4,574 matches
-
descompunere: „Suntem la câțiva kilometri de frontiera Italiei. Peisaj sublim, sate nemaipomenite și insomnii. Mă plimb în toiul nopții ca o fantomă, pe jumătate fericit, pe jumătate uluit” (12 august 1981 Ă 410). Fantoma, care-i consecința pierderii identității, a topirii în materia din jur, e semnul unei nefirești împliniri. Și toate acestea pentru că, deși îi luminează cele mai tainice secrete, Parisul îl ajută să fie el însuși. Or, Cioran se urășteă fie și cu umor implicit. Toate acestea, alături de locurile
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
s-o dovedesc” Ă I, 94) sau urmele unei revolte stinse: „Viața mi s-a părut întotdeauna enigmatică și nulă, profundă și ireală; un nimic ce îndeamnă la stupoare” (I, 98). Chiar și așa, dincolo de nostalgie și de revoltă, bucuria topirii în nimic. Acel nimic care e deopotrivă Dumnezeu: „Toată lumea, toate aceste ființe nu sunt decât visul unui spirit absolut, proiecții ale Mâyei, ale iluziei cosmice. / Înclin să cred că Vedâtana e sistemul cel mai profund, cel mai apropiat de «realitate
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
să ratezi experiența absolutului. Mistica și umorul nu merg împreună” (III, 292). Or, Cioran știe că mistica l-ar fi salvat, pe când umorul, un atidot, îl proiectează într-un tărâm de graniță. Oricum, în fața ironiei, umorul mai păstrează șansa unei topiri în convingeri. Iată: „Mai rea decât umorul este ironia. Umorul minimalizează valoarea tuturor experiențelor noastre. Dar, la rigoare, îngăduie anume incursiuni în mister. Au existat chiar câțiva sfinți care n-au disprețuit căile umorului. Să zicem că sfințenia se potrivește
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
etc. etc.” (idem). Să nu ne oprim. Cu altă ocazie, după șase ore și jumătate de conversație, Cioran nota: „Dezgust, oboseală, furie, dorință de a-mi zbura creierii” (I, 250). Totuși, în fragmentul imediat anterior, el părea convins că abia topirea în neesențial poate asigura fericirea: „Nu suntem fericiți decât dacă ne lăsăm mistuiți de setea de neesențial” (I, 250). Așadar, ceilalți, prilej de flecăreală inutilă, care-l dezgustă. În acest caz, nu ne întrebăm de ce-i acceptă, dar de ce-i
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
joc mistificator. Luciditatea sa cinică nu-i permite să se înșele. Și-atunci, neînșelându-se, Cioran preferă să joace el însuși când și când jocul mistificator al neștiinței. În plus, mai există, cum am văzut deja, și alte cauze ale topirii sale în mulțime. Printre ele, teama: „Singurătatea e singurul lucru ce-mi place, dar când sunt singur Ă mi-e teamă” (I, 109). Face legământ cu singurătatea, cum spune într-un loc, dar descinde ades printre oameni. Dacă ar fi
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
cad, ceasuri în șir, într-o reverie de idiot. Dacă vrei să gândești, trage obloanele, taie-ți punțile spre infinit” (I, 220). Iată-l aici pe Cioran într-un moment în care reclamă nevoia de a gândi și recuză dezindividualizarea, topirea în materia din jur. Cum vom vedea, tocmai pierderea sinelui Cioran o caută și adesea o provoacă. Să fie, această din urmă căutare, semnul unei neputințe care metamorfozează lașitatea în act de asumare negativ-eroică a nimicului? Oricum, o afirmație ca
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
afirmație ca aceasta, atât de rară în ideea ei, pare cu totul surprinzătoare. Tocmai de aceea ea ar putea spune mai mult decât desele afirmații în care Cioran vorbește despre antidoturile care-i oferă prilejul, fie el și iluzoriu, al topirii în absolut. În fine, Cioran are obsesia recuperării haosului originar și trăiește uneori extazul neantului. E o sintagmă pe care o folosește el însuși. Vizitează, de exemplu, Jardin des Plantes și e din ce în ce mai fascinat de ochii pitonilor. „Nu există animal
