1,130 matches
-
ipostaza anihilantă în care verdictul asupra delațiunii să nu mai aibă semnificație. Cred cu tărie în judecata morală. Lucidă, asumată, rațională. Fără călăi și fără victime. Aceasta ne-ar duce de unde am plecat. Dar cu vinovați capabili să-și recunoască ticăloșiile mai mici sau mai mari și să-și trăiască rușinați insomniile. Dacă le au. Acest spectacol nu este o penitență. Nici o acuză. Acest spectacol se vrea a fi o oglindă în care să ne privim pe noi înșine, înainte de a
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
au izvorul. Iată de ce în rândurile care urmează o să-i dedic un eseu despre cum indiferența și cinismul sunt vicii care nu l-au atins pe Alexa Visarion. Indiferența și cinismul Alexa Visarion știe, alături de Shakespeare, Cehov și Caragiale că ticăloșia este neobosit creativă și că omul moral rămâne mereu perplex în fața ei. Dar de unde vin ticăloșii parcă tot nu știm, pare a spune cel fascinat, încă din 1980 de "conceptul de stare" niciodată, îndeajuns. Ce se întâmplă însă cu apariția
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
și cinismul sunt vicii care nu l-au atins pe Alexa Visarion. Indiferența și cinismul Alexa Visarion știe, alături de Shakespeare, Cehov și Caragiale că ticăloșia este neobosit creativă și că omul moral rămâne mereu perplex în fața ei. Dar de unde vin ticăloșii parcă tot nu știm, pare a spune cel fascinat, încă din 1980 de "conceptul de stare" niciodată, îndeajuns. Ce se întâmplă însă cu apariția persistentă în spațiul public a indiferenților și cinicilor? Acest subiect este recognoscibil în multe scenarii și
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
lâncedă cu băieți bogați și deștepți care-i trădează pe săracii idioți într-o cazarmă, în timp ce Alexa Visarion a reconstituit, în colorit păstos, cu rigoare compozițională și violență pamfletară, viața abrutizantă din mediul cazon englez, în care sunt posibile toate ticăloșiile, inclusiv apostaziile notate în text. Pentru aceasta, regia a lărgit spațiul de joc, ieșind din interioare pe câmpul de instrucție, făcând ostașii să străbată în marș forțat sala de spectacol, introducându-i cu abilitate pe spectatori în acest univers claustrat
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Eliade, dramatizată de Gelu Colceag, pentru care TRA primise acordul de reprezentare de la doamna Cristinel Eliade, a apărut pe afișul spectacolului produs doar de Teatrul Nottara, partenerul nostru, și... ArCuB. Nicăieri nu era specificat producătorul real. S-a perseverat în ticăloșie și, pentru că nu mi s-a permis un alt dialog, am scris, atrăgând atenția asupra acestei situații de netolerat. Drept răspuns... mi s-a sechestrat ștampila, faxul, telefonul, nu mi s-a dat voie să plătesc chiria pentru cămăruța de la
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
lucruri și moduri de gândire, stabilește relații între lucruri și oameni, între gândiri și altfel de gândiri, acumulează și prelucrează noi și noi cunoașteri, întemeiază și se susține politic. Însă cele trei aspecte negative derivate din actul cunoașterii (aroganța, minciuna, ticăloșia) sunt mai mult valabile într-o cunoaștere comună, banală, cotidiană, unde falsitățile intelectuale, aroganțele, neadevărurile sunt la ele acasă, mai ales în spațiul românesc. Lucrurile se complică atunci când avem de a face cu o cunoaștere academică sau de cercetare. Orice
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
tip matematic sau în fizică. Ele sunt valabile doar în cunoașterea umană, doar într-o cunoaștere de tip istoric, o cunoaștere a celor din sfera disciplinelor moderne, devenite tot mai tehnologizate și asaltate de un limbaj abstract, non-referențial. Aroganța, minciuna, ticăloșia în absența unor fonduri de cunoaștere autentică au devenit instrumente pentru distinși universitari români. Sunt două regimuri în care se manifestă cunoașterea umană: 1) regimul unei cunoașteri bazată pe istorie (mă refer aici la tot ceea ce se dezvoltă drept "cunoștințe
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
