1,736 matches
-
aplicarea analogiilor experienței, a principiilor transcendentale ale substanțialității, cauzalității și comunității substanțelor materiale vor putea fi obținut de asemenea cele trei legi ale mișcării formulate de Kant, pe care Friedman le caracterizează drept „specificări” ale principiilor transcendentale 37. Principiile filosofiei transcendentale, prin urmare, întrețin cu legile mișcării o relație asemănătoare cu cea dintre conceptele intelectului pur și concepte cum sunt mișcarea, forțele de respingere și de atracție, impenetrabilitatea, greutatea, concepte care au fost elaborate în Pmsn pe baza unor considerații a
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
cum sunt mișcarea, forțele de respingere și de atracție, impenetrabilitatea, greutatea, concepte care au fost elaborate în Pmsn pe baza unor considerații a priori. Am prezentat unele dintre premisele și implicațiile a două linii mari în interpretarea relației dintre filosofia transcendentală și cercetarea fundamentelor științei matematice a naturii la Kant. Autorii reprezentativi pentru aceste linii de interpretare își susțin punctele de vedere cu referire la pasaje din textele relevante. Ceea ce era de așteptat. Este vorba doar de interpretări. În încheiere, se
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
mare sau mai mică”. Concluzia care se desprinde este că, pentru Kant, fizica pură era ceva „real dat”, în aceeași măsură ca și matematica. Ca și matematica, ea a constituit punctul său de plecare și de sprijin în elaborarea filosofiei transcendentale, menită să explice cum este posibilă matematica și fizica pură. Este însă important de subliniat că drept domeniu distinct în raport cu fizica propriu-zisă, expusă în lucrările oamenilor de știință ai epocii, dacă nu expresia fizica pură, cel puțin conceptul care este
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
lucrările oamenilor de știință ai epocii, dacă nu expresia fizica pură, cel puțin conceptul care este asociat acestei expresii este unul kantian 39. Kant va da o expunere sistematică a fizicii pure după formularea pe care a dat-o filosofiei transcendentale în prima ediție a CRP. Iată sensul în care fizica pură nu va trebui să fie privită doar ca produs secundar al filosofiei transcendentale, drept „o simplă aplicație” a principiilor celei din urmă, care ar fi putut eventual să lipsească
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
va da o expunere sistematică a fizicii pure după formularea pe care a dat-o filosofiei transcendentale în prima ediție a CRP. Iată sensul în care fizica pură nu va trebui să fie privită doar ca produs secundar al filosofiei transcendentale, drept „o simplă aplicație” a principiilor celei din urmă, care ar fi putut eventual să lipsească. Pare, dimpotrivă, plauzibilă presupunerea că partea centrală a „Teoriei transcendentale a elementelor”, și anume, „Analitica transcendentală”, a fost gândită de Kant în primul rând
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
fizica pură nu va trebui să fie privită doar ca produs secundar al filosofiei transcendentale, drept „o simplă aplicație” a principiilor celei din urmă, care ar fi putut eventual să lipsească. Pare, dimpotrivă, plauzibilă presupunerea că partea centrală a „Teoriei transcendentale a elementelor”, și anume, „Analitica transcendentală”, a fost gândită de Kant în primul rând drept o explicație a conceptelor și principiilor fizicii pure. Această presupunere primește o puternică susținere în textul Pr., unde conceptele și principiile „Analiticii” sunt prezentate ca
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
fie privită doar ca produs secundar al filosofiei transcendentale, drept „o simplă aplicație” a principiilor celei din urmă, care ar fi putut eventual să lipsească. Pare, dimpotrivă, plauzibilă presupunerea că partea centrală a „Teoriei transcendentale a elementelor”, și anume, „Analitica transcendentală”, a fost gândită de Kant în primul rând drept o explicație a conceptelor și principiilor fizicii pure. Această presupunere primește o puternică susținere în textul Pr., unde conceptele și principiile „Analiticii” sunt prezentate ca un răspuns la întrebarea Cum este
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
socoteală nu numai de posibilitatea fizicii pure, ci și de posibilitatea cunoașterii, cu valoare obiectivă, a experienței în genere. Cu toate acestea, titlul ales de Kant oferă o indicație importantă privitoare la modul cum a văzut el relația dintre filosofia transcendentală și metafizica specială a naturii. Kant a atras atenția și asupra unei alte caracteristici care distinge fizica pură de matematică. În § 15 din Pr. se afirmă că fizica pură cuprinde matematica aplicată fenomenelor precum și principii pur discursive, adică obținute din
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
merită atenție. Să ne întrebăm de ce a asociat Kant matematica pură cu ceea ce el a numit „fizică pură”. Răspunsul ne stă la îndemână. Atât matematica, cât și fizica pură, sunt constituite din enunțuri sintetice a priori. Pentru formularea problemei filosofiei transcendentale, ca problemă a posibilității judecăților sintetice a priori, au fost, așadar, necesare două rezultate prealabile. Primul rezultat a fost acela că propozițiile matematicii sunt enunțuri sintetic a priori, și nu analitice. Al doilea rezultat, nu mai puțin important, a fost
