13,035 matches
-
cred că toată această preocupare are niște resorturi mai intime, mai adînci. Vă spuneam mai înainte că eu însumi am simțit ca un fel de povară o anumită rigiditate academică, o anumită lipsă de curaj de a ieși din aceste tipare și o nevoie de comunicare. Pe de altă parte, scriindu-se, de pildă, despre Tudor Vianu, s-a vorbit chiar de parazitismul criticii, tocmai prin aceste detașări academice ale unei critici care rămîne cumva exterioară operei, luîndu-și opera ca un
Ion Pop: "Criticul ideal este cel care trăiește textul" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15952_a_17277]
-
Catrinel Popa La apariția volumului despre tragic al Ilenei Mălăncioiu (Vina tragică - tragicii greci, Shakespeare, Dostoievski, Kafka, Editura Cartea Românească, 1978), mulți critici și cărturari de prestigiu și-au exprimat părerile în legătură cu cartea proaspăt ieșită de sub tipar, dar foarte puțini au îndrăznit atunci să remarce caracterul ei profund subversiv. Dacă înainte de 1989 asemenea observații nu s-ar fi putut face, nici măcar aluziv, fără riscuri considerabile, este evident că pentru cititorul de astăzi lectura volumului recent reeditat la
Subversivitatea tragicului by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15984_a_17309]
-
de divorț. Propria lui căsătorie e mai curînd o dezamăgire, pe soți nu-i mai leagă de mult decît rutina traiului în comun, iar cazurile de cupluri învrăjbite care se perindă în fața lui par toate concepute după unul și același tipar. Căci pentru judecătorul Martin Vacek nici nu există alt deznodămînt pentru o poveste de iubire: toate trebuie să se termine, crede el, în singurătate, pentru că omul e sortit să fie singur. Spre mirarea lui însă, judecătorul se îndrăgostește. Trecut bine
Ridicole iubiri by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16006_a_17331]
-
construcția personajelor sau în intrigă. Iată că nu doar o singură persoană, un cărturar atît de neobișnuit ca Heim, a avut răbdarea de a învăța limba cehă într-atît de bine încît să păstreze firescul acestei proze, ritmul și fluența, în tiparele altui univers lingvistic. Măcar de ar apărea un Gerald Turner sau un Michael Heim care să traducă proză românească. Ivan Klima, Lovers for a Day, Grove Press, New York 1999, 229 pag.
Ridicole iubiri by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16006_a_17331]
-
hoț de buzunare". în dicționarul de argou al Ancăi și al lui George Volceanov (1998) sînt reluate unele dintre sensurile citate, dar apar și forme mai bizare: un substantiv cu singularul panacota și pluralul panacoturi (cu indicația - probabil eroare de tipar - masculin) este explicat ca: "înghesuială, aglomerație"; "tramvai"; "furt din buzunare comis în mijloacele de transport în comun". Sînt incluse, în plus, derivatul panacotar "hoț de buzunare" și (altă ciudățenie) un verb panacote (?) "a fura din buzunare", cu persoana I singular
"Panacot" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16034_a_17359]
-
a doua. (Dicționarul de cuvinte recente al Floricăi Dimitrescu, 1997, înregistrează și un derivat panacodor, sinonim cu panacodarul.) Panacod (sau panacot) e "scîndura... pe care se așază bucățile de aluat înainte de a fi introduse în cuptor", desemnînd și o "formă, tipar pentru aluat", iar panacodar (sau panacotar) este un "brutar care lucrează cu panacodul". (Dacă această ipoteză de traseu etimologic e adevărată, și dacă sursa indicată de DLR pentru panacot - din neogreacă - e cea reală, atunci panacotarul ar fi înrudit de
"Panacot" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16034_a_17359]
-
Rodica Zafiu Tiparul sintagmei mare bal mare, în care adjectivul mare apare de două ori, precedînd și urmînd substantivul determinat, e un caz particular de repetiție. De fapt, situațiile în care îl întîlnim evocă o formulă parodiată, fără a se depărta prea mult
"Mare bal mare" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16015_a_17340]
-
a adopta un ton nonșalant. Formula s-ar putea deci adăuga sutelor de exemple de parafraze produse pornind de la versuri clasice sau de la sloganuri publicitare, dacă n-ar avea ceva mai multă relevanță lingvistică. Nu e de obicei inclusă între tiparele repetiției, probabil pentru că apare ca un caz prea particular: care poate fi totuși pus în legătură cu o tendință mai generală a oralității populare. Tipurile puternice și productive de repetiție din română (studiate de mai multă vreme de Jacques Byck, de Iorgu
"Mare bal mare" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16015_a_17340]
-
cel mai important lucru în viața unui scriitor. Nu e de ajuns să scrii, să fii preocupat de artă dacă nu te și înfățișezi cititorilor și nu ești recunoscut drept scriitor: ' Noi avem nevoie de lumină, mai ales de lumina... tiparului care trebuie să se reverse odată și odată și asupra noastră'; ' O poezie nepublicată e ca un dans pe întuneric ' cum spune Ovidiu ' nu te vede nimeni și-ți mai rupi și picioarele.' Mai tîrziu cînd deja începuse să publice
