1,067 matches
-
rău. Rim îl făcea "escroc" - cuvânt impropriu, ca și cel de dezertor. Mini avea despre dânsul o impresie mai justă, deși cam cu prea multă imaginație. Când îl vedea, apărând și dispărând de după o ușă, ia Rirni, ii da o tresărire, ca și cum se strecura acolo un apaș, ce avea în buzunarul vestonului scurt chei pentru orice sertare, dar ÎÎLI se servea de ele, ci invita gazda să le deschidă singură. Când îi intîlnea neașteptat la colț de stradă, ii părea un
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Neil“, în oglinda din carte, pierdut undeva, dispărut într-o direcție imperceptibilă, spre un loc intangibil din adâncurile oglinzii fictive... Weber se trezi devreme, dintr-un somn agitat. Făcu un duș ca să se scuture de amorțeală, amintindu-și, cu o tresărire a conștiinței în timp ce apa fierbinte îl redeștepta, că mai făcuse unul în urmă cu doar câteva ore. Își pregăti un bol de cafea la filtrul care intra în dotările camerei, așezat, dintr-un motiv sau altul, chiar lângă chiuveta din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
tarabă de lângă Plattsmouth: figurine colorate cu Hussein și Bin Laden, care șuierau spre cer și izbucneau în mănunchiuri de raze. Karin își privi fratele în lumina artificiilor. Ochii lui alunecau spre cer, tresărea la fiecare explozie, apoi chicotea la fiecare tresărire. Fața lui, când verde, când albastră, când roșie, se minuna odată cu toată suflarea din Farview de barajul ăsta de lumini pe care nu și-l mai pemiteau, dar de care nu se puteau lipsi. Îl văzu cum se uita în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
a conciergei helvete... Abia spre seară, pe la 6, când aveam deja contracții dureroase ca naiba la fiecare 10 minute, am chemat un taxi și am plecat toți trei, demni și preocupați, spre spital. Culmea, până acolo n-am avut nicio tresărire. L-am rugat pe șofer s-o ia pe lângă Universitate și apoi pe Rue du Calvaire, a zis că preferă pe la gară, dintr-un motiv ecologic absurd ; l-am lăsat s-o ia pe unde voia, am încredere oarbă în
Baby blues (jurnal pentru Dora). In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Sora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1782]
-
reținu atenția. - Dar ce vei face? Încă o dată, Gosseyn se așeză la comenzi. - Chiar în acest moment, zise. vom demara în propulsie normală. Instrumentele de control erau analoge cu cele ale navelor care parcurgeau spațiul între pământ și Venus. Prima tresărire în sus puse fiecare placă sub tensiune. Mișcarea se făcu continuă. Peste zece minute erau dincolo de atmosferă și luau viteză. După alte zece minute, ieșeau din conul de umbră al planetei, iar soarele inunda sala de pilotaj. În placa retrovizoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Clipea continuu și lacrimile îi încețoșau privirea. Forțân-du-se Gosseyn reuși să privească și altceva decât masa și aparatele. Dar mișcarea fusese probabil prea rapidă pentru nervii lui crispați. Ceva îi răsună în cutia craniană, declanșând o violentă migrenă. Cu o tresărire își dădu seama că este efectul mașinii. I se părea că plonjează spre fundul unui bazin. Din toate părțile simțea exercitându-se asupra lui o presiune violentă, inclusiv din interior. De undeva, de foarte departe, auzea vocea calmă a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
era pe moarte și el tot nu aflase încă nimic despre el însuși. Se gândi îngrozit: "Va trebui să-l fac să vorbească cu forța". Se aplecă și-l scutură pe bătrân, strigându-i: ― Trezește-te! Corpul rănitului avu o tresărire. Ochii strânși se în-tredeschiseră și-l priviră gânditori. ― Încercam ― șopti vocea baritonală ― să pun în funcțiune un reflector de energie ca să-mi ucid trupul. Dar nu pot... Mă-nțelegi, eu mi-am dorit întotdeauna să mor odată cu Thorson... Mă așteptam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
reținu atenția. - Dar ce vei face? Încă o dată, Gosseyn se așeză la comenzi. - Chiar în acest moment, zise. vom demara în propulsie normală. Instrumentele de control erau analoge cu cele ale navelor care parcurgeau spațiul între pământ și Venus. Prima tresărire în sus puse fiecare placă sub tensiune. Mișcarea se făcu continuă. Peste zece minute erau dincolo de atmosferă și luau viteză. După alte zece minute, ieșeau din conul de umbră al planetei, iar soarele inunda sala de pilotaj. În placa retrovizoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Clipea continuu și lacrimile îi încețoșau privirea. Forțân-du-se Gosseyn reuși să privească și altceva decât masa și aparatele. Dar mișcarea fusese probabil prea rapidă pentru nervii lui crispați. Ceva îi răsună în cutia craniană, declanșând o violentă migrenă. Cu o tresărire își dădu seama că este efectul mașinii. I se părea că plonjează spre fundul unui bazin. Din toate părțile simțea exercitându-se asupra lui o presiune violentă, inclusiv din interior. De undeva, de foarte departe, auzea vocea calmă a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
