1,605 matches
-
de întrebare. Culegerea sistematică a materialului toponimic de pe întreg teritoriul țării și din documente, analiza lui și publicarea, pînă acum parțială, a Dicționarului/Tezaurului toponimic al Romîniei pe regiuni au oferit o imagine mai complexă a masei toponimice, în care toponimele terminate în -ui/-lui nu mai apăreau atît de unitare structural și, implicit, etimologic. Unii dintre autorii acestui Dicționar /Tezaur (Gh. Bolocan, Dr. Moldovanu) și turcologul Emil Suciu au reluat problema de pe alte poziții documentare și de „tehnologie“ lingvistică. S-
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
că, pe lîngă numele de ape (Băldălui, Bădălui, Bănăgui, Bahlui, Buhui, Bîrlui, Covurlui, Chirui, Călmățui, Desnățui, Gemărtălui, Gurgui, Hurjui, Icui, Suhurlui, Teslui, Turlui, Urlui, Năhui, Călui, Sărtălui, Derehlui, Bîrlui, Săvîrlui, Cohurlui, Vaslui, Oslui, Sohului, Coțui etc.) , există alte zeci de toponime (Crăcui, Păcui, Cucui, Săcui, Furdui, Surdui, Dudui, Crăgui, Dorogui, Cingui, Dorohui etc.) care denumesc alte categorii de topice. Unele dintre toponimele din cele două grupuri de mai sus au fost atestate și ca antroponime (Călui, Bănăgui, Bogui, Brehui, Bădălui, Burlui
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Teslui, Turlui, Urlui, Năhui, Călui, Sărtălui, Derehlui, Bîrlui, Săvîrlui, Cohurlui, Vaslui, Oslui, Sohului, Coțui etc.) , există alte zeci de toponime (Crăcui, Păcui, Cucui, Săcui, Furdui, Surdui, Dudui, Crăgui, Dorogui, Cingui, Dorohui etc.) care denumesc alte categorii de topice. Unele dintre toponimele din cele două grupuri de mai sus au fost atestate și ca antroponime (Călui, Bănăgui, Bogui, Brehui, Bădălui, Burlui, Hurjui etc.). Există chiar numeroase antroponime (de ordinul sutelor), terminate în -ui care nu sunt cunoscute și ca toponime (Albui, Bălăui
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Unele dintre toponimele din cele două grupuri de mai sus au fost atestate și ca antroponime (Călui, Bănăgui, Bogui, Brehui, Bădălui, Burlui, Hurjui etc.). Există chiar numeroase antroponime (de ordinul sutelor), terminate în -ui care nu sunt cunoscute și ca toponime (Albui, Bălăui, Babui, Brelui, Bulbui, Bumbui, Bărbui, Căui, Chizbui, Cătălui, Cacui, Enui, Gugui, Găgui, Giurcui, Gogui, Măcui, Rădui, Predui, Lăzărui, Negrui etc.), ceea ce arată că sufixul este măcar și antroponimic, dacă nu în primul rînd antroponimic. E drept că aproape
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
secundă (Cara-oi, Kîzîl-oi, Kok-oi, Mangîșoi, Munții Altai, Kotui, Kokui, Nemui, Pelendui, Pehui, Polui, Tapsui, Tangui, Hanui, Hungui, Darhințui, Harghițui, Anui, Kičui, Saktui, identificate de Gh. Bolocan în Atlas Mira). Concluzia esențială, în urma acestei noi avalanșe de informații, este că toponimele romînești terminate în -ui au origini, genealogii și etimoane diverse, încadrîndu-se într-adevăr în cîteva tipuri: formații turcice (în cazul în care poate fi „reconstituit“ radicalul: Covurlui), formații romînești de la toponime (dacă baza e atestată, cu precizarea că ar putea
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
esențială, în urma acestei noi avalanșe de informații, este că toponimele romînești terminate în -ui au origini, genealogii și etimoane diverse, încadrîndu-se într-adevăr în cîteva tipuri: formații turcice (în cazul în care poate fi „reconstituit“ radicalul: Covurlui), formații romînești de la toponime (dacă baza e atestată, cu precizarea că ar putea exista și variante feminine ale sufixului: Amărăzuia -uia), formații romînești de la antroponime (dacă baza e atestată sau poate fi reconstituită prin analogii cu alte nume: Bănăgui), formații romînești apelative (cu baza
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