Pentru o biografie a operei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/15607_a_16932]
-
cu Bunuel, Milos Forman, Jean-Luc Godard, Peter Brook și care s-a revelat, în ultimul deceniu, ca pasionat al filosofiei orientale). E specifică, fiindcă nu poate fi definită ca aparținând unei anume culturi - în pură tradiție a oralității -, e pe tipar "vechi" și totuși adaptată timpurilor noastre. Jean-Claude Carrière a selectat textele după modelul crestomațiilor medievale (fără a le transcrie "exact", fără a ține prea mult seama de originalitate, și cu atât mai puțin de edițiile sau aparatul critic care însoțiseră
Libertatea, o poveste by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15597_a_16922]
-
sa poveste". Cu toate că autorul crestomației a inclus și povestioare moderne, story-uri din mass-media, variante actuale ale unor parabole, de preferință contradictorii, proverbe (care, "asemeni mănușilor", pot fi întoarse pe dos și care, aș adăuga, ne apără mâinile de arsură ), majoritatea tiparelor clasice pot fi lesne recunoscute. Deși mărturisește că fabulele îl plictisesc, fiindcă închid, mai degrabă (prin morala finală pecetluitoare), în loc să deschidă, și că a vrut să nu le includă, autorul nu le poate evita. Admirabil că a ales variantele atribuite
Libertatea, o poveste by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15597_a_16922]
-
textele lor în sprijin, dar nu lipsesc postromanticii, Filimon, Duiliu Zamfirescu, C. Sion, Nicoleanu, Depărățeanu, Odobescu, nici junimiștii, Veronica Micle sau Matilda Cugler, pînă la foarte tînărul Vlahuță. Este și Delavrancea, cu Paraziții din 1893, citind cînd manualul era sub tipar. Cum se vede, manualul din 1893 nu suferea de prejudecata că scriitorii recenți, unii fără volume, n-au ce căuta în școală. Poate doar Ghica să fie o lipsă importantă, menționat totuși în legătură cu Alecsandri și printre colaboratorii Convorbirilor literare. Despre
O istorie a literaturii române by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15619_a_16944]
-
Cristina Ionica Locul tău este Acasă e sloganul publicitar al unui post românesc de televiziune dedicat femeilor. Mesajul este scandalos, dar în absolută concordanță cu tiparele tradiționale încă de mare succes la noi, conform cărora femeile stau acasă și cresc copiii. în varianta ușor modernizată, femeile lucrează (dar numai pentru a suplimenta veniturile familiei, cazurile în care ele chiar sînt interesate de o carieră în afara gospodăriei
La anu' plecăm de Acasă by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15621_a_16946]
-
dintre ele te simți "acasă" și care ți-a dat mai mult de furcă? De fapt, opera mea sînt eu însumi, și asta va spune orice artist. Nu scriu poezie, proză sau critică, ci mă modelez pe mine însumi în tiparele lor. Și asta nu numai în scris, ci în fiecare moment al vieții, în conversațiile întîmplătoare de la masă, în gîndurile dezlînate dinainte de a adormi. Nu contează ce scriu, ci mai mult în ce stare scriu, cît mă mulțumește ceea ce scriu
Mircea Cărtărescu - Oamenii civilizați, oamenii necivilizați by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15591_a_16916]
-
de ce. Tirajul maxim, în 2001, a bătut spre 8.500 de exemplare. Cel minim, la care am coborît în decembrie, din rațiuni economice, nu din pricina retururilor, este de 6.000. Sumele încasate din vînzare ar fi suficiente ca să asigurăm hîrtia, tiparul, salariile și colaborările, cu condiția că încasăm toți banii la timp. Avem însă o sumă considerabilă (400 de milioane de lei) blocată la Rodipet, principalul nostru difuzor, care, pe cale de privatizare ori de faliment, Dumnezeu știe, ne datorează în acest
La sfîrșit de an by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Journalistic/15636_a_16961]
-
aceea blocată la Rodipet. Și asta, în condițiile, subliniez, în care noi nu avem nici un leu datorie la nimeni. R.: Alte surse? N.M.: înainte de toate, Uniunea Scriitorilor, care ne alocă 4 milioane pentru colaborări și 1/3 din cheltuielile de tipar (în jur de 20 de milioane lunar), suportînd în plus cheltuielile legate de sediul redacției etc. Ministerul ne-a alocat între 1996 și 2000, 140 de milioane de lei anual, la care se adăuga echivalentul a 800 de abonamente pentru
La sfîrșit de an by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Journalistic/15636_a_16961]
-
sînt de substanțiale lefurile și colaborările? N.M.: Un număr ne costă 50-60 de milioane de lei (200-240 de milioane luna cu patru numere, plus 16 milioane, cînd e cazul, al cincilea). Din aceștia, 17-22 de milioane merg pe hîrtie și tipar, 38 de milioane netul pe lefuri (la care se adaugă 53% CAS și impozitele!), 19 milioane colaborări și drepturi de autor, 5 milioane tehnoredactare, 15 milioane diverse și neprevăzute. Acestea fiind sumele, lefurile se zbat între 3 și 5 milioane
