880 matches
-
fața în zori Printre degete-mi zâmbește Coloritul unei flori Alintate de lumină Fire verzi răsar acum Soarele măreț domină Veselia de pe drum Gândurile-mi galopează Pe aripi de bucurii Dorul însă mai oftează Trist pe norii azurii Prin frunze tremurătoare Păsări caută culcuș Iese vântul la plimbare Cântă plopii sub arcuș Azi bagheta primăverii Inima-mi o-nalță sus Ca o rugă-n pragul serii Mulțumire lui Isus Mai târziu doinind aleanul Stelele pe cer apar Înflorind ca și tăpșanul
Din zori p?n?-n zori by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83304_a_84629]
-
Elena Marin Alexe Răzlețe, razele iubirii îmi cad pe suflet ca o ploaie fierbinte de vară. Cu fruntea sprijinită în palme, răman pe gânduri, așteptând veștile care s-au împotmolit printre iluzii. Apoi cu degete tremurătoare, adun de prin zări însăilate crochiuri de zâmbete. Soarele îmi sărută bătăile inimii și fruntea mea se ridică spre Tine ca într-o rugă de mulțumire. Târziu în liniște împăturesc bucuria și o ascund printre speranțe în buzunarul de la piept
Bucuria by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83312_a_84637]
-
să-i găsească un loc într-un spital în care să fie îngrijită, omul trebuie respectat până în ultima clipă. Toate astea la un loc era ca și cum și le-ar fi spus din nou când o sprijineau de brațul și umărul tremurător, ea de o parte, Andrei Vlădescu de cealaltă parte, așteptând, răbdători, să-și vâre picioarele în papucii de pâslă vișinie și s-o conducă la baie. După care Andrei Vlădescu a închis ușa, lăsându-le acolo, dar așteptând la câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
bărbia proeminentă. Multe din jur păreau să se fi tulburat. Dimineața ieșea în balconul-terasă ce înconjura apartamentul, să respire aerul răcoros, ușor îmbâcsit al orașului. Cartierul de alături și valurile succesive de case străluceau într-o lumină cețoasă, un abur tremurător plutea peste acoperișuri, până departe, unde se strângea în nori indeciși, înghițind centura blocurilor din zare, ivite numai când și când printre vălătucii albicioși, ca niște ciosvârte de fantome. Frunzișul ruginise în mare parte aproape peste noapte. Zgomotele păreau mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
târziu lumina și ziua redeveneau cele știute. Apusurile păreau mai înfierbântate și cerul ardea în nuanțe succesive incredibile de roșu aprins, auriu și violet, în timp ce pâcla invizibilă urca de la pământ, dintre arbori și case, îmbrăcându-le, căpătând consistență, redevenind aburul tremurător în care se stingeau fantomele blocurilor albe din zare, mai întâi, ce închideau orizontul, apropiindu-l. În balconul-terasă, Andrei Vlădescu se minuna de strălucirea crepusculară a toamnei ivite pe neașteptate, cu bogăție de culori, dar care își trimisese semnele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
hol. Alergară împreună în direcția zgomotului și dădură năvală, găsindu-l pe Pyles prăbușit pe un scaun, după ce îi scăpase tava pe pardoseală. — Am venit să adun paharele goale, spuse el. Și atunci am văzut... Privirile lor urmară degetul lui tremurător. Mark Winshaw era prăbușit lângă zid. La început, Michael a crezut că avea mâinile legate la spate: apoi și-a dat seama că trupul îi fusese îngrozitor mutilat. Securea care lipsea din armură, cu tăișul roșu și lipicios, fusese lăsată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Runway, Ahn-dre-ah? a Întrebat ea cu accent britanic aristocratic, fără să-și ia ochii de la mine. Păi, am stat de vorbă cu Sharon, iar ea mi-a spus că ești În căutarea unei asistente, am Început eu cu voce cam tremurătoare. Când am văzut-o dând Încurajator din cap, Încrederea mi-a sporit puțin și am continuat: — Iar acum, după ce am vorbit și cu Emily, Allison și Cheryl, cred că am o idee mai clară cu privire la ceea ce cauți și am convingerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
