2,004 matches
-
spre a-l reprezenta la acea încoronare. Astfel că, acreditat fiind, în 1970, ca Ambasador extraordinar și plenipotențiar al României, nerezident (potrivit art. 5 din Convenția de la Viena cu privire la relațiile diplomatice din 1961), am revenit la Kathmandu în 1972, în calitate de trimis al președintelui Românei la ceremonia încoronării Regelui, cu un statut diferit (trimis special într-o misiune de curtoazie o formă de diplomație ad-hoc potrivit Convenției privind misiunile speciale, 1969). Nepalul este un regat în Asia de Sud cu o suprafață de 147
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
Pentru a-i convinge de contrariu, Yahya imaginase o stratagemă: să adune toate merindele care rămăseseră, să le așeze la vedere în suk, apoi să poftească o delegație de creștini care să vină să negocieze cu el. Intrați în oraș, trimișii lui Ferdinand au fost uimiți să vadă un asemenea belșug de produse de toate soiurile, astfel că s-au grăbit să-i raporteze regelui lor aceste lucruri, sfătuindu-l să nu mai încerce să înfometeze Basta, ci mai degrabă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
nu v-ar aștepta Dumnezeu în ziua Judecății ca să vă ceară socoteală. Ca și cum Dumnezeu n-ar avea ceva mai bun de făcut decât să vă sprijine împotriva vrăjmașilor voștri, când voi lăsați să fie batjocorit cuvântul Său și acela al Trimisului Său, Domnul să-i dăruiască rugăciunea Sa și mântuirea Sa! Când, pe străzile forfotind de oameni din orașul vostru, femeile se preumblă fără văl, oferindu-și obrazul și părul privirilor necuviincioase a sute de bărbați care nu le sunt chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Ziditorul ar avea nevoie de ajutorul făpturilor Sale pentru a-Și isprăvi Zidirea? Cind în mințile voastre și în cele ale fiilor voștri s-a strecurat îndoiala vătămătoare și nelegiuită, îndoiala care vă îndepărtează de Creator, de Cartea Sa, de Trimisul Lui și de Comunitatea Credincioșilor, îndoiala care face să crape zidurile și chiar temeliile Granadei? Pe măsură ce tata vorbea, tonul lui se făcea în chip simțitor mai puțin vesel, gesturile mai puțin ample și mai puțin dezordonate, iar vorbele îi erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
eu însumi: vizirul dorește ca noi să acceptăm să predăm Granada lui Ferdinand. Ne-a explicat că orice rezistență e de-acum zadarnică, nu ne va sosi nici un ajutor, nici din Andaluzia, nici din altă parte; ne-a dezvăluit că trimișii prinților musulmani s-au făcut de râs în fața dușmanilor noștri, bătu-i-ar Dumnezeu și pe unii, și pe alții, așa cum doar El știe s-o facă! Însă al-Mulih nu ne-a dezvăluit chiar totul! Nu ne-a spus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
el este și un om cu multă știință de carte, versat în științele religiei și ale lumii și care nu precupețește căutarea cunoașterii direct de la sursă, oricât de îndepărtată ar fi aceasta; auzindu-l cum povestește cele petrecute între mine, trimisul puternicului sultan al Andaluziei, și emisarul regelui Ferdinand, nu-mi pot ascunde admirația, uimirea și surprinderea, deoarece nu eu sunt cel care i-a povestit acele fapte. Trebuie să recunosc de altfel că ceea ce spune nu e departe de adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
întâmplare că Astaghfirullah s-a hotărât deodată să-și întrerupă violenta critică pentru a-și relua rugăciunile? Unchiul meu a văzut aici intervenția Providenței. Astfel că, de îndată ce șeicul rosti: „Mărturisesc că nu există altă divinitate în afară de Dumnezeu, iar Mohamed este trimisul Său“, Khâli profită de ocazie pentru a sări de la locul lui și a da semnalul de plecare spre cimitir. Femeile însoțiră giulgiul până în pragul ușii, fluturând năframe albe în semn de tristețe și de rămas-bun. Boabdil se făcu nevăzut printr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
dintre ei, căci știe bine că ar trebui atunci să se lupte cu întreaga breaslă. Deviza lor este una dintre spusele Profetului: „Ajută-ți fratele, fie el asupritor sau asuprit“; numai că ei interpretează aceste cuvinte așa cum o făcuse și Trimisul când i se spusese: „Pe asuprit îl vom ajuta, e de la sine înțeles. Dar pe asupritor, cum ar trebui să-l ajutăm?