949 matches
-
SAMOANĂ Limbă din familia austroneziană, ramura oceanică de est, grupul polinezian. Vorbită în Samoa, Noua Zeelandă, SUA. 370 000 de vorbitori. Limbă VSO, cu prepoziții. Partiție morfologică: nominalul primește cazul ergativ numai dacă verbul e la aspectul perfectiv. Într-o propoziție tranzitivă, A este marcat cu prepoziția ergativă, iar P este în absolutiv (marca zero). Dacă este folosit un verb de stare în locul unui verb de tip proces, construcția este intranzitivă: A este în absolutiv, iar P este marcat cu o prepoziție
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
în Filipine. 24 de milioane de vorbitori, ca limbă primă și 60 de milioane de vorbitori, ca limba a doua. Limbă ergativă care a păstrat construcția antipasivă, spre deosebire de alte limbi austroneziene. Are construcție aplicativă marcată morfologic, dar numai pentru verbele tranzitive. Argumentul adăugat ("aplicat") este întotdeauna în absolutiv. Pivot mixt. Sistem bogat de diateze: activă, obiectivă, dativă/locativă, instrumentală. Marca aspectului perfectiv este un infix, care are un tip special de flexiune la diateza activă. După altă interpretare, ergativitatea acestei limbi
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
în estul Groenlandei. 3 300 de vorbitori. Este subdialectul cel mai îndepărtat de sursa poporului inuit, Alaska. Există tendința de trecere dinspre sistemul ergativ înspre cel acuzativ, manifestată prin: căderea frecventă a mărcii de caz ergativ la agentul unui verb tranzitiv; lipsa mărcii de caz ergativ la persoanele 1 și 2 (vezi și DYIRBAL, pentru o altă interpretare a acestui fenomen); testele sintactice (coordonare, coreferențialitate, încorporare) confirmă faptul că agentul procesului biactanțial se comportă ca subiect; în discursul oral, formele biactanțiale
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
cu HURRIAN, din familia hurro-urartian, vorbită în nord-vestul Anatoliei (Turcia), în mileniul I î. Cr. Scriere cuneiformă și hieroglifică. VAKH Dialect al limbii KHANTY. Minimă ergativitate, partiție ergativă: A primește cazul instrumental, O primește acuzativul, iar S primește absolutivul (nemarcat). Verbele tranzitive se acordă cu A, ca în sistemele de tip acuzativ. VAYU − Vezi HAYU. VIZCAINO − Vezi BISCAZEN. WAGA-WAGA Limbă australiană vorbită în Papua Noua Guinee. Limbă cu partiție ergativ/acuzativ, determinată de semantica nominalelor. Distribuție foarte limitată a marcării de tip acuzativ. WALMATJARI
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
în distribuție complementară (-ma vs -na, -nma), iar ultimele două, în variație liberă. Omiterea mărcii ergative determină defocalizarea agentului (așteptat, cu grad mic de agentivitate). Orice nume poate fi marcat cu ergativ, adică poate fi argumentul A al unui verb tranzitiv, indiferent de animare, timp, mod, aspect. Relațiile gramaticale sunt marcate prin postpoziții și prin clitice pronominale. Acordul pronominal urmează tiparul nominativ−acuzativ. Nu există o construcție medio-activă, prezentă în alte limbi din aceeași familie. WARRUNGU (WARRANGU, WARRANGO) Limbă ergativă, australiană
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Forme superficiale de ergativitate. Limbă în care se manifestă scindarea subiectului intranzitiv, marcată cazual și prin acord verbal. So este o clasă închisă, cuprinzând numai 12 verbe al căror prefix (marcând acordul) este omonim cu cel pentru O din structurile tranzitive. Sa este o clasă deschisă. YAZGULYAM Limbă indo-europeană, ramura indo-iraniană, grupul iranian, subgrupul Pamir, vorbită în Tadjikistan. 4 000 de vorbitori. Marcare tripartită numai la timpurile trecute. YIDINY Limbă din nordul Australiei. Partiție cazuală complexă: pronumele primesc nominativul/acuzativul. Numele
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Australiei. Partiție cazuală complexă: pronumele primesc nominativul/acuzativul. Numele primesc absolutivul/ergativul. Prin cazul ergativ este marcat constituentul A. Cazul absolutiv (S, O) are realizare zero. Limba funcționează după două principii: (a) numele marcat prin ergativ este, în cazul structurilor tranzitive, agentul care controlează acțiunea; (b) numele având rolul de agent care controlează acțiunea, dacă e nonpronominal, e marcat cu cazul ergativ. Pivot sintactic S/A și S/ O. În structura antipasivă, A devine S, îndeplinind condițiile sintactice pentru subordonare și
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
