62,782 matches
-
lipsește lirismul și nici chiar finalurile cam melodramatice. Început de vară este o frumoasă povestire în care un puști trece prin experiența descoperiri misterioasei feminități a unei colege de școală în același timp cu moartea bunicii. În general, câteva lucruri trag povestirile în jos. Câteva trucuri, în fond, pe care, fără îndoială, că tânărul prozator le va deprinde în viitor. Stângăcii ale debutului pot fi observate atât în construcția tramei povestirilor, cât și în scriitură. Poveștile sunt atât de... clasice, încât
Prozator bun, caut ambiții! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13295_a_14620]
-
fie să mori de sete. Un al doilea bufet și mai mic, tot la parter și un restaurant pe “Bulevardul lectura”, la oamenii de presă, cu chelneri care îți tăiau apetitul erau singurele locuri unde te puteai așeza să-ți tragi sufletul. Dar nu vii la Tîrg ca să mănînci, să bei și să stai pe scaun, ci ca să-ți vezi de carte. Epilog, unde prilej de mirare este Din toate gafele făcute pe postul tv. Cultural, care a dat zilnic și
Tîrguri și tîrguri.. by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/13317_a_14642]
-
o puzderie de partide (unele existente, majoritatea inventate), reinstaurează monarhia și proptesc pe tronul scos din lada de vechituri a istoriei un cetățean blajin, astronom amator, în care identifică figura providențială menită să izbăvească și să asigure concordia. Alesul se trage, chipurile, din Pépin cel Scurt și are o ascendență care obligă. Rezultatul este aberant, firește, și ne face să înțelegem o dată în plus de ce englezii au definit cîndva utopia drept „paradisul proștilor”. Iar societatea zugrăvită de Steinbeck, printre săgeți ce
John Steinbeck: Scurta domnie a lui Pépin al IV-lea by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/13311_a_14636]
-
măcar un om să se oprească. Nu mai pot îndura frigul. Și mașinile trec fără să-și încetinească viteza.» Apoi scoase din cutia de lângă volan un revolver calibru 22 - un tip numit în argoul american: «prietenul de sâmbătă seara». Și trase. Duminică dimineața, trupul sinucigașului fu descoperit, înghețat, pistolul și nota informativă.” șși totuși: nu se doarme prea bine cu un glonț de calibrul 22 în căpățânăț „Vezi agricolul ministru cum lovește în sinistru? / Ministrul venezuelean care a elaborat un plan
Eu, cititorul lui Cosașu by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13328_a_14653]
-
lumânările, albe, nu galbene, ca scot fum, găurite dedesubt, se înfig într-un fel de ac, nu că la noi, introduse în tablă găurita, cu ceară scursa pe ea... Fără să ne vorbim, amândoi ne dam un pas îndărăt și tragem în fața lui Descartes câte o cruce ortodoxă, largă, să fie, chiț că... - și de la dreapta la stanga, invers decât acele ceasornicului, decat înaintarea Timpului însuși. Somnul, da; însă elogiul rațiunii nu va naște niciodată monștri. Neuitând începutul Discursului: Le bon sens
La doi magoți (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13346_a_14671]
-
afectate, care vorbesc la celulare cât bricheta, plini de texte de amor de tip sms care ascultă când manele, când O-Zone, pentru care Holograf e stilul absolut. Doi tineri discută în autobuz: „«- Bă, ai văzut ce gagică și-a tras Mutu?», « Da’ ce, mă, Alexandra nu era bună?», «Ba da, da’ asta e Miss Globe», «Ce vrei, mă, are parai!»”. În stație la 601, o tânără își întreabă prietena: „Al tău cât face pe lună?”. Că tot se dă la
Parai, lovele și euroi by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13369_a_14694]
-
factură, doar aparent șăgalnice, Întâlnim la un Anton Pann, la care apropierea de folclor a fost pilduitoare, cumva și de folos. Stilistica limbajului scade În intensitate, chiar se rarefiază când poetul Își mărturisește biografia - notițiar de stare civilă: De unde mă trag și unde mă-ntorc, Viața mea În Canada, Acolo, dealurile mele, Mă gândesc adeseori, Întrebare, Scrisoare mamei (două versuri memorabile - „Iar eu eram așa departe/ Cât Între naștere și moarte”), Internet, Cântec pentru Canada. O perspectivă, cu siguranță, benefică, dacă
Trăitor în Canada, gândind românește. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_318]
-
în care tot adăugăm pînă în ziua în care altcineva le pune capacul. Probabil că relația extraordinar de vie pe care o are cu trecutul acest om mai curînd anxios decît senin cum încearcă și reușește să pară i se trage de la legătura lui specială cu ceea ce ar putea fi. Prezentul lui Pintilie e o punte incomodă între ceea ce a făcut și ceea ce vrea să facă. de unde, poate, și privirea nostalgic jucăușă cu care evaluează tot ce e în jurul lui. Cînd
Lada cu vechituri a lui Pintilie by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13374_a_14699]
