1,362 matches
-
aceluiași an cu privire la inexistența unei tradiții literare românești presimboliste (amblele - combătute ferm de către E. Lovinescu în Sburătorul), dar și de profetismul vaticinar al tînărului Emil Cioran, care va face tabula rasa din tradiția culturală autohtonă, sau de complexul provincial care transpare din articolele tînărului Eugen Ionescu. Remarcînd faptul că „Febrilitatea afirmării, bucuria intelectuală cu care Vinea consemnează prezențe românești peste hotare nu-l împiedică, totuși, să vadă lucid situația de fapt a avangardei noastre”, S. Mioc vede în afirmația poetului din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de Vinea), ambele avînd în loc de titlu numele autorilor — Kassák Lajos, respectiv Támas Aladár —, sînt ilustrate cu un desen „simultaneist” al praghezului Karel („Charles”) Teige și prefațate de un articol anonim, intitulat „O mișcare modernă în exil“. Prezentarea istorică lasă să transpară simpatia pentru idealismul revoluționar: „Înainte de războiu literatura modernă ungară se grupa în jurul revistei „Nyugat“ (Orient — de fapt, Occident, n.n.) la Oradia Mare. Cel mai reprezentativ poet al mișcărei era Ady Endre cu verbul vehement și o putere de expresie cosmică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
grevată de confuzii amuzante, explicabile prin faptul că ecourile sale parvin exclusiv mediat, prin intermediul unor publicații occidentale. În Contimporanul nr. 81, o notiță despre Der Sturm, salută numărul special dedicat avangardei „slavone”, textul încheindu-se pe o notă din care transpare frustrarea nerecunoașterii internaționale a mișcării moderne autohtone: „Der Sturm consacră ultimul număr mișcărei moderne din Slavonia. Plastică, arhitectură, tipografie, muzică și poezie modernă, acerb modernă și revoluționară cu vecinii noștri din Sud, și noi...”. Appendix: avangarda belgiană și Belgia Orientului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
circulație. Și alterări ale punctului acesta de perspectivă sociologică sînt multe. Noi le-am redus la cel mai elocvent” (op. cit., p. 353). Opțiunea pentru o critică și o istorie literară pe bază strict estetică - în răspăr cu orice reducții ideologice - transpare și în atitudinea față de roman. Identificînd coexistența, în modernitate, a mai multor categorii romanești, precum și o lărgire a limitelor genului prin includerea cu drepturi depline a romanului „concentrat” și poetic, Perpessicius evită să transforme diferențele tipologice în discriminări valorice: „Literatura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Mirei Baciu-Simian. Tot în 1970, Marcel Iancu scoate în Israel un album de lux — în tiraj necomercial — cu gravuri inspirate din Urmuz (Fablation Urmuz-Dada), unde numele lui Tzara apare menționat pasager — s-ar zice că vechea dispută postdadaistă Iancu - Tzara transpare și din această atitudine tîrzie... Peste un an, revista italiană de avangardă Quinta Parete (Torino, sub direcția lui Janus) republică eseul aceleiași Mira Baciu-Simian - soția poetului Ștefan Baciu - împreună cu traducerea fabulei „Cronicari”. Dosarul receptării externe ia amploare de la an la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
acela elegant Îi pare o sfidare voită, și e bucuros că nu locuiește aici și nu trebuie să-l vadă În fiecare zi. Portarul gigantic de pânză ascunde ferestrele, obloanele și lumina filtrată prin ele. Dar poate că lumina nu transpare deoarece sunt toți adormiți, liniștiți, iar tipul acela alarmat suferă de insomnie, făcându-le vecinilor și polițiștilor viața un calvar. Ce tâmpenie apelul ăsta la miez de noapte, chiar când trebuia să termine. Nu răspunde nimeni. Sună din nou, prelung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
o derizorie flatulență. — Elio, spunea președintele, scuză ora târzie, dar știu că m-ai căutat. Apoi veniră cuvintele atât de așteptate și atât de temute. Rostite de vocea lui obișnuită, calmă, prietenească, aproape fraternă. O voce care nu lăsa să transpară nici dușmănie, nici răutate. Și totuși, cuvintele acelea moi și false de Încurajare confirmau ceea ce Elio știa deja: fusese aruncat În mare. După un preambul lung condimentat cu explicații contorsionate, președintele Îi dezvălui rezultatul ultimelor sondaje, despre care spunea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
știm ce aduce ziua de mâine... ARTUR: Pentru mine ziua de mâine nici nu există... COLONELUL (Mirat): Cum așa? ARTUR (Schimbă macazul.): Vreau să spun că din punctul de vedere al zilei de azi, ziua de mâine e incertă, nu transpare cu nimic, este tot atât de dureroasă ca o gaură neagră, care înghite energie dar nu oferă nimic, absolut nimic, în schimb... Nici o certitudine, vreau să zic. COLONELUL (Stupefiat un timp; își masează piciorul.): Aha. (Redevine milităros.) Domnule, eu pentru altceva am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
