865 matches
-
șirul de evenimente ce îi catapultează pe apărătorii umanității în miezul unei bătălii ce are ca miză viitorul Terrei și al Galaxiei. Urma acestui metal îi poartă pe Hugo Kala, Luc Orient și Lora către misterele junglei ce ascunde în tenebrele ei secretul ce desfide imaginația. După cum tot metalul fără de preț este cel care-i aduce către Occident pe Julius Argos și pe echipa sa de ucigași. Lucifericul Argos intuiește în metal potențialul unei puteri cu care poate subjuga umanitate, o dată
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
sa, în regnul epurat de patimă și de păcate al paznicilor Agarthei. Proza grafică a lui Manara recuperează un mit ce nu încetează să iradieze în imaginarul occidental, un mit ce este cu atât mai puternic cu cât luminează în tenebrele umanității seduse de proprii ei demoni. Agartha, cetatea care se află peste tot și niciunde, este numele ce desemnează această vocație a înțelepciunii de a oferi o cale de ieșire din labirint. Aparențele sunt înșelătoare, iar ceea ce oamenii percep a
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
grafică a lui Micheluzzi este convocarea acestor spectre neliniștite și evocarea unei lumi care a fost. You only live twice (Bob Morane) Imaginarul postbelic occidental este marcat de fascinația aventurii. În paraliteratură, în cinematografie, în serialul de televiziune, suspansul și tenebrele atrag, irezistibil, un public cu experiența istorică a tensiunii războiului rece. Agentul secret și echipa din jurul său sunt reperele ce dau consistență și echilibru unui univers tulburat și imprevizibil. Realitatea secundă a culturii de consum compensează traumele cotidiene. În acest
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
poate, al neîncrederii în inteligența medie. Or, semn al temerii de a nu corupe tineretul (ceea ce înseamnă o continuă reluare a procesului lui Socrate). Ca societate nu suntem moderni, deoarece ne lipsește credința într-o metapovestire (tocmai am ieșit din tenebrele iscate de una); nu suntem însă nici postmoderni deoarece părem a mai cocheta (fără să ne-o asumăm în mod hotărât) cu o metapovestire: creștinismul. Să fim onești: asumarea creștinismului ca mod de viață ar însemna o formă de fundamentalism
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
că gândurile pun în mișcare inteligența potențială și înțelepciunea, forțele vitale și energiile latente interioare și în final am ajuns la acea pace lăuntrică, aceasta a alungat orice durere emoțională și veselia a înlocuit tristețea, iar lumina a biruit asupra tenebrelor și am dobândit astfel libertatea spirituală și o deplină încredere în mine. {tiți că doar cinci minute de gândire negativă poate produce în corp multe dezechilibre și corpului (în mod independent, știind că are o inteligență proprie) îi sunt necesare
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
colanul De piscuri sfidătoare, privește, am venit... Am coborât să-ți sprijin truditul pas de frate Ca, de pe-nalte praguri, s-asculte nengrădit Prelunga nechezare a lumei fecundate... - Tu nu știi încă? Imnul tumulturilor vii Nici zid și nici tenebră nu poate să-l sufoce: La poarta zăvorâtă grăbește-te să vii: Vei desluși și astăzi, în larguri, marea voce. CÎND VA VENI DECLINUL Cu mâini învinețite de umblet lung prin ger Voi reintra în mine când va veni declinul
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Privirea lui lipsită de pleoape lucea, oțelită. ZÎmbetul său lipsit de buze rînjea În beznă. Am simțit cum niște degete reci mi se strîng În jurul inimii. Două sute de viori izbucniră pe ecran, urmară Împușcături, strigăte și scena se adînci În tenebre. Pentru o clipă, parterul dispăru În bezna absolută și nu putui auzi decît zvîcnirile care Îmi răsunau În tîmple. Încetul cu Încetul, o scenă nouă se ilumină pe ecran, destrămînd Întunericul din sală În aburi de penumbră albastră și purpurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
a nu minți și de a nu răni pe nimeni, un neobișnuit amestec de candoare și de generozitate, capabil de naivități și de memorabile adevăruri, plăieșul din munții Bucovinei, Ștefan Sturz. Munteanul Sturz este cel care, într-un rând, în tenebrele unei galerii a minei de la Pietrosul, m-a supărat, spunându-mi cu ingenuă camaraderie: ce căutăm noi aici, don inginer? Căutăm argint viu, care ni se strecoară, mereu, printre degete? Sapa sondei cu care lucrez eu nu are nici o tragere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
