745 matches
-
lirice»; «un lirism ponderat, transcriind seriozitatea gândirii, optica limpede, din punct de vedere uman și social» etc.; în ultimă instanță, generația lui Ioan Alexandru, după cum observă același critic, «este aceea prin care omenirea depășește războiul; de aici o notă de tragism în destinul ei, dar și conștiința unei răspunderi deosebite în fața lumii: Pe mine toți soldații lumii, plângând, m-au sărutat, / Și-am fost găsit în poze prin mii de buzunare, / Cu mii de tați în șanțuri am fost înmormântat, / Și
Ioan Alexandru (scriitor) () [Corola-website/Science/297731_a_299060]
-
din privire și atitudine, de continuare și desăvârșire a operei artistice pentru care era convins că s-a născut. Lucrarea oglindește nu numai propria-i suferință, ci și condiția grea a artistului în societatea burgheză, tabloul reușind să exprime un tragism necunoscut până atunci în portretistica românească. "Autoportretul" realizat în anul 1908, care astăzi se află la Muzeul de Artă din Cluj sau cel din 1910, care se află la Muzeul K. H. Zambaccian, redau alte momente din din viața sa
Ștefan Luchian () [Corola-website/Science/297807_a_299136]
-
partidul țărănesc, a luptat pentru organizarea politică a țărănimii, dar carieră politică nu a putut face. A militat pentru înfăptuirea cerințelor esențiale ale revoluției burghezo-democratice: reforma agrară și votul universal. Destinul său de om politic a stat însă sub semnul tragismului. A fost al doilea președinte al Sfatului Țării (2 aprilie - 25 noiembrie 1918), jucînd un rol important în Unirea Basarabiei cu România. La sfirșitul secolului al XIX-lea și în primul deceniu al secolului al XX-lea, cînd ani de-
Constantin Stere () [Corola-website/Science/306554_a_307883]
-
din opera sa ar fi răzbit același pesimism, aceeași dezamăgire. Pesimismul eminsecian nu este unul egoist (în lirica sa, Eminescu nu-și plânge propriile neîmpliniri erotice!), ci unul metafizic, izvorât din conștientizarea nedreptăților sociale, politice, dar mai ales din conștientizarea tragismului condiției umane. Contactul cu filosofia lui Schopenhauer a alimentat însă acest pesimism nativ, corespunzând perfect structurii sufletești a lui Eminescu. Criticul supune analizei câteva dintre poeziile eminesciene reprezentative care-i pun în valoare genialitatea, comentându-le sub aspectul limbajului și
Eminescu și poeziile sale () [Corola-website/Science/306921_a_308250]
-
operei a avut loc la "Teatro Apollo" din Roma, în ziua de 17 februarie 1859. Durata operei: cca 140 minute. În ciuda finalului său tragic, opera are multe momente foarte reușite, de combinare armonioasă a sublimului și ironiei, o mixiune de tragism și comedie care i-a făcut pe mulți critici de muzică de operă să o eticheteze ca "shakespeariană". Opera este inspirată pe asasinarea regelui Gustav III al Suediei din anul 1792, dar este lipsită de acuratețe istorică din două motive
Bal mascat () [Corola-website/Science/307437_a_308766]
-
circumstanțe sinonim cu ideea de lașitate, în timp ce războiul este un masacru stupid în care milioane de oameni devin victime luptând pentru un ideal care le este deseori străin. Liviu Rebreanu condamnă războiul prin demistificarea sa, prin demonstrarea fără tezism a tragismului său, prin spulberarea concepției eroului despre război și prin prezentarea lipsei de certitudine cu privire la existența unui viitor. Romanele "Ion" și "Pădurea spânzuraților" au fost considerate puncte de reper în evoluția romanului românesc datorită folosirii unei formule realiste în prezentarea realității
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]
-
