2,332 matches
-
undelor spumegânde buturi și resturi de lemne, rădăcini și răgălii care se rostogoleau cu zgomot de-ți țiuia și fremăta tot corpul ca la un cutremur, șuvoaiele ieșiseră cu mult din matcă și-și măreau debitele la confluența cu nenumărații torenți ce plecau din Țefeleică pentru a se adăposti în tăpșanele Văii Porcului și ale Zârnei, luncile toate erau inundate, un colț din natură cu imașuri și fânețe nu se mai supunea nici unor legi, era ca și cum Dumnezeu părăsise intenționat acele locuri
BASTARDUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372100_a_373429]
-
târâte și înoroiate într-o răstoacă ivită pe neașteptate, transformată dintrodată în ditamai ghildăul chiar în fața colibei care aduna toate șiroaiele de noroi și îngrămădea mortăciuni de animăluțe, păsăret și alte vietăți și mizerii pe care le prinseseră și curățaseră torenții de pe coaste, rostogolindu-le de-a berbeleacul până la vâltoarea cea mare din fundul văii, cu toate că numai la asta nu i-ar fi stat gândul și s-ar fi potrivit tocmai acum împrejurările ... După ce imaginea dialogului se mai estompase - întrebări lăstărite
BASTARDUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372100_a_373429]
-
stele. Vreau orele să le opresc în loc, să ne rămână prinse de la mine pan la tine, cu sufletul unit în ritm de cel mai bine. Mă leg de insomnie cu un zâmbet, căci iată, simt cum irosesc din clipe de torent nebun dormind departe de ce am mai bun, te port ,oricum, chiar de adorm, în vis, aievea sau pe aripa de gand,doar tu, în tot ce sunt, mi-ești paradis. (22 sept 2015) Referință Bibliografica: Paradisul / Iulia Dragomir : Confluente Literare
PARADISUL de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1729 din 25 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372162_a_373491]
-
drept ne sfidezi? Te crezi vedetă? Vrei să te implorăm? Cam așa gândeau cei înțepeniți care ajunseseră la capătul răbdării. Când, deodată, indiferenta pasăre din vârful stâlpului „acceptă”să le îndeplinească dorința: -Craaau! Hohotele de râs se revărsară într-un torent devastator, ca o eliberare. -Uite, domnule, spuse unul, cum ne cântă nouă cucul! Toți traseră pripita concluzie, că fiecare pasăre... Dar biata ciovică, ruda săracă a mult hulitului domn Corbus-Corbus, îi privi mirată și spăsită, ca un elev prins cu
CU-CU! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1604 din 23 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379755_a_381084]
-
soacrei mici, care lucrase acele minunății. Dar a venit la nuntă și o rudă de la oraș. Aceasta, seara la masă, a dăruit tinerilor căsătoriți o cuvertură plușată de toată splendoarea. Au sărit nuntașii să o admire. Curgeau exclamațiile într-un torent de extaz: -Vaai, ce desen!.. Ce colorit!.. Ce degrade amețitor!..Cât de bine sunt îmbinate culorile!.. Invitata de la oraș zâmbea fericită, mulțumind în dreapta și-n stânga, fluturând spre toate mesele frumoasa cuvertură. Aprecierile o ridicaseră în al șaptelea cer. Le
GOVIA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374655_a_375984]
-
ca o flacără vie. Nimic din mistuirile ce mi-au străbătut timpul nu mi-au ucis idealul de a îmbrățișa iubirea. Ea nu ascultă de legi. Se naște în libertatea chemării. Simt forfotul mării. Mi s-au reflectat mai mereu torentele sinelui în ochi, în zvâcnirea brațelor, în călătoriile spre val, spre țărm, în cuvintele încremenite de uimire, de dor sau descătușate din legături știute și neștiute. Mă-ndrept spre centrul vieții. Vreau să mă răsfrâng în sărutul soarelui, în stabilitatea
OGLINDA de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374720_a_376049]
-
