1,003 matches
-
ionesciană pentru a se configura. Cu certitudine însă, deși susține că preferă sintagma "teatru al deriziunii", deplasând accentul de pe conținut pe modalitate, Eugen Ionescu este un scriitor al absurdului pentru care deriziunea este, de fapt, simptomul expus prin comic al tragicului existenței absurde, deci al temei care l-a preocupat constant, încă din frămîntata și răzvrătita adolescență. În fragmentele de Jurnal din această perioadă și chiar în paginile pamfletelor din Nu, găsim expresii timpurii ale acestei obsesii:" Problema rimelor încrucișate este
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
farsele tragice beckettiene sau ionesciene este înlocuită în piesa lui Sorescu de sentimentul de compasiune mai întâi pentru protagonistul văzut ca exponent al întregii umanități, înregistrându-se astfel o reîntoarcere la catharsisul tragic. Și totuși nu putem vorbi de repunerea tragicului în drepturi, în detrimentul deriziunii. Avem în vedere soluția propusă, pe care o putem interpreta astfel: vina fatală, transferată de fapt asupra "mamei" originare, responsabilă de propulsarea omului în existența absurdă, este asumată de protagonist pentru restabilirea echilibrului de dinaintea nașterii. Iona
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
am văzut, responsabilă pentru amplasarea tuturor formelor comicului urmuzian sub zodia absurdului. Cel puțin la nivel discursiv, dacă nu chiar ca prefigurare a filosofiei camusiene, prezența absurdului în scrierile lui Urmuz este incontestabilă și antrenează nu atât o anulare a tragicului, așa cum susține Nicolae Balotă, sau o înglobare a acestuia, așa cum nuanțează George Pruteanu 145, cât, mai degrabă, o deghizare a acestuia în comic. Asemenea lui Caragiale și, mai târziu, lui Eugen Ionescu, Urmuz a întrevăzut și a exploatat superioritatea formelor
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
comicului în redarea dureroasei constatări a insolubilului. Autorul Rinocerilor punea în ecuație aceste categorii estetice, așa cum le percepeau și cei doi scriitori români din care se revendica, astfel: "Comicul, fiind o intuiție a absurdului, mi se pare mai deznădăjduitor decât tragicul. Comicul nu oferă vreo ieșire"146. Deși nu atât de ușor de stabilit, distincția esențială între absurdul caragialian și cel de factură urmuziană este, în esență, similară cu cea de la nivelul operelor lui Caragiale și a lui Eugen Ionescu. Astfel
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
retorismul patriotard al gazetarilor sau politicienilor burghezi, au evoluat înspre stadiul malign al discursului doctrinar al activiștilor, descris de Costache Olăreanu astfel: "cuvintele se așezau în scară, senzația era că mergi pe niște clape. Cu ajutorul notelor joase aveai oricând posibilitatea tragicului. Prin notele înalte cochetai cu dușmanul de clasă, puteai fi și liric, chiar ușuratic, pentru ca imediat, printr-o neașteptată schimbare de registru, să devii serios și intolerant"38. În "ionesciana" farsă Revoluție cu portocale, "conu Costache" reușește să transpună discursul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Defays, op. cit., pp. 29-33. 11 Idem, p. 33. 12 Benedetto Croce justifică preferința pentru termenul de "concept pseudoestetic" atribuit comicului în capitolul Estetica simpaticului. Conceptele pseudoestetice și îl plasează alături de alți termeni care nu pot primi o definiție riguroasă, precum tragicul, sublimul, pateticul, mișcătorul, impunătorul, grațiosul etc. care țin de psihologia ca disciplină naturalistă ce-și propune să construiască tipuri și scheme de viață spirituală a omului (Estetica privită ca știință a expresiei și lingvistica generală, Editura Univers, București, 1971, pp.