acestuia, moartea este văzută ca un eveniment tragic. Omul se desparte de ceea ce îi era familiar, devine altceva, nu mai este alături de cei dragi. Moartea este acceptată în concepția românească ca o condiție umană de care nimeni nu poate scăpa. Tragismul morții este amplificat dacă viața mortului nu a parcurs a doua etapă a vieții, nunta, ca în cazul morții tinerilor "nelumiți", adică necăsătoriți. Aceștia nu și-au încheiat ciclul vieții, deci nu își vor regăsi liniștea veșnică după moarte, ci
Moarte (mitologie) () [Corola-website/Science/302138_a_303467]
-
altele, construite din cărămidă, au fost distruse prin explozie. Datorită faptului că armata sovietică a înaintat mai repede decât se așteptau naziștii, o parte a lagărului de la Auschwitz, cu cele 39 de incinte ale sale, a rămas nedistrusă, constituind mărturia tragismului acestor locuri. În iulie 1947, Parlamentul polonez a hotărât transformarea lagărului de concentrare în muzeu. Sculptori italieni și polonezi, ajutați de comitetul internațional Auschwitz, au ridicat un monument impresionant, dedicat victimelor holocaustului. Printre aceștia se numără și înaltul prelat franciscan
Lagărul de concentrare Auschwitz () [Corola-website/Science/304173_a_305502]
-
teatrului, în aer liber, sunt instalate câteva sute de scaune unde iubitorii de artă sunt invitați să asiste la proiecția operei Puterea Destinului de Giuseppe Verdi. Mă instalez comod într-un scaun și mă cufund în atmosfera ce o degajă tragismul destinului dostoievskian. Turul nocturn al Vienei, cu zumzetul străzii, cu jocul fantastic al fântânilor arteziene, cu cafenele și restaurante intime, cu terase gălăgioase ale consumatorilor de bere, nu se poate încheia mai providențial decât în Prater și la Turnul Dunării
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
plaiurilor moldave, îndepărtându-se de viziunea mitologică a operei sadoveniene. Interpretarea Margaritei Lozano a fost, în general, apreciată de majoritatea criticilor, care au evidențiat înțelegerea personajului și trăirea sinceră a unui rol dificil, de o mare profunzime, conferindu-i Vitoriei „tragismul și demnitatea eroinelor antice, sensibilitatea și inteligența nativă a țărancei noastre”. Romanul a fost dramatizat de Sandu Marian, Alexandru Bibescu și Constantin Moruzan pentru Teatrul Național Radiofonic. Există două spectacole de teatru radiofonic în regia artistică a lui Constantin Moruzan
Baltagul (roman) () [Corola-website/Science/311765_a_313094]
-
a timpului și să redea patrimoniului național și universal o operă de inestimabilă valoare, creată de geniul artistic românesc". Revenind la pictura originară, o primă observație care se impune este aceea că nu se cunoaște cu exactitate data executării ei. Tragismul evenimentelor din anii 1550-1552 ne determină să considerăm că lucrarea nu s-a realizat imediat după încheierea construcției și că urmașii lui Petru Rareș (Iliaș și Ștefan) n-au avut răgazul necesar pentru a executa pictura din interiorul ctitoriei tatălui
Arhiepiscopia Romanului și Bacăului () [Corola-website/Science/311359_a_312688]
-
a unei etape a marilor elanuri. Sub forma monologului adresat, eul matur privește în urmă cu beatitudine, recuperând afectiv vârsta de aur a tinereții. De aici derivă și “ușoară nostalgie”, stare poetică diafană, care nu poartă încă stigmatul damnării sau tragismul luptei cu timpul. "Titlul" poeziei “” este un element de paratextualitate, alcătut dintr-o sintagmă: substantivul “nostalgie” și adjectivul “ușoară” antepus substantivului cu sens coordonativ. Titlul este în strânsă legătură cu textul poeziei întrucât rememorarea tinereții la vârsta maturității, determină sentimente
Cu o ușoară nostalgie () [Corola-website/Science/309909_a_311238]
-
până în momentul în care Rusia a fost de acord să recunoască în scris revendicările României. S-au pierdut în acest fel două luni prețioase, astfel că România a intrat în război când Ofensiva Brusilov și Bătălia de pe Somme practic încetaseră. „"Tragismul situației a fost că România, tărăgănând lucrurile pe problema alăturării Aliaților, a lăsat luarea unei decizii până când a fost prea târziu, și în loc să participe la consolidarea unui mare succes în iunie ea s-a oferit pe sine însăși în august
