3,521 matches
-
ștafeta prețurilor, printre acestea se numără: eMAG.ro, Flanco, PCGarage.ro, EVOmag.ro și Koyos.ro. Citește tot... Noaptea Reducerilor la Iulius Mall, 26 noiembrie Cum ar fi sa iti savurezi cafeaua la... miezul nopții? Pe 26 noiembrie 2011, rămâi treaz și vino la Iulius Mall! Noi îți oferim cafeaua, espressoare și promoții savuroase care ajung până la 80%. În plus, te vei plimba într-un decor special, printre ceainice și cești gigantice, iar Smiley va susține un concert incendiar. Dacă ești
Reduceri [Corola-blog/BlogPost/92324_a_93616]
-
pământurile, s-a atentat la fibra națională prin deturnarea preocupărilor de la cultura adevărată și tradițiile strămoșești, la așa zisa „cultură” de import care a adus cu ea degringolada în rândul tineretului . Atacurile la Biserica Ortodoxă Română, - cea care a ținut trează tradiția, credința, unitatea de limbă și cultură, conștiința națională, are darul de a rupe o altă verigă importantă a rezistenței acestui neam. Sărăcia rezultată din lanțul așa-ziselor reforme privind trecerea de la socialism la capitalism, a dus la exodul a
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92364_a_93656]
-
Ionel Cârstea, publicat în Ediția nr. 2076 din 06 septembrie 2016. A stat multă vreme în fotoliu, când s-a trezit, a privit în jur descumpănită și cu teamă, copiii se uitau la ea din pătuțul lor, deși de mult treji, parcă înțeleseseră durerea mamei și nu o deranjaseră. A mai rămas un timp cu ochii închiși, gândind la ce va face. Îi trebuia de urgență un serviciu, suma de bani, strânsă de ea, pentru asemenea situații era bunicică, puteau trăi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385353_a_386682]
-
președinta asociației și-a făcut intrarea în sufragerie. Citește mai mult A stat multă vreme în fotoliu, când s-a trezit, a privit în jur descumpănită și cu teamă, copiii se uitau la ea din pătuțul lor, deși de mult treji, parcă înțeleseseră durerea mamei și nu o deranjaseră. A mai rămas un timp cu ochii închiși, gândind la ce va face. Îi trebuia de urgență un serviciu, suma de bani, strânsă de ea, pentru asemenea situații era bunicică, puteau trăi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385353_a_386682]
-
sub numele religios de episcop a devenit Antim, și care a slujit între 1370-1381. Din cauza persecuției maghiare, a fost mutată la Strehaia și, în final, la Râmnicu Vâlcea. Noi, vâlcenii și severinenii facem un pod peste timp să menținem mereau trează cultura NEAMULUI ROMÂNESC, cultură, care, alături de biserică și istorie ne-a adus până aici. Nu am putut părăsi urbea dunăreană fără să merg să revăd două dintre locașurile de cult atât de dragi mie: mănăstirea Sfânta Ana de la Orșova și
Drobeta Turnu Severin – miracolul de la porţile de fier ale Dunării [Corola-blog/BlogPost/92487_a_93779]
-
o smerită lepădare de sine, într-o încredere deplină, prin har. „Atunci când Duhul Se sălășluiește în cineva, acesta nu se mai poate opri din rugăciune, căci Duhul nu încetează de a Se ruga în el. Fie că doarme sau este treaz, rugăciunea nu se mai desparte de sufletul său. În timp ce doarme, mănâncă, bea, muncește, mireasma rugăciunii se răspândește din sufletul său. De acum înainte nu se mai roagă în anumite momente, ci mereu. Mișcările minții curățite sunt glasuri tăcute care cântă
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92655_a_93947]
-
am învățat atât de bine cu rugăciunea inimii, încât o lucram neîncetat, iar, în cele din urmă, am simțit că mergea de la sine, fără nici o lucrare din partea mea; rugăciunea izvora în mintea și în inima mea nu numai când eram treaz, ci și când dormeam, și nu s-a mai întrerupt nici o clipă”. „Actului rugăciunii îi urmează starea de rugăciune. Iar starea de rugăciune este adevărata fire a omului, adevărata fire a ființelor și a lucrurilor. Lumea este rugăciune, celebrare, așa cum
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92655_a_93947]
-
repetării istoriei, a suferințelor și umilințelor îndurate de ei, odinioară. Să ne ferească Bunul Dumnezeu, să nu pățim ceea ce au pățit ei. Azi, precum odinioară, ne sunt tăiate de la rădăcină tot ce este sfânt românesc; tot ceea ce poate să țină trează țara noastră; Poetul nepereche Eminescu, patriotul creștin și eruditul Țuțea, marii ortodoxiei în frunte cu academicienii Stăniloaie și conducătorul revoluției de la Cluj din perioada ocupației hortiste, MITROPOLITUL PATRIOT BARTOLOMEU, locatarii pușcăriilor de la Aiud, Gherla, Pitești, Tg. Ocna, Bărăgan, părintele luminat
„ONOARE PATRIEI!” „A FOST TĂIAT UN BRAD BĂTRÂN…” [Corola-blog/BlogPost/92989_a_94281]
