21,550 matches
-
a Editurii Istros. În același timp, s-a discutat despre și s-a vizionat pentru prima dată coperta următoarei apariții. În cadrul întâlnirii s-a discutat despre următorul proiect pentru 2015 al Atelierului de Traduceri Literare în cadrul căruia urmează a fi traduse nuvele clasice românești, ca prime nume de mari scriitori român ce, probabil vor fi traduși în limba greacă, fiind Rebreanu, Agârbiceanu și Sadoveanu. Atelierul de Traduceri Literare de la Atena, organizat de Societatea Balkania Contemporană, este condus de Evghenia Țelenti. RoMedia
`„O traducere proastă este un deserviciu adus literaturii române” [Corola-blog/BlogPost/93792_a_95084]
-
prima dată coperta următoarei apariții. În cadrul întâlnirii s-a discutat despre următorul proiect pentru 2015 al Atelierului de Traduceri Literare în cadrul căruia urmează a fi traduse nuvele clasice românești, ca prime nume de mari scriitori român ce, probabil vor fi traduși în limba greacă, fiind Rebreanu, Agârbiceanu și Sadoveanu. Atelierul de Traduceri Literare de la Atena, organizat de Societatea Balkania Contemporană, este condus de Evghenia Țelenti. RoMedia.gr Foto Marci Tănase
`„O traducere proastă este un deserviciu adus literaturii române” [Corola-blog/BlogPost/93792_a_95084]
-
ne atrage atenția în mod aparte este vârstă foarte tânără la care Poetul ia cunoștință de Kant. Eminescu avea mai puțin de 20 de ani când începe să-l studieze pe filosoful german, iar înainte de a împlini 25 de ani, tradusese deja o mare parte din secțiunile cele mai dificile ale Criticii rațiunii pure. Noica spune, cu deplin temei: „O asemenea întâmplare poate fi exemplara pentru orice conștiința de cultură. Fie că-i e dat cuiva să cunoască de timpuriu gândirea
Cum gândim azi, cu Eminescu, traducerea şi tălmăcirea operelor filosofice? [Corola-blog/BlogPost/93773_a_95065]
-
și intermediază, ca un interpret de primă instanță al autorului și al textului pe care il tălmăcește pentru cei din propria să comunitate de vorbire și de cultură. Traducătorul de filosofie este tot atât de important, pentru o cultură, precum acela care traduce proza sau poezie. Întâlnirea lui Eminescu cu filosofia lui Kant și receptarea mării filosofii a gânditorului german în cultura noastră, grație aceastei traduceri, ne prilejuiește, firește, reflecții care pot fi articulate pe diferite planuri de interpretare; fiecare plan corespunzând unor
Cum gândim azi, cu Eminescu, traducerea şi tălmăcirea operelor filosofice? [Corola-blog/BlogPost/93773_a_95065]
-
începuturile ei într-un domeniu sau altul al cunoașterii sau al spiritului, este de înțeles că mai mulți termeni diferiți în limba din care se face traducerea ajung să fie echivalați cu unul și același termen în limba în care traducem. Sărăcia lexicala și semantica a unei limbi, inca nedesțelenite și necultivate, face ca traducerea să utilizeze unul și același cuvânt că echivalent semantic pentru o clasă întreaga de termeni din limba tradusă. Dar la Eminescu, oarecum curios, se produce fenomenul
Cum gândim azi, cu Eminescu, traducerea şi tălmăcirea operelor filosofice? [Corola-blog/BlogPost/93773_a_95065]
-
o cultivare sistematică și temeinică a vocabularului filosofic. (În engleză vernaculara nu sunt operate aceste distincții, Termenii sunt folosiți, oarecum. echivalent și indistinct.) A fost modularea gândului filosofic aceea care a determinat și a impus și modularea expresiei lingvistice! Când traducem acești termeni în limba română întâmpinam greutăți, care sunt date atât de lipsa unor termeni dedicați în vocabularul filosofic de specialitate, cât și faptului că terminologia, nefiind fixată, nu permite acea modulare a gândului filosofic de care vorbește Noica. Sau
Cum gândim azi, cu Eminescu, traducerea şi tălmăcirea operelor filosofice? [Corola-blog/BlogPost/93773_a_95065]
-