Participarea României la Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/304763_a_306092]
-
Centrală, Rusia și Franța. Artiști precum Otto Dix, George Grosz, Ernst Barlach și Käthe Kollwitz și-au expus propriile experiențe sau cele ale societății în picturi și sculpturi sumbre. Scriitorii, precum Erich Maria Remarque, au descris în romane pline de tragism grozăviile războiului. Astfel de lucrări au avut un impact uriaș asupra societății, ducând la controverse aprinse și aruncând lumini noi asupra conflictului. În Germania, naționaliștii în frunte cu naziștii considerau că cea mai mare parte a acestor lucrări de artă
Urmările Primului Război Mondial () [Corola-website/Science/305524_a_306853]
-
sale instaurează o atmosferă plină de tensiune, personajele suferind acțiunea destructivă a unor forțe ce vin din interiorul sau exteriorul conștiinței. Precaritatea ființei umane este acuzată într-o lungă serie de capete de expresie, începând cu propria gamă de autoportrete. Tragismul sub care sunt înfățișate chipurile contemporanilor sau ale unor personaje istorice au la bază avertismentul pe care conștiința artistului înțelege să-l dea oricăror pericole de distrugere a valorilor umane. Dincolo de imaginile terifiante ale iraționalismului, răzbate totuși umanitatea omniprezentă și
Francis Bacon (pictor) () [Corola-website/Science/313068_a_314397]
-
Nu este vorba de un «fatalism», pentru că un fatalist nici măcar nu se crede capabil de a schimba semnificația a ceea ce i-a fost predestinat”. M. Eliade nu a pregetat să pună în balanță depozițiile predecesorilor săi, care au tratat problema tragismului mioritic, constatând cu acest prilej nerodnicia extremelor, pe traseul dintre pesimism și optimism: „Desigur, această decizie de a accepta destinul nu trădează o concepție pesimistă a existenței, nici pasivitatea, de care atât s-a vorbit de la Alecsandri încoace. Criticile lui
Fatalismul mioritic () [Corola-website/Science/314189_a_315518]
-
Sfântă Mărie / Vreme-i oilor să vie / Și Ion Berciu să rămâie” Ritualul funerar impus în această situație suferă o alterare față de cel clasic (creștin) și se recurge la un soi de ritual arhaic, precreștin, reminiscent-inițiatic. În compensație cu acest tragism nedorit, improvizarea elementelor ritualice redau o oarecare măreție a gesturilor și a recuzitei pure, naturale. Versurile au un puternic iz mioritic: “Și el, bietul, n-a avut / Nice pânză pe obraz, / Fără scoarță de buhaș; / Nice scânduri de copârșeu, / Fără
Locul înhumării în „Miorița” () [Corola-website/Science/314216_a_315545]
-
a lumii interioare, înspre acele zone-limită de ordin abisal”, concluzionează criticul. Prozatorul este interesat de un fantastic de origine folclorică, ce încorporează elemente mitice și religioase. Scrierile sale au un caracter benign, păstrându-și puritatea lirică și fiind lipsite de tragism și grotesc. Fantasticul său nu tulbură și nu dezechilibrează ființa. Din acest motiv, se poate spune că originalitatea creației lui Mircea Eliade se datorează faptului că exprimă o spiritualitate românească. Nuvela „Domnișoara Christina” este singulară în ansamblul operei lui Mircea
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
Săptămâna luminată” de Nicolae Brânzeu pe un libret de Constantin Pavel după piesa lui Mihai Săulescu; cu premiera în 1943 la Opera Română din București. Aceasta din urmă poate fi considerată prima operă românească de orientare expresionistă; ea reliefează un tragism răscolitor, realizat cu o măiestrie uimitoare. Din nefericire, după 1990, nicio Operă din țară nu a înscris-o în repertoriul ei.