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
serios, câți dintre noi îl suportă? Și e mult mai greu ca spaniolul mediu și suspicios să-și dea seama dacă ceva e rostit serios și totodată în glumă, adevărat și mucalit, din aceeași perspectivă. Don Miguel e preocupat de tragicul buf și nu doar o dată mi-a spus că n-ar vrea să moară înainte de a fi scris o bufonadă tragică sau o tragedie bufă, dar în care bufoneria sau grotescul și tragicul să fie nu doar amestecate sau juxtapuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
aceeași perspectivă. Don Miguel e preocupat de tragicul buf și nu doar o dată mi-a spus că n-ar vrea să moară înainte de a fi scris o bufonadă tragică sau o tragedie bufă, dar în care bufoneria sau grotescul și tragicul să fie nu doar amestecate sau juxtapuse, ci topite și contopite. Și după ce i-am atras atenția că așa ceva nu înseamnă decât cel mai dezlănțuit romantism, el mi-a răspuns: „Nu zic ba, dar nu rezolvi nimic dacă pui etichete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
conștiința ta? ce sunt acum eu în ea? ce s-a ales de ceea ce a fost?“ Asta e ceața, asta e rimanul, asta e legenda, viața eternă... Și asta e cuvântul creator, visător. Există o viziune radioasă a lui Leopardi, tragicul visător al plictisului, și anume Cântecul cocoșului-sălbatic, cocoș gigantic scos dintr-o perifrază targumică a Bibliei, cocoș care cântă revelația eternă și-i poftește pe muritori să se trezească. Și sfârșește așa: „Va veni o vreme când universul acesta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Istoria e legendă, o știm prea bine - e prea bine știut - și această legendă, această istorie mă devorează și când ea se va sfârși, mă voi sfârși odată cu ea și eu. Asta e o tragedie mai teribilă decât cea a tragicului Valentin din Pielea de sagriu. Și nu doar tragedia mea, ci cea a tuturor celor ce trăiesc în istorie, pentru ea și din ea, aceea a tuturor cetățenilor, adică a tuturor oamenilor - animale politice sau civile, cum ar spune Aristotel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
răspunde. Că judec greșit. Că, vrînd să mă salvez, grăbindu-mi moartea, scap din vedere neantul. Poate că ar avea dreptate. Îl las pe tînărul V. să se umple mai departe de substanța morții. Chiar tînărul Doctor a obosit de tragicul lui: „-V. “-spune el-“tu ai un defect genetic. Sau o calitate. Dacă nu te-ai înecat de atîta moarte înseamnă că o arzi. O folosești, ciudat, în propriul tău metabolism. Căci fiecare dintre noi a încercat tragicul, ca pe
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
obosit de tragicul lui: „-V. “-spune el-“tu ai un defect genetic. Sau o calitate. Dacă nu te-ai înecat de atîta moarte înseamnă că o arzi. O folosești, ciudat, în propriul tău metabolism. Căci fiecare dintre noi a încercat tragicul, ca pe temperatura apei, dar cînd aceasta ne-a inundat, am sfîrșit prin a obosi. Săturați de propriile noastre drame cît și de ale celor din jur, ne privim idiotizați destinul, ghilotina tuturor deveniți acum nisip. Iată, ne sprijinim de
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
pitorești cum ar fi plăcutul automatism de-a trăi fără scop și neliniștitoare pentru cineva privind acest bîlci de-afară, din ploaie, cel mai exact fiind surprinsă magica trăsătură care ne dă sens, lipsa de sens, absența ridicol inocentă a tragicului, naționalul lasă, dom’le, că n-o fi foc, chiar atunci cînd e, vezi scena cu incendierea caselor. Acum, nu că m-aș topi de dragul țiganilor, Însă linșajul presupușilor asasini ai unui român, Înjunghierea lor nefilmată, mi-a amintit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
unui alt regn, se pare animal și Încă insuficient studiat, ce și-au pătat pînă și onoarea de specimen. Audiența ar fi, cum apreciam, colosală. Motivul este cît se poate de clar, banal, cunoscut chiar și la țară: nu sentimentul tragicului ne lipsește, ci eleganța. Minimul sentiment al ororii. Adică să fii Radu Ciuceanu și-n loc să scoți pistolul În fața telespectatorilor și să tragi În poetul național, fie și prin cărarea din creștet, un glonț razant măcar așa, din curiozitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
primele experimente ale omului de la-nceputul secolului XX cu aripi de carton, elice și caschetă de biciclist Înspăimîntător picînd În cap din turnuri de doi metri, filmate live acum o sută de ani și tot de-atunci stîrnind rîsul, Împiedică tragicul să-și ia avînt. De exemplu, e dificil să mai iei În calcul posibilul pericol În care se găsesc personajele cînd, după o prăbușire cu icarul, Faye, aflată-n perioada de recuperare, se balansează pe-un scaun c-o figură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
prostii! Tu vorbești de oboseală și de scârbă, care n-ai fost dat afară, nici sancționat? Oi fi având coșmaruri, dar crezi că se compară cu-ale mele? Nu te uiți cum am ajuns?“ Ți-am spus eu: ai simțul tragicului. „Tragic pe dracu’! Vreau să scap de obsesia asta și nu pot, pentru că știu că e prea devreme, o să uit mai încolo, dar deocamdată nu pot scăpa, nu pot nici să dorm, ce-ai vrea să fac decât să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
