762 matches
-
și a cumanilor in spațiul din jurul Mării Negre a impins o parte din români (vlahi) la nord de Nistru, suprapunându-se peste slavi și formând o populație numită bolohoveni, așezată între Halici și Kiev, despre care sunt date în secolele XII-XIII. Toponimia de origine slavă, care amintește de perioada năvălirii slavilor în teritoriile românilor este explicată în felul următor: slavii păgâni i-au alungat pe protoromâni din șesuri și văi și aceștia s-au retras în zonele împădurite și spre munți dar
Istoria limbii române () [Corola-website/Science/306408_a_307737]
-
state: Moldova și Țara Românească ("„Valahia”" sau "„Vlahia”" în limbile străine). Înainte de cucerirea sa de către Turci, Dobrogea a fost un despotat cu populație majoritar română, bulgară și greacă, fără ca ponderea relativă a acestor trei elemente să poată fi precizată (dar toponimia și sursele arată că Românii erau majoritari de-a lungul Dunării, Grecii de-a lungul mării, iar Bulgarii în interior ; tot din interiorul Dobrogei se trag și Găgăuzii, înainte de strămutarea lor în Bugeac în 1812-16). Transilvania începe a fi menționată
Principatele Române () [Corola-website/Science/305906_a_307235]
-
cum apare în toponimia locală, reprezintă un masiv muntos care face parte din grupa Carpaților Occidentali. Situat la cumpăna izvoarelor Crișului Alb și Arieșului, în Munții Apuseni, (1263 m) se impune spectaculos în peisaj, străjuind spre sud Țară Moților Crișeni. Accesul se face din
Muntele Vulcan () [Corola-website/Science/314569_a_315898]
-
pădure, doar la o distanță de 2 km și acolo se află un pod cu denumirea de Podul lui Gârlanici, adică al Cârlanilor, scris de pisari prin lit”G” in loc de „C” (nota autorilor). Altă localitate cu o așa toponimie prin împrejurimi n-a existat și n-a fost cunoscută, nici de actele arhivistice vechi și nici de localnicii din împrejurimi. Acelaș Pod Gârlanici este amintit ulterior într-un document din 13 mai 1812. „Hotărnicia moșiei Vărzărești de pe Bâc făcută
Stejăreni, Strășeni () [Corola-website/Science/313732_a_315061]
-
nr. 48/2003 . ... (7) Fiecare proprietate situată în extravilanul localităților, atât în cazul clădirilor, cât și în cel al terenurilor cu sau fără construcții, se identifica prin numărul de parcela, acolo unde aceasta este posibil, sau prin denumirea punctului, potrivit toponimiei/denumirii specifice zonei respective, astfel cum este înregistrată în registrul agricol. ... ---------------- Alin. (3) al pct. 18 din Normele metodologice de aplicare a art. 249 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 2 al secțiunii
NORME METODOLOGICE din 22 ianuarie 2004 (*actualizate*) de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/261928_a_263257]
-
nr. 48/2003 . ... (7) Fiecare proprietate situată în extravilanul localităților, atât în cazul clădirilor, cât și în cel al terenurilor cu sau fără construcții, se identifica prin numărul de parcela, acolo unde aceasta este posibil, sau prin denumirea punctului, potrivit toponimiei/denumirii specifice zonei respective, astfel cum este înregistrată în registrul agricol. ... ---------------- Alin. (3) al pct. 18 din Normele metodologice de aplicare a art. 249 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 2 al secțiunii
HOTĂR��RE nr. 44 din 22 ianuarie 2004 (*actualizată*) pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/261927_a_263256]
-
gimnazial și liceal cu predare în limbile minorităților naționale, disciplinele Istoria și Geografia României se predau în aceste limbi, după programe școlare și manuale identice cu cele pentru clasele cu predare în limba română, cu obligația transcrierii și a însușirii toponimiei și a numelor proprii românești și în limba română. ... (9) În învățământul gimnazial cu predare în limbile minorităților naționale se introduce, ca disciplină de studiu, Istoria și tradițiile minorităților naționale respective, cu predare în limba maternă. Programele școlare și manualele
