1,586 matches
-
premiul Nobel. Consolarea pentru Strindberg e poate expresia cea mai cuprinzătoare a atitudinii sale față de reversul unei respingeri incomplete. Eliade nu pierde, ca atâți alții, șansa acestui premiu; pentru fiecare există o fereastră virtuală de la care, consolator, ar putea privi torțele aprinse ale unui public viu, nedirijat de fluxul voturilor oficiale, care continuă postum să caute și să citească operele lor - reversul unei loterii care guvernează vast necesitatea și aleatoriul unei trecătoare justiții literare. Reproducem aici traducerea acestui document inedit, complement
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
de cortegii imense cu muzici, coruri și copile îmbrăcate în alb, au instalat zeița rațiunii pe altarul catedralei Notre Dame. „înlăuntrul catedralei se construise un munte de carton încoronat de un templu grec și înfășurat în draperii. De jur împrejur, torțe aprinse și busturile lui Voltaire, Rousseau și Franklin. Au avut loc discursuri, cântece, muzică. Copilele se urcară pe munte și atunci din templu apăru o artistă de la Operă, care închipuia rațiunea!”(Pierre Gaxotte: Le Revoluțion francaise, p. 368 ) Reeditând acest
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de gallego (în realitate e vorba de un dialect portughez); cel mai mare număr de vorbitori: Brazilia. Două etape în istoria limbii portugheze: 1. veche (sec. XII - sec. XVI); primele texte sigure, sfîrșitul sec. XII - începutul sec. XIII: Noticia de Torțo și Testamentul lui Alfonso ÎI (1214); îndoieli privind autenticitatea celor mai vechi texte: Auto das Partilhas (1192?) și a Testamentului din 1193; 2. nouă (din sec. XVI pînă astăzi); limba literară are la bază portugheză vorbită la Lisabona; importante contribuții
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
nouă ani2 nu este refugiul sau vizuina unui dragon. Este un simulacru șmimemaț al locuinței unui tiransau a unui rege3. Un cortegiu silențios se Îndreaptă către această construcție, prin așa-numita Dolonie 4 pe unde Aiolazii 5, (B) la lumina torțelor, conducând un băiat ai cărui părinți sunt În viață, pentru ca apoi să dea foc construcției de lemn, să răstoarne masa și s-o ia la goană, fără să Întoarcă capul - la care se adaugă fuga rătăcitoare a băiatului, precum și purificările
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
furnici într-o piele de capră și le așteptă răbdător să se alinieze de-a lungul culoarelor înspre craterul cu miere îngropat de el în mijloc. Apoi legă capătul unui ghem de lână de bolovanul de la intrare și, cu o torță în mână, se lansă pe urmele furnicilor deîndată ce caierul lor confuz fu tors de mirosul mierii într-un fir lucios de febrilitate robace. N-ar fi însă exclus ca micile lucrătoare să fi pornit înspre meșterii Labirintului și dintr-
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
de Aur era mic de statură și plăpând, avea fața plăcută, dar slăbită de post și suferindă, obrajii trași, fruntea înaltă, liberă și ridată, proeminentă, capul pleșuv, urechile puțin mari, un chip plat, cu barbă, ochii adânci erau ca două torțe arzând și deosebit de ageri și de pătrunzători. Stomacul îi crea des probleme și adesea febră. Era foarte sensibil la frig. La fizic nu avea nimic prin care să se impună mulțimii. Întreaga sa viață era în ochii vii și strălucitori
Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur1 by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/179_a_161]
-
în zeu a survenit, la intensități diferite, și revelația prezenței acestuia lângă om nu constituie o axiomă impusă de ființa umană, ci dobândită de ea întru compasiunea și generozitatea divină. Așadar, se pare că intensitatea credinței individuale luminează, precum o torță spirituală, sfera ontică împrejmuitoare a omului religios, revelația prezenței și însoțirii divine survenind ca un dar a cărui măsură crește sau scade în funcție de amploarea strălucirii acestui foc lăuntric. Poate unul dintre cele mai elocvente momente din istoria marilor religii ce
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
stinsă de furtuni ușor dezlănțuite. Utopia îndrăgostirii de un chip așezat la răscrucea drumurilor proprii de soartă, precum un far ce indică navigatorilor țărmul sau poate precum o sirenă de senzuale lumini selenare ce-i pierde negreșit, acest regat cu torța vitalității sale este rodul demiurgiei mele ce trebuie să-l protejez deplin implicat. Solitudinea în doi constituie aici principiul unei axis mundi ce menține viu universul îndrăgostirii mele. Este o axă ce mă conexează la prezența anunțată prin chipul adorat
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
și băieți, cu trăistuțele pline de struguri sau cu pepene în ștergar, însoțiți de nelipsitul și credinciosul cățel, plecam cântând acasă, printre păpușoi, probabil și pentru a ne înlătura spaima întunericului. Din același motiv, alteori ne retrăgeam din câmp cu torțe aprinse sau cu felinare încropite din bostani goliți de conținut și ciopliți în chip de măști hidoase. Dincolo de grijile, responsabilitățile și alergatul după vite pe miriștea aspră și plină de „colții babei”, viața la colibă a avut farmecul ei. De
