2,637 matches
-
este, pînă la urmă, aceea a materiei, a "naturii" (sanscrită prakrti = "ceea ce preexistă creației, facerii" lumii, respectiv cauza tuturor lucrurilor și ființelor), concepută ca energie foarte subțire, dar care se transformă în ceva material, prin excluderea absolută a lumii transcendente, ce este perfect antrenată în evenimentele imanente. De aceea primele capitole ale lucrării noastre vor trebui să abordeze, chiar și într-o prezentare succintă, tratarea Idealismului și cea a Marxismului sau Materialismului. De acest aspect important al Romantismului sînt strîns
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
desăvîrșit în trei momente. Această înaltă conștiință a trinității, pe care o regăsim și la Platon și la alții, s-a pierdut apoi din regiunea cercetării făcute pe planul gîndirii și s-a păstrat numai în religie, dar ca ceva transcendent. A venit după aceea intelectul, declarînd această trinitate drept nonsens. Abia Kant a deschis din nou calea spre cunoașterea ei. Esențialitatea și totalitatea conceptului despre univers considerat în substanța lui sînt absorbite prin trinitatea determinațiilor; și este în interesul epocii
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
formează obiectul cercetării noastre următoare. Mai întîi universalul apare ca absolut abstract și stă așa față în față cu lumea concretă; dar el trece drept teren al ambelor, atît al lumii concrete, cît și a ceea-ce-este-în-sine. Acesta nu este ceva transcendent, ci ceea ce e prezent este privit ca stînd în ceea ce "în sine", universalul, constituie adevărul obiectelor" [173], [31 td]. (Se trece apoi la expunerea filozofiei elene...) Să revenim acum la Filozofia spiritului..., p. 388 sqq., mai precis la a treia
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
etnice individuale. Și estetica hegeliană, în umbra idealismului sau a materialistului, în cele din urmă va da în monismul estetic crocian, în care conținutul și forma constituie o unitate "metafizică", ce neagă în mod implicit (sub raport filozofic și religios) transcendentul și (sub cel artistic) inexprimabilul. În concluzie, influențele hegeliene (și în mod implicit sau explicit cele indiene) asupra culturii occidentale sînt deosebit de grave sub raportul naturii sau a rațiunii umane, în măsura în care acestea tind să deformeze omul și în parte au
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
după cum urmează: o prezentare generală a operei și a temelor frecvente, dar și argumentul analizei operei lui Mircea Eliade; capitolele I-II cuprind o analiză a temelor mutației fantastice în timp și spațiu, abordând teme ca: deschiderea într-un spațiu transcendent, transfigurarea edenică a realului, răsturnarea cronologiei, oprirea timpului, ieșirea din timp și spațiu, accelerarea timpului biologic, problema timpului, stăpânirea ritualică a timpului, irealitatea lumii (viața ca vis), fuziunea oniricului cu realitatea și visul; al treilea capitol cuprinde simbolistica camerei Sambô
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
Este un tărâm paradiziac, calitativ deosebit de zona înconjurătoare, în care beatitudinea vieții adamice nu exclude beatitudinea «morții frumoase»; și una și alta sunt stări în care condiția umană drama, durerea, devenirea a fost suspendată [...]. Insula poate simboliza și un tărâm transcendent, participând la realitatea absolută și deosebindu-se, ca atare, de restul Creației stăpânite de legile devenirii și ale morții. O asemenea insulă transcendentă este fără îndoială Śvetadvīpa, în care nu se poate ajunge decât «în zbor», adică prin mijloace magice
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
stări în care condiția umană drama, durerea, devenirea a fost suspendată [...]. Insula poate simboliza și un tărâm transcendent, participând la realitatea absolută și deosebindu-se, ca atare, de restul Creației stăpânite de legile devenirii și ale morții. O asemenea insulă transcendentă este fără îndoială Śvetadvīpa, în care nu se poate ajunge decât «în zbor», adică prin mijloace magice, și către care se îndreaptă yoginii și arhații indieni[...], nu pot ajunge decât cei care au depășit condiția umană întocmai după cum insula lui
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
lui Sorin Alexandrescu, există trei planuri temporale: al vilegiaturiștilor, „robiți clipei“, al Dorinei, trăind o „eternă reîntoarcere“ a evenimentelor, și al lui Andronic, atemporal, veșnic. Primul timp ar fi profan, celelalte două, forme ale sacrului. b) deschiderea într-un spațiu transcendent paradiziac) în: La umbra unui crin, care inițial fusese intitulată Exilul și care este ultima nuvelă publicată pe când Mircea Eliade mai era în viață. Povestirea relatează căutarea unei semnificații pierdute. Ionel Postăvaru își vizitează un fost coleg de liceu, Enache
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
care se poate menține prin "rugăciuni asceze". În acest caz, stânca/muntele, ca promontoriu greu accesibil oamenilor de rând are și atribute de epicentru al puterilor divine unde G. Bachelard plasează "contemplarea monarhică", dar putem vorbi și de legătura cu transcendentul: "ochiul sau privirea sunt întotdeauna legate de transcendență", ori de percepția dintre "a vedea" și "a ști"7. Indiscutabil că magul trebuie legat de un psihism ascensional, marcat în opera lui Eminescu de locuri în care "nimic nu se interpune
