1,739 matches
-
de sensibil al poetului: „stau pe o piatră de gând și ascult/ tăcerea din versuri.” Menirea poetului este: „Cale lungă, are poetul călcând pe lumina ce vine/ sorbind mierea cuvântului din țâța unei albine.” „Poeții nu mor niciodată,” „ci se-torc în cuvinte” și se așează la „Cina cea fără de taină” sau se refugează în „Gara poeților; „când prin noapte buzunărită de scaieți/ trece un tren de cuvinte cu poeți.” Fiecare poem are o destinație precisă, este poleit de strălucirea cuvintelor
COMOARA DE PE PUNTEA VIEŢII de DORA ALINA ROMANESCU în ediţia nr. 1810 din 15 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343780_a_345109]
-
de sensibil al poetului: „stau pe o piatră de gand și ascult tăcerea din versuri.” Menirea poetului este: „Cale lungă, are poetul călcând pe lumină ce vine sorbind mierea cuvântului din tata unei albine.” „Poeții nu mor niciodată,” „ci se-torc în cuvinte” și se așează la „Cină cea fără de taină” sau se refugează în „Gară poeților; „când prin noapte buzunărita de scaieți trece un tren de cuvinte cu poeți.” Fiecare poem are o destinație precisă, este poleit de strălucirea cuvintelor
COMOARA DE PE PUNTEA VIEŢII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 613 din 04 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343762_a_345091]
-
tinerețe Ce zace-n muribundă așteptare. În tihnă să îmi duc pe culmi semețe, Înarapări de gânduri roditoare, Cu elegie eliberatoare, Pe lacrimi în condei curge noblețe. Cu dragoste rămasă-n piept la mine Să pot lega iubirea de speranță, Torc fuiorul depărtării senine. Pe raza soarelui de dimineață Pun roi de gânduri coapte în suspine, Să caute iubirea-n altă viață. Autor, Maria Filipoiu CÂND VINE TOAMNA Când vine toamna și frunzele-n pomi ruginesc, Plouă cu nostalgie în ochii
SECȚIUNEA POEZIE- PREMIUL I de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1788 din 23 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342886_a_344215]
-
rotește, Când la vals mă-nvârte Dor, Până mă amețește. Nu las nuntași supărați Că, nu dansez și cu ei. De priviri îmbrățișați, Din ochi le trimit scântei. Din suflet le dau Dorul De viață și natură. Timp să-mi toarcă fuiorul Prin sfântă aventură. Curând se înserează, Dar nunta de poveste Pe nuntași antrenează În dănțuiri celeste. Licuricii de servici' Își aprind felinare. Iar greierașii harnici Vin cu orchestra mare. Cu nuntașii mă distrez Până spre dimineață, Cănd iubirea îmi
SECȚIUNEA POEZIE- PREMIUL I de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1788 din 23 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342886_a_344215]
-
Mare, Grigorie Teologul, Fericitul Augustin, Efrem Sirul, Ioan Damaschin, Nicodim Aghioritul, ș.a.” (Alexandru Elian, Eminescu și vechiul scris românesc, în Eminescu, poetul național, vol. I, Ed. Eminescu, București-1993, p. 229-240) Fascinația Profetului Mihail Eminescu pentru Bucuria lecturii, pentru Cuvântul frumos tors în Caierul de brocart al Limbii dacoromâne, dragostea sa pentru Cartea aleasă, fiorul pentru Cartea cultă au fost Daruri Dăruite de Sus; iar pentru Cărțile primite i se așterne parcă bucuria unei serafice îmbrățișări: „Nu știu dacă există vreun om
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (V) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2058 din 19 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/342755_a_344084]
-
-și au și ei măicuța lor, ce va să vină în curând, în voia sorții și-a naturii sä las acel cuibar plăpând. Și-acum revăd acele vremuri de poveste și mi-e dor să te zăresc senină-n prag, torcând alene din fuior, iar degetele-ți pricepute, să văd, uimită, cum transformă noian pufos de lână nouă în ghem de ață uniformă. În iernile cu vifor mare ești tot la sobă împletind ciorapi de lână la nepoată și-aud ulceaua
