1,625 matches
-
aici. Femeile erau Înalte, slabe și foarte În largul lor În hainele ce le dezgoleau coapsele și În decolteurile ample, dar fără a fi deloc vulgare. Bărbații dansau alături de ele, mișcându-și mâinile pe șolduri, spate și umeri, fără să transpire, având grijă ca niciodată paharul unei fete să nu rămână gol. Nu semăna deloc cu singura mea noapte de rebeliune adolescentină, pe care mi-o petrecusem timorată, ghemuită Într-un colț, Îngrozită de mulțimea fremătătoare de la Limelight. Când am terminat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
cine era sau ce s-a Întâmplat? Mi-am mestecat croasantul cu grijă și mi-am fixat privirea pe International Herald Tribune. —Hmm, nu, n-am auzit nimic. Ar trebui să-mi fac griji? Vreau să zic, nu vrem să transpire nimic Într-adevăr deranjant. Elisa Își turnă o a treia ceașcă de cafea și-și permise doar un singur pachețel de Equal de data asta. Mâinile Îi tremurau din cauza efortului. — Cred că nu putem decât să așteptăm și să vedem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
miezul nopții. Lucrasem la asta non-stop În ultima lună, perfectând chiar și cel mai mic detaliu și În sfârșit puteam fi sigură că va ieși spectaculos. Kelly Îmi aprobase planul, dar insistase să rămână Între noi, pentru că nu voia să transpire ceva În presă. Prin urmare, doar noi două și Hef aveam idee despre ce se va Întâmpla la miezul nopții. Spectacolul de la miezul nopții e În regulă - mă aștept ca totul să meargă ca uns În privința asta. Elisa căscă zgomotos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
se Întinsese pe bărbie și obraz. Dar după ce am studiat-o cincisprezece secunde, mi-am dat seama că și pe ea o cunoșteam. Era Abby. —Bette, asta e...ăă... nu e ceea ce... Bette, o cunoști pe Abby, nu-i așa? Transpira vizibil și dădea din mâini Într-un fel de ritm spasmodic, În sens invers acelor de ceasornic, făcându-i semn fetei În timp ce Încerca simultan să se comporte ca și cum ea n-ar fi fost acolo. —Bette! Mă bucur că ne vedem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
cu o lamă ascuțită, atașată de o bucată de lemn de pin sau o stinghie de pin. Până acum e brutal, dar nu dincolo de limitele mele. Însă... Layman se opri. Vechiul truc al pauzei oratorice de la cursuri. Danny începuse să transpire, eliminând gradele tăriilor băute. — Dă-i drumul, doctore! — Bine, bine. Substanța din orbitele oculare era un lubrifiant, KZ Jelly. Asasinul și-a introdus penisul în orbitele oculare ale cadavrului și-a ejaculat - cel puțin de două ori. Am găsit șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
majoritatea delictelor fiind comise în pușcărie, cu coitus interruptus și umilirea unor tovarăși de celulă, de unde au rezultat noi capete de acuzare din partea celor de la comitat. La 10.20 duse dosarele în biroul dispecerilor și al lui Karen Hiltscher, deja transpirat și cu hainele șifonate înainte ca ziua să fi început cu adevărat. Karen era de serviciu la centrala telefonică și purta o cască pe deasupra coafurii ei à la Veronica Lake. Fata avea nouăsprezece ani, era blondă și pieptoasă. Era angajat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
se întoarse spre Dietrich: — Căpitane, unde e acum Upshaw? — Într-o cabină pentru interogatorii de la capătul holului. Doi oameni de-ai mei l-au prins pe un ins suspect că ar fi comis niște spargeri, iar Danny îl ajută să transpire puțin. Veniți, vă duc eu acolo. Dar mai întâi lăsați-l să termine. Dietrich îi conduse din sala de ședințe pe un coridor scurt, unde se aflau câteva cabine în interiorul cărora puteai vedea, dar de unde nu puteai fi văzut. Deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cu Jack. Stai să ghicesc: ai făcut ceva nasol, care o să-l supere pe Jack, te-ai speriat și-ai crezut că poți să te dai viteaz. Aveai nevoie de loz și-ai dat lovitura la Sun-Fax. Corect? Acum Scoppettone transpira din greu - îi curgeau broboane de sudoare pe față. Upshaw spuse: Știi ce altceva mai cred eu? O singură ciupeală n-ar fi fost de-ajuns. Cred că mai sunt și alte cazuri care strigă după numele tău. Am să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
