826 matches
-
imperiul meu, acolo puteam fi monarh absolut, pontifex maximus, Michelangelo, orice. Nu mă stânjenea nimeni, nu mă contrazicea nimeni. Eram admirat, adulat, uns cu suc de mirt, mă bucuram de toate onorurile posibile. Asta mă ajuta să suport o existență ticăloasă, meschină, cioplind cruci pentru alții ca, apoi, închizând ochii sau noaptea în somn, să mă duc într-o altă lume, unde nu-mi lipsea nimic. Cu mâinile sub cap, întins lângă Emilia, doborâtă de băutură, mă imaginam un geniu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
El simțea atunci lumea nu cu inima, ci cu bronhiile și cred că nu-l mai interesa nimic din univers în afară de astmul lui. Mi-l amintesc cum arăta într-o noapte cu întuneric apos, o noapte îmbibată de o ploaie ticăloasă; mă dusesem să-i cer o carte sau un sfat și l-am găsit ghemuit în pat, paralizat de frică. Se temea de o criză de astm. M-a privit cu niște ochi atât de copilărește îngroziți încât m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pară și mai scofâlcit. Avea ochii tulburi, arși de febră și nici halatul nu mai ascundea că trupul scuturat din când în când de accese de tuse se încovoia frânt. „De ce nu stai, omule, în pat pe o asemenea vreme ticăloasă?” l-am certat. Tuberculosul a vrut să-mi explice că în pat se simțea la fel de rău, dar se opri, ducându-și mâna la pieptul scobit ca să oprească o criză de tuse. Când se liniști, scoase din buzunarul halatului o broșură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
duc în țara lor ca să muncim pentru ei, să le paștem vitele, să le lucrăm pământul. Pe cei care nu sunt buni de muncă îi vor ucide. Nu nădăjduiți în zadar: voi n-o să aveți norocul pe care-l are ticălosul om negru adus de ei. El este iscoada lor! Mi-au arătat zeii în vis... - De unde știi tu ce știu numai zeii? îl întrerupse bătrânul Agbongbotile. Robia nu este noroc. Ca să știu asta nu trebuie să vină zeii în vis
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
vezi cât e de minunat? Uită-te la el! Și apoi își pironea ochii în apele râului. Râul acesta era în stare singur, cu mâlul adus de apele ce creșteau revărsîndu-se în fiecare an, să îmbogățească valea uimitoare, oprind întinderea ticăloasă a deșertului uscat. Lui Auta îi păru rău că nu s-a putut duce niciodată în țările de sus ale ținutului Ta Kemet, acolo de unde vine Hapi. Unii oameni negri spuneau, fără s-o fi zărit vreodată, că acolo, la
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Voiai să-mi spui de stea. - Da, se lumină soldatul. L-am întrebat eu. Nu mi-a spus fără să-l întreb. Eu eram îngrijorat, ca și tine, de mărimea stelei. Robul acela Mai-Baka zicea că-i ochiul unui zeu ticălos. Dar uite ce mi-a spus Merib: că preoții lor i-au învățat să nu se teamă de ea, pentru că nici nu e stea, ci este tot ochi, dar ochiul zeiței lor Neith... tu poate știi, au ei o zeiță
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
încordă fălcile ca să nu i se vadă tulburarea. Știa că din acești oameni cinstiți tibbu, porecliți de vecinii lor așa, adică oameni de piatră, nu numai pentru că trăiau aproape de munții de piatră, ci și pentru firea lor, nu puteau ieși ticăloși. Dar dacă totuși tânărul era iscoadă? Robul văzu că Auta șovăie și atunci urmă: - Mi-a dat un semn ca să-l recunoști. Mi-a poruncit așa: "Spune-i lui Auta că eu, și Ntombi, și Agbongbotile, și ceilalți oameni negri
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
s-a interesat. Deși furioasă, emoția, teama când el m-a întrebat, ironic, "De ce?" m-a făcut să nu mă pot întoarce când el se apropie de mine. Iar când mâna lui îmi aduse capul aproape de al lui, eu murmurai: Ticălosule! Vrui să-l îndepărtez violent, însă el mă lipi strâns de trupul lui. Nu-mi făcea nici un rău, pur și simplu mă imobilizase. Și acum ce să-ți fac pentru seara asta? Pentru chestia asta Tremuram, mă topeam, aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
a nimerit să fim unul lângă altul, încerc să mă feresc, însă mă ia pe sus și mă trezesc cu fața în jos pe masă. În timp ce mi-o trăgea, mă mângâie ușurel pe șira spinării, chestie care e nu știu cum bine. Ticălosule! îl plesnesc. Ți-a plăcut, îmi zâmbește sfidător. Stai să vezi ce-o să te fut! Chiar te rog, spune pe un ton sincer, intim, și se oferă să mă sărute. Nu are pistolul la el, profit de apropiere și îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