-
îngrozitor în cîteva prezenturi care i-au răsucit destinul. Reconstituirea, un film care n-a mai putut rula în cinematografele autohtone, pe tăcute. Revizorul, montarea de la Bulandra care a fost interzisă după trei spectacole și, în sfîrșit, în România, De ce trag clopotele, Mitică? film interzis înainte de întîlnirea cu publicul. Dar poate că prezentul care l-a vindecat în totalitate de prezent pe Lucian Pintilie a fost cel în care a dat cu tifla Securității, cu tatăl deținut politic proaspăt eliberat și
Lada cu vechituri a lui Pintilie by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13374_a_14699]
-
cu șerpi e magnetic atras de copilăria cea doldora de „miracole” simple care constituie în fond o paradigmă a ființei sale permanente: „Un copil se plimbă cu o bufniță uriașă pe umeri/ un copil încalecă smeul și ajuns în văzduh trage norii de urechi/ un copil îndreaptă săgeata spre o farfurie sburătoare/ un copil pe coama casei își scoate limba să i-o îndulcească soarele/ un copil scrie cu creta pe garduri cum o cheamă pe iubita vîntului de seară/ un
Poezia lui Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13341_a_14666]
-
Dehel: „Știi, CFR-ul nu mai are bani să-ntrețină barierele, acum le manevrează mecanicul, manual.” Hait, nu e glumă; halta e imediat după barieră: vine trenul, oprește de partea cealaltă a șoselei, coboară mecanicul, dă jos bariera, urcă înapoi, trage trenul în stație, ridică bariera. N-are mult de alergat, noroc că personalul are numai vreo trei vagoane. Nici de casă de bilete nu mai are bani CFR-ul, tichetele se vînd în tren, controlorii au tot timpul treabă. Sînt
Drumurile noastre toate... by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13387_a_14712]
-
talentul lui Debord de a se exprima cât se poate de succint și de plastic: totul contribuie la aura profetică a cărții. “Există [...] diverse feluri de cărți. Multe nu sunt nici măcar deschise; iar puține sunt copiate pe ziduri. Acestea își trag popularitatea și puterea lor de convingere tocmai prin faptul că instanțele disprețuite ale spectacolului nu vorbesc despre ele, sau nu spun despre ele decât niște banalități în treacăt.” În ceea ce privește receptarea cărții lui Debord în România, este foarte clar că ea
Mari înrăiți, mari revoltați by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13358_a_14683]
-
precum aruncarea crucii în Dâmbovița, de Bobotează ș.a. Autoarea nu le putea epuiza pe toate într-un spațiu totuși restrâns. Dar temele ei, nu puține, sunt excelent puse în pagină, toate țintind ideea cardinală a normalității. Deși nu vrea să tragă o concluzie, aceasta reiese din text: „Un lucru mi-a devenit însă limpede: în anii dintre războaie, înfruntarea dintre bine și rău se petrece în genere în limitele normalității și, de cele mai multe ori, binele câștigă.” Dovadă că într-un timp
Călătorie în timp by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13383_a_14708]
-
iarna nu-i ca vara și invers? Eu cred că țărănimea patriei ia halucinogene, dacă medicamentele compensate se dau pe sub mână de trei ori, învârtiți-le feciori! - Ce faci, frate? îl întreb. Te bagi în Etno? Precis că iar ai tras o ambrozie de Bistrița... Nu mă aude. Continuă: - ... Ia uite la piele-ososul ăla cum se plânge reporterului Tv că statul nu-l ajută, că nu-i dă, că nu-i face... Adică ar vrea ca Domnul Năstase cu Dom’ Iliescu
„Anathema, sit!” by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13390_a_14715]
-
funcțională, așa cum s-a tradus la Palatul Victoria. ADEVĂRUL a mers la început pe traducerea Puterii considerînd că România a căpătat certificat de economie funcțională de piață. EVENIMENTUL ZILEI a folosit varianta traducerii fără suflet, ca și ZIUA de altfel, trăgînd concluzia că România a rămas din nou repetentă, ca dl Goe. Fraza cu pricina a fost analizată, la cererea Agenției Mediafax de una dintre expertele de la Economist Intelligence Unit, Joan Hoey, care a spus că fraza cu pricina e ambiguă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13392_a_14717]
-
la rându-mi, daruri O candela, și-o cetina de mir Căci rău le-am fost, si dânșii mi-au fost maluri Ei, Moșii mei Craciuni, din cimitir Cât nu mi-au dat, purtând poveri de hamuri Cum au mai tras zâmbindu-mi, ca nadir E timpul meu să le Întorc din daruri La Moșii mei Craciuni, din cimitir Cum au mai socotit, legând batiste Cu banii, cele daruri de Ajun E rândul meu, acestor ametiste, Doi pasi să le aduc
Poezii. In: Editura Destine Literare by Grigore Vieru () [Corola-journal/Journalistic/75_a_292]
-