nu pot nici să dorm, ce-ai vrea să fac decât să-mi repet o dată și încă o dată ce-a fost, doar-doar s-or toci în felul ăsta stările mele, să văd unde-am greșit? Auzi la el: ai simțul tragicului! Nu crezi că ai face mai bine să continui?“ Adică să-ți spun, ca și până acum, ce-mi amintesc eu că s-a petrecut? „Da.“ A urmat Leon Rădulescu, nu cred să fi fost altcineva. Era de la doi pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
probleme, indiferență, griji și de lumea întreagă. Răzvan Brancu făcea presupuneri și declara că nu merită suferința. Rodica Dumitrescu era curioasă. Yvonne Alexa se enerva, se indigna și se entuziasma pentru fiecare șansă nouă. Ileana Roman avea în continuare simțul tragicului. Petru Rezuș spunea emfatic că toate femeile sunt la fel și nu vor decât să fie mulțumite în pat, iar experiența populară zice că un cui pe altul îl scoate. Victor Ciobanu încerca să explice. Sultana Ștefănescu a înțeles că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
frumos în sine, ci numai în particularizările din creațiile artistice sau din viață. Categoriile estetice sunt ilustrate în creațiile literare în toată diversitatea lor. Există chiar relații strânse între denumirea unor categorii și a unor specii literare, ca, de pildă, tragicul și tragedia sau comicul și comedia. Totuși, categoriile estetice au o cuprindere mai largă decât speciile literare, întrucât putem întâlni tragicul și în romane, poeme, etc., sau comicul în schițe, nuvele, fabule, romane și altele. În evoluția curentelor literare, putem
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
toată diversitatea lor. Există chiar relații strânse între denumirea unor categorii și a unor specii literare, ca, de pildă, tragicul și tragedia sau comicul și comedia. Totuși, categoriile estetice au o cuprindere mai largă decât speciile literare, întrucât putem întâlni tragicul și în romane, poeme, etc., sau comicul în schițe, nuvele, fabule, romane și altele. În evoluția curentelor literare, putem remarca predilecția pentru unele sau altele dintre categoriile estetice. De exemplu, romantismul reconsideră urâtul și grotescul, categorii negate de clasicism. Frumosul
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
-am frumuseți și prețuri noi.” Categoria estetică de tragic presupune un conflict puternic, încordat, între o personalitate de excepție, care luptă eroic, și forțe contrarii care o covârșesc, rezultatul acestei lupte fiind înfrângerea sau moartea personajului care a purtat-o. Tragicul este categoria estetică prin excelență legată de om. Dacă frumosul este o categorie prezentă în toate artele, tragicul nu apare, spre exemplu, în opera arhitecturală; doar ruinele, prin asociație cu ideea irosirii eforturilor umane sau a dispariției unor civilizații, implică
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
excepție, care luptă eroic, și forțe contrarii care o covârșesc, rezultatul acestei lupte fiind înfrângerea sau moartea personajului care a purtat-o. Tragicul este categoria estetică prin excelență legată de om. Dacă frumosul este o categorie prezentă în toate artele, tragicul nu apare, spre exemplu, în opera arhitecturală; doar ruinele, prin asociație cu ideea irosirii eforturilor umane sau a dispariției unor civilizații, implică această categorie. Arta cea mai propice manifestării tragicului este literatura, iar specia care îl valorifică preponderent este tragedia
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
om. Dacă frumosul este o categorie prezentă în toate artele, tragicul nu apare, spre exemplu, în opera arhitecturală; doar ruinele, prin asociație cu ideea irosirii eforturilor umane sau a dispariției unor civilizații, implică această categorie. Arta cea mai propice manifestării tragicului este literatura, iar specia care îl valorifică preponderent este tragedia. Această categorie apare însă și în genul epic, în epopee, nuvelă, sau roman. Prima definiție a tragediei ca specie este dată de Aristotel, care, în Poetica sa, o prezintă ca
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
un deznodământ dinainte stabilit. Caracterizând tragedia, T. Vianu arăta că ea a răsărit "odată cu concepția eroică a vieții, adică cu atitudinea omului potențat în conștiința de sine până la punctul în care îndrăznește lupta nimicitoare cu forțele naturii și ale destinului.” Tragicul apare ca o categorie bazată pe un conflict puternic între forțe mărețe, caractere grandioase, al cărui rezultat este moartea și înfrângerea eroului, provocând - drept componente ale emoției tragice - compasiune, admirație și groază. Dimpotrivă, comicul presupune situații care provoacă râsul printr-
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
rezultatele lui, dintre viu și mecanic, dintre scopuri și mijloace. Aceste surse ale comicului nu conduc spre un deznodământ care să pericliteze în vreun mod viața personajelor. Comicul se întâlnește în viața psihică și socială, precum și în artă. Ca și tragicul, comicul presupune cu necesitate prezența omului. Fr. Rabelais afirma că "râsul este propriu omului”. Unele aspecte din natură sunt comice numai în măsura în care amintesc aspecte similare din viața oamenilor. Pe aceasta se bazează fabulele, în care animalele sau plantele prezintă în
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]