1,760 matches
-
liderul mișcării În cadrul Facultății de Medicină din București; Mihai Sturdza și alții. Susținătorii sunt figuri cel puțin la fel de proeminente: Emil Racoviță, Dimitrie Gusti, Traian Herseni, Sabin Manuilă, Simion Mehedinți, Alexandru Ștefănescu-Goangă și Iuliu Hațegan. Mișcarea eugenistă a avut o dominantă transilvană. În România, oamenii de știință devin public importanți doar la sfârșitul secolului al XIX-lea. Abia atunci și la Începutul secolului XX s-au creat școli de medicină, asociații profesionale, au fost proiectate și adoptate legi cu privire la sănătatea publică. Este
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
ocupanți de profesii prosperi. În această perioadă, vitalitatea economică a populației românești a crescut suficient Încât să permită dezvoltarea puternică a vieții culturale sub auspiciile unei instituții finanțate din fonduri private care avea să devină sufletul mișcării naționaliste române: „Asociația transilvană pentru literatura și cultura poporului român”, sau ASTRA. Deoarece cuprindea organizații de toate dimensiunile, Începând cu nivelul cel mai apropiat populației, cel al satelor, și până la nivel național, Astra a reușit să ofere infrastructura pentru dezvoltarea relațiilor culturale, dar și
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
anii de după răsboiu (1918-1928), Sibiu, 1928, p. 24. 30. „Astra” În anii ’20. 31. „Astra” În anii ’20. 32. Pentru o analiză a acestui proces, care a fost caracterizat mai degrabă prin conflict decât prin cooperare, vezi Pamfil Matei, „Asociațiunea transilvană pentru literatură și cultura poporului român” (Astra) și rolul ei În cultura națională (1861-1950), Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1986, pp. 65-66. 33. Eugenical News, 21, iulie-august, 1936, pp. 84-85. 34. Buletin Eugenic și Biopolitic, vol. 1, nr. 1 ianuarie 1927, p.
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
sanitară”, p. 5373. 32. Fond Ministerul Sănătății, 1930, dos. 282; 1939, dos. 6. 33. Fond Ministerul Sănătății, 1933, dos. 339-342. Aceasta este o estimare bazată pe numărul de pagini din aceste dosare. Fiecare pagină reprezintă o decizie. 34. Matei, Asociațiunea transilvană, pp. 64-66. 35. „Legea sanitară”, p. 5393. 36. Fond Ministerul Sănătății, 1932, dos. 262. 37. Gheorghe Banu, „ Necesitatea reorganizării statului sub raportul sanitar și al igienei sociale”, Revista de Igienă Socială, vol. 7, nr. 1, ianuarie 1937, p. 10. 38
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
Viața, realizările și epoca sa”, manuscris nepublicat, București, 1977. Râmneanțu, Petre, „Visuri de pe Semenic”, manuscris nepublicat, București, f.a. Studii și monografii Agârbiceanu, Ioan, „Necesitatea culturalizării maselor. Technica culturală”, Transilvania, vol. 64, nr. 2, martie-aprilie 1934, p. 78. Agârbiceanu, Ioan, Asociațiunea transilvană pentru literatură și cultura poporului român - „Astra”. Ce a fost? Ce este? Ce vrea sa fie?, Editura Asociațiunii, Sibiu, 1936. „Activitatea Secțiunilor literare-științifice ale Astrei. 5. Secțiunea medicală și biopolitică”, Transilvania, vol. 69, nr. 3-4, mai-august 1938, pp. 147-148. Agârbiceanu
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
