822 matches
-
dreptate, încercă Bogdan să-i ia apărarea. (O făcea mai mult din curtoazie decât din convingere.) E greu să crezi în virtutea Iolandei Manole ca și a consorei sale mai vârstnice, La Duparc: nimeni n-a alergat după ele ca să-și tocească picioarele până la genunchi. Greșeala e a bărbaților care și le-au făcut soții, când de fapt ele erau flori prea parfumate ca să nu se încaiere fluturașii pentru polenul lor... ― Exact: soțul Iolandei, Manole n-a știut să se oprească la
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
au condus nici o bătălie și, mai ales, nu s-au ales cu nimic de pe urma lor. Au primit doar o amânare până la următorul asalt, nu mântuirea. Pentru că războiul e unul singur. El este adevăratul bun al întregului popor și nu se tocește, mai degrabă se cizelează de fiecare dată. Se manifestă prin noi și noi crize, ca nebunia. Tot mai spectaculoase și mai periculoase. Ai noroc dacă te naști între două crize și ghinion dacă rămâi în viață după câteva dintre ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
l’âpre vérité(Adevărul, asprul adevăr (în limba franceză). Cuvinte atribuite lui Georges Danton. ) este cel care știe să taie și să sfâșie cu cruzime, căci așa a fost el, încă de la începuturi, conceput: cu tăișul care nu i se tocește niciodată! Toate aceste motive, adunate cu meșteșug laolaltă și împletite cum nu se putea mai bine în conștiința lui Eugen, îl făceau să-și dea deseori frâu liber gândurilor, care îi curgeau șiroaie prin minte și doar în care se
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ele cândva, căci erau roase pe la colțuri și uzate întratât, încât parcă îți grăiau singure despre toate generațiile de nebuni, ce își găsiseră, de a lungul vremii, confortul și odihna în ele. Peste tot pe jos, el văzu niște rămășițe tocite dintr-un covor - demodat, desigur - din care creșteau ici și colo pâlcuri de zdrențe, desprinse, probabil, din cusătură, și dedesubtul cărora trona un foarte vechi parchet, ce scârțâia la toți pașii făcuți pe el, din toate îmbinările sale. Din șase
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
atât de multe drumuri dus întors dintr-un colț în celălalt al acelei încăperi, încât, dacă priveai covorul întins pe jos dintrun anumit unghi în bătaia luminii, puteai vedea mai mult decât limpede că deja se formase o dâră foarte tocită pe el! Îl măcina puternic ciuda pe sine însuși că deloc nu vrea să-i înmugurească și lui în minte o soluție inspirată și inteligentă, cu ajutorul căreia toate problemele sale să-și găsească definitiv dezlegarea și s-o poată scoate
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
clienții. Femeile așteptau la etajul superior. Fresce, mozaicuri, coloane ciobite, capiteluri răsturnate (Efesul a avut parte și de incendii și de cutremure), sarcofage de piatră, vase de pământ ars, o splendidă sculptură reprezentând o Nike înaripată, un orologiu solar, trepte tocite de pași... Dar, pe alocuri, am o senzație de vechime trucată, de scenografie arheologică. Prea sunt frumos aranjate unele vestigii. Mâncăm, din pachete aduse de pe vapor, pe mesele înșirate afară ale unui restaurant care are ceva de cârciumă. Suflă un
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
anotimp secetos am cărat saci grei de nisip în care am sperat să sclipească un grăunte măcar am purtat un război obositor în care nu am cucerit teritorii dar mi-am pierdut alergatul sprinten de la v-ați ascunselea mi-am tocit genele lungi. cu tot efortul meu, o eră întreagă nimic nu s-a mișcat în mica mea sferă de sticlă. până în ziua când mi-am spus că m-am săturat, că nu mai suport această moarte care mă trudește lent
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
ar fi fost cel mai bun lucru, ezita. În cele din urmă, Goto spuse, cu un surâs: — Senior Kanbei, mâine, când ne vom întâlni pe câmpul de luptă, dacă vom fi amândoi reținuți de sentimentele personale și nu se vor toci lăncile, ne vom face de rușine până la sfârșitul veacurilor. Dacă se va ajunge la tot ce poate fi mai rău, sunt pregătit să-ți iau capul. Nici dumneata să nu-ți faci scrupule! Aruncă aceste cuvinte ca pe o formulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să ajungi cu filologia În buzunar? — Să nu-mi spui mie că m-am Îmbătat, i-a șuierat printre dinți. Se vede de la o poștă că salivezi să ajungi la un ziar, unde să lingi În fund până ți se tocește limba. Să nu-mi spui mie că m-am Îmbătat. — Bine, bine, dar fii și tu mai atentă la ce spui. Dacă te aude cineva?... Să mă audă, nu-mi pasă. M-am culcat cu băiatul lui Parolică pentru o
