1,090 matches
-
liberalism versus socialism) sau între acelea ale unor ideologii operative diferite (între programele cu trimitere practică ale ideologiilor fundamentale). Dinamica ideologiei presupune tocmai adaptarea la aceste tensiuni și conflicte generate de jocul politic. Critica pe care Thompson o aduce acestei teoretizări a ideologiei vizează, în mod fundamental, anularea relației dintre conceptul în discuție și critica dominației, pe care teoreticianul urmărește să o recupereze. Plasând ideologia într-un context general și inclusiv, aplicând-o deci oricărui sistem de convingeri politice, fie acesta
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
evenimente locale se pot deplasa într-o direcție opusă relațiilor la distanță care le-au dat formă"503. Așadar, caracterul procesului socio-istoric al globalizării, deși dialectic, este unul contingent. Prin această modalitate de a articula structura internă a globalizării, ultimele teoretizări ale acestui proces reușesc să evite tendința istoricistă pe care o presupune orice proiecție de tip hegelian asupra istoriei. Contingența procesului globalizării este dată de faptul că interdependența dintre anumite evenimente care au loc în diferite părți ale globului nu
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
condițiile de posibilitate ale acestui proces complex. În tensiunea inițială dintre "teza" eterogenității etatice și "antiteza" omogenității internaționale, globalizarea se află doar în potență. Prin sinteza acestora, prin "înglobarea" lor, globalizarea devine în act. Deși perspectiva socială asupra globalizării riscă teoretizarea procesului în termeni istoriciști, ultimele decenii par să confirme această dezvoltare, datorită expansiunii societății la scară globală și, de asemenea, datorită interdependențelor economice, politice și socio-culturale dintre state și grupuri de state, care rezultă din această expansiune. Pe de altă
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
un actor este non-etatic sau nu operează în numele unui guvern național ori al unei organizații interguvernamentale"531. Aprecierea că globalizarea economică implică în mod necesar globalizarea politică și socio-culturală ne-ar deplasa pe terenul mișcător al istoricismului; în acest context, teoretizarea procesului globalizării s-ar apropia periculos de mult de imaginea unui proiect de inginerie socială, nemafiind interpretată în termenii unei dezvoltări dialectice contingente. Ca atare, pentru a rămâne în spațiul contingenței, trebuie să apelăm la o distincție conceptuală, aceea dintre
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
obicei al pământului”, adică v ntul auto/h/ton. Ducerea ideii de zeu suprem în preexistență în calitate de creator s-a opus din antichitate perceperii realiste a lumii pentru care gândirea umană este rezultatul evoluției și organizării superioare a materiei, însă teoretizarea acestei idei prin istoria cuvântului este opera neogramaticilor. Aceștia, scoțând modelul i.e. de limbă din lanțul evoluției silabice și aglutinante, duc și cuîn preexistență împreună cu sistemul de idei transformând monada formă-sens în divinitate creatoare. Etimologia globală reașează cuvântul în normalitatea
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
de raționaliști, atei și de toți adversarii creștinismului pierde teren, făcând loc aspectelor pozitive din acest Ev. înfăptuirile medicinii caritabile uimesc și sunt pilduitoare. în această etapă medicii au fost nevoiți să se ocupe mai puțin de cercetare, experimentare și teoretizare și să se dedice mai mult practicii, asistenței medicale. Creștinismul se impune ca o dogmă, conform căreia bolile sunt considerate pedeapsă divină pentru păcatele înfăptuite, iar vindecarea vine de la Dumnezeu și Sfinții vindecători. Un rol însemnat îl are caritatea creștină
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
anticilor. Le resping aici pe acelea pe care Academia și-a fondat condamnarea Cidului și nu sunt de acord cu Domnul d'Aubignac asupra a tot ceea ce spune de bine despre mine." Molière și Racine nu s-au preocupat de teoretizarea artei lor. Când își încep activitatea scenică, la treizeci de ani aproximativ după Corneille, doctrina clasică este elaborată în totalitate. Atunci când Racine începe să scrie, instrumentul tragic este pregătit, de aceea nu se preocupă de explicarea regulilor de compoziție ale
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
milenii. Contribuțiile succesive care fie extind, fie contractă domeniul de cercetare aferent comicului, fie contestă, fie aduc precizări la puncte de vedere anterioare, fie, pur și simplu abordează fenomenul dintr-un unghi diferit, se înscriu în efortul colectiv meritoriu de teoretizare din ce în ce mai adecvată și mai cuprinzătoare a comicului. Acestui deziderat i-au servit din zorii istoriei cele peste o sută de teorii corespunzătoare celor mai diverse abordări ale comicului, de la cele filosofice la cele etiologice, antropologice, sociologice, la cele neurofiziologice, psihologice
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
