877 matches
-
chiar omul, în vis ce crezi că vroiau de la mine, de la un om? Diavolul să-mi cumpere sufletul, iar Moartea trupul, pretinzănd amăndoi că mă urmăresc de cănd m-am născut. Ba, chiar înainte de a mă 88 naște?! Ne-am tocmit pentru că eu, un om plin de păcate, am ținut la preț. Cănd am vrut să-i vănd Diavolului o icoană, sfințită la două mănăstiri vestite, pentru un cavou promis în Iad, Diavolul s-a supărat rău și am rupt afacerea
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
celor două hectare de pământ, picate parcă din cer, că, a sosit tăvălugul colectivizării. Și a trebuit să intre, cu ele, În gospodăria colectivă, devenită, cu timpul, cooperativă agricolă de producție. Din acel moment, Vasile al lui Vasile s-a tocmit paznic de câmp. Nu din alt motiv. Ci, ca să fie, permanent, aproape de cele două hectare, pe care, era convins, că, nu va muri, până ce nu-i vor reveni, Înapoi, În proprietate. Se așezase, cum vă zic, paznic de câmp. Terenul
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
e și El. Ne naștem, trăim și, dacă vrem murim, iar dacă nu, nu. - Cum adică, zise Mașa, dacă vreți, muriți, iar dacă nu, nu? Oare e posibil așa ceva? Aici nu e pe vrute sau nevrute. Cu moartea nu se tocmește nimeni... - Așa-i și nu-i așa, spuse Extraterestrul, privind meditativ pe geam. Se Întunecase de mult. Satul căzuse În letargie. Din când În când, se mai auzea lătrând, ici-colo, câte un câine sau se auzeau voci groase de bărbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
când pe față, când pe dos, ca să se rumenească bine. Urli, țipi ca apucatul și Încerci să scapi de chin, să evadezi, dar Încotro? Peste tot e pulbere și praf cosmic. Și În fiecare fir ești tu... - Cum adică se tocmește? reuși să se dumirească cu Întârziere Mașa. Replica aceasta Îi stăruise Îndelung În minte, acum Însă buzele sale reușeau să articuleze o parte din frazele pe care În tăcerea ei gazda, cum se spune, le rumegase de mult timp, Întorcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Îi stăruise Îndelung În minte, acum Însă buzele sale reușeau să articuleze o parte din frazele pe care În tăcerea ei gazda, cum se spune, le rumegase de mult timp, Întorcându-le și pe față, și pe dos. - Ba, se tocmește, replică oaspetele. Adică de ce să nu se tocmească. Toate În lumea aceasta și chiar și În cealaltă au un preț... Te tocmești, de ce să nu te tocmești? - Ca la bazar, spuse Mașa, Încercând să devieze discuția spre glumă. - Da, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
sale reușeau să articuleze o parte din frazele pe care În tăcerea ei gazda, cum se spune, le rumegase de mult timp, Întorcându-le și pe față, și pe dos. - Ba, se tocmește, replică oaspetele. Adică de ce să nu se tocmească. Toate În lumea aceasta și chiar și În cealaltă au un preț... Te tocmești, de ce să nu te tocmești? - Ca la bazar, spuse Mașa, Încercând să devieze discuția spre glumă. - Da, ca la bazar, confirmă Extraterestrul. Mai scazi aici la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cum se spune, le rumegase de mult timp, Întorcându-le și pe față, și pe dos. - Ba, se tocmește, replică oaspetele. Adică de ce să nu se tocmească. Toate În lumea aceasta și chiar și În cealaltă au un preț... Te tocmești, de ce să nu te tocmești? - Ca la bazar, spuse Mașa, Încercând să devieze discuția spre glumă. - Da, ca la bazar, confirmă Extraterestrul. Mai scazi aici la preț un pic, dincolo mai crești, și treaba merge... Orice suflet are un preț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de mult timp, Întorcându-le și pe față, și pe dos. - Ba, se tocmește, replică oaspetele. Adică de ce să nu se tocmească. Toate În lumea aceasta și chiar și În cealaltă au un preț... Te tocmești, de ce să nu te tocmești? - Ca la bazar, spuse Mașa, Încercând să devieze discuția spre glumă. - Da, ca la bazar, confirmă Extraterestrul. Mai scazi aici la preț un pic, dincolo mai crești, și treaba merge... Orice suflet are un preț al său... E și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
