12,312 matches
-
în vis.ș...ț Nu este vorba de rezistența care precede posesia, de îndoieli, de reticențe; tangoul anunță posesiunea stabilită și plătită dinainte cu certitudinea săvîrșirii unui act legal.[..] Tangoul este lipsit de inițiativă, de inteligență... [...] În cadențele sale ascunde tristețea sclaviei și voința de a îngropa în propriul său trup dorința de evadare, transformînd-o în plăcere." No comment.
Nunta lui Artur cu Ala by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15594_a_16919]
-
oameni mari: "O sută de lei pliculețul de zahăr vanilat,/ Strigă femeia,/ înfigîndu-și disperarea/ în fiecare pereche de ochi/ Care-i apar în cale// Și eu trec mai departe/ Și-mi adun mai aproape de trup,/ Să-mi țină de cald,/ Tristețea mea veche, roasă la mîneci,/ Pe care-a purtat-o o vreme și mama,/ Ca pe-o hăinuță de cîine pitic/ Din care atîrnă rînd pe rînd/ Ori toate deodată,/ Piciorușele negre, subțiri și fără astîmpăr./ Și număr conștiincios în
Duduci literare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15623_a_16948]
-
n-au dat numele lor vreunei străzi sau intrări. Dacă aș fi artist plastic, m-aș sesiza. După cum, dacă aș fi matematiciană, absența unei străzi sau măcar a unei intrări care să se cheme Simion Stoilow m-ar umple de tristețe. Mă întorc însă la ale mele și număr 18 străzi Ionescu: nici una, însă, Eugen Ionescu. Explicabil: edilii nu l-au învățat la școală. Dar strada Hortensia Papadat-Bengescu o fi existînd cumva? Nu există. Printre altele, acesta este unul din motivele
Actualitatea by Tita Chiper () [Corola-journal/Journalistic/15631_a_16956]
-
privirea ațintită spre piața agresiv luminată și stăpânită de vacarmul manifestației: - Este ca în ziua în care a murit Stalin... toată lumea plânge pe stradă. Cred că românii iubesc înmormântările. Este singura lor șansă de a lăsa să li se vadă tristețea, de a-și revărsa lacrimile zăgăzuite. - Așadar, Onorată Instanță, începu Anrad, ironic, nu te tulbură nimic? - Sunt un filosof... Toate întâmplările lumii au aceeași importanță pentru mine. Acesta este și motivul pentru care nu mai pledez... - Și-atunci ce faci
Andrei Codrescu - identitate și ficțiune by Nicolae Stoie () [Corola-journal/Journalistic/15633_a_16958]
-
de viață decît din spaima morții. Acumulînd într-una mistere găunoase și monopolizînd nonsensul, viața inspiră mai multă spaimă; de fapt ea este marele ,,Necunoscut", scrie el în ,,Manual de descompunere" și adaugă: ,,Universul nu este decît un subprodus al tristeții noastre". Radu Cosașu, un scriitor atît de stenic cu ironia și autoironia lui niciodată răutăcioase, atît de îndrăgostit de viață (un anume gen de viață din care nu trebuie să lipsească mătușile, prietenii, mai ales cei de condei, Kafka, Tolstoi
Angoase by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15644_a_16969]
-
mult, decît deloc. Merg pe Bulevard, de la Unirea la Piața Romană, întorc și fac dreapta, pe lîngă Universitate. Nimeresc aproape în beznă, ornamentele dispar, ochiul mi se obișnuiește greu cu întunericul. Pe cele mai multe artere nimic nu s-a schimbat. Aceeași tristețe. Nici un beculeț în plus, de sămînță, deși centrul capitalei, să zicem, înseamnă mai mult decît o arteră, altminteri prea încărcată de atîtea jocuri de lumini. Mi-am amintit de cîteva case de țărani gospodari. Fiecare are o cameră, superbă, cu
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15662_a_16987]
-
compătimesc pe bietul William Gordon care și-a scris numele pe prima pagină în 1841, ce șleahtă jalnică trebuie să fi fost urmașii lui ca să-ți vândă asemenea carte pentru o înghițitură de pâine..." Captivat este și cititorul, înainte ca tristețea să-l cuprindă la capătul lecturii acestei cărți al cărei deznodământ nu este unul fericit. Timp de douăzeci de ani, ,,personajele" fac planuri pentru întâlnirea lor în Anglia, întâlnire mereu amânată - căci pasionata colecționară nu e deloc bogată - și ratată
84, Charing Cross Road by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/15666_a_16991]
-
personajele" fac planuri pentru întâlnirea lor în Anglia, întâlnire mereu amânată - căci pasionata colecționară nu e deloc bogată - și ratată în urma morții premature a lui Frank Doel. Întreruperea bruscă a corespondenței îi dă cititorului un sentiment de frustrare, regretul și tristețea adâncindu-se când, din notele biografice, ia cunoștință de destinul autoarei. Flacăra Helenei s-a stins. De aici înainte, ștafeta va fi preluată de alții. Prieteni, editori, regizori, actori și entuziaști de pretutindeni se mobilizează și îi asigură o cu