nu citea piesele, la o repetiție vru să dea și el, în fine, o indicație regizorală: luă textul de la sufleuză și citi prima replică: "Patrule... patrule!". Apoi, începu să explice, actorilor: "Deci, ce zice autorul? Că trec patrule, în timpul războiului... ticăloșii de hitleriști terorizează pașnicele noastre cătune... țăranii români ies cu furci și topoare să-și apere glia strămoșească... femeile otrăvesc fîntînile... bărbații dau foc la recolte... avioanele fasciste trag cu mitralierele lor spurcate în nevinovații patrioți... copiii stau ascunși în
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
trebuie să fugi"; Rețeta, în teatru, nu duce nicăieri"; "Dragostea nefericită e și ea utilă"... E un conglomerat de senzații, experiențe, amintiri inedite, verdicte șocante și idei artistice nonconformiste acest minunat volum de dialoguri teatrale. * Cîte tragedii, cîte drame, cîte ticăloșii se petrec în cartea Floricăi Ichim, ca-ntr-un Rocambole... din mediul artistic! Am recomandat volumul tinerilor mei învățăcei, tocmai în dorința de-a înțelege cît de greu și nesigur este drumul pe care și l-au ales. În anii
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
dacă putem! Generația mea însă, și-a celor cu un deceniu în plus, încă nu știe cum se poate face asta; sper s-o învățăm cît mai repede...). Dar poți să citești, relaxat și plin de îngăduință, despre ticăloși și ticăloșii? Despre oportuniști și turnători? Despre ratați și curve ideologice? Cum să nu simți un frison cînd un interogatoriu la Consiliul Politic Superior al Armatei îți cerea să o acuzi pe Nineta Gusti (care-a zis ceva rău despre Stalin)? Cum
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
dracilor îl trimite pe Aghiuță, un diavol "mititel" pe pământ. Acesta, luând asupra lui o sută de mii de galbeni, trebuia să se căsătorească și să trăiască zece ani cu nevasta, travestit în muritor; va fi supus la necazuri, slăbiciuni, ticăloșii, neștiință, sărăcie, robie, prostie, mânie. Ajuns în București, Aghiuță își ia numele de Kir Ianulea și își inventează o biografie aventuroasă, pe care o răspândește în târg "o cotoroanță zugrăvită și smălțuită", Kera Marghioala. Și-a cumpărat o casă frumoasă
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
ceva în comun cu păcatul originar, căci, ce este o carte, daca nu o pierdere a inocentei, un act de agresiune, o repetiție a căderii noastre? Să publici tarele tale ca să-i distrezi sau să-i exasperezi pe altii! Ce ticăloșie pentru intimitatea noastră, o profanare, o erezie! Și, în același timp, o ispita. Știu ce vorbesc. Cel puțin eu am scuză că urăsc ce fac, că fac ce fac fără să cred în actele mele." Obligația de a scrie altfel
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Bref, se simte o jucărie a fatalității, un instrument ce poate fi folosit oricând în scenariile de demascare a "dușmanilor" Albaniei, liberali, revizioniști, cosmopoliți, oricum filo-europeni. În flagrant contrast cu arivistul de partid, zis și "jegul", programat cu ADN-ul ticăloșiei, un amalgam de aptitudini speciale în virtutea cărora ar fi călcat și pe cadavre dacă i s-ar fi cerut, eroul nostru declară război acestei tipologii cu puteri maligne și structurilor polițienești ale regimului. Conștientizând comedia sinistră regizată de Conducător și
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
care Georges Duroy își îndreaptă privirea spre D-na de Marelle 145, reprezintă un fel de victorie posibilă a femininului. Maupassant schițează portretul moral destul de controversat al Parizienei, care, pentru a-și satisface curiozitatea, nu se oprește în fața secretelor, înșelăciunilor, ticăloșiilor 146. Maupassant constată că: "leur morale flexible de Parisiennes n'aurait pas tenu longtemps devant la certitude du secret" [Maupassant, Bel-Ami, p.72]. Cele care nu se adaptează noii morale, cum este doamna de Walter, apar ridicole și isterice. Dotate
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
nu mai este ornamentala, ci esențială pentru descifrarea lumii: "Le théâtre devient vision du monde" [Bury, p.81]. Metaforă teatrului revine frecvent în românul secolului al XIX-lea pentru a denunța ipocrizia societății care ascunde sub aparențele de onestitate diferite ticăloșii. Acesta este laitmotivul românului realist/naturalist, care are ca obiectiv să pătrundă și să dezvăluie realitățile în profunzime. Lumea esențelor se transformă în lumea aparentelor, este vorba despre o nouă percepere a lumii fondată pe "predicatele înșelăciunii și falsității" [v.