și unele puseuri delirante, exersând umplerea unor goluri de memorie, cu câteva măgulitoare episoade imaginare. După externare, am constatat că, o dată cu subsemnatul, și borseta (cu tot cu bani, acte, memorator de adrese și telefoane, pe care o purtam pe sub cămașă) manifestase aceeași ticăloasă inspirație de-a se lăsa înghițită de mlaștina bazinului de decantare. Am deșertat bazinul. L-am curățat. Mi-am petrecut apoi câteva lungi și plictisitoare zile de răsfoire a carnețelelor pietrificate, cu ajutorul unor inutile picamere. Când am sistat răsfoirile, mi-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
232 La mulți ani mie însămi 246 Extazul și agonia 266 Războiul spermei 277 Străini în noapte 288 Unii oameni nu te aud până nu începi să urli 299 Telefonul de trezire 311 Nu-ți pune toate speranțele în același ticălos 330 Ooo - la - la - auuuuuu 342 Un efort conștient 358 Un gogoloi sau doi? 371 Omul ghețurilor 384 Eu sunt Alison, du-mă-n zbor 397 Cele bune să se-adune, cele rele să se spele 409 Și-nc-o salopetă 421
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
tău, și... Uri urlă în agonie. Jurase să reziste la tortura lor, să nu-i lase să vadă că suferă. Dar nu-și putea învinge durerea. Rana îi era vie și sângerândă, toate extremitățile nervilor expuse. Luați mâna de pe mine, ticăloșilor, luați mâna! Atunci roșul pe care îl văzuse se transformă în alb. Durerea explodă în intensitate, apoi dispăru, ca și cum ar fi sărit de limita maximă. Acest vid de senzații dură numai câteva secunde, până când auzi o voce care părea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ce n-ați mai văzut! Ce credeați? Las’ că v-arăt eu teatru! Bastarzilor! Mincinoșilor! Vă prostiți unii pe alții! Vă mințiți unii pe alții! Râioșilor! O să plătiți scump! O să fiți înghițiți, de vii! Ha! Ha! Vă desfid! Țapi ispășitori! Ticăloșilor! Huo! Ce credeați? AL DOILEA BĂRBAT: Grubi, noi am glumit! ORBUL: Ce face? Ce vrea? BĂRBATUL CU TOMBERONUL: Să nu se-ntâmple o nenorocire! Opriți-l! MAJORDOMUL: Și-a uitat rolul! BRUNO: A luat-o în serios! OMUL CU SACAUA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
profesională fiindcă nu era capabil să țină piept economiei propriei gospodării; dar de câte ori ieșea la iveală câte un caz complicat de tâlhărie, diverse scrupule sau Îndoieli juridice Îl opreau să ia vreo măsură. Când bunul simț cerea concedierea vreunui servitor ticălos, aproape matematic se Îmbolnăvea grav micuțul fiu al omului respectiv și preocuparea de a-i aduce cei mai buni medici de la oraș anula orice alte considerațiuni. Deci - una peste alta - tata prefera să lase toată situația gospodăriei Într-o stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
și nu știu, de fapt, cu cine lupt. Cu cine poți lupta și cum, când dușmanul ți-e prieten apropiat? Când adevărul este minciuna în care te scalzi? Când hoțul este cel care te milostivește? Când povățuitorul îți este îndrumător ticălos? Când stăpânul îți este sluga batjocurii altora? Când frica te-nvață tăriile curajului și curva îți este iubirea-ți pustiitoare? Cum să împaci toate acestea în tine, spre a descoperi tăria în tine, puterea de a te da pustiului? A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
audă, să-și astâmpere spaima care i se strecurase în vine. Ochii îi alunecară: Poate că nici domnișoara Scurtu nu e atât de străină pe cât pare. Draga noastră Valerica e amatoare de senzații. Pândește oamenii în baie. În special bărbații... ― Ticălosule! ― ... se uită pe gaura cheii. Acum se află probabil într-o perioadă de spleen. O crimă e o chestie! Melania Lupu își încleștă degetele. ― Domnule Matei, vă rog, nu trebuie... Sîntem și așa destul de necăjiți. ― Își închipuie că, dacă ne
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mea, Iată plec, mă duc, Pre tine te las Și-n mormânt m-arunc; Adio, iubită, Ah! nu te mai văz, Călător eu sunt Din lume mă pierz. No. 56 Voi să mor făr de simțire De-a copilei drăgostire; Ticălos amor ce ești, La ce mă deosebești Viața-mi tiranisești, Inimioara mi-o rănești? Iar de vei să judeci drept Vin la cinci ceasuri ș-un sfert Să-mi iei flacăra din piept Să nu pătimesc pre drept, Când toate