Atacă corbii cerul României / Și croncănesc ca Țara să sucombe / Plătim cu viața drumul sărăciei // Ne înjosesc minorități păgâne / Modificând versete din scriptură / Ne-au interzis „Deșteaptă-te, române!” / Tehno-guvernul e o agentură // La asfințit când ceasul morții bate / Pornesc torentele din vârf de munte / Și strâng Apărătorii de Cetate / Să lupte cu puterile oculte”. Aceasta este o poezie concludentă, emblematică pentru poziția de patriot a poetului și este scrisă recent, din București, în 3 iunie 2016. Poemul demonstrează că Virgil
POEMELE SURGHIUNULUI SUFLETESC de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374678_a_376007]
-
și nici nu cred în basme / Deși-i cu fiere, îmi golesc paharul!” Și în poezia „Picături de viață” autorul își manifestă aderarea la crezul unionist și spiritul militant care îl animă în vers: „Picături din apa vie / Inima unui torent / Visăm Marea Românie / Pe străvechiul continent // Picături de apă vie / Suntem fluviu în prezent / Iar Unita Românie / Ni-i supremul argument // Împotriva iobăgiei / Luptăm fără armanent / Întregirea României / N-o cerșim în Occident // Suntem picurii de ploaie / Adunați pentru Unire
POEMELE SURGHIUNULUI SUFLETESC de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374678_a_376007]
-
geme bolnav într-un ungher, ștergându-și lacrimile cu dosul palmei, ca un copil oropsit. În piept, inima e toată o rană ce pulsează sub arsura durerii. Sub ochelarii negri de soare, paravan inutil și patetic pentru ochii orbiți de torentul fierbinte al lacrimilor, tristețea grăiește mută povestea ei incredibilă. E sărbătoarea mamelor din lumea întreagă...Femeie, mamă, soră, fiică, bunică...iubită...da, întrunesc toate aceste atribute! Dar le simt greutatea ca pe un blestem! Bucuriile mele se jelesc dincolo de cerul
DAR DE ZIUA MAMEI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375650_a_376979]
-
inima bătând înnebunită. Nu putea fi adevărat! Cum aflase numărul ei de telefon? Doamne, nu era momentul!... Nu era pregătită pentru asta! Sperând că va înceta să mai sune, își masă tâmplele și pieptul care pulsau intens, încercând să stăvilească torentul emoțiilor ce o copleșeau. Tăcând numai cât să-și tragă sufletul, demonica jucărie își reluă strigătele sistematic și neînduplecată. Lea știa că nu va înceta toată noaptea și ... niciodată... Nu mai avea rost să fugă, să se ascundă. Carlos o
DILEME ( FRAGMENT 31) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2265 din 14 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375659_a_376988]
-
adevărul! Așa se numea tăcerea lor trădătoare!... - A plecat! rosti uluit tatăl, conștientizând cu adevărat, abia în acel moment, realitatea. - Cum a plecat? De ce? Ce ați făcut? Voi?... Sunteți nebuni? Cum ați putut?... Întrebările băiatului curgeau peste ei ca un torent devastator. Ce fel de oameni sunteți voi? strigă Cristian, incredul și oripilat, privindu-i acuzator. Haideți s-o căutăm și s-o aducem înapoi! Parcă propulsați de un resort invizibil, cei doi săriră în picioare și își urmară fiul, care
DILEME ( FRAGMENT 22) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375654_a_376983]
-
exclamă un altul, în timp ce pe față i se lățea un rânjet oribil. - Ohooo, ce boboc de fată! De unde ai apărut, prințeso? Alexandra cotrobăi orbește prin labirinturile minții sperând să găsească o fărâmă de curaj și diplomație, pentru a stăvili cumva torentul destinului, care amenința să o târe cu sine în cele mai negre tenebre. Cu o privire scurtă, evaluă situația. Era disperată! Pericolul iminent, după ce îi furase mințile câteva clipe, o determină să scoată de voie de nevoie, toate resursele pe
