1,900 matches
-
să sun la Cosmopolitan din Londra, iar tu le vei propune un articol pe tema poveștilor de dragoste prin internet, și aici îți vei spune toată povestea. Toată povestea. ― Dar nu mă pot da în judecată? ― De parcă ar fi citi ticăloșii și scârbele Cosmopolitan-ul englezesc? Oricum, tot ce ai de făcut e să-ți schimbi numele și ai scăpat. JJ, nu trebuie să-ți faci griji în privința banilor. Sunt sute de lucruri despre care poți scrie aici, articole pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
să mergem la Tecali! Ar putea să ne fie de folos ca tălmaci. Crezi că putem să ne ducem fără știrea lui Velasco? rânji disprețuitor Tanaka Tarozaemon, după cum îi era obiceiul. Nu putem face nimic fără Velasco. Suntem la cheremul ticălosului ăstuia. Tocmai de aceea avem nevoie de un alt tălmaci. — N-o să ne fie de nici un folos, clătină din cap și Matsuki. N-a zis el cu gura lui să nu-l dăm în vileag față de vreun padre fiindcă s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cu evenimentele ei precipitate care nu-i lăsaseră timp să i se facă frică, fusese nevoie de asta pentru ca schimbarea să se producă În Macomber, dar indiferent cum se Întâmplase, rămânea faptul că se Întâmplase. Ia uite-l acum pe ticălos, Își spuse Wilson. Problema lor era că rămâneau prea mult timp niște puști.Uneori rămân așa toată viața. Au fețe de puști și la cincizeci de ani. Celebrul bărbat-băiat american. Ai dracu’ de ciudați. Da’ Îi plăcea de Macomber ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
de hăitași. Adu cerbu-ncoace! strigă el. N-am nici un cerb de dat! răspunse moșul. E cerbul meu, eu l-am săgetat! strigă Negură-Vodă. Se prea poate, dar eu l-am scăpat de la moarte și nu ți-l dau. Nerușinatule, mișelule, ticălosule! urlă împăratul. Nu știi cu cine vorbești. Eu sunt împăratul tuturor acestor ținuturi... ale mele sunt pământurile, văile, pădurile și munții aceștea, cu toate jivinele și oamenii ce trăiesc pe ele. Eu sunt stăpânul tău, bătrâne făr’de minte! Supune
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
creeze o imagine colectivă - „omul de rând inocent și răbdător“. Cred că e mult mai ușor să prezinți lucrurile așa, în general, decât să te confrunți cu „fețe reale“. În plus, așa cum spune și o vorbă înțeleaptă din popor, un ticălos face mereu povestea mai incitantă, în comparație cu o victimă amărâtă. Eu am încercat, pe cât posibil, să sparg barierele acestui tipar. Fiecare pasager care a luat metroul în dimineața aceea are o față, o viață, o carieră, o familie; are bucurii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Blonda de Pleșcoi? Cum să nu politizăm acest gest întreb și pe numeroasele javre băsiste, diversioniști, intoxicatori și dezinformatori care au sărit imediat ca să facă neobservat gestul lui Sobaru. Hei, ce a strigat Sobaru și ce scria pe tricoul lui, ticăloșilor? Ce a vrut să arate? Că nu avem opoziție adevărată în România, nici politică și nici civică? Întreaga clasă politică și întreaga masă inertă de mioritici îndobitociți este vinovată pentru gestul acestui om care s-a aruncat de la balconul Parlamentului
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
Nici Domnul nostru nu a reușit să-l prefacă în cenușă pe blestematul ăsta! E căpetenia lor. El m-a dat lui Mandzuk, când a ajuns să nu mă mai suporte. — Așadar, tu ai fost sclava căpeteniei lor. — Un mare ticălos, te asigur. Un adevărat animal, un păgân. Mă prindea în orice moment, ca o bestie, apoi imediat mă gonea și noaptea punea să mă lege de gât de țărușii cortului lui. „Iapa tristă“, îmi spunea - fiindcă, după tot ce îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mă omori? Celălalt nu-i răspunse. îi țintuia, în schimb, cu o privire îngrijorată în ochii ce păreau imenși pe chipul slab, pe cei care îl capturaseră. Vârându-și sabia în teacă, Metronius îl împinse brutal spre un arin tânăr: — Ticălosule! Voiați să ne prăjiți de vii, ei? Dar nu v-a mers; și acum ai încurcat-o, prietene! Sebastianus, trimițându-i pe Maliban și pe Vitalius, muiat de apă, să aducă înapoi caii, își concentră atenția asupra bagaudului. — Tu erai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