piept!? Uneori sentimentele cântăresc mai greu decât materia din jur. Cuvintele Extraterestrului o descumpăniră și mai mult pe Mașa. Oaspetele știa să răstălmăcească În așa fel vorbele, Încât, orice ai fi spus, tot tu ieșeai prost. - Cu moartea nu se tocmește nimeni, repetă cu neliniște-n glas femeia. Ți-a venit ceasul să mori și ai murit cât ai zice of... - Așa-i și nu-i așa, spuse din nou, oarecum absent, Extraterestrul. Se vede că femeia era Încăpățânată și, orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
merg încă 80 de kilometri până la Bolgrad și iar cam zece până la Caracurt. Greu, chiar și pentru o domnișoară învățătoare în vârstă de 19 ani. Ecuația cu multe necunoscute a rezolvat-o sigur și precis mama, Elena Istrati, care a tocmit un căruțaș să ne du că taman acolo, în așezarea de albanezi. Am trecut Prutul și într-o cursă ecvestră de toată frumusețea, din Vulcănești - Greceni - Traian Val, iată-ne la Bolgrad și pe seară, la Caracurt. Am oprit la
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
telurice, hippie, cu părul împletit în șuvițe, și golăneii ăia cu cioc care alunecau pe skateboard, îi auzi acum la telefon, dând ordine de vânzare agenților de bursă. Vârând bani în conturi offshore și în cutii de valori din Elveția. Tocmindu-se pentru diamante brute și monede Krugerrand. Băieți cu nume ca Păstrăv sau Ponei, Șopârlă sau Stridie, acum pe toți îi cheamă Dirk. Fete cu nume ca Untișor, acum pe toate le cheamă Dominique. Invazia asta de oameni în jocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
în adversar al coroanei. Posedă o invenție care pune statul în primejdie și, care trebuie ascunsă cu desăvîrșire cunoștinței publicului. Greer are îndrăzneala să se considere un negociator de rang egal cu Guvernul și, bucurîndu-se de o temporară imunitate, se tocmește cu aroganță, pune condiții imposibile si din toate punctele de vedere se poartă ca un trădător. S-ar părea de asemenea că te-a angajat să repari nava pe care o oferă spre vînzare, aparent în scopul de a o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
tatei, și tăișul Își pierde luciul În aluatul părintesc. Mi-e teamă, totuși, atît de teamă mi-e, că de la jumătatea acestui poem am să Înnebunesc. Grea-i această metaforă, grea ca o mașină de război, grea și amenințătoare... Mă tocmesc la marginea ei, Îi ascut colții ― o remușcare ce se rupe din vis. Părăsesc ca pe o soră umbra pe care am scris deja prima jumătate a poemului. Izbesc poarta de lemn a icoanei și iau cu mine tonul Înalt
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
de pe trupurile noastre, de-a lungul și de-a latul acestui dumnezeu scîrbit și anonim ajuns, În cele din urmă, pe punte. Cum stau aplecat la țărmul inimii, ghemuit Între coarnele artei, cîntîndu-mi sinuciderea gravată pe fața nevăzută a medaliei, tocmind trandafirul să-mi hrănească cu mirosul petalelor, despletirea visului!... Să mă Încumet cu descifrarea cifrei tainice pe care o port nedeflorată pe umărul stîng, acolo unde noaptea vine Întotdeauna mai repede... Si doar așa ghemuit la țărmul inimii, ca o
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
În vene, lungi drumuri Îmi stau adînc Înfipte-n inimă. Dintr-un somn de pelin mă trezesc și limba mi se gudură-n gură, o, cît de sălbatic mă lovesc de timpul Înțepenit În pendulă!... Mă vindec de boala cuvintelor tocmite-ntr-o doară, călindu-le-n flăcări, scăldîndu-le-n smoală... Vine diavolul sub Înfățișarea unui zeu tînăr, cu nume de Înger fiorentin, se culcușește la picioarele mele, face penitență, execută mortificări, intră repede În isterism, Îmi șoptește cu o voce ce
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
a făcut-o la 24 martie 1755. A și cerut însă ceva bănișori! Cam vreo 500 de lei bătuți! Teslarul s-a învoit ca să le facă după voia inimii prefectului. Uite ce spune el în învoiala făcută: „Și le-am tocmit cu rîdicata, adică dughenile să le fac pe această măsură și să le fac ferestri după cum îi va plăcea și cu ușile lor și paturi, laviți, tot eu să le fac după plăcere și să le lipescu, însă bîrnuit să
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
spune, fiule! Ia să auzim! Din răspunsul boierilor se înțelege că prefectul „nu l-ar fi lăsat să facă dughenile după cum i-au fost tocmala, ce l-au silit de le-au făcut mai mari decît măsura ce s-au tocmit și temelia încă și-au înălțat-o mai mult decît tocmala ce-au avut, să o facă împotriva Podului Gospod...și cu aceste pricini ar fi cheltuit bani ai lui”. Dar „părintele prefect” a știut ce să spună ca să iasă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