LEGE nr. 1 din 5 ianuarie 2011 (*actualizată*) educaţiei naţionale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/269910_a_271239]
-
modificările și completările ulterioare. ... (6) Fiecare proprietate situată în extravilanul localităților, atât în cazul clădirilor, cât și în cel al terenurilor cu sau fără construcții, se identifică prin numărul de parcelă, acolo unde este posibil, sau prin denumirea punctului, potrivit toponimiei/denumirii specifice zonei respective, astfel cum este înregistrată în registrul agricol. ... 11. În sensul prezentelor norme metodologice, termenii și noțiunile de mai jos au următoarele înțelesuri: a) acoperiș - partea de deasupra care acoperă și protejează o clădire de intemperii, indiferent
NORME METODOLOGICE din 6 ianuarie 2016 (*actualizate*) de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/268965_a_270294]
-
modificările și completările ulterioare. ... (6) Fiecare proprietate situată în extravilanul localităților, atât în cazul clădirilor, cât și în cel al terenurilor cu sau fără construcții, se identifică prin numărul de parcelă, acolo unde este posibil, sau prin denumirea punctului, potrivit toponimiei/denumirii specifice zonei respective, astfel cum este înregistrată în registrul agricol. ... 11. În sensul prezentelor norme metodologice, termenii și noțiunile de mai jos au următoarele înțelesuri: a) acoperiș - partea de deasupra care acoperă și protejează o clădire de intemperii, indiferent
NORME METODOLOGICE din 6 ianuarie 2016 (*actualizate*) de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/269105_a_270434]
-
grafice: 1. fișa de localizare a perimetrului de exploatare (anexa nr. 4 la instrucțiuni), la scara 1:25.000, pe care se vor figura în mod obligatoriu: - caroiajul rectangular, corespunzător sistemului de proiecție «Stereo '70»; - conturul perimetrului solicitat; - elemente de toponimie și relief (drumuri, localități, construcții, diguri, căi ferate, rețea hidrografică, direcția nord etc.); 2. planul topografic de situație la scara 1:500 - 1:1.000 (în funcție de densitatea punctelor de detaliu) în sistemul de proiecție «Stereo '70», care va fi realizat
INSTRUCŢIUNI din 30 aprilie 2009 (*actualizate*) privind eliberarea permiselor de exploatare. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/273359_a_274688]
-
și nu migratoare : la nord de Dunăre, în valea Timocului și în Dobrogea, apare dialectul daco-român, iar la sud de Dunăre : aromâna, meglenoromâna și istroromâna. Procesul de diferențiere, care nu necesită premisa unor migrații neatestate și explică diferențele lingvistice și toponimia, este similar cu procesele din aceeași epocă în alte arii de răspândire a limbilor romanice, cum sunt spațiul iberic, spațiul galic și spațiul italic. Până în secolele XVIII-XIX, în teritoriile sud-Dunărene, care în antichitate erau provinciile Moesia, Dacia Ripensis, Dacia Mediterranea
Originile românilor () [Corola-website/Science/297296_a_298625]
-
vatra așezării. Metz este atestat în secolul III e.n. ca "Metensis", apoi "Civitas Mediomatricorum Mettis", apoi, în secolul VI, doar "Mettis". Evoluția medievală a toponimului este "Metze" (sec. XIII-XIV), "Mets", "Mes", "Mees" (sec. XVI). Elementul „metz” este dealtfel răspândit în toponimia franceză ("Jametz", "Limetz", "Gometz" etc.) Locuitorii orașului se numesc "messins" în franceză, "mesini" în traducere. Metz se află la intersecția unor importante axe europene, pe axa nord-sud - Bruxelles-Luxemburg-Nancy-Dijon, pe linia care leagă Marea Nordului de Marea Mediterană, iar pe axa est-vest - Paris-Reims-Strasbourg-Sarrebruck-Frankfurt
Metz () [Corola-website/Science/297312_a_298641]
-