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
la alta. Contrar teoriilor contemporane ale derivei, semioza hermetică nu afirmă absența unui semnificat universal, univoc și transcendental. Ea asumă că orice admițînd că tainica legătură retorică ar fi izolată poate trimite către orice altceva, tocmai pentru că există un subiect transcendent puternic, Unul neoplatonician. Acesta fiind principiul contradicției universale, locul Coincidentiei oppositorum, străin de orice determinare posibilă, și deci, în același timp Tot, Nimic și Sursă Indicibilă a Oricărui Lucru acționează astfel ca orice lucru să se conecteze la orice alt
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
este foarte clară: rolul instrumentelor de măsură în cazul lui Bohr este înlocuit de cel al psyché-ului observatorului în cazul lui Pauli. La prima vedere, realul lui Pauli (pe care Laurikainen îl numește, cu o terminologie nu prea fericită, "realul transcendent"12), este practic identic cu "realul voalat" al lui d'Espagnat. Există, însă, o diferență capitală: isomorfismul dintre lumea psihică și lumea cuantică lipsește la d'Espagnat. Într-o scrisoare către Fierz din 5 martie 1957, Pauli scrie că e
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
reușește această reunire a celor două materii într-o materie psihică". L-am întrebat atunci dacă tot ce există în lume este material. Lupasco mi-a răspuns: "Este materie-energie în sensul celor trei materii. Dar Dumnezeul pe care îl considerăm transcendent este, de fapt, un Dumnezeu al identității sau al eterogenității. Deci recade în cele trei materii. Nu avem drept transcendență a energiei decît afectivitatea ontologică. Atunci, putem spune că, în măsura în care considerăm că Dumnezeu este Ființa, Dumnezeu ar fi afectivitatea"5
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
și cunoașterea umană), Paris, Gauthier-Villars, 1961, pp. 66-67. 21 Gerald Holton, L'Imagination scientifique (Imaginația științifică), Paris, Gallimard, 1981, pp. 98-99. 22 Ludovic de Gaigneron, Du Métaphysique au physique. Essai de réalisme transcendant (De la metafizic la fizic. Schiță de realism transcendent), Paris, Le Cercle du Livre, 1958, p. 161. 23 Stéphane Lupasco, Psychisme et sociologie (Psihism și sociologie), Paris, Casterman, 1978, p. 10. 24 Stéphane Lupasco, Les Trois Matières, op. cit., pp. 19-20. 25 Ibid., pp. 66, 72, 35. 26 Petru Ioan
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
căderile și urcușurile sale), prin care acesta să dobîndească accesul la sfera "Eternilor" (Eternals). Riturile de construcție (în romantism construcție fizică, mentală, sau fizico-mentală), pe de altă parte, sînt imitarea gestului cosmogonic, prin care spațiul profan e transformat în spațiu transcendent. La Blake și în romantism în general spațiul verbului decăzut este transformat în templu verbal, în "hierofanie" lingvistică, prin care se încearcă să se resacralizeze limbajul omenesc, rezultatul fiind, în cazurile reușite, nașterea spațiului transimanent al logosului teandric, un bun
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
rezultatul fiind, în cazurile reușite, nașterea spațiului transimanent al logosului teandric, un bun exemplu în acest sens fiind Blake, cel puțin în unele părți ale operei, dar și alți romantici că Hölderlin, Clare sau Byron. Transformarea spațiului profan în spațiu transcendent echivalează cu a spune că ritul "operează tăieturi în timp"107, adică inserează discontnuum-uri/breșe în structura temporală. Această stare de fapte explică acea "ruptură de simetrie" menționată de Prigogine și "evoluția prin salturi" descrisă de Laszlo 108, aici fiind
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
spre pămînt imnuri și cîntări; prin această omul percepea interior sălile celor șapte palate divine (ebr. H K L "palat"; Hekalot "palate divine"; tratatele numite Hekalot se referă la "sălașurile/palatele divine"), ca și cînd ar intra în aceste spații transcendente, văzînd ce se află în ele. (Vezi descrierile lui Constantin Daniel, Scripta Aramaica, 1980, pp. 242-244, 266). Prin această tehnică, așadar, se dobîndea o stare mentală de "transimanență" / "endoexterioritate" mentală: cu trupul în afara sferei transcendente, cu mintea în interiorul acestei sfere
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ar intra în aceste spații transcendente, văzînd ce se află în ele. (Vezi descrierile lui Constantin Daniel, Scripta Aramaica, 1980, pp. 242-244, 266). Prin această tehnică, așadar, se dobîndea o stare mentală de "transimanență" / "endoexterioritate" mentală: cu trupul în afara sferei transcendente, cu mintea în interiorul acestei sfere, omul ca întreg fiind prin urmare în ambele sfere simultan. Hartă Orașului Golgonooza Am alcătuit schemă următoare după descrierea din poemul Milton (32) și Jerusalem (12, 45-65; 13, 1-29), cu completări din opera; precum și după