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
lansarea cercetărilor asupra cauzelor epidemiei și a mijloacelor de a o combate. Oamenii nu sunt deloc condamnați să aleagă între progres și regres tehnologic: raționamentul lui sau (avansăm sau stagnăm, progresăm sau regresăm) îi condamnă prea adesea la nefericire și ticăloșii. Imposibil să nu cauți modernizarea, progresul tehnologic. Imposibil să refuzi inovația tehnică propusă de întreprinderi. Imposibil să nu dorești să trăiești tot timpul într-un și mai mare confort. Imposibil să nu vrei să reduci la maximum incertitudinea atunci cînd
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
noastre nu va avea un caracter atât de radical ca acela care a guvernat organizarea fundamentală introdusă prin Regulamentul Organic. Până atunci, puterile erau amestecate, nici o ramură de serviciu nu era organizată, nu exista nici o garanție contra abuzurilor și a ticăloșiilor de toate felurile care împilau poporul. Regulamentul mai spune el a împărțit puterile, a reglementat intervenția guvernului și i-a opus controlul unei adunări elective; a creat ramuri de serviciu absente în dreptul public; într-un cuvânt, a consacrat principiile de
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
-l adresa voalat de fiecare dată când pomenea de România -, ceea ce-l frământa era răfuiala pe care o pregătea cu cei ce-l azvârliseră din greșeală în Dunăre și-l abandonaseră cu aceeași indolență sau rea-voință pe continentul nord-american. - Sunt ticăloșii care nu se uită, domnu^ Victor! Nici n-am încercat, ca să spun drept. Le-am ținut înmine, m-am făcut mic, am strâns din dinți, dar știam că o să vină și ziua răfuielii. Va fi distracție mare, domnu^ Victor, sunteți
Destin by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/8428_a_9753]
-
fi tras în revoluționari și aș fi ajuns la răcoare, ar fi avut cine să mă aștepte. Aici nu m-a așteptat nimeni când m-au închis pentru o găinărie... Acum înțelegeți, domnu^ Victor, de ce vreau să mă răfuiesc cu ticăloșii, pentru că mi-au strâmbat destinul!... Sunase ciudat cuvântul destin în gura fostului locotenent. în el însuși părea să fi rezonat într-un mod aparte, fiindcă a rămas câteva clipe cu gura deschisă, fără să respire, ca și cum realiza încetul cu încetul
Destin by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/8428_a_9753]
-
că așa e mai bine, aici, să discutăm acuma odată și odată, cât mai eram... - Dar uite ce-a ieșit, zâmbi Emilian. - Vreau să te întreb doar atât, continuă popa, ca și cum nu l-ar fi auzit. De ce-ai făcut ticăloșia aia? Am văzut acuma două luni dosarul la București și m-am dumirit de unde mi s-a tras. Am plătit să văd cine m-a băgat la pușcărie, atunci când a fost teroarea aia, după toate câte au fost cu minerii
Player cu papa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/8268_a_9593]
-
în urma alegerilor din 19 noiembrie 1946 (Gheorghe Rășcanu, Aurel Potop și Neculai Bârlădeanu), fapt care l-a nemulțumit pe Petru Bighiu, secretarul general al Federației Naționale a Tineretului Democrat (FNTDR), care ar fi vrut totul. Cu toate fraudele, intimidările și ticăloșiile celor din „bloc” (semnalate în special de către Partidul Național Țărănesc - Maniu), șeful formal al statului de atunci, regele Mihai I, a confirmat victoria comuniștilor și ai sateliților acestora, legitimând scrutinul cu prezența sa în noul parlament, la deschiderea primei sesiuni
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
poartă în sine un principiu al Răului, și anume dezbinarea, care este numele însuși al diavolului (din grecescul diabolos: ceea ce dezunește). Trebuie să debarasăm dușmanul de tot ceea ce îl localizează și îl individualizează cu precizie, precum și de orice marcă a ticăloșiei flagrante. Mai mult, ne este foarte greu să recunoaștem dușmanul: dușmanul nu este americanul, nu este rusul, nu este chinezul. Dușmanul nu este etnic, el este hegemonic. Nu este barbar în sensul din trecut al termenului, de vreme ce barbaria este îngrădită
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
nu pot nimic despre partea minții, i-a răspuns ursitoarea. Și să știi - a adăugat Nino, după ce a stat puțintel pe gânduri - că în toată vremea de zece ani pe pământ, ai să fii supus la toate necazurile, slăbiciunile și ticăloșiile pământenilor. I. 5 Relația predicativă sau de interdependență Relația predicativă sau de interdependență se stabilește între doi termeni; fiecare depinde de celălalt. Primul termen poate fi subiect sau propoziție subiectivă; al doilea termen poate fi predicat verbal, predicat nominal sau
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
puținul bine / pe care l-am făcut în viață / te rog să Pă repartizezi / singur într o garsonieră / pe care o mai ai liberă în Raiul sau Iadul cuvenit de drept”: „pentru a nu mai vedea și auzi atâtea minciuni, ticăloșii...” din partea unor „Păcelari de suflete...” împlinirile și neîmplinirile acestui existențial, ne spune Poetul, sunt fin sugerate de cromatismul vizualizat de stările de vis ale naturii. și astfel, intuim cum tăcerile au culorile arămii ale morții, tristețea are culorile vântului, singurătatea
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
sau pretextul că nu am știut despre ce este vorba într-un caz ori altul. În ce-l privește pe Vadim, aș putea chiar constata că, înainte de 1990, a făcut niște porcărioare, dar că și-a dat întreaga măsură a ticăloșiei de-abia după revoluție! Înainte, a înjurat câțiva intelectuali, îndeosebi scriitori, mai puțin conformiști, și a avut câteva ieșiri antisemite mascate, nu? Păi, după 1990, i-a scăpat ceva sau cineva?! Dorin Popa: Cristian Tudor Popescu afirmă chiar că Securitatea
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]