828 matches
-
motanul le-o luase înainte. Cu coada ridicată, cu blana zbârlită, cu gheruțele scoase, din două salturi părăsi masa și încăperea. Micul craniu dințat se zbătea convulsiv pentru a se extrage din ascunzătoarea lui. Brusc, parcă opintindu-se, țâșni din torsul zdrențuit al lui Kane. Capul și gâtul erau legate de un corp gros acoperit cu aceeași piele vâscoasă, Cu niște brațe și picioare mici înarmate cu gheare. Îl propulsară cu o viteză nemaipomenită. Ateriză pe masă, peste farfurii, smulgând la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Nimic nu mișca, parcă nimic nu se întâmplase. Se ridică, privi în jur spre camera străină, privi pe fereastră, strada, strada străină. Trase hainele risipite pe covor, se îmbrăcă. Gazda dormea. Goală, perfectă, somn perfect. O văzu acum, cu adevărat. Torsul amplu, talie îngustă, pulpe viguroase, talpa netedă, glezna subțire. Chipul prelung și palid, buzele strâmbate într-un zâmbet rău. Părul scurt, roșu, de recrut, brațele prea lungi, albe. Nu se mișca, nu auzea nimic. Făcu un prim pas. Cadavrul rămăsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
la aceeași persoană Acesta continuă absent: - Îmi place. Sunteți concentrat. Așa-i, Ilarion, nu vă mint. Ca să mă credeți, urmăriți desfășurarea scenetei de la cabine. Toma Preda, zis Biluță, omul cu vidanja, va mai scoate încă un braț din a doua, torsul din a treia, câte un picior din a patra și a cincea. Dar capul? Unde va fi capul? Cine a luat capul?, întrebă acela, cu vocea preschimbată într-un chițăit ascuțit, repezit. Aici e marea taină a vieții voastre! Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
când mori îți vezi toată viața în fața ochilor? Ca pe video... Cine a fost, mă, tâmpitul ăla? Vrginel nu-i răspunse. Urmărea, cu atenția cu care privești desfășurarea unei pantomime postmoderne, încercând să-i descoperi metaforele absconse, cum Biluță așează torsul lângă celelalte două mâini retezate. Se duce și ia găleata cu soluție albastră și cu bidineaua mare, păroasă, stropește cele trei ciozvârte cu gesturi largi, de mitropolit sfințind Podul de Flori de la Oancea, peste Prut, spre frații din Cahul. - Că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
o umbră de-argint strălucită, Cu-aripi ridicate la ceruri pornită, Suind, palid suflet, a norilor schele, Prin ploaie de raze, ninsoare de stele. O rază te-nalță, un cântec te duce Cu brațele albe pe piept puse cruce, Când torsul s-aude l-al vrăjilor caier Argint e pe ape și aur în aer. Văd sufletu-ți candid prin spațiu cum trece; Privesc apoi lutul rămas... alb și rece, Cu haina lui lungă culcat în sicriu, Privesc la surîsu-ți rămas
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
nu tem ei iadul ș-a lui Duhuri - liliecii? Anathema sit! - Să-l scuipe oricare motan de treabă, Nu vedeți ce-nțelepciune e-n făptura voastră chiară? O motani fără de suflet! - La sgîriet el v-a dat ghiară Și la tors v-a dat mustețe - vreți să-l pipăiți cu laba? {EminescuOpI 49} Ii! ca în clondir se stinge căpețelul de lumina! Moșule, mergi de te culcă, nu vezi ca s-a-ntunecat? Sa visam favori și aur, tu-n cotlon
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
frig important, de lună neagră, de dragoste pierdută, de dureri de ulcer, de farmece, de întâmplări neprevăzute, adunate toate la un loc. Tălmăcirea viselor din cartea de vise, forma de inimă a pernuței pentru ace, tristețea centrifugii mașinii de spălat, torsul de pisică al ficusului bătrân, care-și transporta mineralele din pământul glastrei prin vertebrele tulpinii spre capilarele frunzelor cerate, indecent de încet, toboganul somnului de noapte, de zi, de boală, de ranchiună, de dor, de renunțare, de abnegație pentru patul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
frunze, pe blana câinilor maidanezi, pe ziduri, cu grafitti, numele, strada, orașul, longitudinea, culoarea gardului, ora de vânt, clipele de filosofare ale berzei, poziția Lunii, numărul de pași până la camera ei, înălțimea pragului, mărimea pernelor, gândurile patului, linia monodică a torsului pisicii. Mamele deveniseră siameze, un trup cu două capete, patru mâini, patru picioare, două cozi, una de sirenă, cealaltă de iguană: o reptilă și o mutantă acvatică. Și, ca un făcut, și legumele se uniră pe tarabe, acum hibrizi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Brăilei. Era un ger frumos. Sub nămeții cât casa orașul respira, copiii mergeau la școală sub cerul de zăpadă, erau canale și podețe ca într-o Veneție înghețată, cu gondolele trase de cai pe gheața Dunării, bolborosea printre bulele copcilor torsul de motan al apei prin branhiile peștilor cu botul afară, înnebuniți de parfumurile teilor din moleculele de hidrogen, bile înghețate pe oglinda sticloasă, trilurile, ciripitul vrăbiilor gureșe, împietrite în picăturile înghețate pe care copiii le sfărmau sub tălpicile săniilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