observa(ie ale unor anchetatori. Acest mod de redactare, separînd analiza (i datele, va deveni uzual pentru acest gen de muncă (vezi capitolul IV); 2) observatorul, foarte prezent (n aceste note, nu ((i ascunde uimirea (i surpriză; el las( s( transpar( o oarecare indignare moral(; 3) interesul pentru limbajul utilizat de participan(i este exemplar. Taxi-Dance Hall că o lume social( Pentru cei ce frecventeaz( taxi-dance hall (dans cu plat( (ntr-o sal(), chiar (ntr-un mod neregulat, acesta este o lume social
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
blândă a lunei - ea trecea frumoasă, clară pe un cer limpede, adânc, transparent, prin nouri de un fluid de argint, prin stelele mari de aur topit. Părea că deasupra mai sunt o mie de ceruri, părea că presupusa lor ființă transpare prin albastra-i adâncime... Cine știe - gândi Dionis - dacă în cartea aceasta nu e semnul ce-i în stare de a te transă pune în adâncimile sufletești, în lumi care se formează aievea așa cum le dorești, în spații iluminate de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
lunelor raze pătrunzând prin el, înverzește râul cu miile lui unde. Cu corpul nalt mlădiet, albă ca argintul noaptea, trece Maria peste acel pod, împletindu-și părul a cărui aur se strecură prin mînuțele-i de ceară. Prin hainele argintoase îi transpar membrele ușoare; picioarele-i de omăt abia atingeau podul... Sau adesea, așezați într-o luntre de cedru, coborau pe ascultătoarele valuri ale fluviului. El își răzima fruntea încununată cu flori albastre de genunchiul ei, iar pe umărul ei cânta o
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
liniștită și marmorie a feței contrasta cu părul în dezordine. O mână era strâns apăsată pe inimă, ea comprima convulsiv durerea ce o simțea acolo; cealaltă spânzura pe marginea patului în jos. O manta neagră îl acoperea, prin creții căreia transpăreau delicatele și corectele lui forme. Tatăl Mariei se aplecă asupra lui și-l privi cu plăcere, cu intenție. - Aha! gândi doctorul cu șireție. .................................................................................................................................... O negură deasă, cenușie și sclipitoare... apoi un cer de un etern și albastru întuneric, cu stele
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
era aruncat un lințoliu de catifea neagră cusut cu stele de aur... în noaptea solitară arde o singură făclie... nici un preot nu murmură cu glasul măsurat * rugăciunile morților, numai cîte-o rază se fură asupra înălțărei mortuare și din formele ce transpar cunoști că sub lințoliu e un cadavru... Deodată o ușă [de] spijă se deschide și [apare] un înalt chip de femeie. Rochia ei neagră foșnește uscat asupra pietrelor bisericei, un fin văl de dantelă îi acopere fața palidă... un bătrân
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
august 1944, ca și după acapararea puterii, comuniștii nu se apleacă peste destinul special al unei populații ce ieșise traumatizată din perioada dictaturii antonesciene. Mai mult decât atât, există documente ale P.C.R., Încă din perioada existenței sale ilegale, din care transpare xenofobia, din care nu lipsește latura antisemită. Un document din 3 iunie 1943, Îndreptat Împotriva lui Ștefan xe "Foriș"Foriș, la acea dată Încă secretar-general, și emanând de la conferința organizației P.C.R. xe "București"București, este străbătut de un puternic spirit
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
nimeni nu își închipuia că ar fi putut apela la expediente și la șiretlicuri, la sfaturile altora. La temeiul puterii lui De Gaulle de a inspira încredere se afla însă altceva, ceva intangibil. Era învăluit de o aură invizibilă, ce transpărea și din privirile sale scrutătoare. Am putea paria că cultul pasionat pe care i-l închinau atîția oameni, cult ce mergea pînă la un soi de extaz cvasi religios, a fost pentru el un stimulent indispensabil. Și i-a permis
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
cei care au acționat cu aceste mijloace nefăcând parte din sistemul național de apărare a României, ci având o origine străină (această origine nu este specificată, ci suspendată). Deși Raportul SRI susține ideea de revoluție aproape pură, în culisele documentului transpare, prin varii subînțelesuri, teza hibridării revoluției cu o conspirație dublă (externă și internă) - acesta este și motivul pentru care am considerat adecvat să plasez analiza Raportului SRI în acest capitol. Fiind documentul unei instituții esențiale a statului postceaușist și al
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
România, în baza Tratatului de aderare, încă neintrat în vigoare, din cauză că nu toate statele îl ratificaseră încă. Prima se referea la obligația statelor membre ale Uniunii Europene de a ratifica Tratatul. Nu exista formulată in terminis această obligație, dar ea transpărea clar, din contextul general al procedurii de aderare și chiar din Tratat. În Tratat, se prevedea, în formulă neutră, că Tratatul se ratifică, adică pentru a se perfecta Tratatul, era nevoie de ratificarea lui. Dar procesul de aderare, în desfășurarea
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