se străduia să Își dea seama cine eram eu. Dar n‑am observat nimic din toate astea. O putere divină m‑a ajutat să zâmbesc, să iau placheta din mâinile președintelui cu Înfățișare severă și să o pun, cu mâini tremurătoare, pe pupitrul din fața mea. Abia când am ridicat fruntea și am văzut sutele de perechi de ochi care mă priveau - ochi curioși, cercetători, nedumeriți cu toții - mi‑am dat seama că aveam, cât de curând, să Încetez a mai respira și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Asta era Închisoarea - nu era un purceluș de porțelan, ci o mașinărie mare, greoaie, care măcina orele. Viața Îți intra acolo și era făcută pulbere. Își săltă capul și-și schimbă poziția din nou, se rostogoli pe partea cealaltă. Sunetul tremurător se pornise pe culoar, dar bătaia era atît de ușoară de data asta, atît de subtilă Încît Își dădu seama că era probabil domnul Mundy, pentru că el era cel mai vechi ofițer din Închisoare și știa cum să pășească atent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ca nu cumva să-l trezească pe Fraser. În regulă! murmură el, În cele din urmă. Și apoi, cînd văzu că Fraser nu se mișcă, adăugă: Noapte bună! — Noapte bună! răspunse domnul Mundy. Duncan Închise ochii. Cu timpul auzi bătaia tremurătoare din nou depărtîndu-se. CÎnd se uită, dunga de lumină de sub ușă nu mai era Întreruptă, iar cercul palid al vizorului se stinsese. Se Întoarse pe cealaltă parte și-și puse mîinile sub obraz, ca băiețelul dintr-o carte ilustrată, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
s Park și stătuseră pe malul lacului... Asta era tot ce făcuseră, și totuși lui Helen i se părea că după acele Întîlniri nesemnificative, lumea se schimbase Într-un mod insesizabil. Se simțea legată de Julia cu un fir subțire, tremurător. Putea să-și Închidă ochii și, cu vîrful degetului să atingă acel loc minuscul din piept unde firul acela intra cu finețe În inimă și trăgea de ea. Ajunse la stația de metrou din Russell Square, și aici străzile erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Liniște Stăpân peste văgăuni, ai insomnii tremurătoare, simți privirea stinsă picând într-o tomnatică durere. Aparențele derutează crocant, sufocant dar nu mă iau după mirosul fetid al vieții de dincolo. Mâine nu vei mai dori nimic resemnat în spații, pierdut într-un Chronos rătăcit lângă insolvabila sămânță
Lini?te by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83911_a_85236]
-
chiar În momentul În care mi-am zis că am scăpat, deschide ochii brusc. Buza de jos Îi tremură câteva secunde ca lui Rick privind-o pe Ilsa, iubita lui pierdută, În Casablanca, iar apoi Întreaga gură formează un O tremurător și plămânii se umplu cu aer pentru o nouă repriză de urlete. (Bebelușii nu dau pe credit niciodată. Disprețuiesc corectitudinea ca niște mici tirani. Nu-ți dau la schimb nici un pic de timp liber pentru mângâierile primite, nu te eliberează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
de lîngă biroul său, Întețește vîlvătaia. Toată casa e un furnal și toată lumea din interiorul ei piere În cîteva minute. Am simțit-o pe Paula cum se Împleticește și se lasă pe mine și i-am cuprins cu brațul umerii tremurători. Începuse să plîngă, lacrimile ei Îmi umezeau reverul hainei de bumbac. Părea gata să cadă din picioare, dar se adună și șopti: Dumnezeule mare, cine-a putut să facă așa ceva? Încă susținînd-o pe Paula, i-am vorbit lui Cabrera cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
și o Înconjură protector cu brațul, intrînd astfel amîndoi În bungaloul din spate. Stinghiile de metal se rupseră și zornăiră lovindu-se de geam. Smulse din perete de mîinile lui Crawford, jaluzelele zăceau pe podea la picioarele noastre, o masă tremurătoare de lamele din plastic. Am făcut un pas Înapoi și am Încercat să-l apuc pe Crawford de braț. — Bobby? Pentru Dumnezeu... — E-n regulă, Charles. N-am vrut să te supăr..., mă liniști el cu un surîs prompt. Privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de nefericita lor mamă, iar Într-un sens mai larg Încetaserăm chiar să fim frați. Țineam În mînă cheile pe care le găsisem În livada de lîngă casa Hollinger. Traversînd subsolul Întunecos, mă uitam la ele cum licăreau În lumina tremurătoare a unui tub fluorescent defect. Faptul că Frank fusese eliberat din Închisoare În ajunul procesului, fie și În custodia inspectorului Cabrera, sugera că ieșiseră la iveală dovezi noi și cruciale, care contraziceau mărturisirea lui și Îl incriminau pe adevăratul ucigaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Betty Shand și cu Hennessy. — Atunci, ce motiv ar putea avea? De ce să-l ia la ochi pe Sanger? — Din același motiv pentru care au luat la ochi familia Hollinger. M-am clătinat pe lîngă mașină, brusc amețit de lumina tremurătoare, iar Paula s-a grăbit să mă susțină. Pentru prima dată am conștientizat că eram implicat Într-o conspirație care avea drept scop uciderea psihiatrului. Paula mă strîngea de braț, Încercînd să-mi pompeze Înapoi În cord sîngele răcit. — În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
