1,137 matches
-
sofianice pe care Blaga le identifică în cultura populară românească sunt: Miorița, Meșterul Manole, legenda pământului transparent, grâul cristoforic, cerul megieș, slujba vântului 35. Perspectiva sofianică se regăsește în orice creație imaginară sau reală care poartă semnificația unui "torent de transfigurare a transcendentului, pornită de sus în jos" (Blaga, 1936:126). Dragostea de pitoresc reiese din estetica vieții cotidiene. "Dragostea de pitoresc a răsăriteanului este aceea a unui om care, solidar cu natura, vrea o îmbogățire și o întrecere debordantă a
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
dintre memoria voluntară și memoria involuntară "nu numai că nu figurează în opera domnului Bergson, ci este chiar contrazisă de ea"26 (suprapunerea dintre "subiectul" și "obiectul" cunoașterii depășește, la Proust, momentul dinamic al vitalismului bergsonian, atingând treapta extatică a transfigurării și a conștiinței de sine). Dar, dincolo de eroarea semnalată, Camil Petrescu interpretează abuziv (tot în cheie "bergsoniană") însăși poetica romanului proustian, roman al cărui mecanism de producere s-ar datora numai "structurii afective" ce călăuzește memoria naratorului, chiar și atunci când
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
De data aceasta, preambulul trebuia să justifice, am spus-o deja, emanciparea completă a personajului și a ficțiunii, desprinse programatic de lumea evocată în paginile memorialistice. Prin urmare, dacă Lovinescu înțelegea romanul ca pe o formă de lectură (și de transfigurare) a vieții, și dacă prima treaptă a acestui complex proces o constituie opera memorialistică, era firesc ca o dată cu Bizu scriitorul, ispitit de imaginația creatoare, să se transforme într-un cititor tot mai infidel față de "document" și de așa-zisa "realitate
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
de care scriitorul-narator își amintește o dată cu reîntoarcerea obișnuită la Fălticeni, în vacanța de vară (călătoria cu trenul constituie un leitmotiv simptomatic, ca un acord muzical plasat la începutul narațiunii-"simfonie"). În linii mari, reproșurile cu pricina vizau insuficienta capacitate de transfigurare a documentului biografic fapt ce ar fi determinat insuccesul cărții, judecată tendențios, în trena sămănătorismului și a literaturii de atmosferă, aducând totodată nefericitului erou lovinescian un serios prejudiciu de imagine printre locuitorii patriarhalului târgușor moldovenesc. Într-adevăr, situându-se imediat
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
pare să fi înșelat așteptările inginerului cu suflet sensibil. Din scrisoarea critică a lui Bizu merită reținută și observația că diferența dintre "romanul" unei vieți oarecare (la îndemâna oricărui veleitar cu memorie bună) și marea literatură (operă de imaginație și de transfigurare) ar ține de "formă", și nu de "conținuturi" (epicul, "amintirile", "documentul" în sine). Așa se explică de ce "forma" romanului lovinescian se cristalizează atât de lent, ca o expresie sublimată a dialogului dintre "ficțiunea romanțată" (atribuită predispozițiilor inconștiente ale psihicului) și
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
că Eminescu plasează conștiința într-un plan metafizic 111, și nu în cadrele restrânse ale unei psihologii individuale (ca Lovinescu). Prin urmare, "filosofia" vehiculată de opera eminesciană contribuie și ea, prin necesarul proces de dezindividualizare pe care îl solicită, la transfigurarea mitică a biografiei și la ipostazierea abstract-simbolică a scriitorului drept "geniu" însingurat și neînțeles. În aceeași ordine de idei, plecând de la observația că lirica lui Eminescu (o "lirică mascată") "e mai ales a eului individual", Tudor Vianu afirma, cu îndreptățire
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
-l mai văd așa cum este; [...] ochiul izbutește să schimbe realitatea (s.n.). Mă apucă o furie de a distruge materia" ș.a.m.d. La originea actului creator (definit în studiile de antropologie drept un fenomen de "proiecție"140) stă deci dorința transfigurării realului, care se manifestă și ca obsesie a auroralului, a elementului genezic: "[...] realizarea este, negreșit, un fapt mare și categoric" dar mult mai de preț e devenirea, "momentul unic al începutului, al punctului inițial de evoluție și de metamorfoză". În locul
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
sugestiei", pentru că înțelegea fenomenul de decantare a sensului ca pe un proces integrator 234. Integrator e și raportul dintre discurs și psihologia personajului, marcând o relație de interdependență. Clișeul joacă, de fapt, rolul unui catalizator, ce ajută, de pildă, la transfigurarea (mitică, literar-ficțională) a "evenimențialului", "realității", "istoriei"235. Dar același efect "transfigurator", ce "îngheață" imaginea lumii într-o serie de posturi hieratice, e urmărit și de melodramă! Pe scurt: în loc să fie interpretat ca semn al lipsei de talent și imaginație (opinie
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