larg canal, traversează orașul de la sud-vest la nord la Lys. Până la mijlocul secolului al patrulea, declinul Imperiului Român de Apus, popoarele germanice stabilit la nord de drum Boulogne-sur-Mer-Köln: limită limba trecea apoi spre sud, de Lille cum se menționează în Toponimia Wazemmes tiv, Esquermes Hellemmes, etc.5. Cu toate acestea, Lille și împrejurimile sale fac parte din regiunea istorică a Flandra română, adică fostele teritorii din Flandra nu face parte din domeniul lingvistic de Flandra de Vest, în contrast cu Dunkirk sau Bailleul
Lille () [Corola-website/Science/297715_a_299044]
-
fără întrerupere a cunoscut populații migratoare care au trecut prin această zonă atrase de bogăția locurilor. Cea mai pregnantă amprentă și-au pus-o triburile slave, așezate în număr mare, care au lăsat o seamă de mărturii - mai ales în toponimii și hidronimii. Secolele X-XI marchează cristalizarea primelor formațiuni politice în zona Țării Făgărașului și Țării Bârsei. Astfel, la 1003, ducatul lui Kean, care se întindea și asupra acestor teritorii, este cucerit de către regele ungar Ștefan. Ducatul lui Kean (strămoșul lui
Județul Brașov () [Corola-website/Science/296651_a_297980]
-
precum și Diocesis Thraciae, în care dioceză cele mai importante pentru populația latinofonă și apoi românofonă au fost provinciile Moesia Inferior, Thracia și Scythia (Dobrogea de astăzi împreună cu teritoriul Cadrilaterului). Se argumentează că în aceste regiuni s-au păstrat mai bine toponimia, hidronimia și oronimia atât din substrat, cât și cea romanică, precum și unele străromânești. Dintre acestea din urmă, spre exemplu, toponime și oronime (masivi și culmi) Durmitor, Pârlitor, "Visător"/Visitor, Palator ("spălător"); "Surdulița, Piskulje (piscul)), Negrișor" și altele, menționate de istoricul
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]
-
în Bărăgan și Moldova până în preajma invaziei mongole (1241), când s-au refugiat în Ungaria, unde s-au stabilit, împreună cu cumanii, în câmpia de-a lungul Tisei. Cu timpul, s-au maghiarizat. În regiunea respectivă a Ungariei (vezi Jász-Nagykun-Szolnok) abundă toponimia care conține numele etnic alan: "Jász-" (e.g. Jászberény). Prezența alanilor pe teritoriul actual al României este atestată, între altele, de toponimele Iași.
Alani () [Corola-website/Science/297182_a_298511]
-
Proporția numerică a secuimii în cadrul maghiarimii din perioada descălecării poate fi estimată la 4 - 5%. Proporția secuilor maghiari care trăiesc în Ținutul Secuiesc poate fi astăzi la fel, deși o parte a rămas pe teritoriile locuite înainte, ceea ce dovedește și toponimia (denumiri geografice) și dialectul secuiesc. Proporția secuimii de aceea nu s-a schimbat în cadrul maghiarimii, deoarece în Ținutul Secuiesc a trăit o populație numeroasă care vorbea în limba maghiară și care după câteva generații a devenit secui. Dacă luăm în
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
a locuitorilor în secolele XIX și XX. Astăzi, puțini dintre ei mai sunt ortodocși sau greco-catolici, majoritatea îmbrățișând romano-catolicismul. La marginea nordică, vestică și sudică a ariei locuite de secui se află mai multe localități cu majorități românești. Sub aspectul toponimiei, numele orașului Vlăhița a fost menționat în documente în anul 1406 sub numele de "villa olachalis" ("Oláhfalu, oláh =valah"). Localitatea s-a numit în maghiară până în 1899 "Oláhfalu", după care i-a fost schimbată denumirea în "Szentegyházasfalu". În afara scaunelor secuiești
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
popoare de limbă turcă, dintre Turcia și Uiguria.. Dimensiunea indoeuropeană (scito-alană, deci iranică veche), atât la populația maghiarofonă, cât și la panturcime, nu e neglijabilă (un rest vădit îl reprezintă populația asimilată ce a lăsat în Câmpia Tisei, spre vest, toponimie cu componenta "Jász-" (etnonimul iașilor sau alanilor) sau cu cea "berény" Bucătăria secuiască se bazează pe patru alimente principale: cartoful, varza, carnea de porc și smântâna și reflectă condițiile climaterice, respectiv iernile extrem de geroase din zonă. Produsele din porc, ca