era pe moarte și el tot nu aflase încă nimic despre el însuși. Se gândi îngrozit: "Va trebui să-l fac să vorbească cu forța". Se aplecă și-l scutură pe bătrân, strigându-i: ― Trezește-te! Corpul rănitului avu o tresărire. Ochii strânși se în-tredeschiseră și-l priviră gânditori. ― Încercam ― șopti vocea baritonală ― să pun în funcțiune un reflector de energie ca să-mi ucid trupul. Dar nu pot... Mă-nțelegi, eu mi-am dorit întotdeauna să mor odată cu Thorson... Mă așteptam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Parcă și respirația i se blocase. Îi reveni sănătatea mintală pe măsură ce conștientiza senzația că se află efectiv pe o pardoseală foarte tare și că orașul trebuie să fie o imagine focalizată direct în ochii lui prin cine știe ce minune. Cu o tresărire, Fara recunoscu pentru prima dată metropola de la picioarele lui. Era orașul viselor, Orașul imperial, capitala glorioasei Împărătese Isher. De la înălțimea imensă la care se afla, vedea turnurile palatului de argint și reședința imperială. Spaima îi dispărea treptat, lăsând locul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
accepte domnnia președintelui-mareșal. Ca și acei picaros comandați de Alcazar, lupta lor era una disperată. Ajutorul Borduriei (a cărei stemă Tintin o recunoștea, reamintindu-și de aventurile sale trecute) sosise la timp. Răsfoind ziarele, Tintin nu-și putu reprima o tresărire. Într-una dintre fotografii, un chip familiar, cu mustăți tăiate după moda borduriană, îl privea cu ochi ficși și glaciali. Era colonelul Sponsz, ambasadorul Borduriei în Azania. — „Milou, iată și pe vechea noastră cunoștință, colonelul Sponsz”, exclamă Tintin, tulburând pacea
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
trei lucruri de făcut; așa citisem undeva. Mai întîi să recunoască singur că e bolnav. Apoi să acționeze împotriva suferinței. Și, în sfârșit, să meargă până la capătul tratamentului. Mă arătasem credincios acestor condiții, eram mulțumit de mine. Am avut o tresărire numai când am ajuns la clădirea azilului. O clădire destul de comună, cu un singur etaj, aproape pătrată, care avea însă, dacă te uitai mai bine, ceva de mânăstire sau de fortăreață în ciuda albului strident, zgomotos, al zidurilor; sau poate din pricina
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
nu văd de ce m-aș băga ca s-o fac să înceteze. Tarrou se lovi peste frunte, parcă iluminat de un adevăr neașteptat: Ah ! e adevărat, uitam că de n-ar fi asta v-ar aresta. Cottard a avut o tresărire puternică și s-a agățat de scaun ca și cum s-ar fi sprijinit să nu cadă. Rieux încetase să mai scrie și îl privea cu un aer serios și interesat. Cine v-a spus asta ? a strigat rentierul. Tarrou părea surprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
deodată în plin. Se părea că ciuma era, la rândul ei, hăituită, și că slăbiciunea ei bruscă dădea tărie armelor tocite care îi fuseseră opuse până atunci. Din vreme în vreme numai, boala se încrâncena și, într-un fel de tresărire oarbă, răpunea trei sau patru bolnavi în a căror vindecare se sperase. Ei erau ghinioniștii ciumei, cei pe care ea îi ucidea în plină speranță. A fost cazul judecătorului Othon care a trebuit evacuat din tabăra de carantină, și Tarrou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Tarrou se uita încă din când în când la prietenii săi. Dar, curând, ochii lui se deschiseră din ce în ce mai rar și lumina care se reflecta atunci pe chipul său devastat, se stingea tot mai mult. Furtuna care zgâlțâia acest corp cu tresăriri bruște și convulsive îl lumina cu fulgere din ce în ce mai rare și Tarrou se lăsa târât încet în adâncul acestei furtuni. Rieux nu mai avea înaintea lui decât o mască de-acum încolo inertă, de pe care zâmbetul dispăruse. Această formă umană care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