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
Oamenii au anumite preferințe, fac motivat unele lucruri iar pe celelalte le evită pe cât posibil. La chimie trebuia să învețe multe substanțe, tabelul lui Mendeleev îl știa din ciclul primar însă nu îi plăcea materia și considera că trebuie să tocească prea mult. De aceea studia în salturi, fără tragere de inimă, în schimb se distra la orele de laborator cu balanța analitică, mojarul, baloanele și eprubetele, paharele Berzelius, creuzetele dar și cu unele substanțe pe care le mânuia cu scrupulozitate
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
o selecție riguroasă. Diriginta o avea aliată pe sora lui care era hotărâtă să urmeze o carieră legată de chimie. Lui i se părea că pierde prea mult timp pentru această materie și mereu își persifla sora când observa cât tocește la chimie. Stani studia broșura ,, Admiterea în învățământul superior,, luată de soră-sa și în sfârșit și-a găsit vocația, geolog! Cum s-a format pământul, atmosfera, rocile, metalele, peșterile, ce mai chestii interesante, își zice negreșit trebuie să descopăr
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
medicină, chimie industrială etc. După spusele colegelor era profesorul care nu punea niciodată 10 dar lui Stani îi era indiferent ce note obținea, însă ele se necăjeau de fiecare dată, mai ales că țineau la materia aceasta erau ambițioase și toceau! Fusese numit profesor emerit și avea metoda perfectă de a preda, că pricepeai lecția din clasă. Acasă trebuia s-o mai aprofundeze puțin, ceea ce Stani nu avea de gând. Era foarte ocupat cu poezia, însă dacă avea de rezolvat o
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
situații conflictuale, dar și-a schimbat brusc părerea când a văzut în teză niște citate ce nu existau în manuale și la cei din jur, însă lui Stani i-a întărit ideea că Fiana n-avea ce face acasă și tocea în loc să piardă timpul cu ei băieții! Și celelalte colege își puneau defectele în valoare. Una îl supăra când își fâțâia porumbeii care-și luau zborul în fața lor, alta că își alinia o mișcare perfectă ondulatorie a șoldurilor plinuțe când ieșea
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
aveți decât! Simțiți-vă vinovați! Celor dragi poți să le faci lucruri mai rele decât să-i omori. Cel mai la îndemână e să stai și să te uiți cum îi ucide lumea. Să citești ziarul. Muzica și râsetele îți tocesc gândurile. Zgomotul ți le întunecă. Orice sunet te distrage. Te doare capul de la adeziv. Nu, nimeni nu mai e stăpân pe mintea lui. Nu poți să te concentrezi. Nu poți să gândești. Întotdeauna reușește să se furișeze câte un zgomot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
același praf, aceeași rugină... La căsuța poștală același praf, aceeași rugină... După ani în care nu existam pentru nimeni, iar numele nu avea ecou pe nicio alee părăsită de gânduri, am aflat dintr-o broșură îndesată pe fugă, galbenă și tocită de lacrimi: “timpul s-a rănit pierzându-și aripile”. Să plâng, să râd, Să îmi vând visele, să le sigilez În plicuri fără destinație? Să uit că nu va mai fi mâine iar Azi îmi va cânta pe umeri nemurirea
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
un pas înapoi, cedând funcția supremă în partid lui Gheorghe Apostol. Chiar dacă tot el rămânea de facto conducătorul, mișcarea sa politică putea fi înțeleasă drept un semn că vremurile se mai îmblânziseră. Ca și cum tăișul ferocei lupte de clasă se mai tocise întrucâtva și de acum înainte regimul avea să lase țara să mai răsufle, să-și mai vină în fire... Unii reveniseră pe neașteptate de prin pușcării, iar arestările se mai răriseră și ele; în ultima vreme, nimeni nu mai fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
din toate astea nu s-au întâmplat. Ea mi-a răspuns la fel de abrupt, mi-a întors spatele și a plecat. Zilele care au urmat, nu știu câte au fost, nu am mai căutat-o. A fost o pauză premeditată, menită să-mi tocească nervii și să mă aducă la exasperare. Nici ea nu m-a căutat în timpul ăsta, atât doar că ea nu o făcea nici înainte. Continuam drumurile mele la rezervație de două-trei ori pe săptămână, în speranța s-o întâlnesc sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
