808 matches
-
Franței, spaniolii și-au coborât drapelul, iar francezii l-au ridicat pe al lor. În ziua următoare, generalul James Wilkinson a acceptat posesiunea Louisianei în numele Statelor Unite. O ceremonie similară a fost ținută în St. Louis la 9 martie 1804, când tricolorul francez a fost înălțat lângă râu, înlocuind drapelul spaniol. A doua zi, căpitanul Amos Stoddard și-a condus compania de artilerie în oraș și a înălțat drapelul american pe catargul fortului. Terioriul Louisianei a fost predat oficial guvernului Statelor Unite reprezentat
Louisiana () [Corola-website/Science/303868_a_305197]
-
a Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului (1952), a Asociației Europene a Liberului Schimb (1957) și a Comunității Europene, cunoscută sub numele de Uniunea Europeană. Ne aflăm în fața sediului Consiliului Europei din Strasbourg și cu emoție urmărim printre zecile de stindarde tricolorul românesc care flutură în lumina soarelui de iulie, anunțând că România își merită locul în marea familie europeană, integrarea în NATO (2004) și în UE (2007). Este greu să ștergi impresia mass-mediei occidentale despre comportamentul delicvent al unor confrați care
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
de transport, în fața instituțiilor publice sau private. Îmi aminteam cu tristețe să noi românii Mileniului III uităm sau neglijăm acest lucru, de multe ori, chiar de Ziua Națională, 1 Decembrie. Parcă ne jenăm să cântăm imnul național sau să arborăm tricolorul românesc. Alte motive de reflecție... Ecologiști convinși, danezii se deplasează în număr mare pe biciclete la școală, serviciu în week-end. Piste pentru cicliști există pe toate drumurile. Pe când și la noi?! Un român pe bicicletă ori este un excentric ori
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
jumătate din protipendada politică, economică și socială din oraș. Dar cea mai mare și vestită lojă românească a fost a șaptea, „Steaua Dunării”, întemeiată la. Bruxelles în 1850, în refugiu, de „frații farmazoni” care făcuseră în 1848 revoluția „pașoptistă” cu tricolorul albastru-galben-roșu însemnând „libertate, dreptate, frăție”, principii de bază ale francmasonilor. La acești „farmazoni vechi” se adaugă o seamă de studenți români din Franța, unii inițiați în loja „Athénée des Étrangers“ (Ateneul străinilor), alții în „La Rose du Silence” (Trandafirul Tăcerii
Istoria francmasoneriei în România () [Corola-website/Science/312542_a_313871]
-
2012, Partidul Liberal Democrat din Moldova a desfășurat o amplă Campanie Națională cu genericul ”Arborează Drapelul”. În cadrul acestei campanii, organizațiile teritoriale ale PLDM din toate raioanele republicii au distribuit reprezentanților instituțiilor publice, primăriilor, școlilor, grădinițelor, serviciilor comunitare peste 1000 de tricoloruri. La 27 martie, cel mai mare tricolor a fost arborat la Chișinău de către președintele PLDM, premierul Vlad Filat. Catargul Drapelului de Stat are trei metri, iar draperia are dimensiunile de 7 metri lungime și 3,5 metri înălțime. Imensul tricolor
Partidul Liberal Democrat din Moldova () [Corola-website/Science/312085_a_313414]
-
Dorobanți, Brașovecheni, Roșiori și Albiori. Coloana este deschisă de fanfară. Fiecare grup are în frunte vătaful, urmat de stegar, încadrat de cei doi armași. Vătaful poartă lenta roșie pe piept, iar armașii mare și mic, galbenă și albastră, formând astfel tricolorul, ca pe vremea când aceasta era interzis. Plecând din Prund, Junii fac un popas la Troița Căpitanului Ilie Birt, unde cântă „Hristos a înviat!”, fiecare grup în parte, apoi coboară pe strada Mureșenilor până la Bulevardul Revoluției, după care urcă, ocolind
Junii Brașoveni () [Corola-website/Science/312234_a_313563]
-