până la Dunăre. De pe faleză, vedea un tunel negru susurând monoton și înfundat. Dunărea era întreagă. Parcă vedea orașul pentru prima oară. Așa de mult îl iubea, cu forma veche a caselor alături de arhitectura modernă a blocurilor, cu foșnetul ploii, cu torsul fluviului, cu rochia ei de mireasă strălucind sub lumina lăptoasă a neoanelor. Un pumnal i se înfipse în plexul solar în clipa în care șopti Mitică, singurul lucru real, aceste trei silabe care întruchipau esența existenței ei în raport cu tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de pe tablă, plutea pe deasupra tezelor, pe jumătate rezolvate sau deloc, le corectă greșelile, inventă soluții ce aveau să fie descoperite peste o mie de ani, ca apoi, depărtându-se încet de locul căpcăunic, chemat de tremolo-uri de clavecin și torsul gros al unui contrabas, să se transforme în țipete de trâmbiță care se divizară în progresie geometrică până deveniră tornadă, explozie, supernovă de sunete vesele și NIMIC. V estea că nea Costică Frizerul trebuia să moară pe 22 aprilie o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
spre scări, pe care le folosesc mereu ca alternativă la mersul la sală. Plus că, din fericire, marketingul e la etajul Întâi. Tocmai am ajuns pe palier, când Jane țipă: — Uite ! O, Doamne ! El e ! Pe stradă cotește, cu un tors egal, maiestuos, o limuzină care oprește exact În fața ușilor de sticlă de la intrare. Nu-nțeleg deloc ce e cu mașinile astea. Sunt atât de strălucitoare și de lustruite, de parcă ar fi făcute din cu totul alte metale decât mașinile obișnuite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
casă nime", ne încredințează alt vasluian. Pentru îmbunarea holerei, se recurgea la ritualuri magice preluate direct din tradiția conjurării ciumei. La apariția în vecinătate a molimei, câteva femei confecționau, într-o singură seară, o cămașă sau o ie, începînd cu torsul firelor și terminând cu cusutul, pe care o duceau la marginea satului, de unde urma ca holera să o ia și să plece mai departe, cruțând acea localitate. Pe alocuri, ciumei sau holerei nu li se dăruia o cămașă, ci niște
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
mult, pentru că barmanul se uită fix la Lauren, ca și cum azi ar fi în același timp aniversarea lui, Crăciunul și Ziua Recunoștinței. ― Doamnelor, spune el cu un zâmbet bine exersat. Ce vă pot servi? ― Uau, șoptește Lauren, cu ochii lipiți de torsul lui musculos în timp ce barmanul ne pregătește cocktailurile (trebuie să spun că are dreptate). Acuma, el e de departe genul meu. ― Ești incorigibilă! râd eu, dar dacă nu l-aș fi avut pe Brad al meu cel superb, aș gândi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
ai oprit? vorbi el drăgăstos cu camionul uriaș. He, he! începu apoi să râdă. Am eliberat eu prea repede ambreiajul, nu-i așa? Scoase repede maneta la punctul mort, după care cuplă viteza a treia, așteptând să audă din nou torsul motorului. Viteza mașinii scăzu brusc în momentul în care discul de ambreiaj se cuplă, după care camionul prinse să tremure când motorul începu să fie învârtit de roțile aflate în mișcare. Apoi, cu o zdruncinătură puternică, vehi culul se opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pe care erau agățate pungile de perfuzii și tuburile prin care lichidul îi picura în venă. Durerea era prezentă și nu își putea mișca de loc mâna stângă. Cu cealaltă mână se pipăi peste piept. Avea un bandaj gros în jurul torsului, care îi imobiliza și brațul stâng peste piept. Un tub de drenaj ieșea de sub fâșiile de tifon, coborând undeva alături de pat. Încercă să își dea seama dacă e singur sau mai sunt și alți pacienți în paturile din jur. Pleoapele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
