2,055 matches
-
dacă nu arăt așa cum am sperat eu? Oricât de mult aș vrea să încerc această nouă imagine, uneori sunt îngrozită la gândul că tot arăt ca o sferă. Dar mi se întâmplă ceva ciudat în timp ce continui să respir printre aceste texturi și culori ciudate, și deodată, simt că mor dacă nu le încerc. Pricep dintr-odată de ce se face atâta tam-tam, înțeleg acum de ce se îmbracă Geraldine atât de frumos. Și vreți să știți de ce? Pentru că poate. Și pentru prima oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
dintr-odată de ce se face atâta tam-tam, înțeleg acum de ce se îmbracă Geraldine atât de frumos. Și vreți să știți de ce? Pentru că poate. Și pentru prima oară în viață, pot și eu. Continui să mă plimb printre haine: ador fiecare textură, fiecare culoare. Negrul se pierde în ciocolatiu, în maro-deschis, în crem în cele din urmă, cu o nuanță de bleumarin aruncată cu măsură. Văd niște pantaloni frumoși și ignorând-o pe Geraldine, care îngrămădește vrafuri de haine pentru mine în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
degetele boante. Mi-am vopsit părul cânepiu În șuvițe lungi aurii, roșii și negre strălucitoare și le-am Împletit Într-o coadă grea care-mi atârna până la coapse. M-am Împodobit cu straturi de culori neașteptate, tonuri incompatibile asortate prin textura materialului, model sau felul cum cădea acesta. Purtam pandantive și medalioane mari din gaspit 1 verde fosforescent atunci când oamenii se așteptau la ceva rezervat, cum ar fi jadul imperial. Pantofii mi-i desenam singură și erau făcuți de un pantofar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
mâna mea: ferigi sote, ace de pin În sos picant, ciuperci „vântul de nord“ cu pălăriile lor micuțe, ciuperci ficat de vacă, mari, de un negru catifelat, o, și partea cea mai bună, trestie albă coaptă pe jar, a cărei textură este ceva Între sparanghel și andive. Bennie era Încântat de ideea trecerii de la somn direct la mâncare. Dwight avea Însă cu totul alte idei. La șapte dimineața a reușit să le mobilizeze pe Roxanne și pe Heidi, precum și pe tinerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
se presupune că protejează de soare. Eu am Încercat-o Însă cu ocazia altor călătorii și vă pot spune că efectul e mai degrabă de uscare a pielii. Poate că-ți protejează pielea, dar, În același timp, Îi dă o textură de pergament și un aspect de chirpici crăpat. Nu pot spune că mă avantaja. Arătam ca o păpușă clovn uscată la soare. Bennie avea În rucsac CD-urile pentru Walter. Totul mergea strună. Îi va Înmâna șpaga, iar ei vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
niște crizanteme minuscule, care răsăriseră din niște umflături ca negii, Înșirați la baza glugii. —Hmmm, nu e ciupercă, spuse, ciupercile nu Înfloresc. Misterul se adâncește. Își plimbă ușor degetul pe capul plantei, apoi apăsă, pentru a-i vedea structura și textura. — Aa, e fin la pipăit, Însă rezistent, se pronunță el. Îi prinse privirea lui Heidi, iar timp de cinci secunde, adică cu patru secunde jumătate prea mult, s-au privit lung, zâmbind ușor. Aceasta era strategia lui cu femeile, privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
le vorbească sau să și-i apropie. îl asculta și îi observa, tulburat de acest tărâm pe care voise să-l evite ca un mizantrop. Obiectele au un fel ciudat și subtil de a memora. Trebuia să cercetezi cu migală textura lemnului, bulele de aer din carnea sticlei sau gălbejeala hârtiei, pentru a le putea desluși înțelesul și trecutul. Bătrânul se delectase ore în șir mângâind partea de sus a unui vechi jug. Asemenea fildeșului vechi, lemnul de jugastru era lucios
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
consolidează cu gândul că chinurile sale n-au fost inutile din moment ce au dat naștere unei opere de artă; cu alte cuvinte, "opera scuză mijloacele". Ioana este, ca și O moarte... sau (mai cu seamă) Jocurile Daniei, un roman a cărui textură narativă s-ar putea dilata la nesfârșit. În Ioana nici peisajul aspru-vîrtos al Cavarnei, nici perspectiva infinit schimbătoare a mării nu modifică imaginea unui spațiu închis, în care personajele s-au claustrat cu bună știință, încercînd apoi, inutil, o evadare
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