întâi am o întrebare. Ți-a povestit Felix despre mine? — Da. Vandrich jucă un pic teatru, încrucișându-și picioarele și frângându-și mâinile, ca să tragă de timp. Danny îl interpretă ca pe o ofensă la adresa autorităților. Simți cum începe să transpire. Țoalele astea de stânga erau un pic prea fierbinți. Un pic cam mult. — Știi ce? Vorbește direct, fără introduceri. Vandrich se liniști. — L-am cunoscut pe Felix în timpul războiului, când mă dădeam drept nebun ca să scap de armată. Mă purtam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
lucrează și prietenii tăi, Lopez, Duarte și Benavides. Juan Duarte e vărul lui Augie Duarte. Tu ai apărut în filme produse de Variety International. Duane Lindenaur îl șantaja pe Charles Hartshorn. De ce nu vrei să-mi clarifici toată situația? Loftis transpira. Mal surprinse o tresărire la cuvântul șantaj. — De trei ori în ’44 și o dată săptămâna trecută ai retras câte zece mii de dolari din contul tău bancar. Cine te șantajează? Omul era ud de transpirație. Buzz îi arătă scurt un pumn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
alb, unul imens. Un detectiv, amic de-al nostru, credea că toate crimele de acum se trag de la Sleepy Lagoon - și de la vremea bețelor zoot. Toate victimele de-acum au fost ciopârțite cu bețe zoot. Loftis își frânse mâinile și transpiră și mai puternic. Avea ochii sticloși. Mal își dădu seama că Meeks lansase o lovitură ușoară - lucruri nevinovate din notele de interogatoriu - și ea avusese efectul unei măciuci. Buzz părea nedumerit. Mal preluă repede rolul durului: — Loftis, cine te șantajează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pe jos, slăbit de efort și respirând greu. Dură câteva minute până când se simți În stare să continue. Propti piciorul În marginea patului și se Împinse În sus, prinzând cu cotul nișa ferestrei. Cu o Încordare care Îl făcu să transpire, reuși să se ridice. Încet, ajunse cu fața la fereastră, apoi mai sus. În sfârșit, vedea ce e dincolo de geam. Dincolo de geam era viscol și zăpadă. Dar, pentru el, toate acestea erau minunate. Erau libertatea. Ridică cu greu mâna dreaptă, sprijinit În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cu fulgi de zăpadă pătrunse În cameră. Aer... Oană se opri din nou respirând aerul rece. Mai rămânea puțin. Împinse geamul lateral, cu capul. Acum avea loc. Se aplecă pe cotul stâng și Împinse piciorul În marginea patului, Încă puțin... Transpira din nou din cauza efortului. Încă puțin... jos nu se vedea nici o strajă. Era doar albul zăpezii. Departe, dincolo de cortina de fulgi, era, poate pădurea. Și lupii, care se auzeau destul de aproape. Cu o ultimă zvâcnire, rănitul se Împinse pe marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
forță să articuleze nici două cuvinte. Ar fi mai bine să fugă. — Ești inconștient? întreabă sergentul. Trebuia să fii la gară acum sau la cazarmă . De unde vii? Pran înțelege, în cele din urmă. Îl cred de-al lor. Cu toate că e transpirat și murdar după cele cinci zile pe care le-a petrecut în aceleași haine, după felul în care își ține capul și mâinile, după expresia terifiată de pe chip, îl cred de-al lor. — Ți-e bine, băiete? Unde-ți sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și cuvintele i se formară în cap, în timp ce mergea într-o zi pe bicicletă pe o stradă aglomerată, avu brusc un sentiment de vină, simțind sudoarea rece a trădării izbucnindu-i sub braț, între sâni. Resturile unei neveste de misionar, transpirând din abundență prin toți porii. Imaginați-vă o doctrină secretă. Imaginați-vă înțelepciunea străveche. Ideile nu-i aparțineau. Nici măcar nu erau hinduism pur. Elspeth a fost prezentată altor cercetători, oameni care, ca și ea, credeau în minuni, în sinteza mistică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
presupun că putem cumpăra unii pe drum. Ocolesc prin Piccadilly, apoi pășesc pe un teren cu iarbă de primăvară, aflat în spatele unei case din partea bună a parcului Regent. Jonathan se trezește cu picioarele învelite în pânză albă. Deja i-a transpirat mâna cu care ține racheta. Jocul este un dezastru. Se aruncă după minge, alergând după ea la dreapta și la stânga, izbind cu putere în plasă, fără a întoarce vreuna din loviturile lui Muskett. După o vreme, tânărul blond cercetează chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