tip absolutiv/ergativ. Într-o altă interpretare, sistemul de acord este de tip ergativ și se supune EPP: subiectul intranzitiv este de obicei în absolutiv, satisfăcând EPP; atunci când EPP este satisfăcut independent, subiectul intranzitiv este în ergativ, ca și subiectul tranzitiv. Ordine relativ liberă a cuvintelor în propoziție. YUCATEC Limbă MAYAN, vorbită în Mexic. 800 000 de vorbitori. Partiție morfologică acuzativ/ ergativ determinată de aspect. Marcare prin acord (afixe atașate verbului). A marcat prin prefix, O marcat prin sufix, iar S
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Fiecare cuvânt conține obligatoriu numai o rădăcină, aflată în poziție inițială. Sufixele cazuale sunt la finalul cuvântului. Limbă ergativă. Verbul se acordă atât cu subiectul, cât și cu obiectul, cu excepția situației în care acesta din urmă este tema unui verb tranzitiv. ZAN Familia caucaziană de sud, grupul KARTVELIAN. Limbă vorbită în Georgia. 500 000 de vorbitori. Într-o fază anterioară a limbii, cazul ergativ marca nominalul din poziția A numai dacă verbul era la aorist. Ambele dialecte ale acestei limbi (MINGRELIAN
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
se construi cu un acuzativ. Tranzitivitatea este o caracteristică pe care numai contextul o evidențiază; în construcțiile pasive sau reflexiv-pasive ocurența auxiliarului este imposibilă; invers, prezența auxiliarului exclude ocurența în același context a indicelui pasiv sau reflexiv-pasiv. 52 O construcție tranzitivă este o construcție care cuprinde un nominal obiect sau un indice (pronominal) al obiectului. 53 Tranzitivitatea este o proprietate care emană din "complexul predicativ". Obiectul este mai puțin o marcă a saturării și mai mult un semn al expansiunii predicatului
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
predicatului; adesea, același verb admite mai multe obiecte a căror natură este profund diferită (acuzativul dublu). Tranzitivitatea nu este o caracteristică imediată a lexemului verbal, ci rezultatul diverselor operații care modifică predicatul pentru a-l face conform cu o situație precisă. Tranzitivele nu au în mod necesar marca de acuzativ. 54 A. Cooreman, B. Fox, T. Givón, "The discourse definition of ergativity", Studies in Language, 8, p. 1−34. 55 T. Tsunoda, "Split Case-Marking in Verb-Types and Tense/Aspect/Mood", Linguistics, 19
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
T. Tsunoda, "Remarks on Transitivity", Journal of Linguistics, 21, p. 385−396, apud Desclés (1998: 164). 57 Vezi și soluția adoptată în GALR 2008 [2005], în care conctrucțiile cu se aparțin diatezei pasive sau diatezei impersonale, după cum provin de la verbe tranzitive sau intranzitive. 58 P. Hopper, S. Thompson, "Transitivity in Grammar and Discourse", Language, 56, 2, p. 251−299. 59 R. van Valin, "Semantic Parameters of Spilt Intransitivity", Language, 66, p. 221−260. 60 Ideea apare și la Comrie (1989: 172
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
subiect primește acest rol, atunci verbul a cădea ar intra mai degrabă în subclasa "configurație spațială"/"schimbare de localizare", iar subiectul său ar avea rolul Temă. 8 Dixon (1994: 148) face observația că, deși pasivul privește, în primul rând, structurile tranzitive, poate fi folosit și cu anumite verbe intranzitive, în care obiectul prepozițional devine S, iar vechiul S este marcat oblic, în structuri englezești de tipul: Henry VIII slept in this bed/This bed was slept by Henry VIII 'Henric VIII
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Japanese Verbal System, Bloomington, Indiana University Linguistics Club. 114 W. Jacobsen, The Transitive Structure of Events in Japanese, Tokyo, Kurosio Publishers. 115 Există și opinii diferite: Zribi-Hertz (1987: 26) arată că, în mod intuitiv, se poate spune că în construcția tranzitivă și în cea intranzitivă apare același verb. 116 V. P. Nedyalkov, G. G. Silnitsky, "The Typology of Morphological and Lexical Causatives", în: K. Ferenc (ed.), Trends in Soviet Theoretical Linguistics, Dordrecht, Reidel, p. 1−32. 117 K. Hale, S. J.
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
apud Calude (2007: 255). 137 Autoarea subliniază că un astfel de fenomen nu poate fi studiat decât în sincronie, pentru că verbe ca affaisser, affaler, écrouler, effondrer, éclore, care nu par să mai fie folosite astăzi decât reflexiv, au fost folosite tranzitiv în latină sau în franceza veche. 138 S. Kemmer, "Middle Voice, Transitivity and the Elaboration of Events", în: B. Fox și J. Hopper (eds.), Voice: Form and Functions, Amterdam, John Benjamins, p. 179−230, apud Cornilescu (1998: 320). 139 K.