menționăm că Rabindranat Tagore, proaspăt laureat al Premiului Nobel pentru Literatură, făcea un popas special în România spre a descifra misterul pasiunii uriașe a lui Eminescu pentru filosofia și spiritul Indiei, conaționalul nostru fiind primul poet din Europa care a tradus Gramatica sanscrită, uimindu-i pe specialiști prin cunoașterea a numeroase nuanțe, unele de mare subtilitate, din mii de cuvinte de pe fabuloasa Peninsulă Hindusă și prin caligrafia ................... de o exactitate și frumusețe răpitoare. Peste patru decenii, grație aceleași curiozități, Amita Bhose
Epilog deschis EMINESCU – Românul Absolut [Corola-blog/BlogPost/93779_a_95071]
-
paranteză edificatoare asupra impactului eminescian peste fruntarii amintind că, din Italia, Rosa del Conte vine și se perfecționează în limba română - din aceleași considerente ca și Amita Bhose -, studiază cu asiduitate și frenezie creația ultimului mare poet romantic european, îi traduce sute de poeme în limba lui Leopardi și Petrarca, scriind concomitent cartea Eminescu sau despre Absolut, al cărei succes fulminant atrage atenția, la nivel continental, asupra valențelor nebănuite ale culturii române. Dacă ar fi să deschidem la maximum zarea din
Epilog deschis EMINESCU – Românul Absolut [Corola-blog/BlogPost/93779_a_95071]
-
carte de poeme a sa, ”Riglă de aer” (editură Tracus Arte, 2013). Poeta și realizatoarea de televiziune Iulia Până, membră a Uniunii Scriitorilor și a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, are participări la expoziții de pictură și videoart. Poemele sale traduse în franceză, engleză, germană și italiană au fost publicate în reviste și antologii. Dintre cărțile sale publicate amintim: ”Imagine simplă” (editură Atlas, 1996 - premiul de debut la Festivalul Internațional Sighetul Marmației), ”Statuia Zilei de mâine XXLove” (editură DUStyle, 1998), ”Noaptea
IULIA PANĂ la Literary Circle “Mihai Eminescu”, în New York [Corola-blog/BlogPost/93828_a_95120]
-
Traducere sau original ? La sfârșitul secolului al XIX-lea, această chestiune părea definitiv tranșată. Într-un articol tipărit în ”Fântâna Blanduziei”, în 1889, L. Gh. Nicoleanu (”Eminescu și Fântâna Blanduziei” 4) mărturisea că textul umoristic evocat mai sus a fost tradus de Eminescu din opera lui Mark Twain. O afirmație clară, fără dubii, însoțită de o povestire nostimă, care demonstrează că Nicoleanu știa de la Eminescu aceste detalii. Redactorul ”Fântânei Blanduziei” nu a precizat, însă, din ce limbă a prelucrat Eminescu această
În jurul unei traduceri eminesciene din Samuel Langhorne Clemens [Corola-blog/BlogPost/93816_a_95108]
-
traducere din limba germană. Dar tot atât de plauzibil ar putea să fie și ipoteza conform căreia poetul a avut la dispoziție un text în limbile franceză sau engleză. Se știe că o serie de creații aparținând unor scriitori americani au fost traduse în românește prin intermediul limbii franceze. Însuși textul atribuit lui Mark Twain, tipărit în ”Fântâna Blanduziei”, este cunoscut cititorilor unor publicații de limba franceză. Astfel, în „Revue des Deux Mondes” această poezie este tradusă de Algernon Charles Swinburne (1837-1909) cu titlul
În jurul unei traduceri eminesciene din Samuel Langhorne Clemens [Corola-blog/BlogPost/93816_a_95108]
-
creații aparținând unor scriitori americani au fost traduse în românește prin intermediul limbii franceze. Însuși textul atribuit lui Mark Twain, tipărit în ”Fântâna Blanduziei”, este cunoscut cititorilor unor publicații de limba franceză. Astfel, în „Revue des Deux Mondes” această poezie este tradusă de Algernon Charles Swinburne (1837-1909) cu titlul „Le Chant du Conducteur”. Ayant été payé, le Conducteur, Percera en pleine vue du voyageur, Quand il reçoit trois sous un coupon vert Un coupon jaune pour six sous c’ est l’ affaire
În jurul unei traduceri eminesciene din Samuel Langhorne Clemens [Corola-blog/BlogPost/93816_a_95108]
-