brusc: Asta era? Pentru un moment, luptă cu această bănuială teribilă. Căci Anrella nu ar fi putut... Îl cuprinse furia, alungând îndoielile, inundându-l cu o furie cumplită care-i anulă orice prudență, ca și cum n-ar fi existat. - Ei, voi, ticăloși de neînchipuit! urlă el. Anrella se întoarse spre el și-l privi, albă la față. Dar furia lui clocotea, prinzând putere. Strigă: - Am auzit ce-ați vorbit săptămâna trecută, înțelegi? Am tras cu urechea la ședința care a avut loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
marginea trotuarului și, fără pic de sentimentalism, s-a descotorosit de buchetul de gardenii ofilite. — O.K.! Preia comanda! mi-a poruncit. Noi o să te urmăm. Dar tot ce pot spune e c-ar fi preferabil să nu se găsească ticălosul ăla acolo, când ajungem, că sunt în stare să-l omor. Apoi, uitându-se la doamna Silsburn: Scuzați-mi limbajul, dar nu glumesc. Așa cum mi s-a indicat, am preluat comanda aproape fericit. O clipă mai târziu, un joben de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
să te distrug...!” Tony Pavone se dezlănțui. „Ție nu ți-e rușine mă canalie să tot ameninți...? Se repezi la el, Îmbrâncidu-l către eșire, strigând. Afară, afară din biroul meu câine turbat să nu te strivesc ca pe o muscă...!” Ticălosul opuse rezistență iar apariția la timp a Șefului de Șantier cu Gică Popescu puse capăt unei altercații ce putea genera o luptă cu urmări periculoase. O perioadă de timp anchetatorul nu mai fu văzut la șantier iar unele iscoade ale
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
-se la arestați de o așa manieră să fie auzit de cine trebuia să audă. „Bă țopârlanilor, asta-i pușcarie nu-i iarmaroc...! Să nu mai aud o vorbă, În caz contrar, va fi vai și amar de pielea voastră, ticăloșilor...!” Așa zisa baie fiind repede terminată, arestații fură Încolonați În pielea goală de-a lungul unui coridor la capătul căruia În spatele unei tejghele improvizate doi Liberi distribuia echipamentul de Închisoare , gratificând pe fiecare cu Înjurături care În pușcărie constituia echivalentul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
fugi, nu mai pierde timpul...!!” „Mă surprinde, la ora șapte seara să mai fie În unitate...?” „Desigur...! Ești așteptat...! El m’a sunat, făcând propunerea...!” Colonelul de Securitate Gerard avea o funcție extrem de mare În ierarhia gradelor superioare a tuturor ticăloșilor pe care se sprijinea regimul totalitar al dictatorului Nicolae Ceaușesu. Colonelul Gerard, deținea funcția de Comandant Suprem al Securității garnizoanei București, având În supraveghere Însăși miliția capitalei unde de fapt Își avea instalată gașca lui de agenți instruiți, de care
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Wharton. — A auzit de povestea asta? — Exact, unchiule. Cine i-ar spune așa ceva? Pare o dovadă de neobișnuită cruzime. Nu știu dacă Înțelegi cum stă treaba cu umflatul ăla de Widdick, avocatul. El și Wharton sunt cumva rude. E un ticălos. Nu asta e și impresia mea, absolut deloc. Un șarlatan obișnuit, poate, dar asta ține strict de afaceri. — E un rahat. Tata are o părere excelentă despre Widdick. I-a câștigat procesul ăla important Împotriva companiei de asigurări. Ți-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Ce crezi! Deja e mare știre la radio. A atins cu roțile o casă. — Dumnezeule! A trebuit să se parașuteze? E vorba de casa voastră? — A făcut o aterizare forțată. Era o casă mare din Westchester. Numai Dumnezeu știe de ce ticălosul ăsta trebuie să-și facă de lucru ștergând case cu avionul când suntem Într-o situație atât de grea. Suficient cât să mă scoată din minți. Doar nu vrei să-mi spui că Elya a auzit asta la radio! — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Îmi vine să cred că domnul Widick ar discuta despre așa ceva cu Elya. E o persoană cu destul de mult bun-simț În multe privințe. Nu-l știu bine, desigur. Impresia mea generală este aceea a unui avocat de ispravă. Nu un ticălos. O față mare și blândă. — Grăsan Împuțit. O să-l Înjur când Îl văd. O să-i smulg părul din cap. — Nu fi așa sigură că a fost cineva care a făcut-o din răutate. S-ar putea să greșești. Elya este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