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ordine în lume. Această topică universală corespunde unei viziuni de ontologie umană necesară, cred, în tabloul cultural contemporan în care, de o parte, secularizarea tulbură nevoia de absolut a omului într-o încercare de refacere a ordinii lumii în absența transcendentului divin sau a imanentului spiritual, iar pe de altă parte, reacția la această mișcare riscă, paradoxal, să elimine omul însuși din spațiul umanului; teoria filosofică asupra personalității, care trebuie interpretată, prin raportare la filosofia contemporană, ca proiect personalist. Modelul explicației
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
vedere teoretic -, fie într-un sens constitutiv (imanent), ca fiind implicate în cunoaștere, caz în care ele conduc la producerea paralogismelor, antinomiilor și "idealului" rațiunii pure. Această pretenție a rațiunii de a-și implica într-un mod constitutiv conceptele sale transcendente (pretenție numită de Kant "dialectică" sau "logică a aparenței"52) a precumpănit în istoria filosofiei și de aceea metafizica nu a părăsit forma sa neștiințifică; ea nu a reușit să producă judecăți sintetice-a priori, singurele care, fiind universale și
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
tip energetist. Monismul este luat de C. Rădulescu-Motru tot în două înțelesuri (ca și de W. Ostwald). Există un monism pentru care unificarea fenomenelor (a celor psihice cu cele fizice) este posibilă printr-o evoluție finalistă desfășurată potrivit unui plan transcendent (prin "corpul Alfa", Dumnezeu). Acest monism nu este acceptat de C. Rădulescu-Motru pentru că existența corpului Alfa (Dumnezeu) nu poate fi explicată prin recursul la metodele "obiective", acestea din urmă reprezentând o intervenție necesară în modelul explicativ (scenariul metodologic) personalist energetic
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
în personalismul energetic, prin afirmarea ordinii de finalitate, în esență non-naturală, adică umană, întrucât ea capătă îndreptățire existențială prin apariția omului. Cele două ordini (de finalitate și de fatalitate) pot fi ușor confundate. Și, de fapt, teoriile care afirmă finalitatea transcendentă a naturii le confundă. În fond, determinarea finală prin destinul implacabil este chiar regula fatalității. C. Rădulescu-Motru infirmă indirect fatum-ul și prin afirmarea posibilității de a interveni educativ în formarea personalității. Fatum-ul nu îngăduie o asemenea ajustare: el
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
este identificarea unei atitudini care să-i înlesnească omului calea către mântuirea sufletului, C. Rădulescu-Motru urmărește procesul de naștere a per-sonalității, fiind interesat de felul în care se poate ajunge la formarea personalității energetice.286 La filosoful francez, finalismul este transcendent; Dumnezeu este cauza lumii; modelul său metafizic este pluralist. Filosoful român este adeptul "naturalismului personalității"; personalismul său este un monism. Personalitatea renouvieristă e dată de la început. Personalitatea, în sistemul personalismului energetic, rezultă ca formă finală a evoluției energiei. Desigur, alte
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
conținută în proiectul antropologic kantian, însușită de C. Rădulescu-Motru, anume aceea a omului ca scop final al existenței. De asemenea, departe se află personalismul lui Renouvier și de conceptul kantian al finalității și de structura sa formală. Cu finalitatea sa transcendentă, Renouvier face din om o ființă programată la un comportament care, în semnificația lui cosmică, nu-i întărește identitatea existențială. "Omul" lui Renouvier, fie el personalizat, de fapt, nu este. Dimpotrivă, "omul" personalismului energetic își afirmă continuu identitatea-de-sine printr-o
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
cel puțin această asemănare sintactică. Nici unul dintre acești doi filosofi nu mizează pe o simplă ameliorare (socială, culturală etc.) a vieții personale. Amândoi angajează cosmic personalitatea. Și aici încep diferențele dintre ei. Mounier îndreaptă personalizarea către un transpersonal, către realitatea transcendentă, superioară "realității personale" prin calitatea sa de a fi. C. Rădulescu-Motru conferă personalizării sensul cos-mic al multiplicării energiilor, hotărnicind un specific existențial care nu-și va trăda niciodată îndreptățirea, ființa sa specifică. "Persoana" lui Em. Mounier este, desigur, o existență
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
etc. și care pot fi realizate numai de către fiecare persoană în parte). Rezultă deci că, în aceste teorii, comportamentul uman este conceput ca un sistem biologic; teorii antropologice, care au în vedere, pe lângă motivațiile extrinseci și intrinseci, și pe cele transcendente (motivațiile prin care se desemnează acele consecințe pe care acțiunea unei persoane le generează asupra alteia sau altora, consecințe a căror obținere este urmărită în mod special). Din cele trei categorii de motivații avute în vedere, două - extrinseci și transcendente
MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE by TATIANA PUIU () [Corola-publishinghouse/Science/1676_a_2964]