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
cu sine Ă prima percepere a nulității sinelui” (idem). Așadar, fugind de lume Ă deși, tainic, în căutarea ei Ă, având, deopotrivă, revelația vidului ca extaz, Cioran caută soluții pentru depășirea nihilismului și a golului, căci ieșirea din individuție și topirea în absolut sunt posibile. Iată-l pe Cioran constatând cu uimire: „Să ai subit, sub efectul unei ciudate dezagregări a memoriei, percepția exactă a haosului originar. Toată materia din mine se fixează deodată la prima ei amintire” (I, 69). Printre
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
să mă duc la Dieppe” (369). Finalmente, înțelege că poartă în lume un rău interior, care nu se datorează, așa cum, înșelându-se, credea, locurilor, sau celorlalți. Este ceea ce Cioran notează și în caiete. Cauza pentru care are nevoie de această topire în originar nu stă în ceilalți, ci în sine. Așa cum, fără un motiv anume, are revelația fericirii, tot astfel trăiește clipele de anxietate. Iată: „Toată dimineața, senzație de bucurie, de fericire chiar. Umorile noastre, și nimic altceva, determină viziunea noastră
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
unui peisaj: sunt o insectă ce are foarte puțin de trăit și nu pricep de ce, știind asta, mă bucur de tot ce văd, de ce sunt încântat să privesc arborii, să contemplu norii, un râu sau o floare” (III, 162-163). Această topire în obiect e, de fapt, o topire în Dumnezeu. Se întâmplă rareori ca sentimentul acesta al Vidului, al Abisului să înspăimânte. Dar se întâmplă, totuși. Într-o zi „splendidă” de iarnă, Cioran ajunge într-un sat unde e „uluit și
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
foarte puțin de trăit și nu pricep de ce, știind asta, mă bucur de tot ce văd, de ce sunt încântat să privesc arborii, să contemplu norii, un râu sau o floare” (III, 162-163). Această topire în obiect e, de fapt, o topire în Dumnezeu. Se întâmplă rareori ca sentimentul acesta al Vidului, al Abisului să înspăimânte. Dar se întâmplă, totuși. Într-o zi „splendidă” de iarnă, Cioran ajunge într-un sat unde e „uluit și zguduit de plictiseala care domnea, care plutea
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
fără ea, mi-ar trebui ceva și mai puternic, și mai nociv” (II, 157). Cât despre ură, iată: „Ura e leacul plictiselii” (II, 313). Vorbim însă nu despre astfel de soluții, ci despre extaz. Nu despre salvarea eului, ci despre topirea lui în absolut. Nu despre vindecarea de plictiseală, ci, dimpotrivă, despre coborârea în hăurile ei, până acolo unde sinele se iluminează. Căci iluminarea pare, cum am văzut, posibilă. Și, pe lângă munca fizică, mersul pe jos, topirea în peisaj, de invocat
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
salvarea eului, ci despre topirea lui în absolut. Nu despre vindecarea de plictiseală, ci, dimpotrivă, despre coborârea în hăurile ei, până acolo unde sinele se iluminează. Căci iluminarea pare, cum am văzut, posibilă. Și, pe lângă munca fizică, mersul pe jos, topirea în peisaj, de invocat din nou, ca situație exemplară, Bach. Mai ales Bach, dar nu numai el. Iată: „Aseară, la biserica Saint-Roch, Messia. Două ore de jubilare. Mi-e rușine că m-am lăsat pradă urâtului vreme de atâția ani
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