să râdă de ea. E oare mai bine să se râdă de tine decât să fii temut? A fi un monstru public este - sigur, monstruos. Dar nici să devii sacul de box al glumelor obscene nu e prea plăcut. Unui ticălos îi rămâne totuși ceva. Doamna Connolly se teme că Sheba va beneficia de dublul standard. Dar mă îndoiesc profund că ciudățenia comică a celor făcute de Sheba îi va aduce vreo indulgență din partea curții. Cel mai probabil, ea va primi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
în încăpere. O vede pe fată și explozibilul pe care-l are prins pe piept, îi vede zâmbetul straniu și ochii isterici. Instantaneu, își pune pistolul în buzunar și-ntinde mâna. Fata tremură. N-are decât nouăsprezece ani și-un ticălos a convins-o că e mai bine să mori decât să trăiești. Lui Mike nu-i pasă ce convingeri religioase are omul; ceea ce face fata asta e o tâmpenie. Cel mai nobil lucru pe care îl poți face este să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
necesară informația, puteai să-mi spui totuși argumentînd de ce nu o consideri demnă de luat În considerare. — Ce fată prost crescută ! schimbă el vorba. Se așeză mai Într-o parte, picior peste picior. Oriunde merg, după cum bine vezi, eu sînt ticălosul... Ciudat! Dar dacă toți te consideră lichea, ajungi să te porți ca atare. Pentru Dumnezeu! Ce cauți aici ? — Ei bine, chiar așa. Ce-oi căuta? — Te afli aici cu totul Întîmplător, nu ? Treceai pe-aici și ai observat... — Pe legea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
mai bună calitate, și pe care le umpluse cu o infuzie slabă. Se Întoarse apoi tăcută la locul ei. N-aș fi crezut-o În stare de atîta stăpînire de sine. — Drăguțo! Să nu mă Înțelegi greșit. Șantajistul e un ticălos. Ei bine, dar odată șantajat, te porți ca atare, nu te lași cu nimic mai prejos... Era ceva extraordinar de neașteptat În această a doua Întîlnire a noastră, În care tipul Își anunța șantajul, fără măcar să clipească. Ce tupeu! Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
jos. Pofta de mîncare mă părăsi, dar pe urmă m-am gîndit că oricum s-a scărpinat peste pantaloni și vasele par să fi fost fierte. Voi trece cu vederea de data aceasta. Dacă-i adevărat că „fratele” este un ticălos, atunci intuiția mea nu m-a Înșelat. Eram un caraghios că așteptam tocmai de la el informațiile necesare... Bineînțeles, el a spus că are de gînd să șantajeze ca să-și procure banii necesari pentru anchetă... Dar dacă ancheta - sau mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
bag capul În nod... — Ai lăsat vreun bilet? — Nu. M-am gîndit... dar dacă mă apuc să scriu, nu mai termin... Pe un bilet mic n-aș scrie decît „La revedere”. — Mai ai să-mi spui ceva despre domnul Nemuro? — Ticălos fără simțire ce ești! Ești un porc, nu ființă umană. Cum poți să pui o asemenea Întrebare unuia care e pe punctul de a muri ? Ești penibil! Trebuie să-ți spun că nu dau doi bani pe cel dispărut... E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
luminos al nevestei și parcă văd încă cele două buze rumene desfăcându-se și sprâncenele îmbinate, pe când râdea, ridicându-se în arcuri fine, deasupra ochilor. —Te miri tare, bădiță? zise șerpoaica; ai crezut că te afli în pustiu. Ghiujul naibei, ticălosul de bărbatu-meu, s-a îmbătat ca un muscal și s-a culcat în șură... Nu poți avea nici o credință într-însul! Eu am fost la târg de am adus câte ceva pentru dugheană, chiar acu’ vreo jumătate de ceas am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
se apropiară. Un câne frumos, negru, cu botul roșcat, ieși la douăzeci de pași în urmă, pe cărare, privi la dreapta, la stânga, după aceea se apropie în fugă de cei doi vânători. —Aici, Osman! strigă boierul. Unde mi-ai fost, ticălosule?... Strecurându-se ca o șopârlă printre tufe, ieși în cărare și cățeaua pădurarului, slabă de i se vedeau coastele prin piele. Vasile ridică mâna și se plecă asupra ei. Frișca se lipi la pământ schelălăind, apoi prinse a bate din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cu broasca lui în friptura flăcăului. —De-acu s-a isprăvit! zise îndârjit slujitorul boieresc. De-acuma îți crăp ochii, cum ți se cuvine! Și cum a grăit, și-a încordat brațul și a plesnit scurt peste ochi pe Mogoș. Ticălosul a gemut, a scăpat țigla și și-a pus palmele peste pleoape... Îi picura sânge printre degete. Apoi îți arăt eu ție, scrâșni Petrișor Dămian - cu mine, măi, nu merge!... Eu, acu și țigla, dacă vreau, ți-o vâr pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]