1,221 matches
-
apatie, cînd Janet le făcea cîte un ceai. De fiecare dată cînd o desena, mîna lui se mișca mai ușor și descria mai multe detalii din restul camerei. De parcă trupul lui Janet iradia lumina care clarifica lucrurile din jur și transfigura învălmășeala de mobile, pe Drummond care lucra lîngă dulap, pe domnul Drummond citind sau ațipind, chiar și resturile de pîine veche de pe masă în fragmente de armonie înșelătoare. Ea stătea nemișcată sub privirea lui fixă. Uneori ochii ei îi întorceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
așteaptă. După învierea lui, Isus a apărut câtorva femei, prietenilor săi și ucenicilor. Cu toate că puteau să-l atingă, să-i vorbească și să mănânce cu el, acum era cu totul altul decât cel de dinainte de a muri. Trupul său era transfigurat și glorificat. Putea să intre într-o încăpere cu ușile închise. Putea să se facă văzut sau să rămână nevăzut, după cum voia. S-a suit la ceruri, șade de-a dreapta lui Dumnezeu, Tatăl atotputernic Înălțarea la cer a lui Isus
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
se petrecea cu Laura, de la o clipă la alta, de cum începea să vorbească despre furtună și despre piloții care înfruntă furtunile. Orice urmă de ironie se topea atunci, ochii îi scânteiau, obrajii i se împurpurau și întreaga ei ființă se transfigura într-un mod care o făcea înfricoșător de frumoasă. Parcă înghițea un drog puternic și intra în transă. Am bănuit întîi că avusese un iubit pilot și că rămăsese cu această slăbiciune, dar m-am înșelat. Atracția pentru furtuni era
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ambianță familială la finii Brătuleanu, se simte odihnit, iar decorul floral din sala de concerte de la Viena, armoniile valsului „Valurile Dunării” constituie un motiv care îl face să afirme: „Viața - dar divin - merită a fi trăită, mai ales când ești transfigurat de atâta frumusețe”! Acesta este un real exemplu de echilibru lăuntric, de om care știe să trăiască frumos într-o lume dominată de crize și încrâncenări de tot felul. Scriitorul și pedagogul Alexandru Mânăstireanu ne mai ține o lecție majoră
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
chintesența albului pur, a albului-alb cu adevărat! Ramurile pomilor abia eliberate de povara rodului bogat încep să se încline sub recea și proaspăta povară albă ce continuă să se cearnă mereu dintr-un cer cu nori alburii, nori ce par transfigurați sub lumina difuză a lunii care, uneori, străbate cu mai multă îndrăzneală spărturile norilor, luminând mai intens totul. După 10 minute de admirație mută, cu plămânii învigorați de puritatea aerului respirat, intru liniștit în casă, nu înainte de a așeza lopata
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
pe ea. Valurile deveneau din ce în ce mai mari, aerul avea un miros insistent de iod, fulgerele începuseră să brăzdeze cerul întunecat, iar Laura urmărea furtuna, pradă unei agitații puternice de care nu părea conștientă și care, spre uimirea mea, o făcea fericită, transfigurând-o. Faptul că am surprins-o într-un asemenea moment a avut importanță pentru tot ce-a urmat. Cine știe dacă altfel m-aș fi apropiat de ea? Laura a fost totuși singura femeie care mi-a dezvăluit că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
se petrecea cu Laura, de la o clipă la alta, de cum începea să vorbească despre furtună și despre piloții care înfruntă furtunile. Orice urmă de ironie se topea atunci, ochii îi scânteiau, obrajii i se împurpurau și întreaga ei ființă se transfigura într-un mod care o făcea înfricoșător de frumoasă. Parcă înghițea un drog puternic și intra în transă. Am bănuit întâi că avusese un iubit pilot și că rămăsese cu această slăbiciune, dar m-am înșelat. Atracția pentru furtuni era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ne face să împrumutăm lucrurilor ceva al nostru, le silim să ia de la noi, le siluim - acest procedeu se numește idealizare<footnote Ibidem, pp. 81-82 footnote>. Aceste forme de beție dezinhibă psihicul uman și dau o energie supradimensionată ce este transfigurată de către artist în actul creator, energie ce îl propulsează către realizarea unor fenomene cultural artistice; lipsit de această energie transumană, artistul oricât ar fi de talentat sau de doritor în actul creației, nu ar fi capabil de crearea unor fenomene
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