a crede că și al nostru - Barbu Brezianu își aducea aminte de traseul triumfal în fiecare dimineață al Josephinei Baker, steaua music-hall-ului parizian - angajată pentru o stagiune la Cărăbuș - care trecea pe Calea Victoriei, într-o trăsurică în formă de paner, trasă de un struț și având drept veșmânt o centură de banane. Preșcolar, pe atunci, mi se promitea că voi fi dus să văd trăsurica, struțul mai ales, dacă, firește, voi fi cuminte și-mi voi bea până la fund ciocolata cu
Falii tectonice by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12040_a_13365]
-
îmi spunea: E un miracol că mai auziți. Doriți să beți apă? Doriți să mîncați supă? Doriți să vă goliți vezica? Doriți să vă ușurați intestinul? Nu mă deranjează că nu mai vorbește așa. Dă la o parte pătura, îmi trage în sus cămașa de noapte și-mi ține o sticlă în față. Sau îmi împinge o ploscă sub cur. Femeii nu-i vine ușor să mă șteargă la cur. Dar ce pot să fac. Cînd femeia a fost ultima dată
Hans Joachim Schädlich - Musca e întreținuta mea by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/12013_a_13338]
-
mi-a mers mai bine decît cu mîncatul pîinii. Femeia mi-a vîrît o țigară în gură. Am avut probleme; cum să fac să nu cadă țigara din gaura pielii mele. Femeia a ținut țigara în locul meu și eu am tras un fum adînc în piept. Primul fum a fost ultimul. Am tușit pînă am vomitat. Mi-am vomitat toată supa. Borîtura de supă mi-a urcat în gît. Femeia a fumat singură țigara. Pe urmă a șters mizeria. Știu că
Hans Joachim Schädlich - Musca e întreținuta mea by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/12013_a_13338]
-
la fel ca înainte. Nu faci nimic pentru mine. Măcar dac-ai avea bani. Bani? în noptiera mea sînt bani. Ia-ți cît îți trebuie. - Femeia a luat banii din noptieră. Femeia a spus: Asta e tot? Vrei să mă tragi în piept? Dacă n-aș avea-o pe muscă, aș încheia socotelile. Femeia care nu mă rade spune: Nu trăim decît o singură dată. Trebuie să mă gîndesc la viitor. Vreau să fiu înhumat sau incinerat? Cine o să capete boarfele
Hans Joachim Schädlich - Musca e întreținuta mea by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/12013_a_13338]
-
Prima a spus: Dacă nu înșirai atîtea femei. - Cealaltă a spus: Dacă nu-ți prăjeai toată noaptea creierul la bec. Fiecare a spus ce trebuia. Și eu am spus: Dar cine a gătit? Voi. Cine mă punea să i-o trag? Voi. N-ar fi trebuit să spun asta. Prima i-a spus celeilalte: Ce?! Și s-au evaporat repede. După vizită mi-a venit cheful să fluier un cîntec. Dar cu buzele mele nu mai reușesc. Aș vrea să știu
Hans Joachim Schädlich - Musca e întreținuta mea by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/12013_a_13338]
-
spală. Pot să jur că n-am avut nimic cu ea. Am cunoscut-o abia cînd m-au vîrît în camera asta. Sta lîngă ușă și a spus: Să intre următorul. - Cînd îmi dă la o parte pătura și-mi trage cămașa de noapte să-mi țină sticla, nu tresare nimic. Aș fi curios ce s-ar întîmplat dacă ar fi goală. E mai tînără decît mine. Ce-ar fi să-i spun: Hai, dezbracă-te. Aș putea să-i văd
Hans Joachim Schädlich - Musca e întreținuta mea by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/12013_a_13338]
-
dedicat premierului Năstase, în cea mai mare parte. Că faptele prim-ministrului trebuie aduse la cunoștința ascultătorilor e una. Dar că premierul trebuia să se și adreseze ascultătorilor, pentru a-și povesti isprăvile și pentru a le evalua el însuși, trăgînd copite opoziției, asta se cheamă abuz flagrant. Nici despre aceste abuzuri zilnice nu știa Dragoș Șeuleanu? Asta înseamnă că nu asculta postul de radio pe care îl conduce. Din cîte știu însă, nu numai că îl asculta, dar numise o
Ce nu știe Șeuleanu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12060_a_13385]
-
cazul. Selectat pe criteriul fidelității față de PSD, el n-a înțeles că n-a fost trimis să conducă radioul fostului partid de guvernămînt, așa că a muncit din greu pentru a transforma radioul public în oficina PSD-ului. De unde i se trage însă lui Dragoș Șeuleanu impresia că e victima unui complot? Cu siguranță că din cauză că pînă acum cîteva luni nu s-a gîndit nimeni din interiorul SRR care să declare că în această instituție funcționează cenzura politică sau că premierului Năstase
Ce nu știe Șeuleanu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12060_a_13385]
-
le dă cu ce are la îndemînă, spre "intimidarea" mătușii Aurelia, sora cea mare din familia Iuliilor, mai pleacă la scăldat în Tibru, conversînd cu verva obișnuită a elevilor scăpați de învățătură: " Gaius, vrei să mergem la Tibru? La Tibru? Tragem o baie. Pe urmă luăm o plăcintă. Fac eu cinste. Cunosc un cofetar sirian... Te lingi pe degete. ș...ț Nu e cam tîrziu de-o baie? Tîrziu nu e niciodată. Și cu volumina ce facem? Le lăsăm pe mal
Istorie la două mîini by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12041_a_13366]