1,438 matches
-
nevoilor cultului și clerului și pentru educația morală a credincioșilor. Unii tipografi au fost chemați chiar pentru a lucra în mănăstiri (Cluny, Dijon), iar tiparele mănăstirești vor funcționa multă vreme la Saint-Gall și la Einsiedeln. Călugării au devenit ei înșiși tipografi: frații vieții comune, primii tipografi din Marienthal (1474), Bruxelles (1475) și Rostock (1476). La rîndul lor, membrii comunităților israelite, înfloritoare în sudul Europei, s-au interesat imediat de tiparul în care vedeau un mijloc de multiplicare a textelor care să
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
pentru educația morală a credincioșilor. Unii tipografi au fost chemați chiar pentru a lucra în mănăstiri (Cluny, Dijon), iar tiparele mănăstirești vor funcționa multă vreme la Saint-Gall și la Einsiedeln. Călugării au devenit ei înșiși tipografi: frații vieții comune, primii tipografi din Marienthal (1474), Bruxelles (1475) și Rostock (1476). La rîndul lor, membrii comunităților israelite, înfloritoare în sudul Europei, s-au interesat imediat de tiparul în care vedeau un mijloc de multiplicare a textelor care să permită păstrarea religiei și a
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
Sacco, Reggio Calabria, Soncino, Casalmaggiore, Barco), portugheze (Faro, Lisabona, Leiria) și spaniole (Montalban, Guadalajara, Hijar) și în secolul al XVI-lea în Maroc, Palestina, Egipt și Turcia. Tiparul nu s-a menținut în toate orașele în care a apărut. Mulți tipografi, chemați într-un oraș pentru o lucrare precisă, trebuiau să se mute cu totul și să caute de lucru în altă parte atunci cînd aceasta era terminată și nevoile locale satisfăcute. Exemplul lui Jean Neumeister caracterizează instabilitatea acestor primi tipografi
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
tipografi, chemați într-un oraș pentru o lucrare precisă, trebuiau să se mute cu totul și să caute de lucru în altă parte atunci cînd aceasta era terminată și nevoile locale satisfăcute. Exemplul lui Jean Neumeister caracterizează instabilitatea acestor primi tipografi; după ce a lucrat cu Gutenberg, își instalează tiparul la Foligno, se întoarce la Mainz, tipărește la Albi și termină la Lyon o carieră care l-a condus în multe alte orașe, fără a-l îmbogăți vreodată. Să-l cităm și
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
termină la Lyon o carieră care l-a condus în multe alte orașe, fără a-l îmbogăți vreodată. Să-l cităm și pe Henri de Cologne care, nemulțumit să tipărească la Brescia, Bolognia și Lucca, a fost de asemenea primul tipograf din Siena, Nozzano și Urbino! Totuși nu trebuie exagerat asupra nomadismului tipografilor secolului al XV-lea. Producția de carte din secolul al XV-lea provenea mai ales de la tipografii stabili, care au putut să-și dezvolte activitatea în orașe în
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
orașe, fără a-l îmbogăți vreodată. Să-l cităm și pe Henri de Cologne care, nemulțumit să tipărească la Brescia, Bolognia și Lucca, a fost de asemenea primul tipograf din Siena, Nozzano și Urbino! Totuși nu trebuie exagerat asupra nomadismului tipografilor secolului al XV-lea. Producția de carte din secolul al XV-lea provenea mai ales de la tipografii stabili, care au putut să-și dezvolte activitatea în orașe în care o cerere suficientă permitea funcționarea regulată a preselor lor. Astfel s-
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
suficientă permitea funcționarea regulată a preselor lor. Astfel s-au stabilit ateliere tipografice în orașele universitare. Este cunoscut cazul Parisului. Ca urmare a inițiativei starețului de la Sorbona, Jean Heynlin, de origine germană, și a profesorului și umanistului Guillaume Fichet, trei tipografi germani au instalat prima tipografie pariziană, în 1470, în clădirile universitare; ei au publicat mai întîi texte clasice, cu caractere romane: Gasparin de Bergame, Sallustiu, Valerius Maximus, Cicero, Lorenzo Valla. Încă din secolul al XV-lea, cea mai mare parte
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
secolul al XV-lea, cea mai mare parte a marilor orașe universitare europene au mașini de tipar care-și inaugurează activitatea prin publicarea tratatelor teologice, juridice sau medicale, conform nevoilor învățămîntului. Dar clientela universitară nu dădea întotdeauna comenzi suficiente. Primii tipografi parizieni au trebuit să părăsească Sorbona după trei ani și să se instaleze pe strada Saint-Jacques, unde au publicat, cu caractere gotice, cărți pentru un public mai larg. De fapt, principalele centre de producție și de difuzare a cărții tipărite
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
