5,751 matches
-
să întîlnească pe cineva care să le scoată din monotonia zilnică? Nicidecum. O femeie cu capul pe umeri ar fi trebuit să-și dea seama din prima clipă ce urmăreau. De asta avuseseră ele nevoie? Viață de noapte, chefuri, comploturi, teroare? Se mai gîndește oare cineva la ora asta cum au trăit ele ani de zile cu frica-n sîn? Și chiar dacă ar face-o n-ar mai fi de nici un folos. Fără să-și dea seama, Angelina începu să-și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
presimțirea / Eleganto!“ (În vineții zori) „Tu țipai în noapte / Un hohot ancestral / Și răstignit pe spate / Te visam astral“ (Cuprindere) etc. În schimb, versurile imnice închinate lui Nicolae Ceaușescu, așa caraghioase cum sunt, au și ceva înspăimântător, evocând anii de teroare ideologică în care glorificarea dictatorului comunist devenise obligatorie: „Cu sudoarea frunții și cu brațe tari, / De la Cernavodă până la Agigea, / Construiau în arșiți bravii militari, / «Epocii de Aur» îi zideau «Efigia»! /... Prin tot ce-ai pătimit și făurit, / Popor reînviat, trăi
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Pompiliu pentru iscusința de a fi recurs la religie în sprijinul ordinii statale, aducînd poporul la ascultare. Teama de zei i-a ajutat pe împărații romani: religia instrumentam regni. Nu e ocolit adevărul că biserica, în timpurile modeme, exercită o teroare mascată. Modelul vieții cristice, ca principiu al noii religii, nu mai era invocat. În această ordine e adus exemplul lui Savonarola, care pretindea că se întreține direct cu Dumnezeu. Dar Machiavelli însuși nu apelează la textele biblice decît o singură
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
introducere și de Încheiere, nu e o cometă cu cap, cu plete și coadă, cu siaj luminos pe urmele ei. Simți că activismul ei programatic e incitat ca să umple un gol, ca să mascheze o carență, să sal veze Întregul din teroarea principalului amănunt al ființei sale. Urîtele și urîțelele vor să domine din start ori, tot din prima, dau să te tragă de mînă după ele, asta dacă palpită de partea dinamică a jocului. Altfel, eroinele placidității te plictisesc cu cîrtitul
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
fi menținerea „speranței împotriva oricărei speranțe”. Comunitatea unde se pare că s-a zămislit textul pare amenințată de o catastrofă de amploarea exilului babilonian. Reactualizând figura lui Baruh, membrii comunității își regăsesc un model vital, un model „de supraviețuire” sub teroarea istoriei. Ieșirea din istorie prin intermediul viziunii este singurul remediu psihologic împotriva disperării. Deși există o interpolare creștină destul de amplă, în capitolul IV, avem de-a face cu o scriere iudaică. Câteva motive esențiale (oamenii teriomorfi, din primele două ceruri, pasărea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
la punct niște treburi. ― Tu hotărăști. ― Vă mulțumesc, domnule profesor. A intrat În saloanele unde - pe baza noilor date de laborator și radiologice - avea de clarificat unele diagnostice. A lucrat intens, reușind pentru scurte intervale de timp să scape de teroarea Întrebării: “Ce se va Întâmpla mâine?” Ora prânzului l-a prins Încă În clinică... Când a ajuns la Maternitate, simțea cum sudoarea Îi șiroiește pe șira spinării. De această dată nu a mai Întâmpinat nici o opreliște pe traseul până la salonul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
a țesălat în vederea unei deplasări dis-de-dimineață la moara de la Zvoriștea, cu o căruță bine vârfuită cu saci. Și așa războiul s-a mai potolit, dar nu s-a sfârșit. Calul a avut și în continuare parte de un regim de teroare, cu bătăi și înfometări ori de câte ori se ivea prilejul... Că doar el era chiaburul nr.1 din toată herghelia de gloabe bătute de vânt a cooperativei. Noroc că rasa lui nu-i pretențioasă și că el este un exemplar numai vână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
eficient de educație. M-a lovit însă în moalele capului, ca din întâmplare, cu niște vorbulițe care nu cad prea bine la stomac... Amice, am auzit că-ți cam pute a fuștă... Atât mi-a zis; nimic altceva. Dacă de teroarea curelei am scăpat, n-am putut evada mult timp din mrejele unor otrăvite interogații epistemice: "Ce Dumnezeu înseamnă a fi depravat? Dar depravat mic?" Imaginația mea era atât de spăimos înflăcărată, încât am crezut că sunt un uzurpator al Universului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ei calmă și liniștită nu ar fi lăsat-o să se simtă niciodată grăbită. Și chiar acest fapt de a nu se grăbi îi crea sentimentul că nu se făcea nimic, că trăia un haos. În aer se putea mirosi teroarea. Casa ei îi oferea adăpost aparent, căci nu era în siguranță, dar toate lucrurile care la atingere îi erau nu străine, ci neplăcute, libidinos de neplăcute. Îi plăcea pericolul, însă un pericol inteligent, sau măcar o stare de teroare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
