723 matches
-
aproape invariabilă, peste continentul Statelor Unite se abate cîte-un ciclon devastator, clintind, o clipă, superedificiul statal. Ciclon însă repede dat uitării. Nu și numele apocalipticei tornade, căreia gest exorcizator i se găsește de regulă un nume delicat, de femeie gingașă, cu toane, dar, oricum, gingașă. După libidoul foștilor și actualilor conchistadori ai Lumii Noi. Așa că, pînă la urmă, din vrăjmășia meteorologică nu mai rămîne decît un nume. De care, ca orice focos îndrăgostit, americanul își aduce aminte cu oarecare nostalgie. Fie și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
preferat să-mi arăt antuziasmul de altfel sincer pentru piesa aflată, comod, în imediata noastră apropiere, a maestrului și a mea. Cum? a sărit ars complimentatul, dar astlaltă nu-ți place? Gata să mă ia de rever în nu știu ce ambiguă toană: de autentică indignare sau de șagă humuleșteană. Soiul acesta de orgoliu nemăsurat are și el motivația lui, nu? Dacă e produs de insul care se zbate în marginile insignifiantului, atunci chiar și bruma de haz jucat e penibilă, de nu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
universale ale omului sunt o ipocrizie Într-o lume În care statul deține autoritatea supremă. Dacă statul-națiune este autoritatea absolută, așa cum mulți membri ai administrației Bush cred, atunci drepturile umane nu pot fi universale, deoarece existența lor ar depinde de toanele și capriciile instituțiilor politice teritoriale. Este un paradox straniu că Într-o lume din ce În ce mai globalizată, În care frontierele geografice de toate soiurile devin mai permisive sau pur și simplu dispar, Guvernul Statelor Unite ale Americii Întărește conceptul de suveranitate, În contradicție cu toate
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
o viață mai bună. Atunci când europenii și alții, sunt Întrebați care este lucrul pe care Îl admiră cel mai mult la americani, asumarea riscurilor și atitudinea noastră pragmatică sunt În fruntea listei. Suntem adeseori dispuși să riscăm totul pentru o toană, o speranță sau o intuiție. Acesta este motivul pentru care americanii sunt atât de inventivi, inovatori și cu spirit antreprenorial. Acolo unde alții văd dificultăți și obstacole, americanii văd oportunități. Una dintre trăsăturile de caracter care le displace cel mai
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
-se asupră-și la orice atingere. În posesia unei tehnici remarcabile, lui I. i se datorează excelente versiuni românești la Visul unei nopți de vară de Shakespeare, Cidul de Corneille, utilizate în teatre și astăzi, la pastorala goetheană Dragoste cu toane, la Tannhäuser de Wagner, precum și la numeroase versuri selectate din Goethe, Schiller, Bürger, Heine, Lenau, Uhland, Hölderlin, Carducci, Petöfi, Lonfgelow, incluse în Tălmăciri (1909). Frapează adaptarea suplă la diverse tonalități, poetul situându-se printre cei mai buni traducători în românește
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]
-
și alte poezii, București, 1896, Poezii alese, Craiova, 1897; Heinrich Heine, Romanțe și cântece, București, 1901; Paul Verlaine, Traduceri din..., București, [1903] (în colaborare cu D. Anghel); Henric Ibsen, Poezii, București, 1906 (în colaboare cu D. Anghel); Goethe, Dragoste cu toane, Brașov, 1907; Richard Wagner, Tannhäuser sau Lupta cântăreților de la Wartburg, București, 1908, Lohengrin, București, [1910], Olandezul zburător (Corabia nălucă), București, 1911, Rienzi. Cel din urmă tribun, București, 1914; Al. Dumas-tatăl, Strigoiu Carpaților, București, 1909 (în colaborare cu D. Anghel); Fr.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]
-
sistem de băuturi atât de coerent și de complex! Și, în plus, toate acele nenumărate vinuri alcătuiau, după spusele Charlottei, combinații nesfârșite cu brânzeturile! Iar acestea, la rândul lor, compuneau o veritabilă enciclopedie a gusturilor, a culorilor locale - aproape a toanelor individuale... Așadar, Rabelais, care bântuia adesea serile noastre din stepă, nu mințise! Descopeream că mâncatul, da, simpla înghițire a hranei, putea să devină o punere în scenă, o liturghie, o artă. Ca în acel Café Anglais de pe Boulevard des Italiens