formații romînești apelative (cu baza atestată sau reconstituită: Cetățuia, Albui), și, bineînțeles, variante rezultate din contaminări, suprapuneri, etimologii populare, dubluri prin traducere sau adaptare fonetică într-o altă limbă etc. Gh. Bolocan a mers mai departe cu analiza grupurilor de toponime de mai sus, ajungînd la concluzia că, în majoritatea cazurilor, toponimele romînești terminate în -ui au bază antroponimică, iar antroponimele terminate în -ui au înaintea acestei terminații grupuri consonantice, mai ales dintre cele care au pe poziția secundă -l (Bahlui
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
bineînțeles, variante rezultate din contaminări, suprapuneri, etimologii populare, dubluri prin traducere sau adaptare fonetică într-o altă limbă etc. Gh. Bolocan a mers mai departe cu analiza grupurilor de toponime de mai sus, ajungînd la concluzia că, în majoritatea cazurilor, toponimele romînești terminate în -ui au bază antroponimică, iar antroponimele terminate în -ui au înaintea acestei terminații grupuri consonantice, mai ales dintre cele care au pe poziția secundă -l (Bahlui), -ț (Călțui), -c (Bărcui), -b (Bulbui), -d (Hardui) -z (Bîrzui). Evident
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
în Lunca Oltului, al unui pas (care separă Munții Căpățînii de Munții Coziei), al unui parc național și a cîteva sate (în județele Caraș Severin, Hunedoara, Iași, Mehedinți). Forme polarizate sunt: Defileul Coziei, Gruiul Coziei, Munții Coziei, Cozieni, Mănăstirea Cozia. Toponimul vîlcean, atestat încă în secolul al XIV-lea, ar fi, la origine, după Iorgu Iordan, sinonim cu Nucetul, fiind la bază turcicul (peceneg sau cuman) koz, „nuc“. Omonimele, prea numeroase pentru a avea toate o bază turcică, ar putea porni
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
-je (care derivă adjective posesive din substantive) și desinența -a, putînd fi inițial un compus de tipul „muntele Caprei“, după modelul Cravia (sl. < Kravia „al vacii“, Orlea (< orlja, „al vulturului“). În favoarea etimologiei slave pledează și existența în Grecia a unui toponim identic (Kozia), considerat de Emil Petrovici o paralelă romîno-grecească de origine slavă, ca și destul de multe alte toponime (Lozna-Losna, Țărova- Țerovas, Hîrșova-Hersova, Breaza-Briaza, Vriaza, Dobra-Dobra, Slatina-Zlatina, Găvoșdia-Guvojda, Kavojda, Predeal- Pradala, Peșteana-Pistiana, Vlaha- Vlaha etc.), precum și nu puține toponime similare întîlnite
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Caprei“, după modelul Cravia (sl. < Kravia „al vacii“, Orlea (< orlja, „al vulturului“). În favoarea etimologiei slave pledează și existența în Grecia a unui toponim identic (Kozia), considerat de Emil Petrovici o paralelă romîno-grecească de origine slavă, ca și destul de multe alte toponime (Lozna-Losna, Țărova- Țerovas, Hîrșova-Hersova, Breaza-Briaza, Vriaza, Dobra-Dobra, Slatina-Zlatina, Găvoșdia-Guvojda, Kavojda, Predeal- Pradala, Peșteana-Pistiana, Vlaha- Vlaha etc.), precum și nu puține toponime similare întîlnite în diferite teritorii de limbă slavă (Kozjak, Koziek, Kozje, Kozina, Kozik, Koznic etc.). E drept că și nume
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
a unui toponim identic (Kozia), considerat de Emil Petrovici o paralelă romîno-grecească de origine slavă, ca și destul de multe alte toponime (Lozna-Losna, Țărova- Țerovas, Hîrșova-Hersova, Breaza-Briaza, Vriaza, Dobra-Dobra, Slatina-Zlatina, Găvoșdia-Guvojda, Kavojda, Predeal- Pradala, Peșteana-Pistiana, Vlaha- Vlaha etc.), precum și nu puține toponime similare întîlnite în diferite teritorii de limbă slavă (Kozjak, Koziek, Kozje, Kozina, Kozik, Koznic etc.). E drept că și nume formate de la tema turcică koz-, „alun, nuc“ (sensul „alun“ e mai potrivit pentru numele unui munte) se întîlnesc în toponimia
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