încălcat și locul gerahului Locman se vede și din „jaloba” acestuia din 9 iunie 1777, în care spune că deși vodă a hotărât că poate să-și stăpânească casele sale până în Ulița Mare „un viță prefector s-au apucat de tocmește dughenele cele vechi și zice că ce au făcut prefectorul el nu știe, ci va să stăpînească; de care mă rog mării tale ca dupe hotărîrea anaforelei să să curme această pricină. Robul mării tale, Locman gherahul”. Numai că cei
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
să li se plătească din venitul podului...Căpitanul să fie cu podarii cari ar fi de rînd, pe toată ziua să cerceteze podurile, și unde va afla vre o pode stricată sau smintită din locul ei, să puie să o tocmească”. După aceea, căpitanul trebuie să aibă grijă ca: „Fieștecare dughengiu să măture podul de două ori pe săptămână, de tină (praf) și de gunoiu cât va cuprinde dughiana sa; iar pe unde n-ar fi dughene, să măture podarii”. Pe
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
mitropolitul nici n-a vrut să audă. Atunci și-au adus aminte că „Avînd aici, în Iași, loc de doao dugheni pe Ulița Rusască în poarta Chervăsării, den afară,...și socotind noi...că n-are mănăstirea nici un folos, ne-am tocmit ș-am făcut schimbătură cu Năstase vornicul de tîrgu...și au dat mănăstiri optudzăci de matci...Și acesta zapis l-am făcut deneintea svinții sale părintelui Lavrentie episcopul de Roman și a egumenului de Bîrnova și a egumenului de Hangu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
că) am vîndut...acele opt dughene Paraschivei ce-au fostu cămănar...Iar acmu,...Cârstea vamășul cel mare, fratele măriei sale domnul nostru Duca vodă,...n-au vrut să-și lase moșia socru-său,...să fie vîndută altor oameni streini,...s-au tocmit cu Paraschiva...și i-au întorsu banii... Iar noi, egumenul Macarie și cu tot săborul...cu banii aciia carii am luat...am dat de-am cumpărat loc iar sfintei mănăstiri de am lărgit locul chervăsăriei carea noi o am făcut
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
spune: „Adecă eu, Piia șetrărel, croitoriu, făcut-am acestu... zapis... la mîna sfinții sale preutului Mihai di la Biserica ot (de la) Vamă precum...avînd biserica di la vamă un locu de casă,...care locu este pe Ulița Chervăsării...m-am tocmitu...ca să-mi facu casă pe acest locu... să dau pe tot anul chirie... doi lei și giumătate pe an”. Cât timp ne-am aflat în preajma Chervăsăriei, larma ne-a fost tovarăș de drum. Trecea peste gardul vamei ca un tăvălug
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
s-a întâmplat cu dugheana, de a fost nevoie de glasul lui vodă? Asta o aflăm din cele spuse de însuși vodă: „Și după ce au arsu de focu coperișurile, iar Toma negustor s-au sculat în sîla lui și au tocmit ace dugheană și o ține el”. La sfârșit, vodă pune piciorul în prag și hotărăște: „Iar de va avea cineva a răspunde să vie de față să-și aducă și zapisăle”. Nădăjduiesc, părinte, că n-o să te superi dacă am
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
Gane pârcălab: „Cumpărîndu eu niște casă, cu loc cu pivniță de chiatră aicea, în tîrgu în Iași, pe Ulița Hagioaie...Pe urmă socotindu-mă eu că nu-s de treaba mea, nedîndu-mi mîna ca să ședzu într-acela loc, m-am tocmit cu Ștefan Gane pîrcălab și i le-am vîndut”. Ei, acum îi limpede? Au ba? Limpede ca lumina zilei, părinte. Ne continuăm drumul. După o scurtă cale, ne iese în drum o cârciumă care pare mai de Doamne ajută. Nu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
în patru hotare pentru spiritul lui de obstinată disciplină și de obediență nelimitată, de la care smulse un angajament ferm, precum că nimeni nu se va atinge de magnifica Pepenoaică. Cedă, în cele din urmă, insistențelor cu care Petronia, ușurată și tocmită la loc, în ce privește lăuntrurile, îl conjura de la marginea bostănăriei: Vino, omule, la țeremonia cumetriei fetei tale! Vino, nu fi nebun, vino, măcar să o vezi cât e de frumoasă! Că doar nu te-o fi cununat Partidul vostru comunist cu Pepenoaica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]