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
a muri). Etimonul latinesc al adjectivului mort, mortuus, era deopotrivă participiu și adjectiv. 18 A. Belletti, "(Past) Participle agreement", SynCom Project, ms., apud Mackenzie (2006: 164). 19 Structura a coborât scara este posibilă pentru că verbul a coborî are atât variantă tranzitivă, cât și inacuzativă, iar structura cu un complement intern este legată de varianta tranzitivă. 20 Creția (118−119) observă că grupul format din substantivul nearticulat și atributul acestuia poate fi înlocuit printr-un circumstanțial (om trăi viață dulce [= bine, plăcut
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
A. Belletti, "(Past) Participle agreement", SynCom Project, ms., apud Mackenzie (2006: 164). 19 Structura a coborât scara este posibilă pentru că verbul a coborî are atât variantă tranzitivă, cât și inacuzativă, iar structura cu un complement intern este legată de varianta tranzitivă. 20 Creția (118−119) observă că grupul format din substantivul nearticulat și atributul acestuia poate fi înlocuit printr-un circumstanțial (om trăi viață dulce [= bine, plăcut]). Raportul dintre substantiv și atribut este mai concret și mai ușor de ilustrat, mai
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
putem data schimbarea de strategie în sensul adoptării unei atitudini confruntaționiste. În sfârșit, trecutul comunist a ajuns să fie "luat în stăpânire", persecutat juridic, criminalizat moral, iar în cele din urmă, condamnat prin decret oficial. Presupunând că există un model tranzitiv care începe de la evitarea confruntării, trece apoi la stăpânirea prin condamnare și diabolizare și mai apoi către asumarea critico-reflexivă pentru a face în cele din urmă tranziția către "normalizare" (odată cu îndepărtarea progresivă de trecut), societatea românească se află deocamdată la
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
un constituent s-a deplasat, devine opac din punct de vedere sintactic, extracția de constituenți din interiorul său devenind imposibilă. Următoarea întrebare este care argument intern trebuie extras din VP înainte de inițierea deplasării VP. La prima vedere, problematice sunt verbele tranzitive 12, inacuzative și cele construite cu obiect indirect, însă, dacă ținem cont de toată literatura inițiată de lucrarea lui Larson (1988), doar structurile tranzitive rămân problematice. Analizând structurile cu dublu obiect din engleză, Larson arată că obiectul direct și obiectul
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
argument intern trebuie extras din VP înainte de inițierea deplasării VP. La prima vedere, problematice sunt verbele tranzitive 12, inacuzative și cele construite cu obiect indirect, însă, dacă ținem cont de toată literatura inițiată de lucrarea lui Larson (1988), doar structurile tranzitive rămân problematice. Analizând structurile cu dublu obiect din engleză, Larson arată că obiectul direct și obiectul indirect nu se generează în aceeași proiecție minimală VP13; Larson argumentează că centrul verbal se scindează într-o serie de centre verbalizante (engl. VP-shells
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
centru. Vom examina o serie de propuneri formulate în bibliografie și vom arăta care sunt dezavantajele acestora, după care vom propune o analiză nouă bazată pe rezultatele din Pesetsky și Torrego (2004, 2011). Se cuvine să subliniem că, în afara verbelor tranzitive și inaccuzative, celelalte clase nu întâmpină această problemă a "evacuării" VP. De asemenea, tipul de deplasare XP pe care îl avem în vedere este deplasarea specificator - la - specificator a VP (pe modelul operațiunilor de topicalizare VP / vP de la Müller 1998
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
în categoria de limbi în care topica VOS se derivă prin object shift. Deși poziția de periferie internă propozițională în care se extrage obiectul nu este poziția pe care urmărim să o identificăm în vederea evacuării obligatorii a VP în propozițiile tranzitive, pentru a asigura deplasarea verbului ca deplasare VP în condițiile descrise în §2.1 supra (din motive care vor fi explicate în încheierea acestei secțiuni), disponibilitatea procesului de object shift în română arată libertatea cu care obiectul se poate extrage
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
se angajează în relații cu centre funcționale diferite, după cum se va arăta în secțiunea următoare. 2.5.2 Structura domeniului vP și evacuarea VP Lucrând în paradigma decompozițională propusă de Hale și Keyser (1993) și Chomsky (1995), conform căreia verbele tranzitive se descompun în centrul lexical V și centrul verbalizant v (39), Pesetsky și Torrego (2004) îmbogățesc structura lexicală a domeniul v prin introducerea proiecției TenseObjectP (TOP) (40) care are un dublu rol, semantic și sintactic. Din punct de vedere semantic
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
nu identic. În joc intră, în principal, trăsăturile elementului de subordonare și trăsăturile de temporalitate ale propoziției subordonate. Toate detaliile procesului se găsesc la Pesetsky și Torrego (2004: 511-518). Referitor la procesul de evacuare a complementului centrului V în structurile tranzitive, apare întrebarea dacă analiza pe care am prezentat-o până în acest punct satisface această necesitate. Răspunsul este negativ: mai este necesar să punem o condiție asupra compoziției de trăsături a centrului TO pentru a asigura evacuarea sistematică a complementului centrului
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
manifestă în mod evident în sistemul verbal (nu doar în cel românesc); (ii) această proiecție este o formă de vP - deci ipoteza că vP reprezintă faza lexicală inferioară 43 nu este cu nimic subminată. Să analizăm exemplul (79), o propoziție tranzitivă în care se proiectează atât argumentul intern, cât și argumentul extern: (79) Ion citește romane polițiste. Primii pași ai derivării unei propoziții tranzitive sunt descriși în §2.5 supra: argumentul intern (grupul romane polițiste), generat în poziție de complement al
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]