Cornell University Press, Ithaca, 1995. Love, Joseph, Crafting the Third World: Theorizing Underdevelopment in Rumania and Brazil, Stanford University Press, Stanford, Calif. 1996. Mackenzie, Donald, „Eugenics in Britain”, Social Studies of Science, vol. 6, 1976, pp. 499-532. Matei, Pamfil, „Asociațiunea transilvană pentru literatură și cultura poporului român” (Astra) și rolul ei În cultura națională (1861-1950), Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1986. Mazdumar, Pauline M.H., Eugenics, Human Genetics and Human Failings: The Eugenics Society, Its Sources and Its Critics in Britain, Routledge, New York, 1992
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
și eruditul M. începe cea mai fecundă perioadă a vieții, când scrie și publică, colaborează la Lexiconul de la Buda, face traduceri și îngrijește calendarele românești ale tipografiei. Toate se constituie într-o operă complexă, care răspundea principalelor deziderate ale iluminismului transilvan, dând substanță Școlii Ardelene. Prima scriere a lui M., Procanonul (alcătuită în 1783, dar publicată abia în 1894), este și cea dintâi atestare a alinierii sale la spiritul timpului. Urmărind îndeaproape argumentele unei lucrări a lui Justinus Febronius, el propune
MAIOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287961_a_289290]
-
Flore, țăran. Învață în satul natal, apoi la „școala populară” din Suceava și la gimnaziul din același oraș (1859-1869). Ultimele clase de gimnaziu le urmează la Năsăud și la Beiuș, unde își trece și bacalaureatul (1871). Între timp străbătuse meleagurile transilvane cu dorința, neîmplinită, de a-l întâlni pe Avram Iancu. În această călătorie a adunat un apreciabil număr de cântece populare, în care sunt glorificate faptele de vitejie ale tribunului ardelean. Debutul său are loc în revista „Familia”, care îi
MARIAN-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288024_a_289353]
-
ardelene (1944), poezia să capătă mai multă individualitate. Ultima dintre acestea exprimă de la un capăt la altul jalea Transilvaniei de Nord, înrobita în urmă Dictatului de la Viena. Este mărturisirea unui pribeag, plângere a dorului de casă, poetul evocând fie plaiul transilvan aflat sub „stea fatală”, fie conturând portrete emblematice precum mama, dăscălita, clopotarul, morarul, cioplitorul de cruci, crâsnicul. În succesiunea lui Octavian Goga, St. O. Iosif și Aron Cotruș, I. scrie mai cu seamă o poezie a afirmării valorilor transilvane, ca
ILIESIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287524_a_288853]
-
plaiul transilvan aflat sub „stea fatală”, fie conturând portrete emblematice precum mama, dăscălita, clopotarul, morarul, cioplitorul de cruci, crâsnicul. În succesiunea lui Octavian Goga, St. O. Iosif și Aron Cotruș, I. scrie mai cu seamă o poezie a afirmării valorilor transilvane, ca în această drastică imprecație: „Vouă ce v-a dat Ardealul, / Ce vă leagă de Ardeal? / Nouă: Sarmizegetusa, / Cu viteazul Decebal, // Maramureșul pe Dragoș, / Falnic descălecător, / Și Sălajul pe Bărnuțiu, / Meșterul cuvântător. // Vouă ce v-a dat Ardealul? / Nouă? Pe
ILIESIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287524_a_288853]
-
în paralel cu cel al oglinzii acvatice, înțeleasă ca oglindă a pământului. Volumul își propune un obiectiv pretențios, pe care îl atinge în bună parte. SCRIERI: Trepte sub pleoape, București, 1985; Dimensiuni ale poeziei române moderne. Motive presocratice în poezia transilvană, București, 1989. Repere bibliografice: Hristu Cândroveanu, „Trepte sub pleoape”, CNT, 1986, 10; Gheorghe Iancovici, Funcția cognitivă a pleoapei, F, 1987, 4; Lucian Alexiu, Critică și valoare, „Arcade”, 1990, 1. M.Dr.