cu un chip de fată cu păr ondulat și cu ochelari. O imagine neașteptată îi răsare în minte lui Eduard. Un chip de fată cu ochelari și cu păr zburlit. Ochi cercetători și iro nici în spatele ochelarilor. Glas răgușit și tremurător. Buze strânse mereu cu încăpățânare. Și o minte foarte ascuțită și cla ră. Clara. Copilul își îndreaptă spre el ochii cenușii și îl măsoară curios. Apoi se ridică brusc și o ia la fugă către un bloc de vizavi. Privindu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ostenită, pe buturugă, observând abia atunci o carte lângă ea. își scoase ochelarii din buzunar și deschise cartea, începând să citească din ea înfrigurată. Răsfoia pa ginile din ce în ce mai nerăbdătoare, aproape cu furie. „Nu se poate“, murmura cu glas răgușit și tremurător. „Nu se poate!“ Furia îi creștea incontrolabil și în curând nu mai suportă și aruncă din mână cartea cât colo, în noroi. își aruncă și ochelarii, mânioasă, și se pipăi frenetic pe obraz. Nu se recunoștea. Nu-și recunoștea pielea
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
fi obiceiul să se adauge și un nomen la prenomen, mă întreb dacă nu cumva ceilalți aborigeni îl strigă așa: Albert! Albert! Albert!... Trepidă, încântat de presupusa coincidență. Tresări ca o trestie trezită de zefirul zorilor care adie ușor printre tremurătoarele stufărișuri, dezmeticindu-se treptat la chemările repetate ale doamnei: Albert! Albert! Albert!... Albert, de câte ori să te anunț că micul dejun se răcește de tot? Peste șapte zile se trezi meditând astfel pe axa aceluiași gând: Atunci, în poiana străjuită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
greierele-viorist se lăsă condus de prietena sa furnica spre tribuna de onoare. Îi salută pe Greierele-dregător, care purta Steaua, de rubin și pe ceilalți delegați în fireturi de gală. Toți admirau panorama, comentând cu însuflețire. Tobele cu membrane străvezii și tremurătoarele timpane de aramă roșie porunciră atenție. Duruitul melodios se repetă o dată și încă o dată. Răvășite de un nou suflu de sunete, regimentele se desprinseră unele de altele, alunecând precum feliile dintr-un tort multicolor. Picioarele furnicilor-soldați, în foșnete ritmate, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
o rochie ponosită de molton, se leagănă mecanic înainte și înapoi pe marginea patului, în timp ce privește fix înainte cu ochi sticloși, inexpresivi. Mâinile încrucișate țin strâns în poală un ursuleț de pluș maro, cu una dintre urechi roasă. Dezmiardă bărbia tremurătoare a copilei într-un gest liniștitor: Puișor, poți să-mi spui unde sunt părinții tăi? Fata continuă să rămână tăcută, străină parcă de tot ce este în jurul ei. Un militar murdar de funingine intră și face semn discret să meargă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
după un plâns lung. "Mulțumescu-ți Ție, Doamne, că nu am fost obligat să-i dau lovitura de grație!" își spune cu inima grea Marius. Cu ochii usturându-l de la mulțimea țigărilor fumate se ridică și merge către telefon. Cu degete tremurătoare, formează numărul hotelului din Constanța unde Smaranda se cazase în perioada celor două săptămâni cât trebuia să supravegheze operațiunile de expediere a unui transport de cherestea către Italia. Răspunde glasul somnoros al recepționerului. Pe linie se aude o pocnitură scurtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mica centrală telefonică care aterizează cu zgomot în capul lui. Romulus smulge firele din contacte. Legătura cu celelalte eșaloane este întreruptă și nimeni nu poate da alarma. În timp ce aleargă prin întuneric, un subofițer neamț se izbește de Marius. Cu degete tremurătoare, caută disperat să scoată masivului Parabellum aflat la centură, dar acesta este înțepenit în toc. Lovit brutal cu piciorul în burtă, strigătul lui de durere se transformă în horcăit atunci când lama pumnalului pătrunde prin postavul gros al uniformei, în coaste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
duc către subsol. Le coboară grăbit. Se succed câteva săli, bucătăria, magazia de alimente, spălătoria, sala de mese. Ajunge în fața unei uși, păzită de un soldat. Stinge lanterna și intră într-o cameră micuță și rece, slab luminată de flacăra tremurătoare a unei lumânări înfiptă în gâtul unei sticle așezate pe masa simplă din lemn. Pe lângă pereți, trei saltele. De pe una dintre ele se ridică un bărbat îmbrăcat într-un pulover negru pe gât și pantaloni de stofă groși. Pielea feței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]