văzut drac mort? o făcu Cristi pe viteazul. Ce-i drept, nu! Dar nici tu nu mi-ai spus că ai ceva legături cu Michiduță, așa că nu aveam de unde să știu. După o săptămână îi dăduseră drumul acasă. Avea în jurul torsului un bandaj petrecut peste umăr, care îl cam stânjenea și îl împiedica să se îmbrace, dar nu se plângea. Revenea odată la trei zile pentru a-i fi schimbat pansamentul iar după o săptămână îi scoseseră și firele. Îl durea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se prăbuși pe scaunul din spatele volanului. Cu mișcări precipitate introduse cheia în contact și o răsuci până la capăt. Avu o strângere de inimă la gândul că motorul nu va porni dar un zâmbet larg îi lumină fața când îi auzi torsul regulat. Întoarse în loc și porni în viteză spre oraș. Din când în când privea în oglinda retrovizoare de parcă voia să se asigure că nu-l urmărea nimeni. 12 Fuma așezat în fotoliul de sub pergola din grădinița din spa tele casei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
te vindecai tu pe cale naturală, bestia ar fi făcut prăpăd. Nu, crede-mă că aceasta a fost singura alternativă pe care o aveam la dispoziție. În timp ce ea vorbea, Cristian Toma se îndreptă de spate și făcu câteva mișcări ușoare ale torsului. În loc de junghiurile ascuțite de durere care îl fulgerau cu o seară în urmă, trei seri dacă era să se ia după ce spunea Ileana, acum nu mai simțea nimic. Își trecu cu grijă degetele peste coaste, apăsând ușor. Nu-l mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
căutarea altor suflete. Boris opri în mijlocul curții privind la prăpădul din jurul lui. Nu oprise motorul, se simțea mai în siguranță așa. Nu pentru că ar fi putut fugi, știa că acest lucru n-ar fi fost posibil dar, atâta timp cât îi auzea torsul, însemna că arătarea nu este prea aproape de el. Ar fi vrut să coboare din mașină și să vadă ce se întâmplase acolo în lipsa lui, să evalueze nenorocirea. Era un dezastru. Numărase nu mai puțin de zece arme căzute în curte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
copii, borșuri și zarzavaturi. Fragi cu smântână și mămăligă. Gem de prune cu smântână și mămăligă. Dar și scaunele de bucătărie cu gaură, o parte a mecanismului cu care toată familia depăna lână, deșirând fuste, veste și pulovere vechi și torsul mașinii de cusut „de picior“, care ne transforma în fiecare an garderoba. Bucățile de pânză albastră, decolorate, prinse în cuiuțe la geamuri în toropeala verilor moldovenești. Soba construită cândva, pe la jumătatea anilor ’80, cu cahle luate de la demolări. Vată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
o hainå de galå de searå de serviciu Pianissimo trotuarele se întind obosite de pașii cadențat trecåtori peste trupurile lor Șerpuind prin oraș andante încep umbrele så danseze pe stråzi luminate de spoturi ritmate-n ferestre În garå se-aude torsul recitant al motorului de locomotivå Zeița Bastet adormitå sub spectrul turnului de control în timp ce-o suratå rinforzando își miaunå sosirea și plecarea spre știința batistelor fluturând ale celor ce vor så plece altådatå vreodatå și alte mâini vor
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1644]
-
Știi bine că nu sunt la fel de sofisticat cum ești tu, și sunt mereu impresionat de rigoarea analizelor tale. Periatul acela exagerat păru a da rezultate. Fie torcea ea ca o pisică, fie legătura telefonică era bruiată. Când termină de vorbit, torsul păru că se transformă într-o chicoteală. Așa că merse mai departe. — Trebuie să mă înveți. Știi că sunt ignorant în materie de teatru și, deci, de viață în general. Chicoti din nou. — Ce vrei să spui, Bull? — Mă gândeam... Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
o discuție lămuritoare cu Christopher Meadowbrook. Era deprimant, după Preistoric. A fost suficient să-i arunc o singură privire lui Meadowbrook ca să-mi dau seama că nu ne e de folos. Scaunele cu spătarul îngust, care îmi aduceau aminte de torsul Selinei și de triunghiularitatea lui dreaptă, păreau special concepute pentru a da clienților cu probleme de coloană momente cu adevărat dificile. Până la sfârșit, m-am foit cel puțin tot atât cât s-a foit și Christopher Meadowbrook, și el s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
situații. Nu ești realist. Taximetristul își văzu plictisit de drum. Vizavi am văzut niște intrări în pantă într-un pir de garaje, adăpostite de băile unor camioane. Pe una din aripile burtoase ale acestor mașini moarte sau fosilizate se răsfiraseră torsurile bronzate a trei tineri Doi aveau busturile dezgolite, slăbănoage, păroase, în timp ce al treilea era o adunătură chircită din petice de piele cu ținte și resturi de jeans. Am remarcat că intrarea spre mansarda lui Fielding era exact în spatele lor, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]