1,117 matches
-
generic "politograme". De fapt, prin "politogramă" Vlad Georgescu desemnează "ideile despre om, societate, stat", distincte de textele care le exprimă. Politograma este așadar o idee cu caracter politic, o noțiune din vocabularul științei politice. Vlad Georgescu nu a încercat să teoretizeze prea mult cele două concepte pe care le-a lansat, datorită formației sale de istoric. Dorința sa a fost doar aceea de a găsi un instrument științific cu ajutorul căruia să poată aborda cu un grad ridicat de abstracțiune istoria ideilor
Politograma. Incursiuni în vocabularul democrației by Radu Carp () [Corola-publishinghouse/Science/84982_a_85767]
-
care promovează interdisciplinaritatea. Care este limita dintre cea de-a doua subcategorie și textele diplomatice, corespondențele, scrierile social-economice, cele religioase sau filozofice care intră de asemenea, potrivit clasificării lui Vlad Georgescu, în categoria politogramelor? Ori, mai exact, cum poate fi teoretizată această limită pentru a deveni operațională? Dincolo de posibilele direcții de cercetare care se deschid din compararea a două cărți, prin deschiderea perspectivei lui Vlad Georgescu, direcții care pot și merită a fi investigate doar de colective de cercetare, dată fiind
Politograma. Incursiuni în vocabularul democrației by Radu Carp () [Corola-publishinghouse/Science/84982_a_85767]
-
normelor din Constituție de către Curte pentru a determina natura regimului politic. Pentru a întreprinde această analiză, Curtea s-a bazat pe anumite interpretări din doctrină. Prima astfel de interpretare folosită este cea a lui Maurice Duverger, primul autor care a teoretizat regimul semiprezidențial 3. Curtea citează două lucrări ale acestuia pentru a afirma că regimul semiprezidențial trebuie să întrunească trei condiții: • Președintele să fie ales prin vot universal; • Președintele să dispună de competențe considerabile; • Președintele este secondat de un prim-ministru
Politograma. Incursiuni în vocabularul democrației by Radu Carp () [Corola-publishinghouse/Science/84982_a_85767]
-
diferit de cel parlamentar și de cel prezidențial. Acest regim este caracterizat prin alegerea șefului statului prin vot universal direct sau indirect (cazul Finlandei), au guverne responsabile în fața Parlamentului, iar rolul Președintelui este "important" (probabil o referire la"competențele considerabile" teoretizate de Duverger). Dintre toate trăsăturile regimului semiprezidențial, doar puține se regăsesc, în opinia autorilor, în Constituția României. Majoritatea se regăsesc "sub diverse forme de natură a diminua "greutatea" influenței politice a președintelui țării". Regimul nostru politic este caracterizat ca unul
Politograma. Incursiuni în vocabularul democrației by Radu Carp () [Corola-publishinghouse/Science/84982_a_85767]
-
acestei pături mijlocii. O zonă socială între proletariat și marea burghezie, cu virtuți incontestabile. Oricând putem invoca zeci de citate din ultima generație de politologi români tineri sau relativ tineri. Chiar și un marxist reciclat ca Silviu Brucan recunoaște și teoretizează, în publicații de după 1989, importanța acestor pături mijlocii. Să amintim, cu titlu de simplă exemplificare, doar pe Stelian Tănase: Clasa mijlocie singură poate asigura un echilibru al corpului social, moderație, toleranță, compromis și poate consolida procedurile democratice. O societate fisurată
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
de societate, întreaga colectivitate umană, fără nici o deosebire. Această idee europeană în expansiune poate duce, în ultimă analiză, la efecte aparent paradoxale. Riscul său este chiar să dispară, să se dizolve printr-o generalizare și răspândire extremă. Așa cum s-a teoretizat sfârșitul istoriei prin generalizarea probabilă în întreaga lume a modelului democratic-economic american, tot astfel s-ar putea întâmpla și cu ideea europeană. Ea devine modelul și etapa finală a întregii culturi și a tuturor literaturilor lumii. Literatura europeană și cea