de culoare roșie, două galbene pentru armașul mare și una albastră pentru armașul mic și poartă panglici late în „bandulieră”, de pe umărul drept în jos, pentru vătaf roșie, respectiv galbenă și albastră pentru armași. La încolonare, rujile și panglicele formau tricolorul românesc, interzis transilvănenilor în veacurile de vitregie istorică. Multe din pălăriile vechi ale Junilor Tineri poartă tricolorul în căptușeala pălăriei. Actualul steag al Junilor Tineri a fost confecționat în anul 1977, odată cu împlinirea centenarului Independenței, fiind confecționat din mătase de
Junii Brașoveni () [Corola-website/Science/312234_a_313563]
-
late în „bandulieră”, de pe umărul drept în jos, pentru vătaf roșie, respectiv galbenă și albastră pentru armași. La încolonare, rujile și panglicele formau tricolorul românesc, interzis transilvănenilor în veacurile de vitregie istorică. Multe din pălăriile vechi ale Junilor Tineri poartă tricolorul în căptușeala pălăriei. Actualul steag al Junilor Tineri a fost confecționat în anul 1977, odată cu împlinirea centenarului Independenței, fiind confecționat din mătase de culoare roșie și albastră, pe o parte având clădirea Colegiului Național „Andrei Șaguna”, iar pe partea opusă
Junii Brașoveni () [Corola-website/Science/312234_a_313563]
-
din zona „Pe Tocile”. Vestimentar, Junii Bătrâni poartă costum identic cu cel al Junilor Tineri, dar fără panglici la pălărie, fiind și aceasta o dovadă a originii comune a celor două grupuri. În ultimul timp, exceptând șergile, membrii companiei poartă tricolorul ca panglică în bandulieră. Pe piept poartă lenta tricolor. În vechime bătrânii, de fapt oamenii căsătoriți însoțeau alaiul așezându-se în urma grupurilor de juni, iar ca grup sub numele de Juni Bătrâni s-au construit doar după 1877. Ei organizează
Junii Brașoveni () [Corola-website/Science/312234_a_313563]
-
țoc”, împodobite cu pene de curcan și susținute sub bărbie cu o curea fină. Aceste căciuli amintesc de cea a lui Mihai Viteazul, ca și la Junii Albiori, motiv pentru care pe steagul companiei apare chipul eroului unității naționale, precum și tricolorul românesc. Actualul steag a fost confecționat în 1977, prilejuit de centenarul Independenței, purtând pe o parte chipul marelui voievod Mihai Viteazul și pe alta un june curcan, iar pe lance plăcuțe metalice gravate cu numele membrilor. Ei organizează jocuri strămoșești
Junii Brașoveni () [Corola-website/Science/312234_a_313563]
-
Marina Franceză până în anul 1952. Treizeci și șapte de astfel de aparate construite în uzinele olandeze și germane au fost trimise în Indiile de Est, până la ocupația germană din iunie 1940 a Olandei. Până la începerea războiului, hidoavionul a zburat sub tricolorul desenat sub formă de cercuri concentrice. Mai târziu, pentru evitarea confuziei cu avioanele franceze și britanice, hidroavionul a zburat sub insigna triunghiulară de culoare portocalie și cu margine neagră. După invazia japoneză, șase hidroavioane supraviețuitoare conflictelor de până atunci, au
Dornier Do 24 () [Corola-website/Science/310043_a_311372]
-
internă, la care va va vorbi el, Părintele Man și un student. Conform îndrumărilor primite, studenții au ieșit pe ascuns, conspirativ, câte doi, trei, până au fost adunați sus pe colina "Crucii lui Iancu". Regrupați aici, în jurul crucii, au scos Tricolorul ținut până atunci ascuns sub haine, l-au desfășurat cântând ""Deșteaptă-te, române!"." Cei 120 de studenți, în formație ordonată, în rânduri de câte patru, au coborât în oraș, defilând în aplauzele însuflețite ale întregii populații. După ce au trecut însă
Tit Liviu Chinezu () [Corola-website/Science/308951_a_310280]
-
opriți de un cordon masiv de militari în ținută de război. În fața acestui obstacol neprevăzut, prim-ductorul Pădureanu s-a adresat cu glas tare către mulțimea ce se adunase, practic tot Blajul era acolo: "Este azi o rușine să defilezi cu Tricolorul românesc în frunte?" Un răsunător "NU" din mii de piepturi a fost răspunsul și, în aclamațiile întregii populații, au rupt cordonul, continuându-și marșul spre "Piața Catedralei" și au reintrat în seminar. Era tot o ideea a părintelui Chinezu. Își