“ Or, acesta răspunsese: „Îl veți ajuta căpătând întâietate asupra lui și împiedicându-l să facă rău“. Așa că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Sa. S-o facă, dacă sunt siliți, repetă el, dar să spună contrariul în inimile lor. Acestor oameni care, din pricină că nu se strămutaseră, trăiau cea mai cumplită dintre torturi, muftiul le dădu numele de Ghuraba, Străini, referindu-se la Cuvântul Trimisului lui Dumnezeu: „Islamul a început străin și va sfârși străin. Raiul este al Străinilor“. * * * Pentru a-i chema pe musulmanii din toate ținuturile să-i salveze pe acei nefericiți, comunitatea granadină din Fès a hotărât să trimită niște soli la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ca rugăciunea și mântuirea să fie asupra lui! Dacă mă vedeți șchiopătând, este din pricină că am fost rănit anul trecut, pe când mă luptam cu portughezii care au năvălit peste teritoriile din Sousa. Nu știu dacă era mai înrudit decât mine cu Trimisul lui Dumnezeu; cât privește infirmitatea, o avea din naștere, după cum urma să aflu mai târziu de la unul din apropiații lui. Așadar două minciuni, dar care i-au intimidat pe toți cei care erau de față, începând cu profesorul. Ahmed s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
trecea prin regiune și ținea cu orice preț să-l întâlnească. Khâli ceru informații de la una din călăuze, care îi spuse că ocolul ne va întârzia cu cel puțin două săptămâni. Așadar se scuză pe lângă soldați, spunându-le că un trimis al sultanului nu putea face vizite seniorilor care se aflau în afara drumului, cu atât mai mult cu cât boala îi încetinise deja considerabil misiunea. Totuși, pentru a arăta stima pe care o avea pentru acest senior - de care mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Am părăsit Mecca după o lună, care s-a scurs mai repede decât o noapte de dragoste. Ochii îmi erau încă plini de tăcere, iar Nur îndepărta de mine vacarmul copiilor. O luasem către miazănoapte, ca să vizităm la Medina mormântul Trimisului lui Dumnezeu, înainte de a ajunge la Tabuk, Akaba, apoi Gaza, unde un neguțător din Sousa s-a oferit să ne ia pe corabia sa, o caravelă legată la mal într-un golf din partea de vest a orașului. Îl întâlnisem pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mântuirea fie cu El! Nu recomandă oare Luther scoaterea din lăcașele de cult a tuturor statuilor, socotindu-le obiecte de idolatrie? „Îngerii nu intră într-o casă unde se află un câine sau o înfățișare a unui chip“, a spus Trimisul lui Dumnezeu într-un hadith atestat. Nu afirmă oare Luther că întreaga creștinătate nu e altceva decât comunitatea credincioșilor și că nu trebuie redusă la o ierarhie a Bisericii? Nu dă el asigurări că Sfânta Scriptură este singurul fundament al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
puțin de o săptămână. Am fost mai întâi întâmpinați de un bătrân gentilom de rang înalt, mareșalul de Chabannes, senior de La Palice, care-l cunoștea foarte bine pe Guicciardini. A părut uimit de vizita noastră, dat fiind că un alt trimis al papei, ofițerul de la Vatican Matteo Giberti, sosise cu o săptămână în urmă. Fără să se lase încolțit, însoțitorul meu răspunse pe un ton pe jumătate insinuant, pe jumătate amuzant, că era normal „să-l pună pe Ioan Botezătorul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
școală, de familia noastră, de viitoarea căsătorie dintre fiul meu și fiica ta, să stăm atunci liniștiți de vorbă la o masă îmbelșugată și, pe Dumnezeu, am să gust clipa aceea mai mult decât oricine altcineva. Dar dacă tu ești trimisul papei, iar eu cel al sultanului, atunci să stăm de vorbă altfel! Am încercat să mă apăr: — Ce-mi reproșezi? N-am vorbit decât de pace. Nu e normal ca religiile Cărții Sfinte să înceteze masacrele? S-a întrerupt: — Ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
descendent al lui Abbas 1. Și-a mângâiat cu precauții gâtul și ceafa, repetând ca pe un refren: — Preferi un Medici, spui tu? Pe când eu sporovăiam astfel cu Harun, Guicciardini făurea planurile cele mai extravagante, convins că legăturile mele cu trimisul Marelui Turc reprezentau o șansă nemaiântâlnită pentru diplomația papală. Eram dator să-i mai temperez zelul, să-l fac îndeosebi să simtă toată indiferența pe care o manifestase cumnatul meu. Însă florentinul îmi îndepărtă obiecțiile cu un simplu gest al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
asta am îndurat atâtea greutăți și atâta oboseală? Antonius lovi cu pumnul în masa ce fusese așezată în fața cortului. Mesagerul tresări. În spatele lui Antonius, Arrius Varus, Errius Sartorius și Cornelius Fuscus rămaseră impasibili. Sunt mesagerul împăratului, se grăbi să precizeze trimisul lui Vitellius. Nu-ți vărsa mânia asupra mea. — Nu eu îi ucid pe ambasadori, ci împăratul tău. Nu eu uit că ambasadorii sunt sacri chiar și pentru barbari... Glasul lui Antonius era gâtuit de mânie, iar în priviri i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