mirosi teroarea. Casa ei îi oferea adăpost aparent, căci nu era în siguranță, dar toate lucrurile care la atingere îi erau nu străine, ci neplăcute, libidinos de neplăcute. Îi plăcea pericolul, însă un pericol inteligent, sau măcar o stare de teroare de regim politic, cu poliție secretă, nu haosul primitivilor, al ocultiștilor. Se sculă hotărâtă din pat și se uită înapoi: dormise de fapt pe fotoliu. Luă pătura și o împături, de parcă ar fi contat, ar fi schimbat ceva. Tremură o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
rămâne decât să sper că tot mai puțini oameni vor alege să capituleze, amintindu-și, poate, și de cinicul dicton al lui Dadan Karambolo, mafiotul creat de Emir Kusturica: "moartea, din orice moment ar începe, este eternă". Avatarul atenianului Socrate Teroarea... teroarea.... Kurtz/Marlon Brando, Apocalypse Now În ziua de 11 octombrie 1947, la vârsta de treizeci și trei de ani, se stingea din viață judecătorul Yoshitada Yamaguchi. Moartea sa nu era însă una obișnuită: tânărul sucomba din cauza malnutriției. Precum arată istoricul John
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
decât să sper că tot mai puțini oameni vor alege să capituleze, amintindu-și, poate, și de cinicul dicton al lui Dadan Karambolo, mafiotul creat de Emir Kusturica: "moartea, din orice moment ar începe, este eternă". Avatarul atenianului Socrate Teroarea... teroarea.... Kurtz/Marlon Brando, Apocalypse Now În ziua de 11 octombrie 1947, la vârsta de treizeci și trei de ani, se stingea din viață judecătorul Yoshitada Yamaguchi. Moartea sa nu era însă una obișnuită: tânărul sucomba din cauza malnutriției. Precum arată istoricul John Dower
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
a literaturii romantice. Trăim însă într-o epocă în care suportul vizual se substituie într-o măsură din ce în ce mai accentuată celui scris, în care cartea pierde, evident, teren în fața filmului. Mai mult, există, în interiorul acestui semnificativ transfer de influență, riscuri considerabile: teroarea țesută cu migală și cu abilitate de romanul de sorginte gotică pare că se disipează instantaneu, chiar în clipa descompunerii accelerate a cadavrelor resuscitate pe ecran. Cele mai multe dintre producțiile subsumate genului horror sunt lamentabile partituri cacofonice, subminate, pe de o
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
parte, de gama extrem de limitată de trame virtuale și, pe de altă parte, de lipsa de consistență a personajelor. Se pot identifica totuși excepții notabile, care devin cu atât mai torturante cu cât reușesc să amplifice calitativ, nu cantitativ parametrii terorii. Primul dintre aceste cazuri rare este Night of the Living Dead, filmul-cult al regizorului american George A. Romero, iar ultimul Ju-on, regizat de tânărul și talentatul japonez Takashi Shimizu. Filmat în alb-negru, cu un casting absolut modest și inspirat, după cum
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
între ele. Deznodământul apare, în egală măsură, cinic și implacabil: singurul supraviețuitor, un bărbat de culoare (Romero are o adevărată apetență pentru tema negrului puternic), este împușcat de autorități, care îl confundă cu unul dintre cadavrele ambulante vânate cu voluptate. Teroarea este informată de elemente opuse în Orient față de Occident. După cum subliniază, într-un interviu publicat în revista Kateigaho International, regizorul fimului Ringu, Hideo Nakata, diferența specifică rezidă în substratul religios al celor două culturi. Astfel, dacă, în cazul euro-american, plot
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
soția și copilul, iar aceștia, plini de ură, caută să se razbune pe oamenii care le calcă pragul casei. Dacă, în Night of the Living Dead, Romero insista și pe efectele de gore: sânge, eviscerări, canibalism, Shimizu construiește cu abilitate teroarea, utilizând aproape exclusiv elemente de atmosferă. Nici măcar narațiunea nu este liniară, ca în primul caz, spectatorul fiind proiectat in medias res, fără justificări sau avertismente prealabile, urmând ca, printr-un subtil glissando de analepse și de prolepse cinematice, să descopere
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
de tenebros. În ceea ce mă privește, cred că Nakata are dreptate doar până la un punct. Într-adevăr, groaza, atât în Occident, cât și în Orient, are ca punct de pornire convingerile religioase dominante (creștine versus budiste). Însă, în opinia mea, teroarea occidentală nu ia neapărat în calcul ideea de posesiune demonică (filmul citat, The Exorcist, constituie doar un exemplu de nișă), ci pe cea a întoarcerii fizice de pe tărâmul de dincolo. În aceasta constă dihotomia care se poate stabili între Vest