mai potrivit pentru numele unui munte) se întîlnesc în toponimia popoarelor sud-dunărene (Kozluka, Kozlukioi, Koz Bunar, Kozlu Dere, Kozu Bair etc.) unde au trăit, de asemenea, populații turcice. Iordan, presupunea, de altfel, că de origine turcică ar putea fi și toponimul Koza din județul Focșani, unde cumanii ar fi avut un episcopat. Adăugăm pe lista posibilelor derivate de la baza pecenego-cumană koz cel puțin toponimele Cozla, care denumesc un sat în județul CarașSeverin și unul în județul Sălaj, precum și un vîrf în
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
trăit, de asemenea, populații turcice. Iordan, presupunea, de altfel, că de origine turcică ar putea fi și toponimul Koza din județul Focșani, unde cumanii ar fi avut un episcopat. Adăugăm pe lista posibilelor derivate de la baza pecenego-cumană koz cel puțin toponimele Cozla, care denumesc un sat în județul CarașSeverin și unul în județul Sălaj, precum și un vîrf în Munții Stînișoarei, care, așa cum se poate observa ușor, au paralele în toponimia sud-dunăreană de origine turcică. Considerăm că cele două etimologii sunt la fel de
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
ceea ce ne poate pune în fața unor fascinante omonime toponimice de origine diferită. Craiova Este numele unui municipiu din județul Dolj, a două pîraie, afluenți de dreapta ai rîurilor Cerna și Cricău, și a doua sate din județele Alba și Arad. Toponime polarizate (probabil de la hidronim) sunt Lacul Fosilifer de la Globu Craiovei (denumire oficială a unei rezervații paleontologice de pe teritoriul comunei Ialomița, județul Caraș-Severin) și Tîlva Craiovei (vîrf în Munții Semenicului). Corelat etimologic este și toponimul Piatra Craivei (vîrf în Munții Trascăului
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
sate din județele Alba și Arad. Toponime polarizate (probabil de la hidronim) sunt Lacul Fosilifer de la Globu Craiovei (denumire oficială a unei rezervații paleontologice de pe teritoriul comunei Ialomița, județul Caraș-Severin) și Tîlva Craiovei (vîrf în Munții Semenicului). Corelat etimologic este și toponimul Piatra Craivei (vîrf în Munții Trascăului). În Bulgaria există cîteva toponime cu forme identice sau foarte apropiate (Krajova, Krajovți, Krajovski, Kraljuvo, Kralevo, Kralev Dol, Kraljuva Kuka). La fel în Serbia (Kraljevec, Kralevicevo, Kralevica, Kraljevo etc.) și în Cehia (Kralec, Kralice
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
sunt Lacul Fosilifer de la Globu Craiovei (denumire oficială a unei rezervații paleontologice de pe teritoriul comunei Ialomița, județul Caraș-Severin) și Tîlva Craiovei (vîrf în Munții Semenicului). Corelat etimologic este și toponimul Piatra Craivei (vîrf în Munții Trascăului). În Bulgaria există cîteva toponime cu forme identice sau foarte apropiate (Krajova, Krajovți, Krajovski, Kraljuvo, Kralevo, Kralev Dol, Kraljuva Kuka). La fel în Serbia (Kraljevec, Kralevicevo, Kralevica, Kraljevo etc.) și în Cehia (Kralec, Kralice). De altfel, numele municipiului romînesc este atestat în secolele al XV
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Deducerea oiconimului din numele unor regi (crai) ca Iovan al Bulgarilor, Ioan al Cumanilor etc. sau de la un crai romîn al păstorilor sunt simple fantezii romantice. Nici antroponimele Krajo, Crai (< sl. krali, „rege“) nu pot fi acceptate ca bază a toponimului, întrucît circa o sută de ani forma sub care a fost atestat acesta a fost Kraleva (poate să fi fost slavizată de pisar?). Mai acceptabilă este ipoteza provenienței din adj. sl. Kralieva (vezi bg. Kralev) „crăiasca, regeasca“ < subst. krali, „rege
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
de tip bulgăresc, au înlocuit în unele teritorii sudice formele „moi“ (cu -ev, eva), caracteristice graiurilor de tip sîrbesc. Pisarii au refăcut uneori, în documentele mai vechi, în spiritul tradiției, formele cu forma -eva, care alternează cu cele în -ova. Toponimele asemănătoare Craiva, din Banat și Ardeal, se apropie de reflexul fonetic sîrbesc (Krajeva putînd trece în romînă la Craiva, prin simplificarea lui je la i), dar pot avea la bază și un apelativ crai, „margine“ (cu aceeași evoluție ie > i