apucă capul urmăritorului, ce tocmai încearcă să-i pună lasoul în jurul gâtului. Din gura măgarului mă strigă omul cu banderolă. Mă întreabă dacă am folosit creionul. Ce mai aștepți? Scrie, scrie tot... Mai întâi cu un capăt, apoi, când se tocește, scrii cu capătul celălalt... Între timp, vârful tocit crește la loc la celălalt capăt... și tot așa... Scrie încet, nu te grăbi, altfel creionul se tocește mai repede decât poate să crească. Lasă un timp! Gândește-te la mersul țestoasei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Ce mai aștepți? Scrie, scrie tot... Mai întâi cu un capăt, apoi, când se tocește, scrii cu capătul celălalt... Între timp, vârful tocit crește la loc la celălalt capăt... și tot așa... Scrie încet, nu te grăbi, altfel creionul se tocește mai repede decât poate să crească. Lasă un timp! Gândește-te la mersul țestoasei, ce lasă să se scurgă o eternitate între doi pași. Mă trezesc brusc și mă reped la pantalonii scurți de pe marginea scaunului și dibui creionul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
oaspete în limba lui maternă. În sfârșit, în cel de-al treilea colț al mesei, stă fetița care scrie o carte de povești, intitulată "Darurile Mării", cu un creion arlechin, viu colorat, ascuțit la ambele capete. Pe măsură ce un vârf se tocește, celălalt crește la loc și creionul execută un salt mortal, din care se întoarce cu vârful ascuțit pe hârtie. Am grupat femeile pe o latură a mesei și bărbații pe cealaltă. Micuța olandeză cu privirea melancolică, mereu gândind la Santiago
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mă pricep deloc la spaniolă, zice, făcîndu-i semn barmanului să-i mai toarne încă de două degete în același pahar. Fără să-și dea seama începu să și-l imagineze mai întîi elev al Școlii Militare în uniformă albastră, diminețile tocindu-și coatele pe băncile școlii, iar după-amiaza ieșind la plimbare de unul singur prin București, cu gîndul acasă la Constanța, la nisipul de pe plaje plin de scoicile în care riscai să te tai în tălpi dacă nu călcai cu atenție
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
se năruie din cauza asta. Își pierduse mințile? înnebunise sau încerca doar să-și rîdă de el? Ce nu-ți convine la cartea asta? îi plăcea să-l necăjească zîmbindu-i pe sub mustață, gîndește te că generația mea a fost obligată să tocească din scoarță în scoarță numai manuale din astea de socialism științific. Consideră-te deci fericit că tu poți s-o faci doar de plăcere. Uite-așa o să ajungi de rîsul lumii, își spunea supărat, acum cînd autoritățile au început să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
-ți folosească la nimic pe plan profesional, un om deștept urmează o facultate doar pentru cultura sa generală, îi argumentase Bătrînul, abia după aceea se orientează spre ce îi convine. Au trecut vremurile cînd se făcea școală, cînd merita să tocești ca să iei o notă bună, să te zbați pentru o anumită specializare. Acum tot sistemul de învățămînt e întors cu fundul în sus, și toți profesorii sînt niște proști. Se întorsese acasă ca de obicei după ce moțăise la cursuri, se
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
mea că unii au ales varianta cea mai simplă, pe cînd ceilalți au rămas să ducă greul, să se sacrifice și pînă la urmă să nu se aleagă cu nimic, zice Roja. — Și pentru asta ai de gînd să ne toci nervii în fiecare zi de-acum înainte? zice Milițică. Ce te-a împiedicat și pe tine să te lipești la o afacere serioasă sau la un grup politic închegat? — Decît să fiți gelos pe toată lumea ați putea recunoaște că n-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
domnul Fülöp În calitatea sa de admirator al Anitei și de fochist la serele Bogovicz din Liget. Anii Însă au trecut și nimeni nu povestește nimic. Nici măcar că sânii Anitei seamănă acum cu pietrele funerare din cimitirul evreiesc: strâmbe și tocite de ploi, abia se mai zăresc printre bălării, năpădite de mușchi și de licheni. Ici-colo, ca niște găuri de molii Într-un șal verde, surâsul tulbure ori stânjenit al unor cuvinte de neînțeles. Cum de neînțeles era și zăpada care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]