CAPCANA DESTINULUI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375651_a_376980]
-
implorând să-mi trimită iubirea pe vis de argint. Sufletu-mi însetat de un dor de iubire nebun emitea dorințe spre tine, pe fire de gând căutând în adâncuri de genuni infinite prin oceanul de stele pulsând cu șoapte de torent sălbatic ce crește peste stânci montane și creste. Ochii mei ferestre de spirit deschise spre zare trimit șuvoi de văpaie Otravă dulce, mortală de iubire păgână și șoaptele unui antic descânt. Din spatele palidei luni din castelu-i de iluzii și gând
ZBURĂTORUL CU PLETE DE ARGINT( FACE DIN PRIMUL MEU VOLUM DE POEZII ÎN CURS DE APARIȚIE ) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379310_a_380639]
-
plajă-un castel de nisip risipit răsucit și urcat coborât și pleznit de alt val ce-l aduce-napoi și-n cochilii golite de midii l-așază când alunecă dealul de sus de pe coamă pe casă și pe văi de torente săpate când plângându-și din sevă cad retezați brazi peste boabele roșii de fragi peste frunzele verzi și uscate când stăpână-i furtuna când stăpână-i tornada cu fir alb răsucit cum e mița de lână de oaie pe fus
SONATA LUMII CU INSTRUMENTE DEZACORDATE de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374157_a_375486]
-
plajă-un castel de nisip risipit răsucit și urcat coborât și pleznit de alt val ce-l aduce-napoi și-n cochilii golite de midii l-așază când alunecă dealul de sus de pe coamă pe casă și pe văi de torente săpate când plângându-și din sevă cad retezați brazi peste boabele roșii de fragi peste frunzele verzi și uscate când stăpână-i furtuna când stăpână-i tornada cu fir alb răsucit cum e mița de lână de oaie pe fus
POEME DE SFÂRŞIT DE AN de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374156_a_375485]
-
din 26 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Tu mi-ai deschis portița către poezie, Însă ar fi o blasfemie, să mă numesc poet, Și-aș vrea, ca mintea mea, fărâma ta să fie, Iar versul meu umil, să curgă in torent. Pe urma ta m-aș pierde-n codru Și m-aș ascunde-n aluniș, Și cu nesaț, privind la chipu-ți mândru , Cu pași ușori, de tine să m-apropii, pe furiș. De m-ai lăsa măcar să te privesc, Cum
LUI EMINESCU de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2187 din 26 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362143_a_363472]
-
veri fierbinți și ierni cu ger, Mă văd pe schiuri pe tăpșan, Cu nasul roșu, dolofan, Mămuca, tare furioasă, Strigând: ,,Mai treci băiete-n casă!” Mă văd înconjurat mereu, De grija sufletului său, O văd muncind din zori în seară, Torente de-amintiri, coboară iară.. . . La gura sobei, ... Citește mai mult Dă lampa-n jos, lumina să mai scadă,Dă lampa-n jos puțin câte puțin,Vin amintirile ca să mă vadă,Vin amintiri, de când eram copil.Baba Iarnă a-nceput să
IONEL DAVIDIUC [Corola-blog/BlogPost/377604_a_378933]
-
veri fierbinți și ierni cu ger,Mă văd pe schiuri pe tăpșan,Cu nasul roșu, dolofan,Mămuca, tare furioasă,Strigând: ,,Mai treci băiete-n casă!”Mă văd înconjurat mereu,De grija sufletului său,O văd muncind din zori în seară,Torente de-amintiri, coboară iară.. . .La gura sobei, ... XXIX. UITĂ-MĂ, de Ionel Davidiuc , publicat în Ediția nr. 679 din 09 noiembrie 2012. Sub cerul sfânt, cu lună, un înger mi-ai părut, Din ceruri cobora o stea strălucitoare, Spre-a
IONEL DAVIDIUC [Corola-blog/BlogPost/377604_a_378933]
-
Asclepios, patronul medicinei, cunoscut la noi și denumit Esculap, încă de pe vremea romanilor. Pentru că, i s-au închinat romanii și i-au ridicat altare în termele cu ape tămăduitoare de la Germisara (azi-Geoagiu Băi). Încă din vremuri străvechi, pământul scăldat cu torente și izvoare era binecuvântat, ca loc de rodire și bunăvoință cerească. Iar legile ospitalității dacilor erau cunoscute prin ceea ce i se oferea drumețului, apă rece, cristalină de izvor și o baie caldă, picioarelor obosite de drum. Dar dacă această apă