si minor. Curând vor fi trei ani de când am pierdut contactul cu muzica. Murisem, Bach m-a înviat din morți” (I, 67). Sau: „Ascultând la G. M. două cantate de Bach, exaltare vecină cu beatitudinea” (II, 34). Așadar, beatitudine, jubilare, topire în absolut. Moartea chiar ca exaltare: „Dragostea mea pentru Bach a renăscut. Îmi place să-l ascult pe întuneric. Sting lumina și mă desfăt într-un cavou. Câteodată parcă aș asculta muzică după moarte” (II, 245). Sunt cuvinte peste care
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
își va pierde simplitatea existentă în opera lui Coșbuc sau Pillat, Ion Brad sau Ion Horea, la care poezia este o artă deschisă. Explozia în poezie a satului, astăzi, își poate găsi motivarea în tendința de dispariție a acestuia, în topirea granițelor satului în oraș, în contextul mersului general al istoriei. Generațiile viitoare vor păstra satul, cu siguranță, doar în amintire și în evocările încărcate de fantastic, care astăzi îl mitizează. Satul este prezentat cu natura lui, cu vigoarea și suflul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
crăiese șimpărați, oameni în samă băgați, șun păcat de povestariu, fără bani în buzunariu. Între aceste puncte strategice ale textului, basmul se structurează din două unități compoziționale (fiecare însumând câte patru secvențe, separate prin formula mediană), fiind „alcătuit din con topirea a două povești“ (Al. Piru). Confruntarea lui HarapAlb cu cei doi antagoniști - omul roș și cel spân - este semnalată prin motivul podului, marcând trecerea în altă etapă a procesului de maturizare a eroului. Cele două serii de evenimente se petrec
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
din ea și șoimăresc pe cel ce bea la urmă. în donița din care se bea apă noaptea, să se stîngă sara trei cărbuni, ca să nu se lipească ceva de ea. Apa mare, cînd vine sălbatecă din cauza ploilor ori a topirii zăpezilor, e stăpînită de duhuri rele. Pentru aceasta copiii se tem de a sta pe mal. Apa de fîntînă, de izvor - din contra, e locașul duhurilor bune. Aceasta arată fetelor mari pe mirii lor. Apa-i sfîntă, numai din cauză că-i
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
eficientă. Z Zăpada • Îndepărtați periodic zăpada care se depune pe ramurile arborilor, pe tufișuri și pe arbuști, pentru nu lăsa greutatea acesteia să le rupă. Acționați cu grijă; nu scuturați copacii; folosiți-vă mâinile sau o măturică. • Cu toții așteptăm nerăbdători topirea zăpezii; sfatul nostru este să nu folosiți lopata, deoarece zăpada constituie o protecție naturală pentru peluză atât timp cât aceasta este amenințată de capriciile vremii. Așadar, lăsați natura să acționeze. Zmeura • Dacă adăugați gunoi descompus la baza tufelor de zmeură, veți avea
ABC-ul grădinăritului. Peste 600 de sfaturi şi sugestii pentru grădinarii amatori by Etienne Blouin () [Corola-publishinghouse/Science/1853_a_3178]
-
Dacă pe lângă ceață, apar și alte condiții cum ar fi iarnă, gheață, noapte, aglomerație, cu siguranță drumul va deveni un coșmar chiar și pentru cel mai experimentat șofer. Stabilirea țelurilor este sinonimă pentru mintea noastră cu răsăritul soarelui, risipirea ceții, topirea gheții, descongestionarea traficului și posibilitatea de a ajunge repede și în siguranță la destinație. Stabilindu-ne țelurile vom obține mai mult de la viață, ne vom îmbunătăți performanțele în tot ceea ce facem, vom fi mai motivați în viața de zi cu
Manual de citire rapidă by Silviu Vasile () [Corola-publishinghouse/Science/1653_a_2926]
-