1997) Linda Hutcheon definește parodia astfel: "o formă de imitație caracterizată de inversiune ironică, repetare cu distanțare critică, care marchează diferențele mai curând decât similitudinile; joc ironic cu multiple convenții"81. Am selectat această definiție dintr-un șir considerabil de teoretizări ale termenului, pentru a sublinia de la început modernitatea parodiei caragialiene. Motivația actului parodic, înțeles ca proces conștient, ca tehnică prin care se declanșează efectul comic, rezidă la Caragiale nu doar în instinctul ludic deformator, ci și în demersul critic și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a demonstra importanța absurdului între modalitățile de expresie caragialiene și, pe de altă parte, la a urmări traseul reprezentărilor literare ale acestei categorii în literatura română postcaragialiană, este firesc să trecem în revistă câteva dintre aspectele esențiale care țin de teoretizarea absurdului. 5.1. Scurtă incursiune pe tărâmul absurdului Ceea ce ne propunem să subliniem în acest scurt excurs teoretic prin vasta problematică implicată de absurd este motivația și consecințele pătrunderii sale în domeniul literaturii, al dramaturgiei în special, ca zonă predilectă
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
existența indemonstrabilului, descoperă în intimitatea lucrurilor o entitate ireductibilă la explicarea rațională, proiectează o viziune pesimistă derivată din neîncrederea în existența ordinii schematice a universului, ajungând să conteste însăși ideea universului rațional. În esență, așa cum rezultă din cele mai sistematice teoretizări consacrate absurdului, realizate din perspectiva filosofiei existențialiste la Jean-Paul Sartre (L'Être et le Néant, 1943) și eseistic la Albert Camus (Le Mythe de Sisyphe, 1942, L'Homme révolté, 1951), absurdul se instalează în prăpastia dintre rațiune și realitate, dintre
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
concepție și o apreciere a marilor forțe care, "în relațiile lor reciproce, în justul lor echilibru, domină lumea, deopotrivă naturală și supranaturală, oamenii și societatea, făcându-le ceea ce trebuie să fie."213 Mitul, mai explicit, mai didactic, mai înclinat către "teoretizare" decât ritualul, conține "germenul" acelei cunoașteri pe care o va prelua filozofia, transpunându-l în alt registru al limbajului și al gândirii, idee des întâlnită, după cum s-a văzut.214 Dar mitul, figurarea și ritul operează în același registru al
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
ca de ciută (deși nu există pe glob ciute cu ochi de safir!), ciupind în joacă cu buzele de sfârcurile maronii, morfolind sânii tari, plini și obraznici, depărtându-i violent picioarele desăvârșite, cu piele mătăsoasă... Cu toate că nici unul nu știa de teoretizările înțeleptului Shari Vatsyayana din Benares, alcătuiră un nou ghid amănunțit al practicilor sexuale orientale, trudindu-se în cumplite lupte corp la corp: cercetară cu pasiune preludiul prin poziția Șaizecișinouă, întâlniră Curtezana în ținuta-i corespunzătoare, se opriră, de comun acord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
formele; - apariția de noi tipuri de probleme sau a celor vechi pe o scară mult mai largă, pentru gestionarea cărora nu există încă instituții. Toate aceste elemente definitorii pentru sistemul internațional contemporan sunt luate în calcul atunci când se încearcă astăzi teoretizarea problematicii alianțelor și a găsirii unor mijloace de predicție a evoluției acestora în relațiile internaționale. O perspectivă ce a început să fie utilizată recent este cea oferită de teoria agregării, încercându-se predicția comportamentului actorilor internaționali. Potrivit acesteia, „agregarea” înseamnă
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
puzzle de definiții, adesea contradictorii, nu o dată exclusiviste, unilaterale și reducționiste. Problema-cheie „ce este literatura?”, reapare mereu, Roland Barthes o consideră întrebarea secolului XX. Literatura este tot mai contestată, aflându se între formalism și ideologizare, politizare. Se constată o excesivă teoretizare în vest, dogmatizare și oficializare în est, urmată de o îndoielnică „liberalizare”. Proliferarea fără precedent a formulelor de creație, a scriiturilor, a școlilor, inventarea și extravaganța terminologică, explozia cantitativă și ponderea funcțională a metalimbajelor și a arsenalelor de instrumente critice
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
Prestigiul elocvenței rămâne în continuare extrem de mare, idealul estetic bine codificat retoric. Se face însă disocierea, tot mai netă, a conceptelor, a celor două tipuri de literaturi. Se produce despărțirea definitivă dintre limba scrisă și cea vorbită și totodată și teoretizarea acestei disocieri, cu tendința diminuării valorii expresiei orale. Poeticienii epocii fac disocieri între elocvență și litere. Recunoașterea existenței limbilor naționale, fenomen vizibil încă din Evul Mediu, continuă cu o intensitate sporită în perioada Renașterii, ceea ce va duce la conceptul de
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