-
cel mai captivant ceremonial încărcat de sensuri din viața comunității, ”plimbarea imaginară”, compactă, pe fragila linie de demarcație dintre viață și moarte, dintre spus și nespus, dintre revoltă și împăcare, dintre durere și desprindere fericită. Nu scapă ochiului său veșnic treaz nici comentariile admirative la adresa vestimentației îngrijite a defunctului pe ultimul drum, dar nici eleganța gesturilor ritualice, pline de demnitate ale familiei îndoliate, nici crescendoul tragic al bocitoarelor, și nici sticla de horincă strecurată în sicriu, ca merindă pentru ultimul drum
Drumul fermecător, cronică la cartea Along the Enchanted Way – A story of Love and Life in Romania, autor William Blacker [Corola-blog/BlogPost/92969_a_94261]
-
Ură celorlalți față de tine este bună pentru că te ține treaz, nu îți lasă simțurile să adoarmă. Nu știu ce m-aș face fără resentimentele lui X Y Z și cum m-aș descurcă într-un climat flasc în care cei care mă detesta (nu mulți, dar marcanți) ar dispărea că prin farmec
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93068_a_94360]
-
departe, recunosc și zic; Ce-ai vrea să fac dacă deodată-mi vine Să stau prin cafenele câte-un pic! Dar vino într-o clipă și te-așează La masa noastră plină cu tăceri Că azi cafeaua Jacobs mă vrea trează Și salt în valuri aburi de păreri. Sărută-mă pe ochi și pe sprâncene Cu dragostea ce-n inimă o vrei, Dar stinge-ale iubirii fumigene Rupând durerea clipelor în trei. Și vom fi unul pentru veșnicie, Iar veșnicia una pentru
STIHURI (1) de CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383158_a_384487]
-
și clare. Cum expunerea noilor cunoștințe și verificarea lor se făcea așa de repede, până la terminarea programului se așternea peste noi o pătură de plictiseală generală, cu hârjoneli, zumzete și așteptare enervantă. Coana preoteasă se străduia să ne mențină atenția trează. Poate Mihaiță i-ar fi dat o mână de ajutor cu acel catastif al liniuțelor liniștitoare. Doar “mămica” asista discretă și nebăgată în seamă la zarva din clasă. Dar nici lui Mihăiță nu i-a dat prin cap să-i
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
piept ca pe un gând, Adus de-o lacrimă fugară, Cu ochii-nchiși ca prima oară, Când sufletul mi-a tresărit profund... Te-aș ține la piept ca pe un vis, Pe care-n zori l-aș adormi, Să fie treaz când l-aș iubi, Chemând al nopții paradis.. . Blue Mireille, 30.11.2015 Referință Bibliografică: La pieptul meu / Mirela Stancu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1795, Anul V, 30 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mirela Stancu : Toate
LA PIEPTUL MEU de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383217_a_384546]
-
din oraș. — Nu voi pleca, Ștefan, am de descâlcit câteva procese, așa că rămân în Brașov și te aștept. Anunță-mă când ești sigur că vii. Ludmila sosi târziu, în noapte. Vorbiră la telefon pe parcursul călătoriei sale, astfel că Ștefan era treaz. Nu se văzură din vară. Ludmila era foarte obosită, dar fericită că era alături de Ștefan. — Ești prea obosită dragoste! Ar fi trebuit să dormi acolo la Virgil, doar a fost și casa ta! Bine că nu ai adormit la volan
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383265_a_384594]
-
haos mare-n jur,e multă lume. Se-adună enoriașii omagiu, Lumânările sezăresc arzânde, Lacrimile se scurg printre palme, Se-aude implorată divinitatea. Pe ziduri se zăresc dese umbre, Sunt îngeri zburând în noapte, Zeci de aripi zac răsfrânte, Sunt treaz,sunt plâns de durere. (Celor dispăruți într-o seară de noiembrie...colectivă) ... Citește mai mult Se mai aud încă ecouri,De salvări veninde,Se mai aud încă voci strigânde,După ajutor neprimit.Pete tot e neputință,Și foarte multă delăsare
MIHAI MIRCEA MATEI [Corola-blog/BlogPost/383255_a_384584]
-
haos mare-n jur,e multă lume.Se-adună enoriașii omagiu,Lumânările sezăresc arzânde,Lacrimile se scurg printre palme,Se-aude implorată divinitatea.Pe ziduri se zăresc dese umbre,Sunt îngeri zburând în noapte,Zeci de aripi zac răsfrânte,Sunt treaz,sunt plâns de durere.(Celor dispăruți într-o seară de noiembrie...colectivă)... XI. LECȚIA DE PICTURĂ,DIN VOLUMUL ÎNTÂLNIRE CU ASTRUL, de Mihai Mircea Matei , publicat în Ediția nr. 1792 din 27 noiembrie 2015. Lecția de pictură Ți-am vopsit
MIHAI MIRCEA MATEI [Corola-blog/BlogPost/383255_a_384584]
-
