... peste... na, că am uitat cum îi zice, fir-ar să fie!... Planta aia de apă, cum se cheamă?... Nufăr? încearcă la nimereală Niusea. Ei, nufăr! dă din mână nervoasă Marusia. Cum să fie nufăr!... Planta
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
pe calea încâlcită a închinărilor. ― Să facem primul pas, părinte. ― De la început aș vrea să-ți spun că aceste închinări de multe ori se făceau înainte ca zidirea sfântului lăcaș să fie sfârșită sau pe când nici nu era uscată încă tencuiala de pe zidire... Vom întâlni asemenea fapte. ― Ca să ne fie limpede ce înseamnă “închinare”, cu îngăduința sfinției tale am să las să vorbească întâi Dicționarul. Iată ce spune cartea de căpătâi: “Închinare, închinări, s.f. Acțiunea de a (se) închina; rugăciune. Semn
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
și acum, stam fie în sala de așteptare, fie pe peron. În spatele gării nu mi-a plăcut de la început să mă duc. Acolo zidurile arată mai dărăpănate, gata să se surpe, accentuând senzația de pustiu, de gol și de moarte. Tencuiala a căzut și bălăriile aproape înăbușă zidul descărnat. Te și vezi înmormîntat de bălării, împreună cu ruinele gării. Dar cel mai mult mă indispune faptul că acolo nu există practic nici un orizont. De pe peron și din sala de așteptare se vede
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
intrat, o mulțime de șopârle speriate ne-au trecut printre picioare. Pe altarul de cărămidă erau amestecate crengi și flori putrezite. Prin geamurile sparte vântul putea să șuiere în voie, iar deasupra, pe cupola joasă, abia se mai distingeau în tencuiala cojită urmele unui Christ pictat care binecuvânta acum un liliac ce murise parcă într-o mică spărtură. Dar liliacul era numai adormit. Speriat de sunetul pașilor noștri, s-a trezit din somn și a început să zboare în zigzaguri negre
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
27. Până la capela părăsită totul a fost ca și prima oară. Și chiar la capelă părea că nimic nu se schimbase. Șopârlele au fugit și acum printre picioarele noastre când am pătruns înlăuntru; același Christ pictat binecuvânta, pe cupola cu tencuiala cojită, un liliac adormit; și abia când ne-am uitat la altarul de cărămidă am tresărit. Florile erau proaspete. Ceva ne-a atras atenția după aceea în drum spre colibă. O movilă lunguiață acoperită de rugi de mure, asemănătoare cu
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
că rana s-a întins pe zidurile casei, 40. să poruncească să se scoată pietrele atinse de rană, și să le arunce afară din cetate într-un loc necurat. 41. Să pună să răzăluiască toată partea dinăuntru a casei, și tencuiala răzăluită să se arunce afară din cetate, într-un loc necurat. 42. Să ia alte pietre și să le pună în locul celor dintîi; și să se ia altă tencuială ca să se tencuiască din nou casa. 43. Dacă rana se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85110_a_85897]
-
41. Să pună să răzăluiască toată partea dinăuntru a casei, și tencuiala răzăluită să se arunce afară din cetate, într-un loc necurat. 42. Să ia alte pietre și să le pună în locul celor dintîi; și să se ia altă tencuială ca să se tencuiască din nou casa. 43. Dacă rana se va întoarce și va izbucni din nou în casă, după ce au scos pietrele, după ce au răzăluit și tencuit din nou casa, 44. preotul să se întoarcă în ea. Și dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85110_a_85897]
-
au răzăluit și tencuit din nou casa, 44. preotul să se întoarcă în ea. Și dacă vede că rana s-a întins în casă, este o lepră învechită în casă: casa este necurată. 45. Să dărîme casa, lemnele, și toată tencuiala casei și să scoată aceste lucruri afară din cetate, într-un loc necurat. 46. Cine va intra în casă în tot timpul cînd era închisă, va fi necurat pînă seara. 47. Cine se va culca în casă, să-și spele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85110_a_85897]
-
întorc ochii de la Sabatele Mele, și sunt pîngărit în mijlocul lor. 27. Căpeteniile lui sunt în mijlocul lui ca niște lupi care își sfîșie prada; varsă sînge, pierd sufletele, numai ca să-și potolească lăcomia de bani. 28. Proorocii lui au pentru ei tencuieli de ipsos, vedenii înșelătoare, proorocii mincinoase. Ei zic: "Așa vorbește Domnul, Dumnezeu!" Și Domnul nu le-a vorbit! 29. Poporul din țară se dedă la silnicie, fură, asuprește pe cel nenorocit și pe cel lipsit, calcă în picioare pe străin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
cea mai nenorocită stare. Pereții erau râmați de porcii pe care îi crescuse în libertate Dobru. L-am poftit să părăsească locuința împreună cu ceilalți porci.. Două camere, o bucătărie și o săliță, toate neîngrijite, murdare. Am luat tot varul, toată tencuiala până la zid, am dezinfectat, am pus fum de ardei iute pentru stârpirea ploșnițelor și am făcut adevărată risipă de Flit, un insecticid lichid. În tot acest timp de neodihnă lucram și dormeam într-o sală de clasă întreaga familie plus
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
cu mâinile subțiri și tari o apucă până ce brațele slabe și falangele îi pârâiră pe oase . . . Mușca, lupoaica! Apoi simți muchea mesei de lemn că-i taie șalele ... o împinse de perete . . . Ada auzi hârșâitul bluzei de zidul văros, și tencuiala, glodind-o, intra prin haine și carne cu fiecare bobită de grunz . . . ,,Țigancă" . . . gândi Lică . . . "Țigancă", mestecă iar în gura care apucă arțăgos ca a unui câine tânăr. . . "pe seînduri ... țigancă!" Apoi se gândi că ușa grajdului a rămas deschisă
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]