Un coșmar literar”). Mai târziu, a publicat-o sub titlul ”Punch, Brothers, Punch!” (”Clanț, fraților, clanț”), vrând astfel să mai atenueze încărcătura dramatică și să sublinieze caracterul ei umoristic”.8 În acest context, dorim să prezentăm unele completări: textul umoristic tradus de Eminescu a fost publicat de Mark Twain în revista literară ”Atlantic Monthly”, în luna februarie 1876. El conține și un catren, care, de fapt, nu îi aparține scriitorului ci unui grup de trei glumeți ziariști, care obișnuiau să se
În jurul unei traduceri eminesciene din Samuel Langhorne Clemens [Corola-blog/BlogPost/93816_a_95108]
-
afla în Austria sau în timpul voiajului din Italia), ori au fost cumpărate ulterior de la unul dintre librarii bucureșteni sau ieșeni. Ediția ”Punch, Brothers, Punch” în limba engleză (1878) Oare, care au fost motivele ce l-au determinat pe Eminescu să traducă o lucrare a unui autor american? Încă de la debutul său în publicistică, în 1870, Eminescu face prima referire la literatura americană: ” Am cetit cumcă în America ar fi o fată cu două capete și că un poet ar fi compus
În jurul unei traduceri eminesciene din Samuel Langhorne Clemens [Corola-blog/BlogPost/93816_a_95108]
-
s-a publicat o scrisoare trimisă de Eminescu profesorului P. Novleanu, cea de-a opta, pe care o reproducem 17, din care rezultă că Eminescu îi amintește prietenului său de la Iași intenția de a publica, împreună cu Ion Creangă, câteva povești, traduse din Pușkin, la care să se adauge și alte trei creații -”Povestea indiană,,,,,Nuca, măgarul și cârja,,, inclusiv prelucrarea textului lui Edgar Allan Poe: ,,Dragă Novlene, Nu știu dacă ai primit și ai predat lui Creangă traducerile trimise de mine
În jurul unei traduceri eminesciene din Samuel Langhorne Clemens [Corola-blog/BlogPost/93816_a_95108]
-
corect „Balda”)- pentru a vedea dacă sunt bune de tălmăcit și pe limba lui. Am hotărât împreună să scoatem o carte de povești pentru copii, și fiind singur aici, unde mă coc cu glodul pe mine, m-am învrednicit să traduc din Pușkin aceste povestiri. Tu interesează-te și vezi ce face și când se apucă de lucru, căci în toamnă mă gândesc să fac rost de un librar, ca să le tipărească, fie la Iași, fie la București, unde cu ajutorul prietenilor
În jurul unei traduceri eminesciene din Samuel Langhorne Clemens [Corola-blog/BlogPost/93816_a_95108]
-
fac această ispravă. Am primit ajutorul vostru bănesc și vă mulțumesc la toți. Cu dragoste frățească, EMINESCU”. Revenind la Mark Twain, ”părintele literaturii americane”, devenit cunoscut în mediile intelectuale din țara noastră (cele mai faimoase lucrări ale sale au fost traduse la scurt timp și în România 18), considerăm că notorietatea acestuia era destul de semnificativă pentru a trezi interesul lui Eminescu, determinându-l să îi traducă una dintre lucrările sale. Apetitul de cunoaștere pentru literatura americană debutează, de altfel, de la mijlocul
În jurul unei traduceri eminesciene din Samuel Langhorne Clemens [Corola-blog/BlogPost/93816_a_95108]
-
cunoscut în mediile intelectuale din țara noastră (cele mai faimoase lucrări ale sale au fost traduse la scurt timp și în România 18), considerăm că notorietatea acestuia era destul de semnificativă pentru a trezi interesul lui Eminescu, determinându-l să îi traducă una dintre lucrările sale. Apetitul de cunoaștere pentru literatura americană debutează, de altfel, de la mijlocul veacului al XIX-lea, mai precis în 1853, cu traducerea la Iași, apoi la București (1854) a romanului ” Coliba lui Moșu Toma”, carte a scriitoarei
În jurul unei traduceri eminesciene din Samuel Langhorne Clemens [Corola-blog/BlogPost/93816_a_95108]
-
posibili traducători, contemporani cu Mihai Eminescu: T. Maiorescu 19 și fiica acestuia, respectiv I.L. Caragiale (”Broasca minunată”, ”schiță americană de Mark Twain”), apărută în revista ”Vatra”20. La rândul ei, Livia Maiorescu-Dimsza, domnișoară de onoare la curtea Reginei Elisabeta, a tradus de timpuriu din același autor american, creațiile sale fiind găzduite de paginile revistei ”Convorbiri Literare”. Titus și Livia Maiorescu, fac să apară, în 1896, un volum de 64 de pagini, intitulat: ”Novele si̧ schitȩ de Alarcon, Bret Harte, Mark