a virtuții, fondată împotriva curentului relativist al epocii (sofistica) prin intermediul dialecticii socratice. Chiar dacă MacIntyre se autodenumește un gânditor de inspirație „creștin-augustiniană”, convingerea lui Milbank este că principalele argumente precum și metodologia abordării sale rămân problematice din punct de vedere teologic. Aceasta transpare mai ales în abordarea fundaționalistă a lui MacIntyre, care nu rimează cu tradiția patristică. Teologii Bisericii apostolice n-au apelat la dialectică pentru a fonda adevărul credinței creștine (sau, altfel spus, credința lor în adevăr). Părinții au admis că orice
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
sînt destul de fragile și permeabile - și nu altfel stau lucrurile În cazul poetului nostru. Deci, dincolo de aceste precare frontiere, sînt de căutat mai degrabă (fără a neglija totuși accentele specifice fiecărei etape) elementele coagulante, posibila coerență a atitudinilor. Or, ele transpar cu destulă pregnanță dacă le privim Între coordonatele relativ stabile, urmărite În analiza „stării de spirit” avangardiste, așa cum se traduce ea la diversele nivele ale reflecției lui Voronca. Liniile unei „definiții” specifice a poeziei se conturează, la Ilarie Voronca, Încă
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
În decorul simbolist amintit, de unde nu pot fi absente, desigur, nici referințele muzicale tipice - „notele de pian În singurătate”, „clavirul... cernit și stins”, „serenada plopilor”, „sonata tăcerii”, „romanța apei” etc. etc. Pe alocuri, semnele unei conștiințe a convenționalității acestui univers transpar cu destulă claritate: „Era În toate acestea tristețea unei poezii vechi”, „Toate acestea - știi? - sînt ca Într-un vechi album”, „Vezi seară romantică și fată ca lumină la ferestre”; rare momente de distanțare, Într-o poezie dominată, totuși, de langoarea
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
personalității a poetului, ca Încercare (și reușită) de autodepășire, În sensul abandonării epigonismului simbolist, al concentrării și rafinării expresiei. În ciuda distanțelor pe care le ia față de universul Restriștilor, această carte conservă totuși date esențiale ale unei sensibilități elegiace, neliniștite. Ele transpar Îndeosebi În reinterpretările expresioniste ale unor elemente constitutive universului imaginar al cărții de debut, dar sînt prezente și În plin „bal” al imaginației ludic-spectaculare, În abia disimulate confesiuni ale „suferinței vechi”, ale nevoii acute de comunicare fraternă cu semenii, care
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
postromantică, vizînd „redefinirea lumii, reconsiderarea ei”, prin obligarea, ca să spunem așa, a obiectului de a intra Într-o rețea de raporturi inedite, spărgînd tiparele admise, În spectacolul mereu reînnoit al unei ars combinatoria niciodată satisfăcută de propriile performanțe. Programul anticonvențional transpărea și În versuri, În termeni adeseori expliciți, pe fundalul unei conștiințe a inerției sensibilității și al stagnării formelor de expresie, - de unde și reacția față de „arhivele nemișcării”, ori versuri elegiace ca acesta: „și-n geamul viziunii, asculți, nu bate nimeni” etc.
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
major. Ele nu umbresc grav paginile lui Voronca, deoarece sub carcasa, ca să zicem așa, mai ferm desenată, o neliniște specifică, asociată cu reveria comuniunii fraterne cu semenii, ce fusese anunțată pînă la tonalități patetice ale vocii În, bunăoară, Petre Schlemihl, transpare tulburător, -și ea e foarte departe de geometriile barbiene ale imaginii și stărilor de spirit. Dacă citim atent sonetele lui Voronca, observăm că apare acum o ipostază, oarecum inedită la el, a eului: aceea de luptător sau, poate mai exact
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
opoziție în câmpul generic s-ar stabili între poezie, pe de o parte, și povestire, respectiv descriere, pe de alta. Și de astă dată ecuația care se impune este „poezie = gen liric”. Din toate aceste definiții „canonice” ale conceptului discutat, transpare cu claritate faptul că, fără excepție, limbajul poetic a fost asimilat în mod restrictiv cu un spațiu al motivării, al literalității, lirismului și antiprozei, al conotației și obscurității semantice; în aceste condiții, modelul propus de Gheorghe Crăciun este cu atât
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
ar putea să o provoace? Răspunsul cel mai nimerit poate fi găsit, după cum sugeram mai devreme, tocmai în predilecția scriitorului pentru stările intermediare, pentru acel entre-deux care zdruncină orice încremenire în certitudini. De altfel, transpunsă în sfera cromaticului, această predilecție transpare cu claritate din formularea celui de-al doilea „subiect de meditație”: „BRUN, PENTRU CĂ BRUNUL ESTE ÎNTRE VERDE ȘI NEGRU PE DRUMUL CARBONIZĂRII”. Putem decripta în acest elogiu indirect al procesualității, al stărilor intermediare (care comportă încă „O FAPTĂ EPICĂ, ADICĂ
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]