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
ci se încăpățâna să rămână ferm, ca o mătură. Numai lacrimile, șterse curat cu noile batiste parfumate, păreau aidoma celor ce întinaseră șovăielnic poemele prințului Genji. Aflat în același Gyon din Kyoto, am în față icoana trecutului care, scăldat în teroarea de diamant a plăcerii, întârzie să moară: o maiko, una dintre ultimele rămase, vine încet spre capătul podului străjuit involuntar de mine. Yukata îi unduiește albastru în briza văratică, evantaiul îi sigilează perfect carnea buzelor, privirea îi este zăvorâtă în
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
flămândă de mitul care, încolăcit în inima ei, o face să mă urmărească, împărțită între curiozitate și invidie, cu coada ochiului, atunci când, lângă ea, îmi aleg banalul demachiant pe bază de plante. Și uimirea că, deja, trăind în Japonia sub teroarea constantă a acestor priviri, deconstruită și reconstruită fără încetare, în propriul meu corp neștiutor și suferind, am început și eu, de la o vreme, să zăresc străinul din oglindă. Apendice: Yuro Yuro are 7 ani. Yuro crede că este o broscuță
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
amuzat atunci construind antropologii imaginare, în care europeanul, obsedat de o alchimie a purității prin care părțile murdare ale ființei, "rușinoase", sunt refulate în imaginar, neacceptate decât într-o formă aseptizată unde nu mai subzistă decât mici reflexe inconștiente ale terorii inițiale, cum ar fi regula de aur a "așezării minime", se opune japonezului, pentru care prăpastia dintre corp și spirit nu există, iar omul se înscrie într-un dat natural neîntinat de groaza biblică a strămoșilor noștri eterni, sub specia
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
șaizeci de mii de ani. Dar cât înseamnă asta în comparație cu 13.7 miliarde de ani care au trecut de la momentul Big Bang-ului până în prezent, calculați cu o precizie extraordinară de către astrofizicieni? În fața tăcerii spațiului infinit și obscur nu simt teroarea exprimată la începuturile științei moderne de matematicianul, fizicianul și filozoful Blaise Pascal. Și nici în fața abisurilor lumii microcosmice. În acest cadru fizica particulelor elementare a stabilit existența unor procese incredibil de minuscule, în ordinea mărimilor o biliardime de cm (1
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
a vieții pe planeta noastră, chiar și cea intelectuală, cunosc și ei sentimente de stupoare, profund respect și bucurie. Nu se închid în fața întrebărilor fundamentale ale vieții umane ce par să se situeze dincolo de știința lor. Chiar dacă nu se împărtășesc teroarea lui Blaise Pascal în fața spațiului infinit, trebuie să mediteze la viziunea sa profundă despre grandeur et misére de l'homme. Omul, un Nimic în comparație cu Totul, un Tot în comparație cu Nimicul: Infinit de departe în a înțelege aceste extreme, finalitatea și principiul
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
forță gata să se cheltuiască și constrânsă, sub apăsarea poverii, să o facă. O astfel de situație, mai precis condiția ontologică a vieții, nu determină numai marile proiecte ale culturii, de pildă crearea unor mitologii ca distanțare a spaimelor și terorilor originare, poezia ca "descătușare" etc., ci ea sălășluiește de fapt în orice nevoie, și în cea mai modestă și mai obișnuită. Și această necesitate este o povară, nicidecum pentru că îmbracă cutare formă specifică, pentru că este cutare sau cutare nevoie naturală
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
pentru fata care în curînd va împlini 18 ani. Dialogul, nu lipsit de ezitări, ocolișuri, stîngăcii curge firesc, natural, el este cel mai reușit moment al filmului. Ai sentimentul unui spațiu al libertății, al unei reale destinderi după momentele de teroare consumate anterior. Într-o atmosferă detensionată, cu o poveste de dragoste avînd ca fundal același spațiu carceral, momentul creează o breșă în timpul narațiunii, o buclă temporală, o posibilitate relativizînd întreaga versiune traumatică. Nu există nicio certitudine, s-a întîmplat înainte de
No exit by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8058_a_9383]
-
a înregistrat cântând și a pus filmulețele pe Facebook, pentru a le face cunoscute. Unul dintre cântece l-a adus pe tânăr după gratii. Versurile includ o referire la atentatul din Boston, iar Casa Albă este numită "casa federală a terorii". La scurt timp după aceea, băiatul a fost arestat, melodia sa fiind considerată "o amenințare teroristă". În SUA, un astfel de delict este pedepsit cu 20 de ani de închisoare.
Facebook-ul te privează de libertate. Vezi ce riscă un adolescent din cauza unui mesaj by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/78785_a_80110]