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
Ernst Boris Chain (1906-1979), evreu care părăsește Germania hitleristă și devine biochimist englez. Cercetător la Oxford în domeniul otrăvii șerpilor, metabolismul tumorilor și biochimiei lizosomilor, se asociază cu Howard Florey în investigarea microorganismelor și a efectului penicilinei asupra lor. El teoretizează efectul chimic al penicilinei asupra microorganismelor și devine părtaș al Premiului Nobel cu Florey și Fleming. 52 Sir Edward Penley Abraham (1913-1999), biochimist englez implicat în dezvoltarea ciupercii penicilinei. Participă, ca membru, în echipa de cercetare a lui Howard Florey
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
și muzician german de talent, cântă la pian, violoncel și orgă, compune poeme și opere. Este teoreticianul fizicii cuantice, pentru care primește Premiul Nobel pentru fizică (1918). Contribuțiile sale la fizica cuantică revoluționează înțelegerea proceselor subatomice. În 1900, Max Planck teoretizează existența energiei discrete a unei particule, pe care o numește cuantă. Singura experiență efectuată de el, propriu zis, este difuziunea hidrogenului printr-o foaie de platină încălzită. 191 Robert A. Millikan (1868-1953), fizician american, laureat al Premiului Nobel pentru fizică
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
lucru, precum și a strategiilor de cercetare socială. c) Componenta de natură epistemologică. Este componenta de evaluare a rezultatelor cercetării și a construcției teoretice, în ultimă instanță de certificare a statutului științific al sociologiei. COMPARAREA NOȚIUNILOR DE METODOLOGIE ȘI METODĂ A teoretiza înseamnă, înainte de toate a ordona, a sistematiza rezultatele primare ale activității de cunoaștere, și apoi a integra teoriile parțiale în teorii cu grad mai înalt de generalitate. În acest sens, Glaser (1967) notifică două strategii de teoretizare. Prima, caută descoperirea
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
deschis în analiza retorică și naratologică de Hayden White și continuat în același spirit de olandezul Franklin R. Ankersmit, prin elaborarea unei coerente metodologii narative a istoriei (fundamentate până în anii 2000 și din care s-a desprins recenta naratologie vizuală, teoretizată spre exemplu de cercetătoarea Marie-Laure Ryan10). Spiritul modernist al "noii istorii" se desparte definitiv de direcția tradițională analitică. Istoria însăși este citită precum o narațiune sau având caracterul unei "opere deschise" (așadar, dincolo de sensul acordat textului sacru de către Umberto Eco
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
faptului social-economic sau politic - atât mentalitățile, cât și manifestările imaginarului. Mai mult chiar și în mod spectaculos, generația următoare și-a însușit demersul antropologic dezvoltat în științele psiho-sociale (așa cum o fac Robert Muchembled sau Emmanuel Le Roy Ladurie) în direcția teoretizată în 1985, cum am văzut deja, de Le Goff. Spre sfârșitul anilor '90, împrumuturile conceptuale și metodologice sunt asimilate în noua viziune a Școlii, astfel încât actualele generații de sociologi, de istorici ai mentalităților și ai imaginarului (Thomas 13) își concentrează
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
primul nivel, cel tipologic (al rolurilor), intersectează registrele verticale, laic, respectiv religios (fiecare sub dublul semn valoric, pozitiv-negativ), generează imaginarul puterii (masculine) și imaginarul cotidianului (marcat de prezența tăcută a marginalilor: femeile, copiii, slugile). În ambele forme se regăsește dihotomia (teoretizată de Eliade) profan-sacru, astfel încât, în panoplia de personaje care populează lumea imaginarului, regăsim atât modelul ideal feminin (Fecioara, sfintele martirizate), cât și anti-modelul (Eva sau, în variantă socială, vrăjitoarea, adultera, păcătoasa), atât modelul "cruciatului", cât și contra-modelul, respectiv trădătorul sau
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