țânțar vivace în căutarea porției de sânge uman, un gândac atras de firimiturile scăpate cândva, dactilografiind un manuscris). Spațiul în care evoluează degetele, controlat vizual, este în fapt spațiul de conlocuire cu vizitatorul nepoftit. În cazul scăldătorului din tăul destinat topirii cânepii, spațiul este comun cu viețuitoarele de acolo, cu diferența deloc neglijabilă că vizitatorul inoportun este cel care mișcă membrele pentru a nu se scufunda și pentru a se deplasa: va stârni în mod inevitabil panica, prin valurile provocate astfel
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
Skagerrak. Lacul prezintă o formă alungită, fundul depresiunii la 111m sub cel marin, nivelul de 39 m deasupra acestuia și apă sărată sub 36 m cu sulfați, hidrogen sulfurat ĂH2S) și gaz metan ĂCH4), condiții improprii dezvoltării organismelor vii. După topirea calotei glaciare, lacul Tokkk a suferit o mișcare de ridicare. TRASIMENO - lac tectonic în partea centrală a Italiei, la jumătatea distanței dintre Roma și Florența, între colinele Val di Chiana și Perugia. Creșterea bruscă a nivelului a produs inundații în
MICĂ ENCICLOPEDIE A LACURILOR TERREI by George MILITARU Emilian AGAFIȚEI Nicolae BAŞTIUREA () [Corola-publishinghouse/Science/1665_a_2973]
-
adâncime. TONLE-SAP - cel mai mare lac fluviatil din Peninsula Indochina, situat în zona cursului inferior al Mekongului, este considerat ca o ,,supapă de siguranță’’ a acestui fluviu în perioada apelor mari. În timpul sezonului umed, din intervalul aprilie octombrie, corelat cu topirea ghețarilor și zăpezilor din Tibet, apele fluviului cresc și se revarsă în lac, determinând ridicarea nivelului cu 10 metri și triplarea suprafeței lacului. În perioada secetoasă apele se scurg din lac spre fluviu. TUZ - lac tectonic din Turcia, al doilea
MICĂ ENCICLOPEDIE A LACURILOR TERREI by George MILITARU Emilian AGAFIȚEI Nicolae BAŞTIUREA () [Corola-publishinghouse/Science/1665_a_2973]
-
în categoria poeta vates nu pare a fi o opțiune de durată a autorului, ci una dintre capcanele despre care vorbeam la început. Nu poate fi vorba, pe termen lung, de nicio aspirație a actantului liric spre anonimat, nici de topirea vocii individuale în glasul colectivității și implicit de o conștiință tragică racordată la aceea a mulțimii. Cu o conștiință tragică avem de-a face, de bună seamă, doar că ea aparține unei individualități pregnante, ce își marchează, decis, singularitatea și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
încălzirii globale la mai puțin de 2°C.<footnote Comisia Europeană (2012), Comunicat de presă (IP/12/1342), http://europa.eu/rapid/press release IP-12-1342 ro.htm, accesat la data de 15.07.2013. footnote> 1.1.2. Nivelul european Creșterea temperaturii, topirea ghețarilor, secetele și inundațiile reprezintă semne care demonstrează faptul că schimbările climatice au devenit realitate. Pentru Uniunea Europeană, combaterea schimbărilor climatice reprezintă un element important, fapt care se reflectă atât în acțiunile derulate în ultimii ani, atât pe plan intern cât
Analiză ecoeconomică pentru sectorul energetic – instrument pentru fundamentarea strategiilor privind schimbările climatice by Paul Calanter () [Corola-publishinghouse/Science/183_a_189]
-
pentru analiza textelor eminesciene și a relațiilor dintre ele: intratext/intratextualitate: "când autorul reia texte scrise de el înainte, texte proprii în opere noi, intertextualitatea este considerată în cazul particular al intratextualității"25 (ibidem, 27). 1.2.4. Anii 1990 : "topiri definiționale" Nathalie Piégay-Gros (1996, 94) propune un protocol de lectură (în descendența privilegierii receptorului, promovate de Michael Riffaterre) în trei pași : intuirea, identificarea și interpretarea intertextului. Această procedură de decriptare a intertextului a făcut carieră în cercetarea dintre milenii. Însă
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]