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Marx, cu clare trimiteri și la violențele și reconcilierile din Telegramele caragialiene: Apoi se sărutară cu toții cu dulceață și efuziune, de parcă nu s-ar fi păruit de-a valma de când ani și ani de zile. Iar Mihnea pălit de-o toană de amintire, nu-și putu reține un bufnet de râs. Asta e o adevărată compoziție voluntară, lămurește el pe Vulpache, care s-a întors la dânsul nedumerit... Compoziție... !? ...da, voluntară, așa e denumită în Dreptul Roman. Compositio voluntaris, explică el doct
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Sora, nu puține am să-ți spun în ce ne privește foarte îndeaproape pe amîndouă. Cred că tatăl nostru va pleca de aici diseară. REGAN: Asta e sigur, si la tine; luna viitoare, la mine. GONERIL: Vezi ce plină de toane îi este bătrînețea. Puținul ce am putut observa despre asta nu-i neînsemnat; totdeauna a iubit-o pe sora noastră mai mult, si cu cît de puțină judecată a izgonit-o acum este vădit prea îndestul. REGAN: E slăbiciunea vîrstei
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
hrană-a dat, Pîna puii-acestui capul i-au mîncat. Așa s-a stins lumînarea și-am rămas în întuneric. LEAR: Tu esti fața mea? GONERIL: Aș vrea să-ți folosești înțelepciunea, Care ți-o știu bogată, si s-arunci Aceste toane, ce te-au depărtat De ce ești 'n-adevăr. BUFONUL: N-are voie măgarul să știe cînd carul trage pe cal? Hei, Ioana, te iubesc. LEAR: Mă recunoaște cineva? Asta nu-i Lear. Lear merge-așa? Vorbește-așa? Unde i-s
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
rîs și în dispreț, să simtă Că-i mai cumplit că dinții-unei năpîrci Să ai copil ingrat. Afară,-afar'! (Iese) ALBANY: Dar, zei slăviți, din ce vin toate-aceste? GONERIL: Nu te-osteni să știi aici mai mult, Ci lasă-i toana liberă atît Cît ramoleala-i vrea. (Intra Lear) LEAR: Cum, cincizeci din suita dintr-odat? În paisprezece zile? ALBANY: Ce e, șir? LEAR: Ți-oi spune. (Către Goneril) Cer și iad, rușine-mi e That thou hast power to shake my
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
o asemeni față Ar fi executată Să-am frînghie lata: Ieși, nebune,-ndată. (Iese) GONERIL: Omu-a avut bun sfat. O sută,-alai! Politic e, prudent, să-l lași să țină O sută cavaleri? La orice-ar năzari, Si vorba, toana, plîngere, neplac, ' Și-poate-ocroti prostia-n forță lor, And hold our lives în mercy. Oswald, I say! ALBANY: Well, you may fear too far. GONERIL: Safer than trust too far. Let me still take away the harms I fear, Not fear
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
nu. Borfași hliziți că ăștia Rod, ca guzganii, sfinte legături Ce-s de nedesfăcut; flatează pasiuni Ce-n inimi de stăpîni se răzvrătesc, Fiind ulei pe foc, zăpada pe firi reci; Neagă, afirmă, și-ntorc cioc de-alcioni Spre-orice furie-ori toana la stăpîni, Știind nimic alt, ca și cîinii: să ia urma. (Lui Oswald) Ciumă pe fața ta de epileptic! Zîmbești la spusa-mi, parcă-aș fi bufon? Gîsca, de te-aș avea-n cîmpia Sarum, Te-aș duce găgăind acas
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
gingaș: furtuna-n mintea mea Îmi ia din simțuri orice-alt sentiment Decît ce bate-aici: fiiasca-ngratitudine. Ca si cum gură asta-ar rupe mîna-mi, Că-i duce hrană. Dar voi pedepsi! Nu, nu vreau să mai plîng. Într-așa noapte, Lăsat afară! Toana! Am să-ndur. Pe-o noapte că aceasta! -O, Regan, Goneril, Tatăl bătrîn și bun, ce v-a dat totul Din inimă! Pe-aici e nebunia, Să încetez. KENT: Stăpîn bun, intră-aici. LEAR: Te rog să intri tu, cată
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
De vorbă cu un tânăr. În: Contemporanul, nr 39 (364), 25 sept: Adună, criticii, lumină Și-aripa și-o agită-n zbor, Dar cum albinele-au regină Și muștele-au regina lor. Această filosoafă toantă Te bâzâie la cap cu toane - Ea zbor de muscă-ți recomandă Când ești pilot de avioane. Îi va striga poporul: „Ce ți-i? - Stai sus, regino, la fereastră? Din turn au coborât poeții... Ia coborâți și dumneavoastră!” Îi va striga: „ Ți-e frică. Aștepți ca
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