84, Charing Cross Road by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/15666_a_16991]
-
ieșite din comun și totuși fără a depăși o graniță inofensivă se dă mereu în vileag în aceste stihuri proaspete și totuși umbrite de inexorabila melancolie a conștiinței. Poetul e un copil uneori trist care se silește a-și învinge tristețea prin imaginar, adică printr-o potențare a resurselor vîrstei dintîi: ,,pe obraz mi-au crescut dungile tigrului pe inimă mi s-au încrustat dungile tigrului pe organul meu bărbătesc au înflorit dungile tigrului/ și gura mea uite dona juana seamănă
Un postavangardist (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15674_a_16999]
-
roșii se-ncolăcesc pe pereți/ moartea ageră e la colțul pleoapelor/ mîna licăre ca o lampă cu gaz pe pătura transparentă/ pe cer genunchii donei juana escaladează luna/ jumătate albi jumătate negri/ de ce noaptea e infinită de ce zahărul e amar" (tristețe infinită boababi șerpi roșii). În zona Erosului întîlnim aceeași ingenuitate dezarmantă, aptă a dezamorsa grandilocventa înscenare, paradarea pompoasă, a restabili, pînă la un punct, statutul convenției în raport cu un mister pus grațios în paranteză. Aparent evacuată cu înverșunare, convenția revine cu
Un postavangardist (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15674_a_16999]
-
încălzirea, stadiul care anunță și promite. Sînt romanele prin care Coe dă de știre că există, că merită să fie citit și că oferă ceva aparte. O perspectivă matură din partea unui tînăr (destul de) furios. O veselie debordantă, dincolo de care mocnesc tristeți grele. Un cinism cum numai Albionul știe să producă. Un limbaj care-i împinge pe confrați la puseuri de invidie. O artă a scrisului prin care ni se amintește că sîntem în țara lui Fowles și Ishiguro. Categoric însă, Coe
Jonathan Coe - Casa somnului by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/15650_a_16975]
-
într-un fluent stil narativ. De foarte tânăr, Dinu Pillat va scrie romane, pe tema generațiilor, el însuși aparținând uneia care clama cu tărie că va trăi cum nici una alta de mai înainte. Nu mai puțin cutreierat de neliniști, de tristeți, de sila tributului dat cotidianului. La maturitate, prozatorul va scrie și un roman, cel mai ,,încărcat" tematic, dispărut în arhivele Securității române sau mai departe arestat tot acolo, unde va încerca o definiție pe linie dostoievskiană a fenomenului legionar, fără
DINU PILLAT - 80 de ani de la naștere: Un destin împlinit? by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15723_a_17048]
-
să spună că două fuseseră cauzele unei pedepse atât de aspre: , poezia și o greșeală, evident, recunoscută, cerșind doar îndurare Austerității supreme... * A fost ideea unui scenariu mai vechi de prin anii șaizeci, că valurile Mării Negre fatale îi duc poetului tristețea în depărtări, răspândind-o în întreg universul, atât de ignar pe atunci, primind o dovadă strălucită a spiritului prin cele două mesaje lirice nemuritoare: Tristele și Ponticele, cântecele tomitane. Soarta ar fi FAMA lui Virgiliu. Corespunzătoare - în scenariu - Massmediei de
Carmen et error by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15752_a_17077]
-
faptul că în română substantive abstracte sau nume de materie care în mod obișnuit au doar formă de singular își produc cu ușurință și forme de plural. Acestea corespund unui sens suplimentar al cuvîntului (desemnînd subtipuri, aspecte concrete, varietăți: bucurii, tristeți, prostii, deșteptăciuni, mătăsuri, cărnuri etc.) sau doar unei nuanțe stilistice - de exemplu de intensificare expresivă ("adînci bătrîneți", "vai de tinerețile lui", "a-și băga mințile în cap" etc.). Nu e pe deplin clar dacă sîntem în fața unui fenomen vechi și
Plurale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15768_a_17093]
-
se cade a fi evaluată o "operă întreagă", o viață întreagă? Nădăjduiesc că nu-mi va fi luată în nume de rău notificarea umbrei care însoțește, pentru mine, Premiul "pentru opera omnia", o umbră bătînd în două nuanțe, una de tristețe, alta de indiferență.