puțin sporadice, au existat și în Antichitate și Evul Mediu. Dar abia acum literele își revendică în mod frecvent și explicit o dimensiune estetică. Estetizarea începută în Evul Mediu în special la nivelul caligrafiei, are acum parte și de o teoretizare mai insistentă și aprofundată. Cea mai semnificativă este însă, fără îndoială, asimilarea ideii de litere frumoase cu ideea de scriere frumoasă, compoziție, operă. Renașterea este și epoca în care începe să se precizeze cu claritate și accepția literaturii ca artă
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
adevărată", după cum le recomanda R.E. Park studenților săi (cf. Adler și Adler, 1998, p. xii: go out and get your hands dirty in real research). A-ți "murdări mâinile în cercetarea reală", la propriu și la figurat, însemna renunțarea la teoretizarea abstractă, cu puternice tente scolastice, elaborată din chilia academică circumscrisă de restul societății prin zidurile (fizice și/sau simbolice ale) campusului universitar. Însemna, totodată, abordarea abruptă, fără mănuși, a ceea ce în epocă morala publică aprecia ca fiind "mizeria socială" sau
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
cu scopul de a trezi conștiința națională. Scormonind imaginativ în trecut, plăsmuind descendențe etnice și stabilind filiații lingvistice, cărturarii care au descoperit națiunea dau expresie, pentru întâia oară, unui profetism național. Corelativ acestei faze inițiale este un program intelectual de teoretizare a națiunii pe baza probelor lingvistice și istorice prelevate prin studii filologice și istoriografice, program care poate fi numit naționalism cultural. Faza B perioada "agitației patriotice" în care intelectualii adepții ai ideii naționale încearcă să câștige cât mai mulți partizani
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
că reprezintă instrumente conceptuale utile în facilitarea înțelegerii unor aspecte complicate ale realității sociale prin raportarea lor analogică la aspecte familiare. Metaforele conceptuale, spre deosebire de metaforele stilistice, își justifică existența nu pe criterii estetice, ci ca unelte analitice mobilizate în scopul teoretizării realității socioumane. Memoria atât ca facultate individuală cu care este înzestrată mintea umană, cât și ca practică socială de aducere aminte împreună a trecutului colectiv a făcut obiectul unor metafore celebre, de mare notorietate în istoria ideilor culturale. Inventarul întocmit
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
frumusețea versurilor cu care se Încheie cartea. Aș Încheia prin a spune că meritul deosebit al cărții este abordarea practică a unei probleme sociale, a copilului cu dizabilități, la modul concret, susținută de exemple elocvente, Într-un domeniu În care teoretizările abundă. În plus cartea oferă pentru specialist un instrument util În recuperarea pentru societate a deficienților, ceea ce În plan personal și social este extrem de important În situația În care procentul dizabilității se menține constant la cifre ce pot atinge 7-10
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
O remarc] final]: s-a observat uneori c] termeni precum „natură”, „naturalul” sunt periculoși prin ambiguitatea lor bazat] pe sensurile descriptiv și normativ. Dreptul natural eșueaz] tocmai prin aceast] ambiguitate. Ambiguitatea este destul de real] și afecteaz] multe încerc]ri de teoretizare. Totuși, concluzia nu este justificat], desi falsitatea ei nu poate fi demonstrat]. Obiecția adus] depinde de acceptarea oarb] a ideii c] o poziție moral] trebuie s] depind] de motivații morale diferite (și, cel mai important, măi degrab] decât de a
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
feministe”). F]r] a susține toate aceste teorii, putem înv]ta multe de la antiteoreticieni. Critică pe care o aduc concepției dominante ne oblig] s] regândim relația dintre teoria și practica moral]. 3. Reconcilierea teoriei cu practică Dup] p]rerea mea, teoretizarea moral] este ceva ce oamenii fac în viața de zi cu zi. Nu este numai domeniul profesorilor, expus la prelegerile din amfiteatre. Teoretizarea moral] poate fi întâlnit] pe drumuri principale și secundare, de la barmani la politicieni. În viața de zi
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
s] regândim relația dintre teoria și practica moral]. 3. Reconcilierea teoriei cu practică Dup] p]rerea mea, teoretizarea moral] este ceva ce oamenii fac în viața de zi cu zi. Nu este numai domeniul profesorilor, expus la prelegerile din amfiteatre. Teoretizarea moral] poate fi întâlnit] pe drumuri principale și secundare, de la barmani la politicieni. În viața de zi cu zi, e normal ca oamenii s] practice schimbarea rolurilor, s] recurg] la posibile urm]ri ale acțiunilor și tacticilor, sau s] indice
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
nu acționeaz] că un prieten. Cand întreb]m de ce ar trebui s] fim mișcați de aceste considerații sau le test]m pentru a vedea dac] sunt compatibile cu alte credințe sau angajamente pe care le avem, ne lans]m în teoretizare moral]. Totuși, rezultatul acestei teoretiz]ri nu prea conduce la crearea unei teorii morale pe deplin dezvoltate. De obicei, suntem împinși spre teoretizare de considerații pragmatice mai mult decât de c]utarea dezinteresat] a adev]rului. Suntem opriți de la această
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]