umplea locul de lumină. Pentru Fran, cea mai emoționantă imagine a fost fotografia mărită a uneia dintre cele mai urâte perechi pe care o văzuse vreodată ținând în brațe un prunc de o nemaivăzută frumusețe, cu chipurile smerite și aproape transfigurate de bucuria acestui neașteptat miracol. Spre rușinea ei veșnică, ochii i se umplură de lacrimi. Bună, o salută vocea lui Laurence și se întoarse spre el, stânjenită, ștergându-se la ochi și sperând că el nu observase. — Nu-ți face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
dedicația volumului său de poeme, vorbește de Ion Minulescu ca de «primul clopotar al revoltei lirice românești»”, poezia minulesciană e privită în evoluția ei spre un soi de „fantezism democratic”: „«Strofe pentru toată lumea» e mai ales această poezie fantezistă, familiară, transfigurînd cotidianul și curentul, agățînd la urechea unui fapt divers o garoafă carminată, ridicînd gluma la nivelul unui principiu poetic și convorbind cu Dumnezeu, cu mult mai simplu, mai cetățenesc (dacă termenul n’ar aminti teroarea revoluțiilor), mai democratic chiar (dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
30 în care locuiesc. Al naibii Ketterman. Să-l ia... să-l ia... — Bună seara, Samantha. Sar în sus de trei metri. E Ketterman. Chiar în fața mea, lângă lifturi, cu o servietă plesnind de dosare în mână. O clipă, sunt transfigurată de spaimă. Ce face aici ? Oare m-am țicnit și am început să am halucinații cu parteneri seniori ai firmei ? — Mi-a zis cineva că stai aici. Ochii îi licăresc prin ochelari. Am cumpărat apartamentul 32, ca locuință de serviciu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
am nimic altceva de adăugat ! No comment ! Plecați ! Ignorându-le țipetele și strigătele de „Samantha!”, mă întorc și alerg cu picioare tremurătoare înapoi spre casă. A înnebunit lumea. Mă năpustesc în bucătărie, unde îi găsesc pe Trish, Eddie și Melissa transfigurați în fața ziarului. — O, nu, spun, cu inima strânsă. Nu citiți. Pe bune. E doar... un tabloid... idiot... Ridică tustrei capetele și mă privesc de parcă aș fi vreo specie de extraterestru. — Ești plătită cu... 500 de lire pe oră ? Trish nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Nu e nimic. HAMALUL: S-a răcit aerul, dintr-o dată. Nu simțiți cum s-a răcit? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu s-a răcit deloc. Mie mi-e cald. Mi-e chiar foarte cald, da... Ai vedenii, Grubi... HAMALUL (Tot mai transfigurat de semnele primite.): Nu, nu... se întâmplă ceva... (Ridică un ciocan de șine și bate ușor într-o șină.) Ei? Auziți? Auziți cum sună? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu aud, îmi pare rău, dar nu aud nimic... HAMALUL: Sună altfel... Vibrează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
PLOAIE: Cum? Ultimul tren posibil? HAMALUL: Ultimul tren? Se poate așa ceva? IOANA: Să plecăm! Să plecăm! (Bate din palme, își îmbrățișează tatăl.) Să plecăm repede... Să-mi fac valizele, tata, mai am timp să-mi fac valizele? ȘEFUL GĂRII (E transfigurat, e alt personaj.): Nu știu. Nu știu nimic. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: De unde știți că e ultimul tren? Ce fel de tren poate să fie ultimul tren? ȘEFUL GĂRII (Strivit.): Nu știu, nu știu nimic. Știam că trebuie să vină, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
uita. Ochii ei, mai cu seamă, aveau o căutătură dornică de cunoaștere dar și aprigă...așa, cum el n-a mai întâlnit în nici o privire omenească. Era cu totul alta decât aceea pe care o cunoscuse la bibliotecă. Plăcerea o transfigurase. Se înnoptase bine și strada, acum era chiar pustie... ...Bătrânul Iorgu nu mai știa de când stătea, așa, culcat cu ochii țintă în tavan, depănându-și gândurile. Trecuse de mult de miezul nopții și somnul tot nu-l prindea. Gândurile nu
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
cât de pe nesimțite; cât de pe neobservate trec etapele vieții omului! Ale omului, În general, dar, și, ale omului concret, special, unic și inconfundabil! Cum mai trec, doamne, toate! O, cum mai trec! Parcă, printr-o moară, trec, toate, și se transfigurează și se contorsionează și se topesc și se retopesc și-și pierd forma inițială și și-o recapătă, modificat, de un nivel și de o calitate inferioare, mai joasă, tot mai joasă! O, cum se petrec și se răspetrec, toate
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
toți se aflau la masă, chiar și Simion. La o parte, pe un scaun, ședea și Felix (acesta fusese prilejul pe care-l folosise Stănică), venit din însărcinarea lui Costache să ia știri despre Simion. De câteva zile, Simion se transfigurase, devenise optimist și chiar exaltat. Printr-un raționament simplu, ajunsese la încheierea că toate bolile sunt o sărăcie de substanțe a organismului și că deci mijlocul cel mai simplu de a se vindeca era să se supraalimenteze. Îl aprobase chiar
