2,030 matches
-
pierde validitatea și lumea sa de valori se prăbușește. 79. Asceți și extatici: "WIW/M", "vrătya" Dacă austeritățile rituale fac parte integrantă din cultul vedic, nu trebuie pierdută din vedere prezența altor tipuri de asceți și extatici amintiți doar în treacăt în textele vechi. Unii dintre acești asceți și extatici trăiau în marginea societății ariene fără ca prin aceasta să fie considerați "eretici". Dar existau și alții care pot fi considerați străini, deși este practic imposibil de stabilit dacă aparțineau păturilor aborigene
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
mai cunoscută. Sinecdocă banală pentru omul însuși, preferabilă în unele situații sîngelui și oaselor, trupul reprezintă sfera inferioară și coruptibilă a perisabilului. Subiectul Întrupării nu este prima, ci a doua persoană a Sfintei Treimi. Și cea mai bună dovadă, în treacăt fie spus, că omul este triadic și ternar este faptul că Dumnezeu este trinitate. Tripartițiile mitice ale ordinii sociale (de tipul "preoți, războinici și țărani") au o garanție teologică mulțumitoare, în timp ce antropologiile duale care merg pe opoziția între doi termeni
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
cetății audiovizuale, în rolul "veneticului" mai mult sau mai puțin tolerat sau integrat. Nu există concordanță între locurile de evoluție intelectuală și stadiile de dezvoltare mediologică. Progresul tehnic are drept revers permanenta posibilitate a unei regresii culturale. Cu asta, în treacăt fie spus și cu umilință, mediologia ar fi căpătat toate titlurile, dacă nu și mai multe, datorită cărora ecologia a fost recunoscută ca fiind de utilitate publică. În curînd va sosi vremea să cerem un minister. DE LA NIETZSCHE LA HAECKEL
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
cu o tipografie clandestină; și primul Pămînt și libertate din Sankt-Petersburg avea ca acoperire "o societate de edituri și librării" și drept centru, o librărie. Problema centrală era transportul (manifestele clandestine ori bombele) în valize de călătorie. Să menționăm în treacăt cît de străine îi erau Cambodgiei lui Pol Pot moravurile de familie ale "socialismului real" și mistica urbană a alfabetizării și școlarizării misticii sălbatice a analfabetismului rural. Khmerii roșii au spus: nimeni n-are dreptul la carte și la școală
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
mult ca omul, cel puțin dacă acel homo politicus nu vrea să-i cedeze locul celui mai intransingent decît el, homo religiosus. Din două epifanii, trebuie, cred, să o alegem pe cea mai simplă. Iată de ce, și-o spun în treacăt, țin ca școala în Franța de astăzi să fie capabilă să impună interdicții și reglementări drept garant al legăturii dintre cetățeni. Este ultima incintă unde se pot întîlni, fără a se sfîșia, diferitele apartenențe sau credo-uri comunitare, printr-o
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
mod special cele ale Europei, au fost pentru mult timp confruntate cu o problemă evident fundamentală: cea a îmbătrânirii populației lor. Această problemă generală implică bineînțeles multe altele. În afara celei a perpetuării speciilor, care nu va fi abordată decât în treacăt în această carte, să menționăm, de exemplu, chestiunea protecției (sociale) a sănătății, intim legată de cea a calității vieții populației îmbătrânite, ceea ce încearcă să traducă noțiunea de "speranță de viață în stare de bună sănătate"... Să mai menționăm problema, evident
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
probabil, la vremea aceea, de le voi fi gustat ori nu. și indiferența aceasta va fi bine-venită, căci totdeauna indiferența a fost mai prețioasă decât dorința... 22 ianuarie 1956 Ne-am întâlnit pe stradă și am schimbat câteva cuvinte în treacăt, ca doi străini... Din clipa aceea am început să văd în toate dimprejur aspec tul dușmănos mie. Sete de luptă cu toți și cu toate! 24 ianuarie 1956 Aussi le jour où des obstacles tirés de dehors ou de moi-même
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
fac acest lucru. Exista intenția de a-l numi pe respectivul membru al Consiliului de supraveghere al casei Krupp). Domnul Von Bohlen a părut șocat de faptul că domnul Helfferich era în posesia unor astfel de informații. A remarcat, în treacăt, că oamenii guvernului nu puteau niciodată păzi un secret și i-a declarat apoi următoarele: el însuși fusese, în aceste ultime zile, la împărat. Acesta îi vorbise și lui despre discuția avută cu austriecii și despre rezultatul ei, însă a
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]
-
familie. Acum toate sunt amestecate. Totul e simultan. Nu există un orar de muncă și un timp al tău. Ajut un copil să se îmbrace și în același timp mă gândesc la ai mei. Le prepar cina bătrânilor și în treacăt privesc pozele de acasă. Făceam teme de bacalaureat la engleză și curățenie în același timp. În casa asta sunt șase persoane. Acasă am cel puțin cinci persoane de care mi-e dor mereu. Și știu absolut tot ce le trebuie