MĂMUŢA MEA (DEDICATĂ BUNICII MELE) de LIUBA BOTEZATU în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343007_a_344336]
-
Cruce - cuiul Gleznei... *** ÎN VISUL GRĂDINII în visul Grădinii mă voi odihni și - de n-am fost smerit - acum voi fi: plutească-mi mantii de senin pe umăr deasupra mea-i un stol de îngeri fără număr! ...și mintea-mi toarce preacuminte strună și inimii i-am dat - pentru iubiri - arvună: s-a luminat fereastra Preacuratei - sunt trubadurul așteptat al soartei... ...n-aduc suspin - nici fumuri de mărire doar inorogii blânzi ai Cosânzenei: sunt doar văzduh - parfume și uimire sfioasă rază-aprind
ROST ASCUNS de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/342999_a_344328]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > CREAȚIE DIVINĂ Autor: Pușa Lia Popan Publicat în: Ediția nr. 1834 din 08 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Din caierul de vise timpul toarce și fusu-i sfârâie necontenit, tu-ntinde-ți aripile capul nu-ți întoarce, atinge-ți piscul spre care ai pornit! Trandescendente simțuri din alte universuri, puzderie de cosmice sclipiri; tu nu ești lut care trăiești prin versuri, ești nemurirea clădită din
CREAȚIE DIVINĂ de PUȘA LIA POPAN în ediţia nr. 1834 din 08 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343049_a_344378]
-
Acasa > Strofe > Atasament > CÂT ÎMI LIPSEȘTI ... ! Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1711 din 07 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului un țărm pierdut își plânge valul un ram golaș suspină muguri se trec în aguride struguri și toarce note madrigalul: cât îmi lipsești ... ! golit de zare e apusul ard stele pe câmpii de gheață în ne-nceputa dimineață își plânge marea pescărușul: cât îmi lipsești ... ! pietrificat deșert în dune încremenită iarnă-n geruri golitele de îngeri ceruri lăută mută
CÂT ÎMI LIPSEȘTI … ! de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1711 din 07 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343380_a_344709]
-
Cruce - cuiul Gleznei... *** ÎN VISUL GRĂDINII în visul Grădinii mă voi odihni și - de n-am fost smerit - acum voi fi: plutească-mi mantii de senin pe umăr deasupra mea-i un stol de îngeri fără număr! ...și mintea-mi toarce preacuminte strună și inimii i-am dat - pentru iubiri - arvună: s-a luminat fereastra Preacuratei - sunt trubadurul așteptat al soartei... ...n-aduc suspin - nici fumuri de mărire doar inorogii blânzi ai Cosânzenei: sunt doar văzduh - parfume și uimire sfioasă rază-aprind
SOLUTIA de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 149 din 29 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344167_a_345496]
-
toate - s lacrimi Și obrajii mei îi ard ... Cât te-ai bucurat , copile , Ieri , de primă ta zăpadă ! Fericirea asta , mare , Omu ' - ar trebui s- o vadă ... Focul pâlpâind în sobă , Ti -adună frații , copile ... Bucuroși de-o mângâiere , Ei torceau în rând cu tine . V-a lăsat orfani de mici , Mama voastră iubitoare - Căci părere este viața , Pentru necuvântătoare ... Aș fi vrut sa treaca iarnă , Să te văd prin pomi pe-afară , Fascinat de pasarele , Ciripind în primăvară ... Aș fi
FEBRUARIE ... de GEORGETA GIUREA în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/344220_a_345549]
-
în care Copil fiind nu cunoșteam ce-i frica Și dornică s-ascult povești pe seară Eu alergam desculță la bunica. Mi-e dor de-acele seri în care totul Mi se părea un vis, o feerie Bunica povestind își torcea tortul Eu ascultam cuprinsă de magie Cel mai frumos era de sărbători Cănd pe ascuns, cu bunul, făceau bradul Zâmbesc când mi-amintesc de câte ori Mă păcăleau că Moșu-a fost cu darul. Trecut-au anii , nu mai sunt copil Am