unui popor reprezintă cartea sa de identitate. Consider că a cunoaște literatura neamului tău este nu numai o datorie, ci și o cale de con știentizare a propriei identități, având un rol formator. În primul rând, literatura națională reflectă, prin transfigurare artistică, existența prin veacuri a poporului căruia îi aparținem, reflectă spiritualitatea și valorile sale, care ni s au transmis și nouă. Cunoașterea acestei „arhive“ ce include nenumărate mituri fondatoare contribuie, așadar, la conștientizarea propriului trecut, a rădăcinilor noastre și, implicit
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
folclorul religios și la alte popoare ortodoxe, prin așa zisa legendă a anului bisect. În această legendă Sfântului Cassian i se reproșează fuga de lume în pustie, ca și cum rugăciunile sale de acolo n-ar aduce nici un ajutor pentru Biserică, pentru transfigurarea lumii și a materiei în general, năzuind spre un pământ nou și cer nou. Ceea ce i-a impresionat pe toți admiratorii Sfântului Cassian a fost smerenia, care l-a împiedicat să-și atribuie vreun merit și să exalte altă
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
însă, într-o manieră restrictivă, ce nu implică doar axarea pe dimensiunea trăirilor și neglijarea aspectelor peisagistice, de exemplu, ci mai ales o selecție atentă, subsumată unei viziuni profund morale. Astfel, se produce o purificare a realității în procesul de transfigurare a acesteia în arta clasică prin excluderea aspectelor urâte, josnice, grosolane, vulgare, imorale sau care pot genera interpretări imorale etc. Toate acestea țin, de fapt, tot de prelucrarea esteticii antice, care percepea frumosul artistic în liniile măsurii și ale ordinii
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
formulate de Daniel Cristea Enache), 2003. VASILE NICOLESCU Podenii-Vechi (Prahova): 1 noiembrie 1929 București, 31 mai 1990. Liturghii negre (1946); Enescu. Suită lirică. Versuri (1958); Poeme (1963); Parabola focului. Poeme (1967); Clopotul nins. Poeme. Cuvânt introductiv de Paul Georgescu (1974); Transfigurare. Versuri. Ediție bilingvă română-franceză. Trad Sorina Bercescu (1976); Lumea diafană (1977); Întâlnire în oglindă. Poem (1978); Salonul olandez (1979); Corabia de sunete. Poeme (1981); O grădină pentru Orfeu. Poeme (1982); Semnătura fulgerului (1983); Magnolii și fum. Pref. de Eugen Simion
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
au sens; ele sunt tocmai rezultatul căderii în formule exterioare, ortopraxii în care celălalt este expediat ca străin, păgîn sau chiar dușman. Or, Dumnezeu nu poate fi îngrădit în ritualuri, nu are forme cultice, etnice sau naționale. Ca pe Tabor, transfigurarea înseamnă de-pășirea oricărei forme, reverberația luminii pure, necreate. "Transcendentul fiind chemarea la marea sărbătoare a Universalului celui Viu, refuzul ei nu ține oare de temerea noastră față de da-rurile Duhului și de tendința de a ne zgribuli în micile noastre
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
de ori, de o mie de ori sfârșește prin a deveni adevăr (cu atât mai mult când proferarea ei pornește de la cei mari, puternici, de la personalități oficiale și instituții), acest gen de minciună pioasă trece drept o certitudine definitivă. Această transfigurare a interesului politic al civilizațiilor iudeo-creștine - ele cinstesc ceea ce le justifică și le legitimează - constituie rațiunea de stat a instituției filosofice. Așadar, Platon domnește ca stăpân incontestabil pentru că idealismul, făcându-ne să luăm niște licurici mitologici drept niște lumini filosofice
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
și trec pe lângă realitate, mai preocupați să creadă în fantasmele fabricate de ei decât în evidențele vizibile pentru orice terț neutru. Bunul-simț popular spune: iubirea te face orb. În unul dintre momentele sale cele mai ironice, poemul vorbește despre această transfigurare a celuilalt de către privirea îndrăgostitului: fiecare defect devine o calitate, toate tarele se transformă în talente, pocitaniile acced la statutul de divinități și de zeițe, neroadele devin niște partenere adorabile, iar istericele, niște blânde complice. Nimic nu falsifică mai tare
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
lucrării de față. În acest înțeles, „complexul” include următoarele elemente componente: a) motivația inconștientă (adică acel sistem de idei și reprezentări accentuate emoțional ce sunt refulate), b) conflictul (mai mult de origine intrapsihic), c) simbolismul (care cuprinde fenomene de sublimare, transfigurare). The complex of frustration, 1956, New York, p. 2. Pentru aceștia, amintiri traumatice uitate și ignorate de „eul” conștient, evocate de către bolnavi sub stare de hipnoză, sunt în „inconștient” și de acolo influențează asupra stării generale actuale, putând-o determina și
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