terminologice sunt studiate și înregistreză progrese continue în secolul XX. Leshaft, în Rusia, sistematizează exercițiile fizice folosite pentru corectarea anumitor deficiențe fizice, iar Șimșelevici introduce termenul de “Cultură fizică medicală” (1928ă. În această perioadă au apărut științe noi care au teoretizat și fundamentat științific practicarea exercițiilor fizice atât în sistemul de învățământ, sportiv și medical. În țara noastră, în 1922, se înființează la București Institutul Național de Educație Fizică și Sport. În cadrul acesteia se asigură formarea cadrelor de specialiate în domeniul
REEDUCAREA FUNCŢIONALĂ A CIFO-LORDOZELOR la clasele I-IV by Paraschiva ŢUŢURMAN () [Corola-publishinghouse/Science/91661_a_93196]
-
seturi de proprietăți împărtășite de toți membrii lor. În concepția tradițional-aristoteliană entitățile din univers nu pot aparține decât unei singure categorii. În lingvistica cognitivă se adoptă o altă viziune asupra categorizării. Ideea de flexibilitate a limitelor unei categorii a fost teoretizată pentru prima oară în modelul denumit "Teoria Prototipului", propus de Rosch (1973). Modelul cognitiv al prototipului este relevant pentru cercetarea de față în măsura în care permite interpretarea categoriei percepției drept o categorie vagă, deschisă, care se poate intersecta cu alte categorii. În
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
refuză ori încearcă să le descopere natura. Afectele sunt înțelese ca fiind extra-discrusive sau extratextuale, ele sunt înțelese și ca momente fiind imanente materiei și experienței. Afectele sunt cele care definesc arta în timp și spațiu și nu pot fi teoretizate sau înțelese, ci doar experimentate. Acest lucru l-a făcut pe Deleuze să definească arta ca bloc de senzații 8 ce poate fi activat doar prin intermediul experienței. Însă ceea ce experimentăm nu este obiectul de artă, ci sunt anumite momente ale
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
agreabile, adesea de un umor fin, pătrunzătoare, îl țin în atenția oricărui iubitor al genului. Rețeta lor ar fi: „Luați un pumn de cuvinte,/amestecați-le bine;/trântiți-le apoi pe hârtie/și ștergeți... ce nu vă convine”. A și teoretizat pe marginea genului, într-un studiu intitulat Despre epigramă, apărut în 1935. Teatrul se află strict ocazional între preocupările sale: un act intitulat Puteri întunecate, publicat în „Calendarul poporului” din 1926, și satira într-un act Supremul argument (1929). SCRIERI
VOEVIDCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290620_a_291949]
-
pe care i-o dedică, Z.-F. face un act de interpretare și de recuperare deopotrivă, reasamblând, după o atentă analiză a textelor și contextelor, compartimentele glisante ale unei opere neașezate. Contrariată, pe bună dreptate, că „un scriitor care a teoretizat ani de-a rândul ideea disciplinei și a lucidității în actul creației a fost atât de puțin disciplinat față de talentul său”, autoarea procedează la o investigație completă, de critică și istorie literară, căutând sensul de adâncime, coerent și unificator, al
ZAHARIA-FILIPAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290686_a_292015]
-
și linia Internaționalei Comuniste* (IC). PCF* este însărcinat să experimenteze o alianță cu socialiștii - tratați până acuma ca „social-fasciști” - care va deveni politica Frontului Popular, lărgit astfel încât să cuprindă și Partidul radical și pe republicani. Pusă în practică în 1934, teoretizată în 1935 de către Gheorghi Dimitrov și Palmiro Togliatti la cel de-al VII-lea Congres al IC, această politică face distincția între statele capitaliste democratice pe de o parte și cele fasciste pe de altă parte, fascismul fiind prezentat ca
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
teoretician al „punerii mâinii pe arme”. Această tradiție conspirativă a fost practic abandonată în Franța după eșecul Comunei, dar ea a luat amploare în țări în care puterea a fost dictatorială. Printre revoluționarii ruși*, ea ia forma cea mai radicală, teoretizată de către Serghei Neceaev în Catehismul revoluționarului. în 1912, în Ce-i de făcut? Lenin* preconizează crearea unei organizații* cu funcționare conspirativă: disciplină severă, practica ilegalității, acte false, case și tipografii clandestine. Combătută timp de decenii de către poliția politică a țarului