La sfîrșit de an by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Journalistic/15636_a_16961]
-
interesant să constați însă existența unei emfaze sufocate de drepturilor individului - și în același timp ineficiența acestui individ ca ipoteză chiar pentru analiști. Insul ireductibil, neasimilabil, nu a devenit încă temei suficient pentru fapte; el nu are încă bun de tipar prin redacții pentru a simți, gândi și hotărî de unul singur. Ceea ce trece drept analiză rămâne cel mai adesea doar o colecție de ticuri obsesionale și de denegări. Analistul deturnează invariabil gestul public de la sentiment: într-această direcție minor perversă
Scoase din uz by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15646_a_16971]
-
Ceva s-a schimbat, și nu în rău, în atmosfera Tîrgului de Carte. Cărțile, în al treilea rînd, au arătat, ele, mai bine. Aproape fără excepție, editurile izbutesc să dea o față modernă, occidentală, produselor lor, de la copertele lăcuite, la tiparul citeț și la hîrtia bună. A patra observație este că în 2001 cartea electronică a concurat temeinic cartea tradițională. Curajoasa editură Noesis a scos cd-romuri atractive. În al cincilea rînd, au apărut primele proiecte serioase de a pune nu cărți
La spartul Tîrgului de Carte: șapte observații și ceva în plus by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15679_a_17004]
-
nu i-a venit din scrisul pentru care trudise toată viața, ci din această corespondență cu un singur destinatar și pe care n-a dorit-o publicată ,,In memoriam F.D.P." Destinul, chiar dacă e mai blând cu unii, rareori e pe tiparul dorit. Helene Hanff moare în 1990 la peste optzeci de ani într-o casă de bătrâni, fără un ban, fără urmași, lăsând moștenire doar CARTEA și, prin ea, pasiunea pentru cărți.
84, Charing Cross Road by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/15666_a_16991]
-
Coe: umanizează. Ne pune sub ochi niște personaje și niște situații în fața cărora prejudecățile se topesc și măcar o parte din zgura care ne acoperă dispare. În tren, Terry încercă să se concentreze pe depistarea inadvertențelor și a greșelilor de tipar din articolul pentru Frame, al cărui șpalt îl primise în cursul dimineții. însă prezența însoțitorului său, Joe Kingsley, aflat față în față cu el la masă, îl deranja într-o prea mare măsură. în primul rînd, era vorba de ceea ce
Jonathan Coe - Casa somnului by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/15650_a_16975]
-
căruia căderea femeilor îi atestă puterea, mai curînd decît prestația vizibilă în roman. Personajul masculin care seduce e conștient de caracterul adolescentin al unora dintre manifestările sale (uneori, emite scurte teoretizări pe temă). Dar adolescentinismul nu se oprește aici. întregul tipar erotic, întregul scenariu, este adolescentin. Jocul dintre aparența dezamăgitoare și forța interioară impresionantă, cu corolarul victoriei repurtate de cel aparent slab (bărbatul urît) asupra celui/celei aparent puternic/-e (bărbatul frumos sau femeia frumoasă), idealismul, dezbaterea "temelor mari", abundența opozițiilor
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
sau femeia frumoasă), idealismul, dezbaterea "temelor mari", abundența opozițiilor, obsesia dezordinii creatoare, abuzul de substanțe stimulante (alcool și, eventual, nicotină; în România comunistă, oficial, nu există droguri, deci nici în romanele "realiste" ale lui Nicolae Breban), vocația pedagogică supralicitată (privilegierea tiparului de relație guru-discipol) sînt date care susțin structura adolescentină a poveștii-de-seducție (iubirea, ca de obicei în romanele românești, e în altă parte...) - aceasta fiind, în același timp, una de tip siropos-romantic, adică romanțios. Adolescent pare și naratorul, care nu prea
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
afectuos, asta e. Scrii cu sensibilitatea, inteligența, ochii, amintirea? Ediția mea completă de Poeme în trei volume va avea în volumul trei tot ce am scris despre iubire, dorință și artă, care mi se par a fi parte dintr-un tipar unic. Postulatul meu, oarecum un ecou al lui Blake, e o ecuație: Dorința e Foc și Energie; dar Iubirea e mai profundă și mai sigură. Ea presupune virtuți, pe când dorința presupune mai ales energie. Viața trebuie să accepte încordarea dintre
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
ideilor între Blaga și Băncilă "Bărăganul este o realitate psihică certă", se încredințează Vasile Băncilă în Spațiul Bărăganului - volum a cărui alcătuire după notițe a căzut în sarcina editorului anului 2000, autorul neavând șansa să-și dezvolte notițele până la botezul tiparului. Ideea l-a urmărit însă vreme de decenii, primele însemnări recuperate datând încă din 1921. Replică și complement al celebrului Spațiu mioritic, față de care comparația se interpune irezistibil și generos (și, evident, de la un punct, facil), volumul de față ține
Împliniri majore by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15690_a_17015]