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
pe atunci un băiat de zece ani. * Cu cât de puțin poate să rămână un om în amintirea altuia, și totuși să rămână, să dureze zeci de ani, acolo, într-un ungher al memoriei care l-a înregistrat cândva, în treacăt, distrată... Până astăzi, primul nostru vecin de pe Florilor, de la numărul 18 (noi stăteam la 20), vine și se așază pe o băncuță în fața casei sale fără etaj, sistem vagon, cu o curticică lungă și îngustă (casă pe care mai târziu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
fiecare dată mirosea a băutură. Micuță, slăbuță, cu câțiva negi pe față, care nu produceau totuși repulsie, doamna Borcea era o femeie liniștită, decentă, discretă. Vorbea puțin și cu miez. De câtre ori venea la noi, mă întreba, cumva în treacăt, fără să insiste, dar nu formal, cu un fel de seriozitate care mă flata: „Ce mai faci, Valeriu?” A fost o prietenă adevărată. Când, în toamna lui 1964, mama s-a operat, nu surorile ei, ci doamna Borcea a stat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
în căutarea potecii cunoscute. Pașii ne-au dus într-o rariște largă, unde se întindea o poiană cu o iarbă foarte înaltă și catifelată ce transmitea trupului meu un simțământ bizar de intimitate, de fiecare dată când o atingeam în treacăt. În mijlocul pajiștii aceleia creștea un cais; era aproape vară și fructele lui erau coapte. Am început să le culegem și să mâncăm din ele cu poftă. Eram așa de mulțumiți de tot ce făceam, încât până la urmă am uitat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
chiar o instanță ce sanc‑ ționează deraierile politicienilor de la responsabilitățile cu care au fost mandatați. Dacă medalionul de televizi‑ une ne dezvăluia cât de tânărĂ și de convingătoare era autoarea acelor incisive editoriale, amintind astfel impli‑ cit, fie și în treacăt, că eram la televiziunea publică câțiva care făceam și o serie de emisiuni oneste pe la începutul anilor ’90, trebuie să vă declar că n-am împărtășit toate punctele de vedere pe care le-ați avut de-a lungul tim‑ pului
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
mai conștient decât Iliescu în zilele acelea încercând să oprească catastrofa. V.A. : În cartea de convorbiri Față în față cu Petre Roman, pe care am publicat-o la Editura Cartea Românească cu câteva luni înainte de alegerile din 1996, în treacăt fie zis, o carte făcută cam contra inimii, un obol, mi-am zis, ca să ajut opoziția să strângă și voturile PD-ului condus atunci de Roman, acesta punea întreaga vină pe seama lui Ion Iliescu, care ar fi știut toată povestea
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
v-ați lăsat de literatură. A.M.P. : Două lucruri. Unul ține de mine, nu am mai avut timp. Nu am mai scris din 1994, decât vreo trei luni în 2005, iar Ultima cruciadă a fost ea comentată, de altfel în treacăt, în anul 2000, dar eu o scrisesem pe când eram medic de tabărĂ la Sinaia și stagiar la ospiciu, deci înainte de 1989. Nici nu ar fi apărut dacă nu conspira Monica Lovinescu cu Gabriel Liiceanu, ca un stimulent să mă reapuc
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
hulind tot ce nu e român? Ori poate că tocmai dimpotrivă, exploatând simțământul național deslănțuit cu atâta furie de dânsul, au putut și mai bine să-și rotunjească domeniile, să-ngenuncheze poporul și să devină "marii români" de azi...?" În treacăt fie zis, recunoaștem aici, în aceste formulări propagandistice, găunoșenia viitoarei limbi de lemn pe care o vor folosi din plin criticii noștri marxist-leniniști în anii de după cel de al doilea război mondial, sancționându-i lui Eminescu limitele de gândire și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
pământul ars și nesmălțuit. „Că-i mai dulce vinul din oală decât din păhar“, zicea bunul Dabija-Vodă, „carele bea vin mai mult din oală roșie decât din pahar de cristal“, scrie Ion Neculce. Fără să mai pomenesc decât așa, În treacăt, de altă Întâlnire a vinului năsprit și profir cu pastrama de ied adusă de mine de la Bran, unde s-a zvântat pe iarba de munte cu rouă, sau cu telemeaua grasă de toamnă mâncată cu ceapă roșie și dulce adusă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
intrat În dialog de timpuriu cu remarcabile personalități ale vremii. Nu toți copiii lui Dumitru Georgescu au avut des tine demne de reținut pentru istorie. Ne-au interesat doi din tre ei: Lucreția și Costică. Despre Lucreția vom vorbi În treacăt, deoarece rostul acestei postfețe nu este să facă un studiu detaliat asupra vieții sale. Ceea ce merită semnalat este faptul că Lucreția era de o frumu sețe fascinantă. Se născuse la 13 mai 1889 În casa din strada Bre zoianu nr.