În ambele cazuri, demascării falsei transcendențe Îi urmează un nou regim al lumii. Și totuși viziunea pe care o are Shelley asupra lumii este mult diferită de cea a gnosticilor: oamenii vor fi cu toții mîntuiți, iar Pămîntul va cunoaște o transfigurare cînd va fi eliberat din lanțurile Puterii. Întrucît este implicată și mîntuirea fizicității și a Materiei, singurul echivalent pe terenul Antichității este eschatologia origenistă. Între romanticii care au reinventat mitul gnostic, Shelley este singurul care simte nevoia unei transcendențe superioare
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
care se dispută sau se dinamizează prin jocul dintre real și imaginarul popular În cadrul actului memorizator. Altfel spus, imaginea luptătorilor anticomuniști transcrie o serie de clișee din durata lungă În receptarea lor Între real și imaginar. Figurile partizanilor beneficiază de transfigurări legendare. Astfel, unii dintre ei sunt asimilați cu haiduci sau eroi populari, invulnerabili la gloanțe, posesori ai unor arme miraculoase primite În dar de la rege sau Împărat (aspect ce trimite spre prelucrările din imaginarul popular ale actelor de Învestitură ale
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
că într-o bună zi focul care îi povestește din vatră se va stinge, pentru totdeauna, căci nu va mai avea cine să-l ațâțe."95 Transpunerea permanentă a forțelor creației originare în plan uman transformă universalul în spațiu al transfigurărilor ontologice. III. PĂMÂNTUL Metamorfoză a sufletului înlănțuit de povara trăirilor, pământul, ca personaj liric, creează și cadrul confesiunilor directe, construit pe baza unor structuri antinomice: Nu știu bade, nu știu bine / Ce fel de pământ te ține, / De nu vii
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
om să-l sape / Și nu l-o mai putut scoate; / Ș-o săpat un an ș-o vară / Și n-o mai scos doru-afară."124 Spațiul sacru, de trecere de la anul vechi la anul cel nou, construiește ritualul de transfigurare a umanului în plan cosmic, relația dintre om și natură fiind supusă unei reînnoiri permanente: " Bună seara, codru verde, / Ce mai faci aici, băiete? / Eu fac bine, / Măi, române! / S-a pornit sfântul Vasile / De un an și nouă zile
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
de nuntă predomină această percepție a umanului ca microcosm, care face posibilă desfășurarea ritualică a evenimentului propriu-zis. Fiecare moment al ceremonialului nupțial formează cadrul ontologic al devenirii umanului. Astfel, "pețirea" presupune un ritual al "căutării" în care umanul suferă o transfigurare a identității proprii: Noi suntem trimiși domnești, / Sfetnici mari, împărătești. Tânărul nostru-mpărat / Pe aici c-a mai umblat, / Și primblându-se-n primblare / A văzut o mândră floare / În aceste curți mărețe. / O floare mândră de rai, / Care-a-nflori-nflorea / Și din zi
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
viteaz la război, / S-aperi țara de nevoi. / Nani, nani, puiul meu, / Tare drag te mai am eu, / Să fii `nalt, să fii frumos, / Ca un soare luminos!"149 Repetiția paralelistică pune în evidență înveșnicirea trăirilor lăuntrice, planul exterior ipostaziind transfigurările interioare ale umanului: "Lung e drumul la Rarău, / Dar mai lung e dorul meu; Drumul suie și coboară, / Al dorului mă omoară. Mare-i muntele Rarău, / Dar mai mare-i dorul meu; Dorul meu îi cântărit, / Că l-am cântărit
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
vie tot mânca, / Iar din gură blestema: Ardă-i focul de părinți / C-au despărțit doi iubiți!"186 În ceremonialul de trecere, de la anul cel vechi la anul cel nou, omul este prezent ca microcosm, mai ales în colinde, această transfigurare fiind realizată în urma coexistenței sacru-profan, spațiul ritualic devenind transcendent: "Omule pomule, / Nu te milui, / Nu te jelui, / Bucură-te, bucură / Că rădăcina ta, / Murind în pământ, / A prins în cer, / Și lutul tău / S-a încurat / De unde-a venit, / În
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ești trecătoare / Ș-așa ești cu oamenii, / Ca apa cu valurile, / Ca apa cu malurile. Tu le vezi / Și tu le pierzi, / Tu le duci / Și tu le-arunci, / Și tot alte căi apuci."233 Însoțit de cântec, dansul, ca transfigurare a i-mediatului, are rolul de a îndepărta forțele malefice ale destinului. Imaginea analogică destin uman destin cosmic devine metaforă a vârstelor care supune norocul unui ritual al purificării existențiale: Așa joacă bătrânii, / Când înfloresc călinii. / Călinii se scutură, / Bătrânii
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Pierce), categoriile sunt ontofanii, realul fiind răstălmăcit din perspectiva existențialului originar. Eterna viețuire antinomică, între lumea sacrului și lumea profanului, transfigurează mitic timpul și spațiul. Țăranul român, trăind în "zariște cosmică", reîntemeiază lumea ca manifestare a gândirii mitice în care transfigurarea sacră a timpului și a spațiului reface actul cosmogonic originar: "Lumea este întemeiată, de fapt, prin izbucnirea sacrului, istorisită de mit. Fiecare mit arată cum anume o realitate a ajuns să existe, fie că este vorba de realitatea totală, Cosmosul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]