Tit Liviu Chinezu () [Corola-website/Science/308951_a_310280]
-
și om politic român, fost deputat de în Parlamentul României din partea Partidului România Mare în legislatura 2000-2004 și în legislatura 2004-2008, cunoscut ca autor al lucrării „Naționalistul”, o antologie de texte xenofobe publicate anterior în ziarele "România Mare", "Politica" și "Tricolorul". A absolvit Facultatea de Drept din cadrul Universității "Al.I. Cuza", din Iași în 1999, după care și Colegiul Național de Apărare, București, în 2003, cu lucrarea „Statele naționale în contextul globalizării”, profesorul îndrumător al său fiind senatorul PRM de Iași
Vlad Hogea () [Corola-website/Science/304942_a_306271]
-
fost promovat pe lista PRM la alegerile legislative din 2000, unde a obținut un mandat de parlamentar de Iași. Între timp, el a publicat diverse articole xenofobe în România Mare, ziarul partidului, precum și în alte publicații naționaliste, cum ar fi "Tricolorul". Printre acestea, se numără articole intitulate „Mareșalul Ion Antonescu a protejat evreii din România” și „Care Holocaust?”, prin care nega participarea guvernului antonescian al României la Holocaust în perioada 1941-1944. În august 2001, Gheorghe Buzatu, îndrumătorul său la Colegiul Național
Vlad Hogea () [Corola-website/Science/304942_a_306271]
-
a trecut la Partidul Democrat pe care l-a părăsit după 2 săpămâni. A fost membru al Comisiei pentru drepturile omului, culte și problemele minorităților naționale. În februarie 2005, în calitate de deputat PRM a luat poziție publică față de apariția în ziarul "Tricolorul" al PRM a unui articol care nega vehement existența Holocaustului evreiesc din România celui de-al doilea Război Mondial și l-a somat pe Corneliu Vadim Tudor să retracteze cele apărute în ziar. A fost exclus imediat din Partidul România
Nati Meir () [Corola-website/Science/304943_a_306272]
-
Valeriu Graur. În Bucovina de Nord, mișcarea era coordonata de Alexandru Șoltoianu. Deținut politic în perioada sovietică pentru acest act, Fondator al Mișcării de Eliberare Națională, Gheorghe Ghimpu a fost primul care a dat jos drapelul sovietic și a arborat tricolorul pe clădirea Parlamentului, actualmente Președinția Republicii Moldova, la data de 27 aprilie 1990. G. Ghimpu a fost membru al Comitetului Executiv al Frontului Popular din Moldova și deputat în primul Parlament al Republicii Moldova ales în mod democratic 1990 la Chișinău. Frontul
Unirea Republicii Moldova cu România () [Corola-website/Science/305063_a_306392]
-
puțin decât ieșirea Moldovei din componența URSS, formarea unei ""Republici Populare Moldovenești"" cuprinzând și celelalte teritorii românofone din zonă (Nordul Bucovinei, Sudul Basarabiei, teritoriile fostei RASSM) și unirea ulterioară a acesteia cu România. Drapelul Republicii Populare Moldovenești urma sa devina tricolorul, cu o panglică neagră în diagonală, până la realizarea Unirii. Un alt scop era organizarea de alegeri libere pentru organele de conducere ale statului. Limba română pe baza alfabetului latin trebuia sa devină limbă oficială. Pentru aceasta, la 29 martie 1969
Unirea Republicii Moldova cu România () [Corola-website/Science/305063_a_306392]
-
se încadrează activ în Mișcarea de Renaștere Națională și de democratizare a societății, fiind autori ai proiectelor de lege privind reabilitarea victimelor regimului totalitar de ocupație și despre controlul de stat. La 27 aprilie 1990, Sovietul Suprem al RSSM aprobă tricolorul ca drapel de stat. În cadrul politicii sovietice de "Гласность" („glasnost”: transparență) și de "Перестройка" („perestroika”: reformă) inițiată Mihail Gorbaciov, sentimentele naționale locale devin, ca în celelalte republici unionale sovietice, sinonime de deschidere și de Равенсность ("ravensnost": a fi, pentru băștinași