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
sistematică. Această expunere urmărește să înfățișeze partea pură a cunoașterii noastre despre natura corporală „despărțită și cu totul neamestecată cu cealaltă (bazată pe experiență - n.m. M.F.), pe cât este posibil în întreaga ei completitudine”43. Deoarece această expunere urmează elaborării filosofiei transcendentale, a ceea ce Kant a numit „partea transcendentală a metafizicii naturii”44, accentul va cădea aici în mod firesc pe serviciile pe care le face metafizica specială metafizicii generale a naturii. Care sunt aceste servicii? Dacă este posibilă o știință numai
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
pură a cunoașterii noastre despre natura corporală „despărțită și cu totul neamestecată cu cealaltă (bazată pe experiență - n.m. M.F.), pe cât este posibil în întreaga ei completitudine”43. Deoarece această expunere urmează elaborării filosofiei transcendentale, a ceea ce Kant a numit „partea transcendentală a metafizicii naturii”44, accentul va cădea aici în mod firesc pe serviciile pe care le face metafizica specială metafizicii generale a naturii. Care sunt aceste servicii? Dacă este posibilă o știință numai despre natura corporală, rezultă că partea metafizică
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
care le face metafizica specială metafizicii generale a naturii. Care sunt aceste servicii? Dacă este posibilă o știință numai despre natura corporală, rezultă că partea metafizică a acesteia este singura care va putea oferi „realitate obiectivă” conceptelor și principiilor filosofiei transcendentale. „Și astfel o metafizică separată a naturii corporale aduce celei generale servicii evidente și indispensabile, procurând exemple (cazuri in concreto) de realizare a conceptelor și principiilor celei din urmă (de fapt ale filosofiei transcendentale), adică dând sens și semnificație unei
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
realitate obiectivă” conceptelor și principiilor filosofiei transcendentale. „Și astfel o metafizică separată a naturii corporale aduce celei generale servicii evidente și indispensabile, procurând exemple (cazuri in concreto) de realizare a conceptelor și principiilor celei din urmă (de fapt ale filosofiei transcendentale), adică dând sens și semnificație unei simple forme a gândirii.”45 O foarte bună ilustrare a acestor servicii pe care le aduce metafizica specială celei generale sunt legile kantiene ale mișcării. Ele conferă „sens și semnificație” acelor „forme generale ale
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
să creadă că reprezintă condiții ale posibilității experienței în genere. Pentru o înțelegere adecvată a filosofiei teoretice a lui Kant pare să fie, prin urmare, esențială luarea în considerare, în egală măsură, a celor două direcții ale corelației: de la filosofia transcendentală la principiile metafizice ale științei naturii și de la aceste principii la cele ale metafizicii generale a naturii. Prima direcție este fundamentală în ordine sistematică. Ea va apărea de aceea în prim plan în Pmsn, o lucrare în care se urmărește
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
ordine sistematică. Ea va apărea de aceea în prim plan în Pmsn, o lucrare în care se urmărește tocmai elaborarea conceptelor fizicii pure și demonstrarea principiilor ei, prezentarea acestora drept un corp distinct de cunoștințe, atât în raport cu cel al filosofiei transcendentale, cât și cu cel al fizicii propriu-zise. În ordine sistematică, elaborările din Pmsn ne apar drept un sprijin important pentru înțelegerea sistemului filosofiei transcendentale, în întreaga lui semnificație. Aceasta în măsura în care metafizica naturii corporale oferă „realitate obiectivă” categoriilor și principiilor ce
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
demonstrarea principiilor ei, prezentarea acestora drept un corp distinct de cunoștințe, atât în raport cu cel al filosofiei transcendentale, cât și cu cel al fizicii propriu-zise. În ordine sistematică, elaborările din Pmsn ne apar drept un sprijin important pentru înțelegerea sistemului filosofiei transcendentale, în întreaga lui semnificație. Aceasta în măsura în care metafizica naturii corporale oferă „realitate obiectivă” categoriilor și principiilor ce constituie acest sistem. Cea de-a doua direcție a corelației se impune atenției într-o cercetare a premiselor și temeiurilor filosofiei transcendentale. În egală
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
sistemului filosofiei transcendentale, în întreaga lui semnificație. Aceasta în măsura în care metafizica naturii corporale oferă „realitate obiectivă” categoriilor și principiilor ce constituie acest sistem. Cea de-a doua direcție a corelației se impune atenției într-o cercetare a premiselor și temeiurilor filosofiei transcendentale. În egală măsură ca și „faptul existenței matematicii pure, „faptul” existenței fizicii pure a premers proiectului filosofiei transcendentale și l-a făcut posibil. Pentru Kant tocmai explicarea posibilității matematicii și a fizicii pure a reprezentat cea dintâi legitimare a filosofiei