În jurul unei traduceri eminesciene din Samuel Langhorne Clemens [Corola-blog/BlogPost/93816_a_95108]
-
schitȩ de Alarcon, Bret Harte, Mark Twain. Traducti̧e de T. Maiorescu si̧ Livia M.” Cartea va fi reeditată de Editura Leon Alcalay, în anul 1924. Prin ”Junimea, preocuparea în această direcție are o motivație strict literară: se traduce din Bret Harte, Mark Twain și Poe, autorii versiunilor fiind Maiorescu, Eminescu, Slavici, Caragiale, Pogor”21. Credem că nu numai din acest mediu de elevație intelectuală a putut Eminescu să fie la curent cu creația lui Mark Twain. El citea
În jurul unei traduceri eminesciene din Samuel Langhorne Clemens [Corola-blog/BlogPost/93816_a_95108]
-
în perioada 1862 („Curing a Cold”) - 1904 (”Italian Without a Master”), inclusiv desene proprii ale marelui umorist, schițele fiind aranjate cronologic, după anul publicării în ziare și reviste americane. Date recente aduc alte dovezi în sprijinul ipotezei că Eminescu a tradus din Mark Twain. R. Kent Rasmussen,25 biograful și editorul operei lui Mark Twain, a publicat în anul 2013 o selecție de aproape 200 de scrisori trimise din lumea întreagă de înfocați admiratori ai marelui scriitor american 26. Printre misivele
În jurul unei traduceri eminesciene din Samuel Langhorne Clemens [Corola-blog/BlogPost/93816_a_95108]
-
american 26. Printre misivele incluse în această culegere se află și o scrisoare de la un tânăr din Bacău, trimisă la aproape un deceniu de la moartea marelui nostru poet, în care acesta îi dezvăluie scriitorului american faptul că Eminescu i-a tradus o schiță și, pentru a fi mai convingător, expeditorul băcăuan, nimeni altul decât D.D. Pătrășcanu 27, îi trimite chiar și ziarul unde a fost publicată această traducere a lui Eminescu, sub titlul ”Obsesiune”. Astfel, la 15 februarie 1900, un cititor
În jurul unei traduceri eminesciene din Samuel Langhorne Clemens [Corola-blog/BlogPost/93816_a_95108]
-
fericită din viața sa. ” Totodată, el trimite scriitorului o cămașă ”în stil național românesc”, realizată de soția sa. Importanța acestui amănunt biografic este următoarea: prin intermediul scrisorii amintite, scriitorul Mark Twain a aflat că marele nostru poet Mihai Eminescu i-a tradus, cu titlul ” Obsesie”, o lucrare de-a sa. Documentul literar prezentat mai sus dezvăluie, de asemenea, modelul literar urmat de D. D Pătrășcanu, un admirator înfocat al lui Mark Twain. De altfel, Eugen Lovinescu, în ”Istoria literaturii române contemporane”, intuiește
În jurul unei traduceri eminesciene din Samuel Langhorne Clemens [Corola-blog/BlogPost/93816_a_95108]
-
e mai mult de ordinul bufoneriei, trăind din situații mai mult caricate și din mecanizări.”32. Analizând chestiunea variantei folosite de Eminescu în 1888 pentru traducerea din Mark Twain, amintim că acesta avea la dispoziție următoarele lucrări în limba germană, traduse din opera scriitorului american Samuel Langhorne Clemens: ”Die Arglosen im Ausland ”, 1869; ”Tom Sawyers Abenteuer und Streiche”, Hesse & Becker, Leipzig 1876; ”Bummel durch Europa”, 1880 (traducere Margaret Jacobi) ; ”Die schreckliche deutsche Sprache”(”The Awful German Language”), 1880; ”Der Prinz und
În jurul unei traduceri eminesciene din Samuel Langhorne Clemens [Corola-blog/BlogPost/93816_a_95108]
-
îngropa morții și pacientul este tot ,,legat în bandaje”, desigur tot albe - nimic nu rămâne la voia întâmplării) ,,lasă, nu te îngriji /mergi /merg /ies din camera de operație /ca din mormântul nestricăciunii /” (9). Mormântul nestricăciunii, pe care l-am tradus în limba engleză prin undead body, această uluitoare și deconcertantă metaforă cu valoare de diamant literar perfect șlefuit, cu nenumărate fațete dar și concepție religioasă și filosofică proprie poetului Theodor Damian, ne duce inevitabil cu gândul la ceva final și
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93863_a_95155]