lungă; aerul e curat și ozonificat, apele sulfuroase au efecte de-a dreptul miraculoase. Și-acum, un vântură-lume, apărut de-aiurea, vine cu sminteli! Un șarlatan; drept dovadă, Astrologul le vestește numai de bine, chiar dacă e mereu beat. Azi e treaz. Preocupat. Înserarea coboară repede; noaptea. Nici una, în ultima vreme, nu a fost mai plină de stele. Astrologul vorbește celor strânși în Piață despre planete nevăzute, comete și meteoriți; despre constelații ce nu se vor arăta muritorilor decât peste miliarde de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
este în afara primejdiei. Romancierul și Filozoful sunt întrebați în fiecare zi cum se simt; Actorul a fost consultat acasă, are o vânătaie mare sub unul din ochi. S-a zbătut când au venit infirmierii, un prost. Poate nici nu era treaz. Eroul chiar s-a bătut cu aceștia; pe el l-au internat. MAGISTRATUL. Doctorul spune că vindecarea celor spitalizați e aproape sigură. S-a intervenit la timp. Poate vor mai fi doi-trei morți. Față de o Stațiune... Sub conducerea unui medic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
gânduri. Fu cuprins de amețeală. Pentru o clipă, i se păru că timpul Încremenise. Semnele posedării păreau din ce În ce mai puternice: prin sufletul vegetativ Își fac drum diavolii În sufletul omenesc, deschizându-și un prag unde conștiința cea dreaptă e mai puțin trează. Percepția diminuată a spațiului și a timpului și tulburarea imaginației sunt semnele sale cele mai imediate și mai lesne de recunoscut. Îl putea oare salva de la osândă conștiința faptului că era posedat? Ea Îl privise, la cârciumă. Oare nu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
te cred - răspunse Ximachi vistiernicul, căci el era. Aș vrea încă o dată să te cred, armaș Abăluță. Acuma du-te și deschide-le poarta. Apoi se aplecă peste parapet: Cuvioșiile voastre, Vodă, cu neostoita-i înțelepciune, doarme momentan, dar sunt treaz eu. Poftiți înăuntru. O, biată țară a Moldovei! Pe mulți venetici oploșita-i la sânu-ți, multe guri venite de-aiurea îndestulat-ai și mulți și-au lăsat ciolanele pe mănosul tău pământ! Unul din aceștia, și nu ăl de pe urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
îNTR-O NOUĂ (ȘI ULTIMĂÎ PERSPECTIVĂ Mai șopotiră ei ce mai șopotiră, căci somnul nu le da ghes, apoi, fiecare în parte și cu toții în general, avură un cumplit, ucigător sentiment de jenă. „Căci oare ce mă ține pe mine treaz - gândi Barzovie-Vodă, punând degetul pe rană - dacă nu apropierea acestei june cu miros de palimpsest? Se cade oare ca un Domn să coboare din augusta lui seninătate până acolo unde mici simțuri tulburi, hărăzite îndeobște omului de rând, îl împiedică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
omorât copilașii? Ba nu, ferească sfântu! - tresări Vasâle. Atunci de ce bei atâta? — De bucurie, Măria-Ta - zise repede Vasâle. — Măi, măi! - se miră Vodă. Și mai sunt care beau ca tine? — Toată țara, Măria-Ta! - răspunse Vasâle. Unul nu e treaz! I-auzi!... - făcu Vodă. înseamnă că n-o duceți rău. — Prost e ăla care zice c-o ducem rău - răspunse feciorul. — Bine, mă Vasâle - zise mulțumit Vodă. Ia colea de la mine un galbân să-ți aduci și tu aminte... și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
albe un pumn de semințe de cânepă pe care sticletele le ciuguli mulțumit. Apoi sfântul părinte fluieră amănunțit preț de câteva minute, după care sticletele ciripi o dată scurt, semn c-a înțeles, și-și luă zborul. Papa părea acum mai treaz ca oricând. Se uită spre coroana lui Fraxinus excelsior să vadă dacă mai așteaptă cineva și zări un porumbel călător și un corb. Ugui, chemă porumbelul la el. Porumbelul era plin de praf și părea foarte obosit. De piciorul stâng
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
se pierdea în zare spre miazănoapte. — Allah e mare! își spuse în șoaptă. El o va apăra. Mai frică îi era de fiecare dată când unul dintre băieți cobora în puț; și își făcea atâtea griji, încât își petrecea nopțile trează, așezată la gura fântânii, ascultând atentă tot ce se petrecea înăuntru. Înaintau foarte, foarte încet. Una câte una, verificară bucățile de piatră de pe pereții puțului, le proptiră mai bine cu lovituri de ciocan, însă amintirea accidentului ce costase deja o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
să răspundă sau măcar să se întrebe cum de făcuse să dispară așa. Vântul continua să se întețească. Așezat acolo, chiar la intrarea micii peșteri, care lui i se părea locul cel mai absurd și mai dezagreabil din lume, Bruno Serafian, treaz acum, își trecea vremea gândindu-se la cât de repede se petrecuseră toate din momentul în care Alex Fawcett îl chemase în biroul său. Nimic nu se întâmplase așa cum era prevăzut să se întâmple, și, știindu-se așa cum se știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]