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
tactică a „calului troian” și a „salamului”. Prima constă în a infiltra masiv, grație unor „submarine” - militanți comuniști camuflați -, partidele adverse pentru a le diviza și slăbi, și aparatul de stat pentru a-l controla. Cea de-a doua tactică, teoretizată de liderul PC ungar Rakosi, constă în a „secționa, zi după zi, felie cu felie, reacțiunea continuă în celelalte partide politice”: sunt astfel lichidate progresiv partidele de opoziție, apoi cele aparținând coaliției, începând cu interzicerea celor de dreapta și terminând
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
sale cu PCE este acceptarea unei prezențe din ce în ce mai puțin discrete a agenților sovietici ai NKVD, culminând cu asasinarea lui Andres Nin și cu persecutarea POUM. Stalin dorește depășirea pluralismului în zona republicană pentru a pregăti calea „democrației de tip nou” teoretizate de Togliatti. în decembrie 1937 - ianuarie 1938, ofensiva republicană de la Teruel eșuează; pe 9 martie frontul republican este rupt, iar pe 15 aprilie, teritoriul republican este tăiat în două, trupele franchiste ajungând la Mediterana. între iulie și noiembrie, ofensiva de pe
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
privilegiază confruntarea cu americanii - inspectarea navei Pueblo în 1968, propunerea de atrimite trupe în Vietnamul* de Nord... Evitând să se pronunțe cu claritate în favoarea URSS sau China* lui Mao*, el elimină facțiunile favorabile uneia sau alteia din aceste puteri, apoi teoretizează „policentrismul” în mișcarea comunistă internațională*, înlocuind marxism-leninismul* cu Ciuce - o ideologie care propovăduiește un socialism autarhaic și autosuficient. Izolarea sa diplomatică este agravată prin practicile la care se dedă: răpirea, în anii 1970, a unor cetățeni japonezi, acte de terorism
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
partide-state, acest principiu a fost aplicat cu brutalitate, așa cum au demonstrat epurările* în democrațiile populare*, intervențiile sovietice în RDG în 1953, împotriva revoluției maghiare* în 1956, împotriva Primăverii de la Praga* în 1968, în Afganistan* în 1979. Leonid Brejnev* l-a teoretizat inventând conceptul de „suveranitate limitată”. Cât despre cei care nu voiau să se supună acestei ierarhi, dar care nu puteau fi potoliți prin violență, ca Iugoslavia și China, au fost excomunicați. în timp ce omogenitatea regimului lor politic pacifică relațiile dintre democrații
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
29 ianuarie, doisprezece acuzați sunt condamnați și executați. Acest proces dă semnalul eliminării cadrelor economiei*. în timpul ședinței Comitetului Central ținută între 25 februarie și 5 martie 1937, Buharin și Rîkov sunt siliți să-și facă autocritica, apoi arestați, în timp ce Stalin „teoretizează” teroarea, afirmând că lupta de clasă se intensifică pe măsură ce socialismul se întărește. Epurarea atinge toate sferele puterii. Iagoda, fostul șef al NKVD, este arestat și o amplă purificare începe în poliția politică. La 11 iunie 1937, vine rândul Armatei Roșii
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în cale. Concepția sa este, în același timp, indusă de violența care domnește atunci în societatea rusă, provocată de trei secole de iobăgie a țărănimii și de terorismul* pe care îl practică anumiți revoluționari ruși* împotriva autocrației. Dacă Lenin a teoretizat, încă din 1903-1905, necesitatea violenței revoluționare sub formele ei cele mai largi, războiul din 1914, împingând violența militară la un nivel până atunci necunoscut, îl determină să-și radicalizeze concepția și să justifice prin „războiul” împotriva capitaliștilor generalizarea violenței revoluționare
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]