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
a autorităților la manifestările desfășurate în întreaga țară în perioada anterioară venirii acestuia, cât și după sosire: "Bucuria era generală, în cea mai mare grabă se ridicaseră arcuri de triumf, sunetele clopotelor răsunau ... seara se organizau iluminații și retrageri cu torțe"425. Dacă în plan intern atmosfera devine treptat mai calmă, reacțiile externe după decizia lui Carol de a prelua conducerea statului român nu aveau să fie foarte încurajatoare. În timp ce împăratul francez era satisfăcut de "hotărârea rapidă a prințului", ministrul său
by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
mediere sau purificare. Permanente sau ocazionale, ele au fost privite ca fiind de origine divină sau chiar identificându-se cu divinitatea ca altarele zoroastriene. Suporturile, candelabrele pot fi din materiale diverse, perisabile sau durabile după cum o cere ritualul sau ceremonia. Torțele au fost folosite din adâncul istoriei 121, lumânările de ceară fiind utilizate din al zecelea secol al erei creștine în biserica catolică cu suport din bronz sau cupru. Două erau plasate pe altar și două mobile erau ținute în mână
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Luna, sub binecuvântarea celorlalți luminători ai cerului împlinesc menirea duală a creației universale. Aleargă să se împreune cerul și pământul De măini se prind și se sărută Din cosmos renăscut valurile, vântul În așteptarea cuvântului de-alint mi-e fruntea torță udă. Și când în iubire soarele și luna se întrepătrund O clipă de-ntuneric ne închide ochii. Nu le privi momentul de înălțare în amurg E doar o dimineață, și orb ai să rămâi de-ncerci să furi din flăcările
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
scrieri sacre, un vas cu mană etc. 119 un receptacul conținând pâinea și vinul pentru consacrare 120 în zoroastrism atash-dan ce conține focul etern, cenușă și substanțe aromatice 121 În Asiria și Babilonia un foc nou consacrat era întreținut din torță în torță de trei ori pe lună, în Roma erau plasate în sulițe metalice iar în templele ebraice o lampă ardea cu ulei sacru în cinstea lui Jehova. 122 De aceea în China și Cambodgia, în timpul eclipselor lunare soldații trag
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
un vas cu mană etc. 119 un receptacul conținând pâinea și vinul pentru consacrare 120 în zoroastrism atash-dan ce conține focul etern, cenușă și substanțe aromatice 121 În Asiria și Babilonia un foc nou consacrat era întreținut din torță în torță de trei ori pe lună, în Roma erau plasate în sulițe metalice iar în templele ebraice o lampă ardea cu ulei sacru în cinstea lui Jehova. 122 De aceea în China și Cambodgia, în timpul eclipselor lunare soldații trag focuri și
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
prozator, cu Casa cu geamurile portocalii. Devine o figură cunoscută a cafenelei literare și unul dintre promotorii modernismului în literatura epocii, altfel marcată puternic fie de posteminescianism, fie de un tradiționalism sămănătoristo-poporanist, pe care le combate direct în articolul-program Aprindeți torțele!, din propria-i publicație „Revista celorlalți” (1908). Este, pentru scurt timp (în 1906), redactor la ziarul liberal „Viitorul”, apoi, tot temporar, funcționar la Constanța. În 1910 o cunoaște pe Claudia Millian, cu care se căsătorește în 1914. Continuă să animeze
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288163_a_289492]
-
căutarea cu orice preț a onorurilor, patima înavuțirii, tot atâtea rătăciri vinovate deoarece te îndepărtează de adevărata plăcere. Ce rost au interioarele burgheze pline de obiecte inutile și sclipitoare, costisitoare și ridicole - ca, de exemplu, sculpturile reprezentând efebi purtători de torțe? Pentru ce atâția muzicieni lâncezind lângă țiterele lor sub plafoane cu despărțituri? Care-i utilitatea stofelor prețioase, a țesăturilor brodate cu purpură? Niște deșertăciuni... Deșertăciunea comediei umane... Deșertăciunea războaielor și a piepturilor bombate... Deșertăciunea jalnicelor divertismente ale unor oameni concentrați
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
La nord de noi înșine (1979), Frumoasa adormită (1981). Aproape toate cărțile au fost reeditate în mai multe rânduri, cu modificări. Sub genericul Sfârșit de mileniu, T. a publicat un roman-cronică în șapte volume - Casa domnului Alcibiade (1978), Retragerea fără torțe (1982), Ieșirea la mare (1984), Victoria neînaripată (1985), Privighetoarea de ziuă (1986), O sută una lovituri de tun (1989), Sub 0 grade (1994) -, ce acoperă istoria secolului al XX-lea până la sfârșitul lui august 1944. A tradus și stilizat traduceri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290289_a_291618]