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
amorțit pe ăștia, de ne țineau damigenele ascunse!... Acuma, mare Chiose și fă-i de intervenție chirurgicală!... Ciumpănește- i tu cu cuțitul și ferchezuiește-i, de doar să le azvârle groparii pământ pe coșciug!... ...Închipuiți-vă rușinoasa noastră derută... strigă transfigurat de istorisire Gabi cel Norocos, cu brațele desfăcute în cruce, de pe unul din refugiile autostrăzii București-Ploiești. Trezindu-ne luați ca din oală. Brutalizați. Crestați. Însângerați. Disecați. Chiar în debaraua Casei de Cultură... În urmă cu mai bine de cinci
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
nu mai conta, să iei 9 la Vodă era o performanță. Ce a rămas în memoria lui din acele timpuri: fotografia bust a unui băiețel cu ochi mari plini de speranțe și imaginea unui profesor puternic însă obosit care se transfigura la atingerea unei crete și încheia victorios orice demonstrație cu celebrele prescurtări, punând punctul terminal, puternic, apăsat pe tablă. Fiecare materie avea poezia ei și fiecare dintre elevi se simțea atras inexplorabil de una! Din ziua aceea domnul Vodă nu
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
ahtiați de umbre feminine, rătăcitori nocturni ai iubirii și paraziți îngîndurați ai lui Eros. Femeia-i Paradisul ca noapte. - Așa se proiectează în setea de obscuritate mătăsoasă, de-ntuneric dureros. Patima amurgurilor o așază în centrul zvârcolirilor noastre - vietate anonimă transfigurată de gustul nostru de umbre. În durerile mari, în durerile monstruoase, a muri nu înseamnă nimic, este atât de natural, că nu te poți scoborî la nivelul unei atari banalități. Problema cea mare este atunci a trăi; a căuta secretul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
care râde fără sens de dimineața până seara. Deși doresc infinit extaze luminoase, n-aș vrea nici de acestea, căci ele sânt urmate de depresiuni. Aș vrea însă o baie de lumină caldă care să răsară din mine și să transfigureze întreaga lume, o baie care să nu semene încordării din extaz, ci să păstreze un calm de eternitate luminoasă. Departe de concentrarea extazului, ea să se asemene cu ușurința grației și cu căldura zâmbetului. Întreaga lume să plutească în acest
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și etern. Femeia trăiește voluptățile sau îndură durerile ca și cum acestea ar fi exclusiv individuale. Nu există femei care în suferința lor personală să descopere esența suferinței, fiindcă femeile sânt opace pentru universal. Ființe eminamente patice, ele nu transformă și nu transfigurează experiențele subiective, nu le trăiesc cu acea intensitate ce purifică și exaltă, ci se lasă dominate de ele. Stările sufletești la femei nu sânt creatoare, fiindcă se mențin într-o sferă pur individuală și accidentală și ca atare sânt lipsite
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ce vă poate vorbi un om incapabil de viciu, decât despre morală? Și cine n-a depășit morala înseamnă că n-a adâncit nimic din experiențele pe care le oferă viața, că n-a ratat nici un elan și n-a transfigurat nici o prăbușire. O existență mare începe de acolo de unde pentru ea sfârșește morala, fiindcă numai de aici ea poate risca orice, poate încerca absolut totul, chiar dacă obstacole o împiedică de la realizări efective. Se cer infinite transfigurări pentru a ajunge în
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
fecundă pentru acela care e prins în seducțiile viciului. Nimic nu este mai respingător decât viciul învățat, împrumutat și afectat. Din acest motiv, elogiul viciului este complet injustificat; se poate cel mult constata fecunditatea lui, pentru oamenii care îl știu transfigura, care pot devia această deviere. A-l trăi brut, criminal, vulgar este a-i exploata numai materialitatea lui scandaloasă și a-i neglija fiorul imaterial care face din orice viciu o excelență. Viața intimă, pentru a atinge anumite înălțimi, nu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
izolarea noastră sub curentul vieții. Luciditatea decadentă este plantată cu rădăcinile în aer. Orice gen de luciditate este o distanță de ființă. Naivitatea este un reflex paradiziac în imediat. Datele nemijlocite ale vieții sânt trăite în ele însele și, chiar transfigurate în mit, ele se leagă direct de participarea sufletului. Nu trebuie totuși să ne imaginăm stilul naiv al culturilor, în albastru de Fra Angelico, deoarece naivitatea presupunând originarul, implică un întreg complex de izbucniri primitive și bestiale. Decât, bestialitatea este
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]