Unirea Republicii Moldova cu România () [Corola-website/Science/305063_a_306392]
-
Colonița este o localitate-centru de comună din sectorul Ciocana, municipiul Chișinău, Republica Moldova. Este localitatea natală a eroului Gheorghe Ghimpu, care la 27 aprilie 1990, a fost primul care a dat jos drapelul sovietic și a arborat tricolorul pe clădirea Parlamentului, a lui Mihai Ghimpu, președinte interimar al R. Moldova (11 septembrie 2009 și 28 decembrie 2010), poeților și scriitorilor Ion Proca (1945 - 2014) și Simion Ghimpu (1939 - 2010) Colonița e situată la 7 km est de Chișinău
Colonița, Chișinău () [Corola-website/Science/305127_a_306456]
-
iulie 1830, Ducele de Orleans, Louise Phillipe I este proclamat ca rege al francezilor:Ludovic-Filip al Franței. Este impusă o nouă constituție prin care era garantată suveranitatea națională, iar regele era depozitar al suveranității naționale. Drapelul oficial al Franței devine Tricolorul. Catolicismul nu mai era religia de stat, ci religia majoritară conform Concordatului. Numărul alegătorilor a crescut la 250 000. Era un regim politic care se baza pe cooptarea la putere a elitelor. Marea Burghezie a fost asociată la putere, iar
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
de acord că Contele de Paris (candidatul grupării orleaniste) să fie desemnat “monarh”. Legitimiștii doreau o monarhie autoritară. Orleaniștii doreau o monarhie militară. Contele de Chambaud era atașat de simbolurile regaliste și nu voia să renunțe la drapelul alb, deși tricolorul era deja utilizat de câteva decenii și acceptat de întreagă populație a Franței. Nu se putea ajunge la un acord și inflexibilitatea contelui de Chambaud a făcut ca Franța să nu revină la monarhie. În 1873, cel de-al treilea
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
instabilitate guvernamentală. Chiar și așa, Franța a progresat în această perioada dificilă. Înalții funcționari își aveau posturile stabile și își continuau proiectele. Miniștrii erau recrutați dintr-un grup restrâns de personae. Noul imn național era "La Marseillaise", drapelul era oficial Tricolorul cu inscripția R.F. , iar ziua națională era 14 iulie. Drepturile civile erau promovate. În 1881 era adoptată o lege împotriva cenzurării presei. Drepturile muncitorilor le sunt recunoscute și sunt create sindicate. Învățământul primar a fost laicizat în timp ce Biserica Catolică susținea
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
exil pentru următoarele decenii. Liderul mișcării revoluționare din 1821 din Piemont a fost Santorre di Santarosa, care a vrut să elimine dominația austriacă și să unifice Italia sub Casa de Savoia. Revolta Piemontului pornită în Alessandria, unde trupele au adoptat "tricolorul" galben, alb și roșu al Republicii Cisalpine. Regentul regelui, prințul Carol Albert, în timp ce regele Carol Felix era plecat, a aprobat o nouă constituție pentru a liniști revoluționarii, dar când regele s-a întors el a dezaprobat constituția și a cerut
Unificarea Italiei () [Corola-website/Science/306179_a_307508]
-
din partea trupelor austriece. Menotti a fost executat și ideea unei revoluții în Modena a căzut. În același timp, alte insurecții au apărut în regiunile Bologna, Forlì, Ravenna, Imola, Ferrara, Pesaro și Urbino. Aceste revoluții reușite, în urma cărora s-a adoptat "tricolorul" în locul steagului Papal, s-au răspândit repede acoperind toate Statele Papale, iar acestea au instalat guverne locale noi care au proclamat crearea unei Italii unite. Revoltele din Modena și Statele Papale au inspirat activități similare în Ducatul de Parma, unde
Unificarea Italiei () [Corola-website/Science/306179_a_307508]