din nailon negru cu buzunare pe margini și curele de susținere pentru echipamentul lor extrem de valoros și purtau haine în același ton, negre, ca să se asorteze cu gențile. Tony Muldoon, în mod evident, își luase ca model linia vestimentară a trimișilor speciali. Stătea la distanță și se uita în jurul lui. — Asta ar fi chestiunea, este? zise el indicând Planeta plutitoare. Pentru care am venit, vreau să spun. Chestiunea se întâmplă să fie sculptura domnișoarei Jones, spuse Joe puțin iritat. Aș aprecia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
slujitori.) Cotoșman: (Apare în scenă. Se înclină adânc și zice: Să trăiești, Răsluminăția Ta! Împăratul: (Dezmeticindu-se din moțăială) Care ești acolo, mă? Cotoșman: Aici sunt eu, cavalerul Cotoșman, zis Motanul Încălțat! Împăratul: Bravo ție...Și ce vrei? Cotoșman: Sunt trimisul stăpânului meu, Voievodul Ionică de Dragodana. Împăratul: Și de ce te-a trimis? Cotoșman: Ca să-ți aduc în dar, din partea lui acest iepuraș alb. (Vrea să-l scoată din traistă) Împăratul: E împăiat? Cotoșman: Nu ,e viu... Împăratul: Și mușcă? Cotoșman
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
de grupuri de presiune, strada, și de culoarele parlamentului. Nu am auzit în parlament nici o expunere amplă și convingătoare a propriului program în favoarea poporului, ci numai atacuri și minciuni în fața evidenței. Nici o combativitate pozitivă și în cadrul legii, condiție vitală în calitate de trimis al votantului. Furtul și războiul împotriva legii amenință redresarea materială și morală a României. Vrem legalitate! Respectați Legea și trăiți după Lege! „Adevărurile legionare sunt de neclintit. Izvorâte din permanențele spirituale, morale și istorice ale neamului românesc, ele nu vor
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
tineretul naționalist care nu făcea altceva decât că se pregătea ca ostași fideli ai neamului pentru zilele viitoare. Această faptă nedreaptă și păgubitoare pentru viitorul neamului își avea resortul în miopia sa politică și nebunia de a se considera un trimis al Cerului, credea că prin dispariția sa, se pierde neamul românesc. A murit în condițiuni rușinoase pentru istoria noastră, vândut de proprii lui colaboratori și de regele pe care el l-a servit, distant, fără să aibă convingerea unei judecăți
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
el, ceilalți se postară În dreptul porții, privind mulțimea. Alexandru se trase mai În spate, ca să nu atragă atenția. Așadar, la Ak Sarai avea loc o Întrunire. Pictorul traversă cu privirea mulțimea care se adunase să-l slăvească pe stăpânul lumilor, trimisul lui Alah În marea Împărăție a osmanilor. Brusc, observă o statură cunoscută, cu un chip necunoscut, ascuns sub eterna glugă peticită. Cerșetorul. Alexandru Îl observă atent, cu ochiul deprins să deslușească portrete sau trăsături interioare chiar și acolo unde nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
palatului se răspândi cu repeziciune. Fără nici un ordin special, Cuceritorii aflați În garnizoană În capitala imperiului se adunară În fața palatului. În semn de solidaritate cu grupul războinicilor mongoli, ei Întăriră paza palatului, menținând mulțimea la distanță și oprind intrarea tuturor trimișilor sultanului. Alexandru ajunse Într-unul din colțurile pieței și se strecură, ținând șevaletul la piept, cât mai aproape de poartă. Reuși să ajungă Într-un unghi din care se putea vedea poarta, Încă din prima secundă În care ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cu ambele mâini, deasupra capului. Cuceritorii izbucniră În urale, iar mulțimea aplaudă, fără să știe de ce. Un grup de cincizeci de ieniceri din garda sultanului Își făcu loc spre linia de Cuceritori. Cei aflați În primul rând Încrucișară sulițele. - Suntem trimișii luminăției sale sultanul! strigă comandantul grupului. Penelul lui Alexandru continua să lucreze, dar sufletul Îi era cuprins de o frenezie pe care nu și-o explica. Prezența tânărului cu ochi albaștri Îi provoca din nou un sentiment ciudat, ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
frământarea mării, dar, fiindcă Înnegrise cu prea multă forță partea de sus a tabloului, totul păru că se Întâmplă seara, sub o lumină scăzută. - Toți luptătorii din ordinul Cuceritorilor vor intra În curtea palatului! porunci tânărul conducător, În limba mongolă. Trimișilor sultanului li se permite intrarea! Dar și mai potrivit este ca Însuși sultanul să ne onoreze, acceptând invitația de a veni printre noi, cât mai curând cu putință. Comandantul gărzilor de ieniceri reflectă o clipă, apoi socoti că este mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]