le vorbească sau să și-i apropie. îl asculta și îi observa, tulburat de acest tărâm pe care voise să-l evite ca un mizantrop. Obiectele au un fel ciudat și subtil de a memora. Trebuia să cercetezi cu migală textura lemnului, bulele de aer din carnea sticlei sau gălbejeala hârtiei, pentru a le putea desluși înțelesul și trecutul. Bătrânul se delectase ore în șir mângâind partea de sus a unui vechi jug. Asemenea fildeșului vechi, lemnul de jugastru era lucios
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
burlesc al primei lor îmbrățișări pare să-i fi scăpat întotdeauna Shebei. Dacă își dăduse seama totuși, n-a spus-o niciodată. În schimb vorbea despre căldura lui Connolly, despre mirosul lui de săpun, despre părul aspru de la ceafă, despre textura bluzei lui și o mulțime de alte detalii obositoare legate de această primă îmbrățișare. Dar nici o vorbă despre cât de stupidă trebuie să fi părut toată scena. După ce bicicleta a căzut la pământ, a fost un moment de confuzie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
timp în această firmă, uit uneori că există oameni care nu știu povestea -, Candy Grrrl a fost fondată de un make-up artist pe nume Candace Biggly. A început prin a-și crea propriile amestecuri, când nu putea cumpăra culorile și texturile pe care și le dorea. S-a dovedit atât de bună la asta încât modelele pe care le machia au fost foarte entuziasmate. A început să se răspândească zvonul în rândul VIP-urilor că produsele lui Candace Biggly aveau ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
unde electrice de-a lungul spatelui meu, și-a apropiat fața de a mea și m-a sărutat. Timid la început, apoi deodată ne-am dezlănțuit și am fost copleșită de senzația pe care mi-o dădeau apropierea de el, textura aspră a părului lui, căldura trupului sub cămașa subțire de bumbac. Am conturat cu degetul mare linia fină a maxilarului, mi-am plimbat degetele pe șira spinării, mi-am lipit palma de șoldul lui. Nasturii de la cămașă i se desfăcuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
astea, Între prieteni, sînt normale. Nu știu, am șoptit. 24 Ne-am Întîlnit la șapte și jumătate, În dimineața zilei de duminică, În cafeneaua Canaletas, unde Fermín m-a invitat la o cafea cu lapte și niște brioșe a căror textură, chiar și dacă erau unse cu unt, vădea o oarecare similitudine cu aceea a pietrei ponce. Veni să ne servească un ospătar care etala o emblemă a Falangei pe rever și o mustață ca trasă cu creionul. Nu se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Pentru a-mi omorî neliniștea, i-am relatat lui Fermín cele petrecute cu o noapte În urmă, trecînd sub tăcere, totuși, ceea ce văzusem În criptă. Fermín mă ascultă fascinat, Însă, În ciuda titanicei sale stăruințe, am refuzat să-i descriu consistența, textura și dispunerea bustului Beei. Ziua se Înecă În aversă. După cină, sub pretextul că făceam o plimbare ca să-mi dezmorțesc picioarele, l-am lăsat pe tata citind și m-am Îndreptat spre casa Beei. CÎnd am ajuns, m-am oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
îi este pătată cu suc de betel. Ca aspect general n-ar face o figură total nepotrivită pe o masă de disecție. O dată sau de două ori, întinde mâna să ciupească și să frece pielea de pe brațul lui Pran, apreciind textura fină, așa cum apreciază croitorul un balot de material. Pran este prea ocupat cu mâncarea ca să-i pese. Nici bărbatul, nici femeia nu sunt interesați să-i inspire încredere. Un observator obiectiv (aici, așa cum este cazul, lipsește, din păcate) le-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cuvertura de pe pat și se pregătește s-o rupă fâșii. Este o bucată de material uzat și slinos, cu un model ca de batic, care abia se vede în lumina slabă. Oare ce reprezintă? Îl răsucește în mâini, simțindu-i textura. Este o textură extraordinară, cum nu i-a mai fost dat să atingă vreodată. Consistența ei, concretețea ei îi atacă degetele cu o asemenea ascuțime, că aproape îi taie răsuflarea. De parcă în acest lucru mic, în această neînsemnată bucată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și se pregătește s-o rupă fâșii. Este o bucată de material uzat și slinos, cu un model ca de batic, care abia se vede în lumina slabă. Oare ce reprezintă? Îl răsucește în mâini, simțindu-i textura. Este o textură extraordinară, cum nu i-a mai fost dat să atingă vreodată. Consistența ei, concretețea ei îi atacă degetele cu o asemenea ascuțime, că aproape îi taie răsuflarea. De parcă în acest lucru mic, în această neînsemnată bucată de material ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și inventează o vedere pe care trebuie să i-o arate după-amiază. Dacă ar ști ce reprezintă pentru el, probabil că Amanda ar forța lucrurile. Pentru Jonathan, este excelentă, o revelație, ca și această traversare cu vaporul. Parfumul ei, culorile, textura părului, sunt mici victorii pentru el și, cum stă acum la parapet cu mirosul ei în nări, de fiecare dată când ridică țigara, se simte ca un explorator. Oricât ar încerca, Jonathan tot nu poate beneficia de un nivel primar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