INDRIES-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287549_a_288878]
-
ideea de simplitate: „O, drăgălașă muză populară/ În ochii tăi e cer senin de vară/ Și fermecata mea copilărie/ Mi-o readuci de tine-ademenită...” ( Când seara-n ceasuri de singurătate). Panourile reprezentând scene rurale sunt diafane, transparente; nu e satul transilvan al lui Coșbuc, cu particularitățile lui etnografice și sociale, ci satul ca tablou general, nelocalizat, într-o perspectivă deschisă reveriei. Tratate în frescă, la suprafață, figurile umane par lipsite de nervi și sânge, rămase undeva în trecut. „Frumoasă de nespus
IOSIF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]
-
să plaseze ideologia în scenarii epice, L. o prezintă direct. Cuvânt despre Transilvania (1982), carte repede retrasă de pe piață, este o colecție de eseuri tributare doctrinei naționalismului mistic, cu îngroșate note polemice antirevizioniste. Culegerea este structurată în patru părți: Rapsodie transilvană, pledoarie exaltată pentru arhaicitatea ținutului, Meleaguri natale, un soi de imn glorificând influența civilizatoare a socialismului, Patriotismul - o necesitate vitală, un manifest împotriva revizionismului, și Cuvânt despre Transilvania, unde sunt prezentate antitetic Transilvania milenară și Ungaria posesivă. Eseurile sunt mai
LANCRANJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
interes decât cărțile ulterioare, din anii ’60, din care tezismul e eliminat treptat, dar care nu se mai remarcă prin originalitate. Lumea prozelor rurale ale lui L. este cea din jurul orașului său natal și, în sens mai larg, a câmpiei transilvane (în esență, lumea din nuvelistica lui Pavel Dan sau din memorialistica lui Ion Vlasiu); momentul istoric al evocării surprinde instaurarea și consolidarea orânduirii social-politice de după 1948. Ana Nucului, compromisă de tezismul afișat, reia în context istoric diferit schema din Popa
LUCA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287861_a_289190]
-
din 1862; de la începutul anului 1881 iese de trei ori pe săptămână, iar din 16 aprilie 1884 devine cotidian. S-a tipărit, cu alte schimbări de periodicitate și întreruperi, până în ianuarie 1945. De la 3 ianuarie 1849 s-a intitulat „Gazeta transilvană”, iar de la 1 decembrie 1849, „Gazeta Transilvaniei”. Sub redacția lui G. Barițiu, în iulie 1837 s-a editat la Brașov „Foaia de săptămână”, periodic destinat a fi complementul politic al săptămânalului „Foaia duminecii”. Deoarece nu se obține aprobarea administrației imperiale
GAZETA DE TRANSILVANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287192_a_288521]
-
opere literare românești (I-IV, 1998-2003). De asemenea, a tradus în românește lucrarea lui Vladimir Jankélévich, Ironia. În primele sale cărți, F. continuă tematic și metodologic spiritul școlii clujene de istorie și critică literară, investigațiile fiind circumscrise ariei de valori transilvane ale literaturii române interbelice. Autorul are în vedere climatul, publicațiile și personalitățile reprezentative pentru resurecția și metamorfozele fenomenului literar în noul cadru spiritual de după Unirea din 1918: deprovincializare, sincronizare cu marea cultură națională, deschidere europeană. Monografiile Poezia lui Mihai Beniuc
FANACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286949_a_288278]
-
volumul Întâlniri... (1976) valorifică o cercetare sistematică, riguroasă, aplicată climatului literar și publicistic transilvănean din jurul anului 1930. Examinarea completă a revistei „Gând românesc” (studiu de situare istorică și estetică, program, bibliografie, documente inedite) argumentează rolul celei mai importante publicații literare transilvane din epocă în cultivarea valorilor naționale moderne. Reconstituire informată a unui climat intelectual, lucrarea reprezintă totodată o restituire și o revizuire realizată cu discernământ critic. Tabloul literar din al doilea deceniu interbelic, abordat sub aspectul fenomenului poetic, este examinat în
FANACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286949_a_288278]
-
dar și Statutele Societății române de lectură din Sibiu (1862) ș.a. La aceeași tipografie apelează și Timotei Cipariu, care publică în 1863 partea a doua a Analiticii, iar mai târziu, în 1877, suplimentul la Sintactica. În 1865 se tipăresc Peregrinul transilvan al lui Ion Codru-Drăgușanu, Elemente de istoria Transilvaniei de Ioan V. Rusu, ediția a doua a Cărții de lectură românească pentru școlile române, alcătuită de Visarion Roman (reeditată în 1877), iar în 1874 iese tot aici A doua carte de