DOR DE BUNICA de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 1834 din 08 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343057_a_344386]
-
cumpărat, un fel de stofă așa cum apar costumele la cântărețele de muzică populară de astăzi, apoi îi aducea la bordei, să-i spele în putina cu apă. Mama îi mai trimetea uneori bunicii câte un caier de lână să o toarcă cât stătea cu mine la vie, sau să răsucească ce a tors. Lâna așa pregătită o vopseau în mai multe culori și țeseau iarna diferite obiecte casnice, cuverturi, preșuri sau chiar covoare de pus pe pereți. Acest ciclu cu paza
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343105_a_344434]
-
populară de astăzi, apoi îi aducea la bordei, să-i spele în putina cu apă. Mama îi mai trimetea uneori bunicii câte un caier de lână să o toarcă cât stătea cu mine la vie, sau să răsucească ce a tors. Lâna așa pregătită o vopseau în mai multe culori și țeseau iarna diferite obiecte casnice, cuverturi, preșuri sau chiar covoare de pus pe pereți. Acest ciclu cu paza lotului cu viță de vie se repeta anual. Acum eram clasa a
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343105_a_344434]
-
scoate vinul și îl pune în urcioare, la răcoare... Ea mai scoate din firide nuci, caise și stafide; ziua trece-n zbor și seara s-adună vecinii... Caiere de lână albă prinse-n furci, parcă îmbie fusul firul să îl toarcă în spirale de magie. Bărbatii curăță harnici porumbul de pe știuleți și mai trag cate o dușcă devenind mai vorbăreți. Costea le cântă din fluier și unii mai șugubeți vor să-i sperie c-o mască jucând umbre pe pereți. Multe
ARBORELE VIEŢII de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 123 din 03 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343191_a_344520]
-
cu cine îmi petrece, Căci cu cine-am petrecut, A pus fața la pământ, Și-a pus mână peste mână Și s-a făcut praf țărână....” Acest cântec îl îngâna bunica, stând pe prispa casei bătrânești, sprijinită în baston, sau torcând din fuiorul de lână sau cânepă pentru țesutul la război. Dar apropo de război, bunica mea a prins ambele războaie mondiale. La primul, era domnișoară de vreo 22 ani, după cum ne povestea uneori. De la ea învățase și tatăl meu cântecul
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2051 din 12 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343107_a_344436]
-
pînă ce partea lemnoasă a tulpinei se spărgea și rămânea doar fuiorul. Apoi, trecea acest fuior printr-un pieptăn metalic special, numit darac și elimina și ultima urmă de parte lemnoasă, după care intrau bunica și mama în activitate. Ele torceau fuiorul, năvădeau[ A năvădi = (la războiul de țesut) - a trece firele urzelii prin ițe și spată, în ordinea cerută de modelul țesăturii. (DEX)] și țeseau pânză pentru saci din cânepă, la războiul ținut la păstrare în podul casei. Iar din
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2051 din 12 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343107_a_344436]
-
COPILUL NOSTRU Autor: Petre Ioan Crețu Publicat în: Ediția nr. 1187 din 01 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului îmi amintesc cum făceam noduri batistei să nu uităm că suntem că am zburat cândva ținându-ne de mână lângă sobă bunica torcea fire de aur sau împletea aripi de înger la fereastră maică-mea țesea ștergare de borangic pe care le împăturea frumos în lăzile de zestre aveam două surori ce așteptau să se mărite în casă mirosea a busuioc a boabe
COPILUL NOSTRU de PETRE IOAN CREŢU în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343524_a_344853]
-