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
ce constituie acest sistem. Cea de-a doua direcție a corelației se impune atenției într-o cercetare a premiselor și temeiurilor filosofiei transcendentale. În egală măsură ca și „faptul existenței matematicii pure, „faptul” existenței fizicii pure a premers proiectului filosofiei transcendentale și l-a făcut posibil. Pentru Kant tocmai explicarea posibilității matematicii și a fizicii pure a reprezentat cea dintâi legitimare a filosofiei sale transcendentale. Ca teorie a experienței, potrivit unei expresii consacrate de Hermann Cohen, filosofia transcendentală a lui Kant
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
egală măsură ca și „faptul existenței matematicii pure, „faptul” existenței fizicii pure a premers proiectului filosofiei transcendentale și l-a făcut posibil. Pentru Kant tocmai explicarea posibilității matematicii și a fizicii pure a reprezentat cea dintâi legitimare a filosofiei sale transcendentale. Ca teorie a experienței, potrivit unei expresii consacrate de Hermann Cohen, filosofia transcendentală a lui Kant nu este, prin urmare, produsul unei reflecții asupra posibilității unei cunoașteri cu valoare obiectivă despre fenomene în general. Ea a luat naștere dintr-o
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
premers proiectului filosofiei transcendentale și l-a făcut posibil. Pentru Kant tocmai explicarea posibilității matematicii și a fizicii pure a reprezentat cea dintâi legitimare a filosofiei sale transcendentale. Ca teorie a experienței, potrivit unei expresii consacrate de Hermann Cohen, filosofia transcendentală a lui Kant nu este, prin urmare, produsul unei reflecții asupra posibilității unei cunoașteri cu valoare obiectivă despre fenomene în general. Ea a luat naștere dintr-o cercetare care își propune să răspunda la întrebarea cum este posibilă o știință
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
să răspunda la întrebarea cum este posibilă o știință a naturii care formulează legi universale și necesare. O asemenea cercetare, care a precedat scrierea CRP, va putea fi calificată drept punctul de sprijin și sistemul de referință privilegiat al filosofiei transcendentale 46. Iar dacă admitem că prin mijlocirea relației sale cu cercetarea condițiilor de posibilitate ale experienței științifice filosofia transcendentală este ferm ancorată în știința epocii lui Kant, atunci mesajul ei mereu actual ar putea fi formulat astfel: în fiecare formă
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
cercetare, care a precedat scrierea CRP, va putea fi calificată drept punctul de sprijin și sistemul de referință privilegiat al filosofiei transcendentale 46. Iar dacă admitem că prin mijlocirea relației sale cu cercetarea condițiilor de posibilitate ale experienței științifice filosofia transcendentală este ferm ancorată în știința epocii lui Kant, atunci mesajul ei mereu actual ar putea fi formulat astfel: în fiecare formă istorică de viață sțiințifică putem distinge un cadru constitutiv de presupoziții generale și conținutul empiric propriu-zis, care este formulat
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
viață sțiințifică putem distinge un cadru constitutiv de presupoziții generale și conținutul empiric propriu-zis, care este formulat în acest cadru; presupozițiile sunt relativ a priori, în sensul că ele sunt sustrase o perioadă de timp controlului experienței, și metafizice (sau „transcendentale”) în sensul că ele fac posibilă cunoașterea bazată pe experiență; iar cercetarea și explicitarea lor analitică este o îndeletnicire prin excelență filosofică. NOTE l. Această carte de proporții mici a rămas până astăzi netradusă în limba română. Traducerea pasajelor citate
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Elena Moisuc, ediția a III-a, îngrijită de Ilie Pârvu, Editura IRI, București, 1998, pp. 593-596. 3. Immanuel Kant, Metaphysische Anfangsgründe der Naturwissenschaft, Konstantin Pollok (ed.), Meiner Verlag, Hamburg, 1997, pp. 6-7. În Critica facultății de judecare, Kant distinge principii transcendentale - principii care fac din lucruri obiecte ale cunoașterii în genere - și principii metafizice, principii care determină a priori concepte date empiric. „Astfel, principiul cunoașterii corpurilor ca substanțe și ca substanțe modificabile este transcendental, dacă prin aceasta se spune că modificarea
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Critica facultății de judecare, Kant distinge principii transcendentale - principii care fac din lucruri obiecte ale cunoașterii în genere - și principii metafizice, principii care determină a priori concepte date empiric. „Astfel, principiul cunoașterii corpurilor ca substanțe și ca substanțe modificabile este transcendental, dacă prin aceasta se spune că modificarea trebuie să aibă o cauză; el este însă metafizic, dacă prin aceasta se spune că modificarea substanțelor trebuie să aibă o cauză externă.” (Immanuel Kant, Critica facultății de judecare, traducere de V.D. Zamfirescu
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]