-
retrovizoare, București, 1970; Constanța, București, 1970; Al treilea pol al pământului, București, 1971; Maria și marea, București, 1973; ed. București, 1992; Acea fată frumoasă, București, 1975; [Sfârșit de mileniu], vol. I: Casa domnului Alcibiade, București, 1978, vol. II: Retragerea fără torțe, București, 1982, vol. III: Ieșirea la mare, București, 1984, vol. IV: Victoria neînaripată, București, 1985, vol. V: Privighetoarea de ziuă, București, 1986, vol. VI: O sută una lovituri de tun, București, 1989, vol. VII: Sub 0 grade, București, 1994; La
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290289_a_291618]
-
Ungheanu, „Casa domnului Alcibiade”, LCF, 1978, 29; Iorgulescu, Firescul, 164-171; Mircea Zaciu, Radu Tudoran, ST, 1980, 3; Ov. S. Crohmălniceanu, Portretul călătorului, RL, 1981, 49; Piru, Ist. lit., 442-443; Constantin M. Popa, Replay, București, 1981, 15-18; Dana Dumitriu, „Retragerea fără torțe”, RL, 1982, 52; Titel, Cehov, 142-150; Leonida Neamțu, Radu Tudoran, ST, 1985, 3; Cornel Ungureanu, Altă ieșire la mare, O, 1985, 11; Valeriu Râpeanu, De la „Anotimpuri” la „Sfârșit de mileniu”, RL, 1986, 5; Mircea Iorgulescu, Privește înapoi fără complexe, RL
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290289_a_291618]
-
Adevărul”, „Dimineața”, „Dreptatea”, „Jurnalul literar” ș.a., luând atitudini de bun-simț în favoarea unei funcționări echitabile a societății. Oarecum proscris după 1939 (atacase frecvent și dur dreapta politică, în special pe A. C. Cuza și pe Octavian Goga), reapare ca director al săptămânalului „Torța” (1945), apoi ca redactor și membru în comitetul de direcție al „Universului”, metamorfozat din 1946, sau ca sporadic colaborator la unele ziare și reviste, între care și „noua” „Viața românească”. Latura de enciclopedist a lui S. este evidențiată și de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289650_a_290979]
-
inel. Pământul fuge de sub picioare, podeaua se frânge, se ridică cu zgomot infernal. Moartea și frica dispar, de bună voie abdică. Ușa se deschide, apare conducătorul escortei. Neocorii îl leagă la ochi și merg în fruntea cohortei. Condus la lumina torțelor din sfinxul misterios, la marea triumfala piramidă a lui Keops. Colegiul preoților îl aștepta în inima piramidei. Cripta subterană săpată de milenii, pe pereți picturi simbolice cu ilustre genii ale anului, planetelor, zilelor, pure vedenii. Biblia ilustrată pe lame subțiri
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
ta sălbatice bacante pline de blestem, s-au întâlnit în valea ternarei Hecate, conduse de Agloanice vrăjitoarea, convingând căpeteniile trace în cultul lor infernal, acum amenințând să nimicescă templul și să pună iar vâltoarea. Ațâțați și conduși de bacante, cu torțe incendiare, mii de războinici traci și-au așezat tabăra la poalele muntelui și mâine vor asalta templul necruțătoare. Sânge vor bacantele. Bacantele conduse de marea preoteasă a întunecatei Hecate, vin vijelie, însetate de sânge. -Știu toate acestea înaintea ta, fiind
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
ritualuri de sacrificiu cu evident rol apotropaic. Recurgeau și la stingerea focurilor pentru ca oamenii să nu poată fi găsiți, apoi la mascarea chipului și a corpului pentru o perfectă și sănătoasă camuflare. In piețele publice se adunau dansând mascați, cu torțe sau dovleci aprinși. Motivul dovleacului aprins astăzi frecvent folosit de Halloween în toată lumea vine din mitologia irlandeză. Purtătorul lui era Jack, un fel de Ivan Turbincă al lor. Nefericitul personaj era un oarecare muritor, bețiv și trișor. Reușește să păcălească
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
Jack nu a fost primit nici în rai, nici în iad. Și-a asumat cea mai nefericită condiție, cea a unui veritabil Jidov Rătăcitor. De atunci rătăcește în straniul ținut atemporal dintre rai și iad, luminându-și drumul cu o torță protejată de dovleac. O dată pe an, în 31 octombrie, ajunge și pe pământ căutând liniște, pace și odihnă. Mai târziu, grație unui îndelung proces de aculturație, sărbătoarea celtică a morților a fost creștinată. Spiritul rătăcitor al tradiției irlandeze în căutarea
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
lui Robinson însemnul superiorității sale pe insulă și provoacă, din cauza nepriceperii sale în domeniu, explozia materialelor de pe corabie destinate evadării. Rând pe rând, distruge amuzat toate elementele de civilizație, însoțindu-și actele de un râs demonic: "Reședința ardea ca o torță. Zidul crenelat al fortăreței se prăbușise-n șanțul de apărare. Casieria, Capela și Catargul- calendar, fiind mai ușoare, fuseseră azvârlite claie peste grămadă (...), o jerbă de pământ urcă spre cer la vreo sută de metri mai încolo, urmată peste-o
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]