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
-ți îngădui să simți secretele ei și să descoperi tot ce ascunde. Atunci când sunt unite toate elementele din care este alcătuit corpul omenesc, acesta capătă forță. Numai nebunia poate depăși limitele rațiunii.” Un nor albicios ca spuma mării atinse în treacăt soarele care strălucise până atunci, lăsând o umbră ce părea că doare tot cuprinsul gingașei țări. Revoluționarii țării și ajutoarele lor nu se liniștiseră nici în ruptul capului. În numele unui Tribunal format ad-hoc, dăduseră sentința ca fostul Președinte al Țării
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
scen-apare și aleargă nebunește. Lunca fumegă alene rotocoale lucii-albe; Murmurul drăguț al apei, tacticos s-aude-n vale; Din tufișuri înverzite se ivesc pe jumătate Animalele fricoase, ce privesc în gol... departe. Muncitorul pleacă vesel cu uneltele spre holdă Aruncând privirea-n treacăt către azuria boltă Un copil în cămășuță, duce vaca la pășune, Altul merge, cu ghiozdanul să primească-nțelepciune. La răspântia din vale, gârbovit de zile grele, Un bătrân și-oprește pasul, sprijinit între proptele. Nepoțelul, ce spre școală, se grăbește
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
ducă vitele la pășunat în poienile din pădurea boierească. Mânându-și juncanii spre casă, se saluta cu consătenii care îi ieșeau în cale, trecu pe lângă postul de jandarmi ce se afla pe vremea aceea la marginea târgului, apoi privi în treacăt la prăvăliile evreiești ce abia se deschiseseră și ai căror stăpâni măturau și stropeau prin fața prăvăliilor. El era bine cunoscut de negustorii din Pungești, de multe ori le transporta, cu căruța și caii săi, știuți de toată suflarea, chiar pe
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
aș îndrăzni să spun: mai bine chiar decât la Bruxelles“, după opinia lui Saint-Marc Girardin, împărtășită la vremea ei și de alții. Poate tocmai împrejurarea amintită stimulează cultivarea, de către unii, a unor mode mai puțin accesibile. Proza timpului semnalează în treacăt fenomene de anglomanie. A. Russo evocă, în peisajul ieșean de la 1840, prezența unor doamne „elegante și fashionabile“, iar Kogălniceanu divulgă, în provincialul Stihescu, un „nedeprins cu fașionul englizesc“ (Tainele inimei). O imagine comică a aceleiași tendințe apare în amintirile lui
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
pene albe în cap, iar domnul singur în carătă, cu iniformă militărească, cu pălărie și pană albă mare în cap, carea o ținea jos în carătă“. Ochiul cronicarului reține, explicabil, mai ales elementele de inedit ale cortegiului, menționându i în treacăt pe arnăuții amestecați printre militari și pierzându-i din vedere pe păstrătorii vechiului port. Prezența acestora din urmă în alaiul înscăunării rămâne totuși neîndoielnică: una din primele griji ale proaspătului domn va fi tocmai ținuta de paradă a demnitarilor, supusă
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
sau copilăroși“, „Despre virtute (faptă bună)“, „Despre vițiuri sau fapte rele și hoții“, „Despre amor sau dragoste și ură“, „Despre vizite sau cercetări“, „Despre conversații sau petreceri și glume“, „Despre amicie sau prietenie“, „Despre ipocrisie sau fățărnicie“... Să observăm în treacăt că una din aceste glose - „Despre amor sau dragoste și ură“ - e de o subtilă stângăcie, lipsa cuvenitei paranteze interioare echivalând amorul cu dragostea și ura! Altă glosă e de-a dreptul eronată: „Despre pedanți sau copilăroși“; Anton Pann își
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
ideea, nici cel puțin în grupul nostru, al românilor reconvertiți la creștinism după 1989! Întâlnirea dintre cei doi miniștri ai apărării a avut loc, într-adevăr, a doua zi. Am aflat, tot din pură întâmplare, că, menționându-i-se în treacăt despre imposibilitatea accesului într-o zonă încă nedeterminată, demnitarul israelian ar fi cerut pe loc o cerere scrisă, fiind dispus să o aprobe imediat. Cererea respectivă nu fusese nici cel puțin redactată! După opinia mea, s-a pierdut o bună
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]