stângă și înfășurată într-un capot de material de blug ieșit de soare, având, iarna, pe deasupra, un cojoc de oaie. Fosta tovarășă de muncă o primea fără prea multă tragere de inimă, fiindcă în timpul sinistrelor nopți de nesomn, ale căror tenebre erau sonorizate de vaietele cucuvaielor din turnul conacului, nu vorbea decât despre revoluționari de profesie, care, șoptea ea, deja adunaseră mase de năimiți îndrăzneți, gata să ridice baricade, adunate din pietre de caldarâm, în municipiul Iași și în municipiul Craiova
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de undeva răsunetul neclar al unui radio sau al unui televizor. Fusese atât de îndepărtat, de nesigur și de complicat de identificat în alcătuirea acestui imobil străin și în mulțimea camerelor, încât renunțase să-i cutreiere scările de marmură și tenebrele complicatelor culoare pentru a depista sursa de unde survine. Căută cu privirea pe masă, zărind telecomanda și mai sus, pe un mobilier cu specială destinație, un televizor în culori de producție sud-coreeană. Nerăbdător să-l deschidă, îl porni cu sonorul dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
unui turn de veghe În ruine. Însă mesajele acestea erau ignorate de sistemul meu nervos, de mușchi, de organele interne, așa că sfârșeau prin a se focaliza În extremitatea penisului. Cu excepția acelei zone minuscule a creierului ce emitea semnale din mijlocul tenebrelor, mă aflam complet sub dominația penisului. Eram oare capabil să-mi păstrez intact eul În aceste condiții? Trebuia neapărat să-l Întreb pe Gan despre Reiko, orice, nu conta ce anume. Era imperios necesar să-i pun Întrebări și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
-i esența într-o unică imagine, mi-ar dezvălui sufletul întregului, ascuns în imaginea mea. Aceasta ar fi puterea oglinzilor magice, despre care se vorbește atâta în tratatele de științe oculte și în anatemele inchizitorilor: să-l constrângă pe zeul tenebrelor să se manifeste și să-și combine imaginea cu cea reflectată de oglindă. Trebuia să-mi măresc colecția într-o nouă direcție: specialiștii în antichități și casele de licitație din lumea întreagă au fost avertizați să-mi țină la dispoziție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Athanasius Kircher. Pereții de oglinzi trimit de infinite ori imaginea mea. Fusesem răpit de mine însumi? Oare una din imaginile mele, proiectată în afară, îmi luase locul și-mi lăsase doar rolul de imagine reflectată? Îl evocasem, oare, pe Stăpânul Tenebrelor, iar el mi se prezenta sub chiar înfățișarea mea? Pe podeaua de oglindă zace un trup de femeie, legat. E Lorna. De cum se mișcă, trupul ei dezbrăcat se întinde pe toate oglinzile. Mă arunc asupra ei, s-o eliberez din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
să visez pesemne!... Gândesc, deci exist; exist, deci gândesc... Nu exist, nu! Nu exist..., mamă! Eugenia... Rosario... Unamuno... - și adormi. Curând după aceea se ridică în capul oaselor în pat, livid, gâfâind, cu ochii negri detot și înspăimântați, privind dincolo de tenebre, și strigând „Eugenia, Eugenia!“ Domingo se repezi la el. Își lăsă capul să-i cadă-n piept și muri. Când sosi medicul, crezu mai întâi că încă trăia, ceru să-i facă lăsare de sânge, să i se pună sinapisme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ar mai fi nevoie să apelez la Oedip pentru a afla că, peste o clipă, o vietate va muri și alta va slobozi din gușă un țipăt fericit. Și daca e adevărat că bucuria se naște din suferință, din ce tenebre au ieșit statuile de marmură fericită ale Greciei antice? Și cît datorează Elada propriei ei arte? E atît de evident că fiecare creator Își modelează opera, Încît pierdem din vedere că, la rîndul ei, opera Îl modifică pe cel ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
seama altor zile orice vanitate. Afară e o după-amiază Înaltă, plină de soare și amețită de vegetația care crește. Totuși, ceva mă reține și mă păstrează lucid. În clipa cînd Holderlin, acest mare poet al soarelui, s-a prăbușit În tenebrele nebuniei, a murit, probabil, ultimul suflet elin. Nu mai putem crede ca el În stafiile fericite ale Eladei, dînd la o parte cupa de otravă Întinsă lui Socrate. Pasărea Phoenix Iubirea fund ea Însăși o operă, s-ar crede că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