BĂI O INSULĂ ÎNTRE MIT ȘI REALITATE de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377794_a_379123]
-
nu își pierduseră încă dorința de a lupta. Pe vreme de pace, ei se antrenau la vînătoare, gîndindu-se la război. Cavaleria lor era întotdeauna renumită. Urcînd pe căluții sprinteni ca vîntul și iuți ca trăznetul, ei treceau peste rîuri și torente, și, netemîndu-se deloc de dușman, îl hărțuiau din toate părțile, dispărînd într-o clipă și apărînd în alt loc la fel de repede. Armele lor erau arcul, lancea, sabia, securea și bîta. Îndată după inventarea prafului de pușcă, ei folosiră și tunurile
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Eminescu, vol. II, p. 252. 5 Negoițescu, Ion Poezia lui Eminescu, Ed. pentru literatură, 1968, p. 79. 6 Titanianul "alunecă în hiperbolic" și datorită naturii "cotropitoare". Semnificația tradițională a muntelui "nu se pierde, însă, ca un simplu accident în acel torent descriptiv, deoarece aici însăși viziunea stranie a naturii sugerează existența misteriosului nucleu cuprins într-însa prin prezența excepțională a "săhastrului mag", conf. Egdar Papu, Motive literare românești, Ed. Eminescu, 1983, p. 169. 7 Baudouin, V. Hugo, p. 47, 179, conf.
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Urizen căzut-a 130 Și Lúvah s-a ascuns în formele Elementare ale Vietii și-ale Morții. Urthona-i Fiul Meu. O, Los, tu ești Urthona, si Tharmas Este Dumnezeu. Omul cel Veșnic e pecetluit, spre-a nu fi mîntuit nicicînd. Torentele mi le rostogolesc pe trupul său, talazurile, valurile-mi trec peste el, Marea-l cuprinde și iezme-ale adîncului sînt camarazii săi. 135 Visător al furioaselor oceane, rece-adormit al buruienilor și scoicilor, Chipul tău Veșnic nicicînd nu se reînnoi-va, te
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
să cînte cum cîndva cîntat-au pe-ale Luminii dealuri Cînd plîns-a-n chinul tainicei dureri Urthona-ntunecatul: El plînse și se dezbinắ și-ntunecosul cap și-l așeza 55 Pe Stîncă Veșniciei jos pe bezne-ale străfundului, De negre vînturi sfîșiat și de torente ne-ncetate de foc mistuitor, Si fiii săi cei înfocați în pieptul sau erau înlănțuiți și de blesteme plini. Și respirînd grozavnic sînge, răzbunare, scrîșnind din dinți îndurerat, Drumul dădu Giganticului Spirit 131 pe beznele străfundului, 60 Și-ntunecatei lui soții
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
-n aste focuri ce se revarsă iar și iar În jurul tău, precum o ploaie mare uneori, si alteori precum o stîncă 50 De suferințe vii, oribilul tău pat arzînd scînteietor cu ne-ncetate focuri Sub tine și în jur. Deasupra, un torent de foc acuma ropotește, Turnat în globuri și în icuri aidoma unor săgeți ce-ți sfîșie însîngerate mădularele. Și-acuma din nisipuri arzătoare un stîlp vîrtejitor, ca să te copleșească, Iti moaie rănile în săruri de infern și în amărăciune. 55
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
înotînd, zburînd cu furie, căzînd, Sau bubuind că un Cutremur de Pămînt într-ai pămîntului rărunchi, 265 Ori că un nour dedesubt, si ca o flacără-n înalturi vîlvîind, Umblînd în desfătare peste dealuri sau prin vîlcele murmurînd Că un torent care țîșnește dedesubt, iară deasupra piatră care cade, Nor de furtună-n miazăzi și glas alinător în miazănoapte auzit. Și ea merse nainte și văzu chipurile vieții și ale încîntării 270 Umblînd pe Munți, ori în deschisa-ntindere a cerului
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]