altă parte, producția și comerțul cu cărți cereau fonduri ridicate; unde se puteau găsi capitaluri disponibile dacă nu în marile orașe comerciale? În sfîrșit, acestea ușurau difuzarea producției; situate în noduri de comunicare, ele dispuneau de circuite comerciale de care tipografii și editorii au profitat pentru a-și vinde marfa. Lyon, Geneva, Leipzig și Frankfurt erau orașe în care se desfășurau tîrguri și comerțul cu cărți beneficia de schimburile care se făceau pe plan european. DE LA MANUSCRISUL MEDIEVAL LA CARTEA MODERNĂ
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
vinde marfa. Lyon, Geneva, Leipzig și Frankfurt erau orașe în care se desfășurau tîrguri și comerțul cu cărți beneficia de schimburile care se făceau pe plan european. DE LA MANUSCRISUL MEDIEVAL LA CARTEA MODERNĂ I. Forma de prezentare a cărții Primii tipografi au păstrat manuscrisul ca formă de prezentare a cărții, nu pentru a înșela clientela, așa cum s-a crezut uneori, ci pur și simplu pentru că nu puteau concepe o altă formă a cărții decît cea pe care o cunoșteau. Încetul cu
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
XV-lea au deja un aspect foarte modern, în timp ce cu mult înaintea secolului al XV-lea altele păstrează o prezentare arhaică. O ruptură mai logică ar putea-o reprezenta o dată în jurul anului 1530. 1. Caracterele. Pentru a desena caracterele, primii tipografi au copiat scrierea din manuscrise și au folosit-o ca atare: gotica textualis în textele sacre și în lucrările liturgice (Biblii cu 42 și 36 de rînduri, Psaltirea din 1475), gotica notula în tratatele mari (Catholicon-ul din 1460), bastarde în
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
începutul secolului al XX-lea în fraktur scriere provenită din bastarde iar textele flamande și olandeze într-o scriere gotică derivată din textualis. Cele mai frumoase caractere romane ale secolului al XV-lea au fost cele ale lui Nicolas Jenson, tipograf francez stabilit la Veneția; ele îi vor inspira pe Aldo Manuzio cîțiva ani mai tîrziu și pe Claude Garamond, care va face lucrări de grafică la Paris în jurul anului 1540. Același Manuzio a dat comandă să se deseneze la Veneția
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
nu mai este folosit în zilele noastre în tot textul, dar mai servește încă la sublinierea anumitor cuvinte sau pasaje. Au existat în istoria cărții și alte încercări pentru a imita scrierile de mînă. La mijlocul secolului al XVI-lea, un tipograf parizian stabilit la Lyon, Robert Granjon, a gravat caractere inspirate din cursiva epocii, numite caractere de civilité pentru că au servit la tipărirea cărții De civilitate morum puerilum a lui Erasmus. Un secol mai tîrziu, tipograful parizian Pierre Moreau publică mai
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
secolului al XVI-lea, un tipograf parizian stabilit la Lyon, Robert Granjon, a gravat caractere inspirate din cursiva epocii, numite caractere de civilité pentru că au servit la tipărirea cărții De civilitate morum puerilum a lui Erasmus. Un secol mai tîrziu, tipograful parizian Pierre Moreau publică mai multe lucrări în scrierea financičre, reproducînd caligrafia timpului său. Primii tipografi au folosit în manuscrise și literele duble și abrevierile, la care apelau copiștii pentru a cîștiga timp și loc. Erau totuși interesați să piardă
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
din cursiva epocii, numite caractere de civilité pentru că au servit la tipărirea cărții De civilitate morum puerilum a lui Erasmus. Un secol mai tîrziu, tipograful parizian Pierre Moreau publică mai multe lucrări în scrierea financičre, reproducînd caligrafia timpului său. Primii tipografi au folosit în manuscrise și literele duble și abrevierile, la care apelau copiștii pentru a cîștiga timp și loc. Erau totuși interesați să piardă puțin loc, dar să dispună de case de litere mai puțin încărcate, pentru a ușura munca
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
interesați să piardă puțin loc, dar să dispună de case de litere mai puțin încărcate, pentru a ușura munca de compoziție. Astfel, abrevierile și ligaturile au dispărut progresiv din textele tipărite în cursul secolului al XVI-lea. Din aceleași motive, tipografii au introdus simplificări în grafia cuvintelor și au influențat astfel evoluția ortografiei. 2. Textul. Textul primelor lucrări tipărite era foarte dens, ca cel al manuscriselor. Nu era întrerupt decît de cîteva litere ornate și de "picioare de muscă" indicînd paragrafele
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
singură privire. Din secolul al XVIII-lea s-a luat obiceiul de a așeza notele în josul paginii, obicei care s-a păstrat. Totuși, în anumite cărți actuale, notele sînt grupate la sfîrșitul capitolelor sau chiar al lucrării; aceasta ușurează sarcina tipografului, dar nu și pe cea a cititorului, care trebuie să întoarcă fără încetare paginile volumului în căutarea notelor, pe care le neglijează pînă la urmă. S-a revenit uneori la vechea practică a manșetelor, dar numai pentru titlurile de capitole