spus An-te-hai, cum că eu trăiesc să-i fac plăcere împăratului Hsien Feng, nu mie însămi. Mi-aș dori ca împăratul să înțeleagă asta. Mă întreb când o să-și facă apariția. Corpul îmi e înfierbântat precum un chec aburind. Slujnicele transpiră. Îmi masează umerii, degetele de la mâini și de la picioare. Robele lor sunt ude, iar părul le este dezordonat. Numai să le privesc și mă obosește îngrozitor: de-abia aștept să se termine. An-te-hai m-a prevenit că nu trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cu zeități de toate soiurile. Pe lângă zeul manciurian oficial, care se numește Shaman, există zei taoști, budiști și zeul popular chinez, Kuan Kong. — A fost odată un prinț care în timpul rugăciunii a descoperit că armăsarul din argilă al zeului chinez transpira, vorbește pe neașteptate călugărul, de parcă m-ar fi spionat tot timpul. Prințul a ajuns la concluzia că în mod sigur zeul muncea din greu călărindu-și calul ca să patruleze prin toate palatele. De atunci, Kuan Kong a devenit o figură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
băutură, va fi bețiv; în cazul în care alege zarurile, va pierde dinastia... Tung Chih „studiază“ fiecare obiect, dar nu ia nici unul. În sală e atât de liniște, că pot să aud susurul apei care curge în grădină. Încep să transpir și gulerul mi se pare strâmt. Tung Chih își bagă un deget în gură. Sigur îi e foame! Șansa ca el să aleagă sigiliul din piatră pălește. Își reia mersul târâș. De data asta, pare oarecum motivat. Eunucii își pun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
templului. Templul pare a fi bine pregătit pentru sosirea noastră. Acoperișul vechi a fost lustruit și înăuntru s-a făcut curățenie. Mai-marele călugărilor este un bărbat cu înfățișare blândă, cu buze subțiri și obraji rotofei. — Zeița milei, Kuan Ying, a transpirat, zice el zâmbind. Am știut că acesta era mesajul Cerului care îmi spunea că Majestățile Voastre veți trece pe aici. Deși templul este mic, urarea mea umilă de bun venit se întinde de la mâna lui Buddha către infinit. La cină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ale exprimării artistice, ca să zic așa. Atunci, de sub mâna mea se așterneau pe tabla de lemn copaci și pământ, munți, râuri, fluvii, nori, am desenat chiar și câteva rândunele pe cerul albastru pentru o mai bună punere sub pecetea realității. Transpirasem și mi-am dat haina jos, de atâta efort mi-a plesnit cămașa la subsuori și mi s-a udat pe piept și de-a lungul spinării. Apa din desenul meu se Învârtea Întruna și se transforma la infinit, fără ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Am o treabă cu Titel”. „Ce treabă?” ,, Știe el, c-am vorbit aseară și mi-a zis să vin azi.” ,, Nu poate acuma, vino mai Încolo!” Mi se sfâșia sufletul de atâta dezamăgire: Îmi dădeau lacrimile și-n buzunar Îmi transpira mâna În care strângeam bănuții de metal. Pleca. Nu apucam să fac nici doi pași, că auzeam glasul celui mare: „Bă, ia vino-ncoace, mă!” Inima se umplea iară de speranțe. „E legat câinele?” „Da!” Împingeam cu nădejde poarta din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
la munte și la mare dacă Însoțești grupuri de elevi și câte și mai câte. Păi dacă vrei, tovarășu’ Foiște, să mănânci franzeluță de pe urma Învățământului, nu e de ajuns numai să profiți În neștire de avantaje: mai trebuie să și transpiri nițeluș prin noroaie, că statul nu te ține În puf numai să te rățoiești de la catedră când nu pricep elevii care e diferența dintre comparație și metaforă...” Foiște pufni de câteva ori, apoi răspunse cu un glas vesel și din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
aderării României la spațiul Schengen, punând accentul în special pe discursul, de gâgă imatur, al lui Traian Băsescu, în care acesta sa rățoit inutil la germani și la francezi. De fapt chestia cu respingerea României la spațiul Schengen, începuse să transpire mai demult, javra de la Cotroceni unsă cu toate alifiile, a imaginat o diversiune menită să acopere marele eșec al actualului regim. Manevra cotrocenistă, abil construită, pregătea aruncarea responsabilității aderării la spațiul Schengen, în cârca opoziției, în special a PSD ului
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
ci a vestitului vin de Murfatlar, (un vin al dracului de tare și de bun, de poate unge cu miere orice inimă de cronicar). Gheorghe Babanu Otonel, unul dintre puținii martorii oculari mai treji la vremea ceea, relatează evenimentul: "Moașa transpira abundent și urla spre masa ginecologică pe care stătea tânăra Elena Băsescu: "Ieși afară, minunăție rară!". Dar de ore întregi, copilul încăpățânat refuza să apară pe lume. Moașa, atunci a procedat la un tertip, ce s-a dovedit salvator. A
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]