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
aceeași evoluție ie > i). Criș Este numele unui pîrîu cu lungimea de 20 de kilometri, afluent de stînga al Tîrnavei Mari, al unui sat în județul Hunedoara și al altuia în județul Mureș. De la hidronim s-au format, prin polarizare, toponimele (unele intermediate de antroponime): Crișan (grind în Delta Dunării; movilă în Podișul Casimcei; „vîlcea“, afluent de stînga al pîrîului Chichirgeaua; vîrf în Munții Bihorului); Crișca (culme în subcarpații Buzăului); Crisciov (sat în județul Hunedoara), Dealul Crișii (deal în Podișul Hîrtibaciului
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
trac. Krs, kres, „multicolor“, corelat cu sanscr. Krșna, prus. Krisnas, ir. ciar(s), „negru“; gr. hrisia > hrisos „aur“ (ungurii l au tradus o perioadă cu Aranyos, lat. Auratus), toate greu de „condus“ fonetic spre Criș; sl. kriș, „cruce“ (apropiat de toponimele slave Bjebvar Kriș, Garni Kriș, Hrastovički Kriș, Koranski Kriș), probabil prin intermediul unui nume de persoană, greu de acceptat la populațiile slave încreștinate mai tîrziu (să nu uităm că prima atestare datează din secolul al VI-lea); germ. grioz, griess, „prund
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Observațiile care s-au făcut privesc absolutizarea formelor cu g inițial și omiterea faptului că în majoritatea formelor s nu era final, ci era urmat de i (putînd trece, firesc, în romînă, la ș) cum s-a întîmplat și în toponimele Mureș, Someș, Timiș. Forma bulgaro turcică nu este atestată sau susținută analogic, pe cînd formele sl. Kriș, Kriș au existat. E posibil ca slavii să fi contaminat forma veche, dacă sau romînă, cu un nume de loc sau apelativ asemănător
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
De la hidronim, prin polarizare, au fost formate Dîmbovicioara (pîrîu, afluentul său de stînga, și două sate în județele Argeș, respectiv Dîmbovița), Cheile Dîmboviței (numite și Cheile Dîmbovicioarei, Cheile Brusturelului), microtoponimele Dîmboviceanca, Dîmboviceanu și, indirect (prin diminutivul său, Dîmbovicioara), Peștera Dîmbovicioarei. Toponimul are o etimologie slavă unanim recunoscută, sl. dǔbǔvica. De altfel el este atestat de mai multe ori, începînd din secolul al XV-lea sub forma Dobovica, „(valea) cu stejari“, (< sl. dǔb, „stejar“ + sufixul toponimic -ovica), o nazal evoluînd la î
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
atestat de mai multe ori, începînd din secolul al XV-lea sub forma Dobovica, „(valea) cu stejari“, (< sl. dǔb, „stejar“ + sufixul toponimic -ovica), o nazal evoluînd la î, potrivit reflexului bulgăresc al elementelor vechi slave. Există în Oltenia și două toponime Dîmbova (un pîrîu și un sat), care provin dintr-un sl. dǔbova (< dǔb „stejar“ + sufixul toponimic -ov). Dîmbovița nu poate fi derivat diminu tival romînesc de la Dîmbova, deși sufixul -ița, împrumutat din slavă, este de multă vreme funcțional în limba
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
sl. dǔbova (< dǔb „stejar“ + sufixul toponimic -ov). Dîmbovița nu poate fi derivat diminu tival romînesc de la Dîmbova, deși sufixul -ița, împrumutat din slavă, este de multă vreme funcțional în limba romînă, accentul pe radical nefiind caracteristic diminutivelor romînești, apelative sau toponime, ci elementelor lexicale formate în slavă. Dacă ar fi fost derivat în limba romînă, toponimul Dîmbovița ar fi trebuit să fie accentuat pe sufix (precum Craiovița, Dunărița etc.). Toponimele Dîmbu(l), Dîmbău, Dîmburele, Dîmbureni, Dîmburi, Dîmbloaca, Dîmba, care ar putea
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]