FILTSCH. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287005_a_288334]
-
Transilvaniei, omagiindu-l pe Gh. Barițiu, „ctitorul ziaristicii românești din Ardeal”. Cele trei numere care mai apar vor fi dedicate unor scriitori și oameni politici precum Ioan Slavici, Iuliu Maniu, Octavian Goga, dar și unor tineri poeți afirmați în spațiul transilvan: Mihai Beniuc, Ion Th. Ilea, Aurel Marin. În articolul Generația vrea, totuși, ceva, Mihu Dragomir va declara: „Vrem dreptul de a visa”. Cu o pană acidă, tânărul polemizează cu C. Noica, căruia îi reproșează că în numărul unic al revistei
FLAMURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287017_a_288346]
-
harul divin. Anotimpuri, volumul de debut, se remarcă printr-o multitudine de „peisaje”, transpuse liric cu ajutorul unui vast repertoriu de epitete coloristice și de comparații, într-o îmbinare fericită a clasicului cu modernul, a bucolicului cu simbolismul, idealizând imaginea rusticului transilvan, pe care o transformă într-o ipostaziere terestră a Raiului: „Râd toporașii vineți ca ochiuri de izvoare./ E-o dimineață albastră și clară ca un clopot/ [...] Când alb răsare-n slavă Ierusalimu-n flori/ Și laudă de ramuri spre cerul cald
GIURGIUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287288_a_288617]
-
structura stilului în poezia lui Octavian Goga, București, 1989; Fanache, Vârstele poeziei, 46-62; Negoițescu, Ist. lit., I, 141-143; Țepelea, Rememorări, 162-167; Pop, Recapitulări, 6-11; Popa, Convergențe, 101-110; Popa, Estuar, 59-64; Nicolae Manolescu, Actualitatea lui Goga, RL, 1996, 12; Petrescu, Studii transilvane, 227-236; Locatarii de la Ciucea. Album Veturia și Octavian Goga, Cluj-Napoca, 1998; Dicț. esențial, 345-350; Ghițulescu, Istoria, 151-152; Dicț. analitic, III, 380-381, IV, 60-61; Eugen Simion, Introducere la Octavian Goga, Opere, I, îngr. Ion Dodu Bălan, București, 2001; Mircea Goga, Octavian
GOGA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287305_a_288634]
-
densă, economic croită și minuțios șlefuită. Spovedania, Adolescent sau OZN au ca decor lumea măruntă, periferică, ternă a celorlalți optzeciști, unde totul fierbe la foc mocnit, cu flacără mică. Este lumea mizeră, sordidă, lipsită de orizont, adeseori abrutizată a satului transilvan postbelic, unde se macină destine de intelectuali blazați. O deviere notabilă în raport cu norma epică de acum este bucata care dă și titlul volumului, Trenul de noapte, apropiindu-l pe G. de aceia dintre comilitonii săi care (în special în ultimii
GROSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287369_a_288698]
-
prezent, de asemenea, în numeroase antologii de proză umoristică. Colaborează cu versuri, proză și publicistică la „Ateneu”, „Vatra”, „Luceafărul”, „Orizont”, „România literară”, „Transilvania”, „Tribuna”, „Urzica”, „Al cincilea anotimp”, „Orient latin” (Timișoara), „Moftul român”, „Cuvântul liber” (Târgu Mureș), „Adevărul Harghitei”, „Mesagerul transilvan” (Cluj-Napoca) ș.a. Deși prozele lui H. nu au trecut neobservate la apariția în paginile revistelor, volumul Iubita mea, e ora indexării atrage atenția asupra unui alt gen de literatură, fiind o culegere de versuri parodice, satirice și umoristice în stilul
HURUBA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287471_a_288800]
-
alte stihuri) nu sunt fără asemănare cu acelea din Farmecele lui Paul Valéry. Trei cicluri din culegerea Lucruri și stele (2003) interpretează motive explicit autohtone (datini, sărbători, reminiscențe istorice, elemente de peisaj), multe evocând scene din copilărie cu specific local, transilvan, valorificând inedit procedee din folclor. Cu toată lunga tradiție a poetizării unor obiceiuri, poetul care a scris versurile din Ritualuri (1987) imprimă icoanelor construite de el un ce inedit, un inefabil individualizant, printr-o stilizare proprie. Noutatea rezultă fie din
RAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289147_a_290476]
-
statistici etc. În sumar nu intră producții literare, cărțile recenzate fiind monografii, lucrări istorice sau studii lingvistice. Se remarcă recenzia lui N. Bănescu la Memoriile reginei Maria, Aurel Decei semnalează Istoria românilor de N. Iorga, Ovidiu Boitoș scrie despre Peregrinul transilvan al lui I. Codru-Drăgușanu. Proiectul de elaborare a Atlasului lingvistic român este amplu discutat de Sextil Pușcariu (1/1936). Deși articolele de artă nu reprezintă o prioritate a revistei, merită menționat un studiu al lui C. Petranu, Arhitectura în lemn
REVUE DE TRANSYLVANIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289278_a_290607]