M-am născut într-un octombrie ploios, al anului 1964 în inima Olteniei: Craiova . Am indrâgit cuvântul, imediat cum am putut citi. Port în mine poveștile bunicilor, zgomotul războiului de țesut concretizat în minunile de covoare sub mâinile bunicii, liniștea toarsă în fuioare de bine prin văile dealulilor cu pomi fructiferi din satul vacanțelor și stelele nopților de visare, din fânul cosit de bunic. În adolescentă, am observat ... atunci când poți cuprinde în cuvânt orice ți se întâmplă, te simți eliberat. Tot
DESPRE MINE... de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1853 din 27 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340158_a_341487]
-
și dragoste pentru tot ce e frumos . Cândva am făcut o afirmație într-una din scrierile mele, în care am spuns că, citez: Dă-i timpului roadele gândurilor tale iar el îți va da ... LINIȘTEA LUMII !” Noaptea-n taină-mi toarce visul Cete de luceferi vii. Așteptând tăcută clipa Când la pieptu-mi ai să fii. Să adaști pentr-o secundă Pentr-o viață sau un veac. Să te știu atât de-aproape Înger blând sau pui de drac. Să te-alint
FLORIN CEZAR CĂLIN de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 1988 din 10 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340201_a_341530]
-
nu știu de mă cuprizi ce dor să fac strădanie să-ți prind iubirea pură din Lumină transfigurând cea dragoste de trup de lut și de păcat cuvinte din palatele de viață veșnic plină reminescențele din aripi de emoții frânte torc candelabre ce atârnă de sublim într-un balans ce duce către ființă cadelnițe de fulgerări de inimi gând intrând prin poarta vorbelor din noapte pășind prin ceață peste treapta gând în catedrala vieții dincolo de șoapte te chem mereu să vii
DIALOGURI HIERATICE XXXIII EROS ŞI AGAPE de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1661 din 19 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377371_a_378700]
-
înțelege.Cum să nu-l iubești? ....apoi râse înfundat ca de o glumă bună și se strecură în pat lângă cea mai iubită și adulată femeie din viața lui,care, simțindu-l se întoarse și i se cuibări la sân, torcând ușor, aproape insesizabil, ca o pisică pe vatra sobei. Se gândi o clipă la tot ce s-a întâmplat, mulțumi lui Dumnezeu în gând pentru faptul că a vegheat asupra lor,ajutându-i să treacă peste toate acestea, și adormi
ÎNGER SAU DEMON PARTEA A DOUA, CAP I de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377351_a_378680]
-
Toate Articolele Autorului Eu nu-s poet, ci pictor de cuvinte, penelul meu din litere-i făcut când coala albă-ncepe s-o alinte punând culori fierbinți ca un sărut. Eu nu-s poet, ci țesător de visuri ce-s toarse din ciudatul curcubeu în care luminează paradisuri, dar și abisuri fără Dumnezeu. Eu nu-s poet, ci cioplitor de stele pe care le arunc când nu îmi plac, căci doar luceferi caut printre ele ca să îmi poarte chipul veac de
EU NU-S POET de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377501_a_378830]
-
găsește oglindă perfectă doar în ea și numai în ea fața mea este fără riduri, eu sunt râsul tău tu esti râsul meu bucuriile sunt flori crescute pe trupurile noastre timpul curge leneș și eu sunt doar o pisică care toarce la căldură trupului tău nu știu dacă iubirea ar trebui să mă facă mai fericită de atat sau mai tristă dar știu că tu îmi pari o veșnică dimineață și trupul tău un soare de care nu mă mai satur
VALERIA IACOB TAMAŞ [Corola-blog/BlogPost/377416_a_378745]
-
în zori, să-ți amintești când noi eram copii și alergam desculți prin pufurile de nori, aud plângând în jurul meu și ploaia, aud cum plânge lacul, izvorul pe dealuri văd că s-a pornit văpaia, și vieții am să-i torc, fuiorul. Citește mai mult mai plânge astăzi tot ce mă înconjoară,natura plînge sub umbrela mea,pe tine lacrima să nu te doară,când am să plâng tăcut pe-un nor de nea,să stai la geam, și să privești
STEJĂREL IONESCU [Corola-blog/BlogPost/377441_a_378770]