Expresionism () [Corola-website/Science/297586_a_298915]
-
Mihail Afanasievici Bulgakov () (n. 15 mai 1891 - d. 10 martie 1940) a fost un romancier și dramaturg sovietic de origine ucraineană. Destinul lui Bulgakov pare guvernat de același amestec de satiră, fantastic și tragism care e amprenta operei sale. La 3 mai 1891, la Kiev, în familia unui profesor al Academiei Teologice se naște primul copil, Mihail Afanasievici Bulgakov (Михаил Афанасьевич Булгаков). În 1909 absolvă Gimnaziul nr. 1 din Kiev, școală de prestigiu, după
Mihail Bulgakov () [Corola-website/Science/297699_a_299028]
-
și forma ariei da capo. Cantatele sunt acompaniate de orgă sau orchestră, cărora le conferă ample preludii și interludii. Bach a scris și solo cantate pentru o voce, cu acompaniament de orgă sau orchestră. În “cantatele tragice”, scrise la Leipzig, tragismul suferințelor, exprimat în text, a solicitat o muzică în care și-a zugrăvit zbuciumul său sufletesc. „Am suferit mult”, „Lacrimi, griji, îndoieli” sau „Lume mincinoasă, nu mă încred în tine” sunt câteva titluri sugestive care oglindesc chinurile sale, dar și
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
și aruncate într-o stranie levitațiune modernă. Deși la o prima privire te învăluie o mare uimire privind tehnica ireproșabilă, ipostazele ciudate în care sunt surprinse personajele fiind scoase în evidență de contrastul puternic folosit, lucrările sunt încărcate de un tragism urban contemporan extrem de bine reliefat. Tragismul omului corporatist țintuit la biroul său situat într-o clădire de sticla, a cărui existență a intrat de mult într-un ritm ciclic însemnând doar munca peste măsură și puținele ore rămase libere petrecute
Robert Longo () [Corola-website/Science/318809_a_320138]
-
modernă. Deși la o prima privire te învăluie o mare uimire privind tehnica ireproșabilă, ipostazele ciudate în care sunt surprinse personajele fiind scoase în evidență de contrastul puternic folosit, lucrările sunt încărcate de un tragism urban contemporan extrem de bine reliefat. Tragismul omului corporatist țintuit la biroul său situat într-o clădire de sticla, a cărui existență a intrat de mult într-un ritm ciclic însemnând doar munca peste măsură și puținele ore rămase libere petrecute în singurătate. Toate personajele sale cad
Robert Longo () [Corola-website/Science/318809_a_320138]
-
linii ablonge, pline de finețe și bogate în siluete zvelte, ușor contorsinate, care frizează, pe alocuri, stop-cadre cinetice. Astfel, în tabloul -Alungarea (din Paradis), Eva iese din cadru, împinsă parcă vindicativ de Adam care înțelege, evident, mai bine decât ea, tragismul irecuperabilei pierderi. În Sărutul lui Iuda gestul trădătorului este plin de agresivitate având ceva din mușcătură unui câine slinos, în vreme ce Mântuitorul primește nu atât cu scârba, cât cu resemnare această îmbrățișare plină de tragi-comic. Stigmatele, din tabloul cu același nume
Vladimir Zamfirescu () [Corola-website/Science/316053_a_317382]
-
premisa a stabilității, pictorul își potențează seria procedeelor ce ni se expandează spre privirile noastre din șarpanta tablourilor, printr-un sistem dinamic de ecleraje, alternând zonele de întuneric cu zonele semiluminate - si liniile de forță cu cele de slăbiciune și tragism ale personajelor înfățișate. Originalitatea este totdeauna evidență. Expune la toate saloanele de stat până în 1985 Din anul 1971 Expune la expoziții românești și internaționale din : Praga , Paris (Muzeul Marmottan); Stockholom (1980); Londra, Madrid, Barcelona, Palmă de Mallorca, Veneția, Monaco, Moscova
Vladimir Zamfirescu () [Corola-website/Science/316053_a_317382]