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ne dor își refuză uitarea - mai puțin fericirile, zilele frumoase, încântate cu dispa riția, cu impresia de neant. De fapt, unde s-au dus? De unde puterea celorlalte de a-și dura în noi veacul? Nu poți alunga de la tine progenitura ticăloasă fără să rămâi pe de-a-ntregul și definitiv pustiu. * Indolența conformistului care trăiește după toate canoa nele societății de astăzi și efortul inimaginabil al primilor homo sapiens sapiens de a se fi menținut în viață pentru el... * Toată neîmplinirea de
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
scris pot trăi scribii, nu scriitorii. Avea mare succes la femei. Nici una nu-l dorea ca soț. Frumusețea este un dar, nu o virtute. Visul vulgarității e să ajungă instanță morală. Pe câmpul de luptă au căzut eroii învingătorilor și ticăloșii celor învinși. Și moliile au, probabil, impresia că muncesc din greu la restructurarea stofelor. Singurele greșeli pe care le recunosc bărbații căsătoriți sunt cele de ortografie. Nu mizați prea mult pe lipsa de precizie a plutoanelor de execuție. Aplauzele pot
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
clasici ai calomniei. Iago a ajuns secretarul general al lumii moderne. Se plictisesc și analfabeții. Dar și aristocrații spiritului. Bărbații respinși de femeile frumoase urăsc și pietrele din jurul lor. Viciile anesteziază procesele de conștiință. În exces, și prudența poate fi ticăloasă. Vanitatea proștilor este pur și simplu superlativă. Radicalizarea anunță rinocenizarea. Prea multe dintre cărările pădurii duc spre casa vrăjitoarei. Veleitarii sunt mârlanii cocoțați pe gard ca să - i vadă lumea. Suntem niște cerșetori de omagii. Pragmatismul exacerbat ne poate duce spre
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
prima vedere, omul pare, îndeobște, foarte ager și vânjos, mai ales când este vorba despre acei reprezentanți ai speciei, pentru care natura a fost darnică. Însă, dacă o să privim mai atent, vom observa numaidecât că asta-i doar o aparență ticăloasă și extrem de înșelătoare; în realitate, nu-i deloc așa. Chiar și un singur ac, dacă știi exact locul unde să l înfigi, acel om imediat va cădea la pământ ca secerat, mort într-o clipă. Acesta este omul, de fapt
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
mi s-a cerut să muncesc, complet, cuviincios și fără urmă de crâcnire, însă niciodată cu dăruire și cu dragoste, iar orice muncă este goală fără dragoste și își pierde repede prospețimea, devenind, în cele din urmă, doar o corvoadă ticăloasă! Am realizat că am ajuns acum la vârsta de cincizeci și cinci de ani, iar eu, în toate amintirile mele, nu am întipărit decât biroul meu jalnic, la care lucrez mereu, și cușca aceea de ghișeu zidită prost și zugrăvită
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
doar că prima impresie este cea care contează cel mai mult. Așa se spune, cel puțin. Ei, oricum, nu-mi fac griji, eu sunt salvat, pentru că am o figură de om deștept; nu sunt frumos, știu, chiar am o față ticăloasă, însă este de om deștept!” „Dar, în fine, ce mă tot frământ atât? Cred că numai le voi întinde cu o mână banii și le voi lua cu cealaltă drogurile, atât! Nici eu și nici ei n-avem nevoie de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
-ntreb, am atâtea coșmaruri? Și, de cele mai multe ori, mi se întâmplă să visez numai draci. De ce visez numai draci? Mereu, când mă observă, ei toți tăbărăsc peste mine, mă trântesc brutal la pământ și se așază, cu toată greutatea lor ticăloasă, exact deasupra mea. Țintuit și inert mă țin, în felul acesta, toată noaptea și mă scaldă numai în torturi! Iar eu - trist lucru! - resimt asta de parcă ar fi cel mai real lucru cu putință; parcă aș fi pe deplin treaz
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
rezolva toate problemele și a organiza mutarea. Locotenentul Razman vru să mai spună ceva, dar înțelese că era inutil, salută țeapăn și se îndreptă spre ușă, rugându-se Cerului să nu-i mai tremure picioarele, ca să nu-i dea acelui ticălos satisfacția de a-l vedea căzând pe jos. Când ieși din birou, trebui să-și sprijine fruntea de una dintre coloanele de marmură și să stea câteva minute, pentru că nu se simțea în stare să coboare sub privirile a douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]