bărbat pe care-l chemă Tang Nah, apare în raza privirii ei. El o face să-l vadă. Nimic extraordinar la început. I se impune, apărându-i în fața ochilor precum o fotografie care se dezvăluie din soluție în camera obscură. Textura devine din ce în ce mai densă cu fiecare clipă care trece. Acum imaginea e clară. El se află printre criticii care iau parte la spectacolul de premieră. Îmbrăcat la modă, are un costum elegant alb, de croială occidentală, și pantofi albi din piele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
spuse, Ceva trebuie să se Întâmple, Da, majestate, ceva trebuie să se Întâmple. Plicul se afla pe masa directorului general al televiziunii când secretara intră În cabinet. Era de culoare violetă, prin urmare, neobișnuită, iar hârtia, de tip gofrat, imita textura inului. Părea vechi și dădea impresia că mai fusese folosit Înainte. Nu avea nici o adresă, nici a expeditorului, ceea ce se mai Întâmplă uneori, nici a destinatarului, ceea ce nu se Întâmplă niciodată, și se afla Într-un cabinet a cărui ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
să sfîrÎie și să facă bulbuci, și atunci mai puse niște untură; pe urmă turnă Încet aluatul și-l urmări cum Începe să facă bulbuci și apoi să se Întărească pe la margini. Observă cum se umflă și cum se formează textura gri a clătitei. O desprinse puțin de pe tigaie cu o așchie abia tăiată, apoi o Întoarse-n aer și o prinse la loc. Acum Își arăta fața frumoasă, maronie În timp ce cealaltă, cea gri, Începuse să sfîrÎie. O simțea grea, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
precum ar fi zis, bunăoară, Avocatul. Ușița coliviei-palat este deschisă larg-larg, iar fericitul locatar, numitul Manivelă, un superb ara vorbitor, trecut de opt luștri de viață nicăieri... Doar o pană mirobolantă caudală, de vreo patruzeci de centimetri, roșu-carmin, cu o textură fină, aproape vaporoasă, încovoiată-seceră, adastă stingheră, ca un remember, printre excremente, pe podeaua cuștii. Madam a observat dispariția păsărelului ieri, în jur de prânz, reluă raportul, îndatoritoare, vocea lui Vierme, al cărei emitent continua să rămână invizibil. La prima strigare
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de Vierme privește absent, mofluz, cu brațele spânzurându-i de-a lungul corpului, ca la un test Rorschach, la ciudatele modele nonfigurative, create în detaliu (prin acțiunea sinergică a prafului, mizeriei, diverselor lichide precum și a indolenței), pe suprafața și în textura linoleumului ordinar, de pe pardoseala dură, din beton, a camerei de anchetă. Lângă scaunul său, fuseseră deșertate la grămadă, unul peste altul, corpurile-delicte. Adică, prada: spada, scutul și coiful lui Ioan de Huniade! În spatele Bossului, se lățea un șemineu masiv, din
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
rost are să le lase pe toate trei deschise? ― Nu știu dacă sunt deschise; zise Dallas care era de-a dreptul fascinat de cele trei ovale cu buze lustruite atât de diferite de masivele intrări dreptunghiulare ale lui Nostromo. (Păreau integrate texturii cocăi și nu articulate în timpul construirii prin suduri și șuruburi.) Și nici de ce ar fi deschise. Poate că echipajul a vrut să se salveze pe acolo. ― De ce să fi avut nevoie de trei sasuri deschise pentru a se salva? Dallas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Dallas încercă încă o dată să articuleze sunete, dar în van. Își întoarse atunci încet capul spre dreapta. Ripley orientă raza luminii în direcția aceea. Un al doilea cocon atârna din plafon, diferit de cel al lui Dallas în privința culorii și texturii. Era mai mare și mai întunecat. Era Brett! Se întoarse spre nefericitul prizonier. ― Vă scot eu de aici! (Ea murmură aceste cuvinte, cu fata scăldată în lacrimi.) Repunem "autodocul" în funcțiune și... Nu putut spune mai mult din cauza emoției care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]