puțin, Iain. Acoperă receptorul cu mîna. — Becky, chiar trebuie să vin și eu? — Poftim? Mă uit la el Înspăimîntată. — Sigur că trebuie să vii! Luke mă privește atent, de parcă vrea să știe exact dacă vorbesc serios sau e doar o toană de-a mea. — Iain, spune În cele din urmă, revenind la telefon, e complicat. Dispare Înapoi În birou și coboară vocea, care la mine ajunge ca un murmur. Complicat? Cum adică, e complicat? Ne ducem la doctor, punct. Încep să
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
la ei ca pacientă, Însă eu le-am zis repede că nu e cazul să se deranjeze, pentru că, brusc, mă simt mult mai bine. Lucru pe care l-au Înghițit fără probleme. E limpede că sînt obișnuiți cu gravide cu toane, care sună Întruna să le Împuie capul cu diverse. Așa că acum mă aflu În fața aripii de maternitate a spitalului privat Cavendish, cu inima făcîndu-mi treișpe-paișpe și ținînd o sacoșă de la The Look strîns la piept. În ea nu am doar
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
soție a marelui mandarin. I s-au amenajat noii venite trei încăperi, i s-a dat o slujnică, pe Prunișor de Primăvară, o bucătăreasă, pe Crizantema de Toamnă. Aflată în acest rang familial, Lotus de Aur, din fire țâfnoasă, cu toane, tulbura liniștea celorlalți, asculta pe la uși, le discredita pe celelalte soții și pe slujnicele lor în fața soțului râvnit. Dominatoare, aprigă, geloasă și răutăcioasă, a cincea soție crea conflicte, țesea intrigi pentru a-și păstra poziția de favorită în raport cu celelalte femei
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
vor fi acordate însă din fondurile unor donații. Din prima comisie de premiere, alături de Iosif Vulcan, Vasile Goldiș și Iosif Blaga, făceau parte Ilarie Chendi și St. O. Iosif. Ultimului îi sunt premiate câteva transpuneri din literatura germană (Dragoste cu toane de Goethe, Wilhelm Tell de Schiller). În 1913 apare „Revista teatrală”, publicație ce înlocuiește vechiul anuar al societății. Animatorul revistei, Horia Petra-Petrescu, numit și secretar literar al societății, deschide o întreagă dezbatere asupra repertoriului teatral. Tendința este de a mări
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289765_a_291094]
-
binele acelor oameni a căror viață depindea de ele. Pentru această faptă, oamenii așezării i-au spus în continuare Aparu, dar mai puțin în glumă și cu mai multă îndreptățire. Și au învățat, o dată cu acest prim pas către neatârnare față de toanele firii și ale Mumelor Ocrotitoare, că nu poți aștepta totul de la ele și mai trebuie ca și Omul să facă ceva, cu capul și cu mâinile lui. Numele acelui pârâu, Obârșia, devine astfel simbolul "începuturilor". 1 Botzan M., Cursul și
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
R.t. Publicația găzduiește numeroase fragmente traduse și comentate din piesele Wilhelm Tell de Schiller, în tălmăcirea lui St. O. Iosif, și Înainte de răsăritul soarelui de Gerhart Hauptmann. Numărul final semnalează și detaliază subiectul unei comedii a lui Ioan Slavici, Toane sau Vorbe de clacă. Alți colaboratori: A. Ciortea, Ion Broșu. D.B.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289265_a_290594]
-
Din memoriile sale ai impresia că aceste congrese constau cam din 50% istorie și 90% politică. El deține un loc aproape permanent în Comitetul Internațional al Istoricilor, cel rezervat automat istoriei sud-est europene (și totodată europene). Iorga se ocupa cu toane de cea mai mare parte a acesteia, mai ales atunci cînd interesele României (sau ale ego-ului său) erau atacate. La ultimul Congres Internațional de Istorie dinaintea războiului, ținut la Zürich în 1938, a fost ales vice-președinte al acestuia. Continuau și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
aceasta nu era decît o consecință a încercărilor eșuate ale evreilor de a se asimila. Etichetat de către mulți drept "năimit evreilor", Iorga și-a pierdut răbdarea, fără însă a propune recurgerea la persecuții. Cu toate acestea, prin 1937, atitudinile "în funcție de toane" ale editorialelor lui Iorga au devenit discutabile. Poziția lui nu era deloc ușoară. "Susținătorul" și "lefegiul evreilor" era insultat aproape zilnic, amintindu-i-se de legăturile sale cu Aristide Blank, plus considerațiile cotidiene asupra "slujirii României" pe o scenă supusă
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]