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
locuitori); alte naționalități sunt spaniolii (27.300), portughezii (13.794), francezii (5.213), bretonii (1.085) și italienii. Limba istorică și oficială este catalana, o limbă romanică. Guvernul andorran dorește încurajarea folosirii limbii catalane; el a finanțat o comisie pentru toponimie catalană în Andorra (în ), și oferă lecții gratuite de catalană pentru imigranți, în vreme ce posturile naționale de radio și televiziune emit în catalană. Datorită imigrației, legăturilor istorice, și proximității geografice, spaniola, portugheza și franceza sunt și ele vorbite în țară. Majoritatea
Andorra () [Corola-website/Science/298069_a_299398]
-
cu Hotinul, Soroca și cu Orheiul sau trecătoarele de la Prut Cotești-Ștefănești și Țoțora-Zagarancea, treceau pe locurile mai ridicate ale stepei din această zonă, intersectându-se pe promontoriul cu așezarea Bălți. Direcția acestor drumuri s-a întipărit în trama stradală și toponimia urbană a localității. Orașul s-a format în partea superioară a promontoriului, densitatea clădirilor în partea centrală, acolo unde s-au format piețele și străzile comerciale era foarte mare, iar la periferii localitatea avea o structură afânată, proprietățile fiind amplasate
Bălți () [Corola-website/Science/297395_a_298724]
-
că proto-țiganii au pătruns în teritoriile iraniene înainte de anul 300 î.e.n probabil din cauza incursiunilor lui Alexandru cel Mare în nord-vestul Indiei în anii 327-326 î.e.n. Limba "ienișilor" este o limbă germanică. În spațiul românesc numele „țigani” apare în toponimie, hidronimie, oronimie, onomastică etc. (În acest sens vezi: Țigănești (dezambiguizare), Râul Țiganu (dezambiguizare) și Țiganca). După istoricul Neagu Djuvara, țiganii ar fi fost un trib care a fugit din nordul Indiei din cauza faptului că nu a mai suportat regimul la
Țigani () [Corola-website/Science/297477_a_298806]
-
cataractă de apă (înrudit cu cuvântul românesc prag) + sufix "-ova" Sătmar, de la numele "Zothmar", căpetenia coloniștilor germani aduși de regina Gisella în sec. al XI-lea din magh. Szilágy, compus din "szil" (ulm) + "ágy" (albie), adică Valea Ulmilor (Iorgu Iordan: Toponimia românească, p. 104) - de la numele râului Cibin, latină: "Cibinium" - din slavul "sviba" ("sînger, corn"). - din limba dacă de la *Cebonie (Cedonie) așa cum apare în Tabula Peutingeriana vezi „teoria maghiară” al lui Simion Dascălul și „teoria română” al lui Antal Kiss denumire
Listă de etimologii ale județelor României () [Corola-website/Science/297447_a_298776]
-
slave au fost descoperite la Ostrovu Mare, Plenița, Vârtop, Coșovenii de Jos, Nedeia, Orlea, Sucidava, dar și la Râureni în nord-est. Aceștia au emigrat la sud de Dunăre sau au fost asimilați de populația romanică majoritară, dar au lăsat numeroase toponimii de origine slavonă: râul "Bistrița" (în nord-estul Olteniei), "Craiova, Hinova, Bistreț, Bucovăț, Dumbrava" etc. În secolul al XIII-lea apar cnezatele lui Litovoi, Seneslau, Ioan și Farcaș care, odată unficate sub Litovoi, apar ca destul de puternice pentru a respinge atacurile
Oltenia () [Corola-website/Science/296690_a_298019]
-
numele proprii rusești transcrierea tradițională clasică (redând, de exemplu, K prin K, Э prin E, E prin IE, Ь final prin Î, sau Я prin IA) iar pentru toponime, adoptarea sistematică a denumirilor moldovenești cele mai timpuriu atestate, acolo unde toponimia imperială rusă din perioada 1812-1917 și sovietică din perioada 1940-89 înpământenise sistematic denumirile non-moldovenești (de exemplu Bender în locul Tighinei, Cahul în locul Frumoasei, Ciobruci sau Cioburciu în locul Ciubărciului ș.a.m.d.). În final s-a adoptat transcrierea specifică inclusiv pentru numele
Limba moldovenească () [Corola-website/Science/296685_a_298014]