aceea de pânză. În aceeași clipă, un foc de revolver a pornit de la etajul al doilea și câinele s-a răsucit ca un ghem dând violent din labe pentru ca în cele din urmă să cadă pe o parte, scuturat de tresăriri lungi. Drept răspuns, cinci-șase detunări venite dinspre ușile din față au sfărâmat oblonul. Tăcerea s-a așternut din nou. Soarele coborâse și umbra începea să se apropie de fereastra lui Cottard. Frânele unei mașini au gemut încet pe stradă, în spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
dintre ei. Îmi pare rău, îmi pare rău, spuse scuturând din cap și evitând privirea lui Uri. Nu pot s-o fac. — Din cauza bărbatului de acasă. Ar fi trebuit să fie din cauza lui Edward, își dădu ea seama cu o tresărire de vinovăție; dar nu era. — Nu, nu e asta. Uri întoarse privirea de la ea. Expresia ochilor lui se schimbă, ca și cum ar fi tras un văl protector peste ei. — Uri, te rog. Vreau să-ți spun. Lăsă privirea să o întâlnească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
și să-i las mereu În mîinile lui Dumnezeu. Cu toate astea neliniștea nu mă părăsește. O las să-mi dea tîrcoale, o las să pătrundă În mine În voia ei. Simt că sufăr. Ofer această suferință drept ceea ce este: tresărirea unor nervi obosiți sau conștiința paternității mele treze, nu știu prea bine“. Mă lăsase, mental, În mîinile lui Dumnezeu dîndu-mi voie să-i fac capul calendar lui Prévert, poetul „care ricanează și pîngărește“ (pater familias meus dixit). Există ceva ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Am înțeles. Foarte interesant. ă Cred că este un fel de spiriduș, nu credeți? ă Eu înclin spre o explicație mai rațională. ă Un vrăjitor atunci? Sau ceva de genul ăsta. ă Cred că mai degrabă, începu Porfiri cu o tresărire plăcută a genelor, l-ai scos tu afară. Privirea confuză a băiatului se transformă într-una de groază. ă În geamantan! ă Oaspetele, domnul care te-a trimis în misiune și pe care pi-, domnul mai mic, Goriancikov, l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
numele fu rostit fără bâlbâială într-o regurgitare bruscă și involuntară. ă Govorv? Ești sigur? Keșa încuviința cu inistență. ă Govorov deci. Ce poți să îmi spui despre acest Govorov? Kesha ridică din umeri fără nonșalanță. Era mai degrabă o tresărire care anticipează durerea decât un gest neajutorat. Părea disperat să afle oare ce voia Salitov să audă despre acest Govorov. Abia apoi ar fi în stare să continue. Doar un singur lucru îi trecu prin minte: ă Are fotografii. ă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Acum trebuie să caut pe altcineva. ă și ați venit aici să căutați? Alarma Annei Alexandrovna conținea o notă de reproș. ă Am câteva întrebări, atâta tot. Vreau să înțeleg, clar, în întregime, cearta dintre Boria și Goriancikov. Porfiri sesiză tresărirea Annei Alexandrovna sub forța penetrantă a privirii sale. ă M-ați mai întrebat despre așa ceva și înainte. De ce mă întrebați din nou? V-am spus tot ce știam atunci. ă Oare? ă Da! spuse ea în timp ce câteva pete roșii își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
se întinde un spațiu larg, lipsit de construcții, deși privind mai atent, se observă pe sol rețele încrucișate de urme de tractoare, zone netezite care nu pot fi produse decât de uriașe lopeți mecanice, implacabile lame curbate, care, fără vreo tresărire de milă, mută totul din loc, casa veche, rădăcina nouă, zidul de sprijin, lăcașul unei umbre care nu va mai cădea niciodată. Cu toate acestea, așa cum se întâmplă în viață, când credem că totul e pustiit la picioarele noastre, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
dar, în străfundul conștiinței, un glas care era tot al lui replica, Niciodată n-ai putut atât de mult, Cipriano, niciodată n-ai putut atât de mult. Dormea așa cum ne imaginăm că trebuie să doarmă o piatră, fără vise, fără tresăriri, părea chiar că fără să respire, lăsând în seama lumii toată povara infinitei lui oboseli. Uneori, ca o mamă îngrijorată, anticipând, fără să-și dea seama, neliniști viitoare, Marta se trezea în mijlocul nopții ca să meargă să vadă cum se simte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
trei lucruri de făcut; așa citisem undeva. Mai întâi să recunoască singur că e bolnav. Apoi să acționeze împotriva suferinței. Și, în sfârșit, să meargă până la capătul tratamentului. Mă arătasem credincios acestor condiții, eram mulțumit de mine. Am avut o tresărire numai când am ajuns la clădirea azilului. O clădire destul de comună, cu un singur etaj, aproape pătrată, care avea însă, dacă te uitai mai bine, ceva de mânăstire sau de fortăreață în ciuda albului strident, zgomotos, al zidurilor; sau poate din pricina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]