de departe, mângâindu-și, nervos, sprânceana, semnul bizar de la coada sprâncenei. Orașul anihilat. Noaptea, mâluri putrede. Rareori, cadența păzitorilor... Spasmul câte unei bufnițe, lovind antenele clădirilor. Zbârnâie îndelung, cu fulgere iuți, cucuvele electrice. Hodoroaga se spulberă, scufundată, undeva, în adâncul tenebrei. Văzduhul deschide imense aripi negre și, simultan, uriașe plase de pradă, să adune liliecii și avioanele și fantomele brusc întinerite. Avionul se tot leagănă, de pe o parte pe alta, să scape de ghearele urmăritoare. Un interior curat, funcțional. Geometrie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Nu am avut ocazia și nici nu vreau, nici nu trebuie... nu, nu-l cunosc pe Ianuli. N-am opinii despre el, nici o opinie. Își strânsese capul în mâini, să nu-și audă gândul, glasul gândului, să rămână singur cu tenebra. Dar a ridicat, într-un târziu, din nou privirea. În întuneric, sclipea ceva bizar, ca un dinte de aur într-o gurăinvizibilă sau o cicatrice însângerată, la tâmpla fantomei. Se făcuse liniște, după avalanșa de vorbe nerostite. Ferestrele se diluau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Victimele aciuite în țara călăului, ce zici?! Îți plac rudele dumitale, îți plac? La rudele nevestei se ducea, așa spunea mutulache. Doar n-o s-o ia razna... să-și caute iubita, s-o impresioneze cu tragedia vieții lui și cu tenebrele operei! Tâmpit, nebun, n-o fi. Să fi luat o copie pentru regizorii de scandaluri? Circul Libertății? Să-l facă celebru, să-l facă erou? Disident, martir pe mutulache? Să-l plătească gras, până trece scandalul? Să-l stoarcă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
apune se-neacă-n propriu-i sânge. Icoana ta în mine potir arzând mi-apare ! Mallarmé, care prin decantarea extremă a realului și prin transmutarea sensurilor cuvintelor datorită contaminării lor sensice și fonemice "divina transpoziție", a tentat să ajungă la "tenebrele absolute" înțelese ca "Neant", încredințează muzicii identitatea acestui Gol; dar "Neant", care însemnează extincție inițiind spre "contemplarea eternității": eterul spiritualității pure, ce se confundă cu negrăitul. Că mistica poeziei lui Mallarmé este o inițiere în inefabil, o dovedește suavul poem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
și orice plantă băteau din aripi în pământul-cer Și milioane de semințe își deschideau sub țărână aripa lor de lebădă ! Văd azi cum colinele și pădurile Călătoresc, pe aripi înflăcărate libere, Din țărm în țărm, din necunoscut în necunoscut ! Și tenebrele tremură, strigând înnebunite către lumină Pe aripile palpitante ale astrelor-lebede ! Aud chemări după chemări ale omului, plecate pe căi nevăzute Din trecutul adânc până în viitorul ce nu s-a născut încă. Astfel aud în inima mea zburând cu tot stolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
o rână La mare preț de cost. Și-atuncea vei pricepe, Fără de tratate, Că bine-i a se-ncepe Cele ce-s ratate. De ne-am judeca pe noi Cum gândesc sub febră, Am scăpa de rău altoi, De umbra tenebră. Mirabila-ți făptură Te va uimi nespus; Sub rugă din Scriptură, Uita-vei ce-ai de spus. 3 mai 2005 CA UN CIUDAT MISCELANEU Mă simt ciudat în propriul eu; Ce a fost de mult s-a stins, Doar într-
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
peu de minute, oricum Matei nu e din fericire un mare om de științè astfel încât responsabilitatea distrugerii umanitèții sè cadè pe umerii lui, ce liniștitor e sè fii un individ oarecare! de oamenii mèrunți că noi nu se intereseazè prințul tenebrelor, el îi seduce numai pe cei cu mizè mare în politica lumii! tipul èsta, Iisus, care a venit și s-a ocupat numai de cei umili, nesemnificativi și multi, Ce lecție cumplitè i-a dat celui rèu! atenție la Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
amorțit, E inima mea tristă, ce n-are mângâiere, E sufletu-mi, ce arde de dor nemărginit. Aș vrea să văd acuma natala mea vâlcioară, Scăldată în cristalul pârăului de-argint, Să văd, ce eu atâta iubeam odinioară: A codrului tenebră, poetic labirint; Să, mai salut odată colibele din vale, Dorminde cu un aer de pace, liniștiri, Ce respirau în taină plăceri mai naturale, Visări misterioase, poetice șoptiri. Aș vrea să am o casă tăcută, mitutică, În valea mea natală ce
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
tutunul, de preferință de cel mai prost soi, lumina cețoasă, geamul vopsit cu noapte vomată, podeaua de scânduri reci ca lespedea, murdară de noroi și chiștoace, toate constituiau decorul tridimensional al scenei. Dincolo de realitatea ficțiunii, suprarealitatea era pura realitate a tenebrelor. Animalele umane ardeau pasional, iubeau înfocat și exprimau paginile scrise în afara lor, ca niște mari actori care întruchipează veridic personaje reale. Adevărul reieșea din credința jocului, a rulării pe scenă a filmului existenței, într-un fel era joc, pentru că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]