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
textului, incipit; această absență a "stării civile" face delicată datarea și localizarea multor incunabule. S-a luat repede obiceiul plasării la sfîrșitul volumului a unei formule care indica în cîteva rînduri autorul și titlul lucrării, locul și data ediției, numele tipografului: este colophon-ul (de la un cuvînt grecesc care înseamnă a termina). Acest colophon era deseori însoțit de marca tipografului, la început foarte simplă, reproducînd semnul pe care îl trasa pe baloții pe care îi expedia. Textul începea chiar de la prima față
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
obiceiul plasării la sfîrșitul volumului a unei formule care indica în cîteva rînduri autorul și titlul lucrării, locul și data ediției, numele tipografului: este colophon-ul (de la un cuvînt grecesc care înseamnă a termina). Acest colophon era deseori însoțit de marca tipografului, la început foarte simplă, reproducînd semnul pe care îl trasa pe baloții pe care îi expedia. Textul începea chiar de la prima față a primei file. Cum această pagină avea tendința să se deterioreze, unii tipografi nu începeau să tipărească decît
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
era deseori însoțit de marca tipografului, la început foarte simplă, reproducînd semnul pe care îl trasa pe baloții pe care îi expedia. Textul începea chiar de la prima față a primei file. Cum această pagină avea tendința să se deterioreze, unii tipografi nu începeau să tipărească decît pe spatele primei file. Apoi, au fost nevoiți să tipărească pe prima pagină rămasă liberă titlul lucrării, prescurtat în două sau trei rînduri. Mai tîrziu, spațiul rămas liber sub titlu a fost umplut cu o
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
pe spatele primei file. Apoi, au fost nevoiți să tipărească pe prima pagină rămasă liberă titlul lucrării, prescurtat în două sau trei rînduri. Mai tîrziu, spațiul rămas liber sub titlu a fost umplut cu o ilustrație, cel mai adesea marca tipografului sau a editorului. Aceasta a căpătat atunci o funcție publicitară (reproducînd firma editurii) și decorativă, încărcîndu-se cu ornamente simbolice și alegorice. În sfîrșit, sub ilustrație sau marcă, au fost indicate treptat locul editării, adresa librarului care vindea lucrarea și data
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
jumătate a secolului al XVI-lea. Colophonul a putut atunci să se reducă și adesea să dispară; totuși actuala noastră casetă tipografică este urmașa colophonului. II. Ilustrarea cărții Primele decorări ale cărții tipărite au fost cele ale manuscrisului. La început, tipografii au lăsat în grija ilustratorilor să picteze literele ornate și, pînă la începutul secolului al XVI-lea, unele texte tipărite au continuat să primească miniaturi, ancadramente, "picioare de muscă" și capete de rînd colorate. Atunci cînd cartea tipărită avea propria
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
și capete de rînd colorate. Atunci cînd cartea tipărită avea propria decorație, pictorii și ilustratorii mai interveneau uneori pentru a da strălucire lemnului. 1. Gravura în lemn. De fapt, multe incunabule au scăpat ilustratorilor și au rămas fără decorație; astfel, tipografii au ajuns să-și decoreze singuri edițiile, folosind bucăți de lemn gravat. Fiind în relief, acestea se asamblau cu ușurință în formă, alături de caracterele tipografice; astfel, textul și imaginile puteau fi tipărite în același timp. Chiar din 1460, Albert Pfister
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
au ajuns să-și decoreze singuri edițiile, folosind bucăți de lemn gravat. Fiind în relief, acestea se asamblau cu ușurință în formă, alături de caracterele tipografice; astfel, textul și imaginile puteau fi tipărite în același timp. Chiar din 1460, Albert Pfister, tipograf la Bamberg, practica această îmbinare în edițiile sale. Astfel, decorarea tipărită se extinde progresiv la diversele părți ale cărții, care erau înfrumusețate înainte de către ilustratori: litere ornate, ancadramente de pagină, ilustrații la începutul lucrărilor și în părțile cele mai importante
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
erau înfrumusețate înainte de către ilustratori: litere ornate, ancadramente de pagină, ilustrații la începutul lucrărilor și în părțile cele mai importante, viniete presărînd textul. Introdusă în Germania înainte de descoperiea tiparului, gravura în lemn a pătruns repede în cartea tipărită. Erhard Ratdolt, tipograf la Veneția începînd din 1476, apoi în orașul său natal, Augsbourg, pînă în 1522, a fost un pionier în acest domeniu. Ilustrarea cărții germane a beneficiat atunci de intervenția unor artiști remarcabili, în aceeași măsură pictori și gravori, între care
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]