Reflecțiile unui premiat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15798_a_17123]
-
Toate aceste inițieri se dovedesc, în lungul drum către finalul cărții, a fi eșuat. Sau, poate, nu. " Adevărata problemă este aceea de a-mi conștientiza propriul eu, acest monstru care mă chinuie fără încetare. Amorul-propriu, autodistrugerea, rezerva, aroganța, satisfacția și tristețea, gelozia și ura, toate, de aici provin: din eul interior; eul este, de fapt, sursa nenorocirilor umanității. Oare soluția nenorocirii trebuie să implice, cu necesitate, să-mi înăbuș eul conștient?" "Lupta" cu pădurile în care încă n-a fost nimeni
Urcușul muntelui spre sine by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15775_a_17100]
-
puțin convenționale la altul, opus. De altminteri, interpretările cele mai avizate ale lirismului bacovian n-au făcut caz niciodată de "poza" lui, conspectîndu-i substanța morală, într-un registru suficient de omogen. O "înțelegere imediată, confortabilă" îl viza pe bardul solitudinii, tristeții, provinciei, al nevrozei, al constituției hipersensibile, evocate prin mijlocirea unei materialități simple, originare. Nu de un clișeu e vorba, totuși, ci de o emblemă critică, degajînd o noutate. Iată aprecierea binecunoscută a lui E. Lovinescu: "Expresia celei mai elementare stări
Bacovia sau paradoxul degradării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16142_a_17467]
-
la universul meu imaginar... Ați vorbit despre un univers oarecum enciclopedic - și mi se pare că această pasiune pentru o "enciclopedie" care să cuprindă toate cunoștințele, tot ce se poate ști ori simți, accentuează cu atât mai mult o anumită tristețe a enciclopedismului - căci se vede că, în cele din urmă, personajele Dv., ascund, sub enorma îngrămădire de imagini, de definiții, cuvinte, comentarii, o tristețe pe care nici nu îndrăznesc sau nu sunt capabile să o mărturisească... Care e sentimentul Dv.
Patrick Deville - "Literatura franceză n-o duce deloc rău" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16106_a_17431]
-
toate cunoștințele, tot ce se poate ști ori simți, accentuează cu atât mai mult o anumită tristețe a enciclopedismului - căci se vede că, în cele din urmă, personajele Dv., ascund, sub enorma îngrămădire de imagini, de definiții, cuvinte, comentarii, o tristețe pe care nici nu îndrăznesc sau nu sunt capabile să o mărturisească... Care e sentimentul Dv. în această privință? Întâi de toate, aș spune că o mare calitate umană este ușurătatea, politețea și buna dispoziție... E insuportabil să plângi toată
Patrick Deville - "Literatura franceză n-o duce deloc rău" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16106_a_17431]
-
hiba. Imaginea ți se limpezește după ce ai citit piesa. Realizezi că Dusan Kovacevic nu a înnebunit, că scrie la fel de bine și că din Larry Thompson se putea face un spectacol bun și cu succes de public. Parcurgîndu-l, am descoperit cu tristețe că Mara Pașici-Manolescu nu s-a obosit să ne propună o versiune proprie, un punct de vedere, motivația pentru care a ales textul, dincolo de subiectul actual în sine. Desfășurarea montării urmărește ad-litteram piesa (intervențiile sînt atît de mici - cîteva tăieturi
Cînd ai o piesă și nu știi ce să faci cu ea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16177_a_17502]
-
la 17 iulie (după stilul polonez) și pe la prînz am avut fericirea s-o revăd și s-o salut pe draga mea prietenă Eve, în a ei clădire Koutouzov. Mare Milionăreasă..." O declarație de iubire și de afecțiune. Despre "toate tristețile absenței și toate decepțiile suferite de mine. Nici timpul nici afecțiunile nu pot fi păcălite". Petersburgul, lumea bună află de sosirea "unui anumit personaj, cel care a înțeles și a zugrăvit inima femeii în chipul cel mai desăvîrșit." Altă scrisoare
Balzac în Rusia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16196_a_17521]
-
obiectuale, și care "se aude(ca) un sunet/ același/ prin coaja uscată a copacilor/ fără ecou/ și mintea e prinsă/ într-o pată." (Fără ecou, p. 31). Spațiul închis, fără respirație și fără perspectivă, desprins parcă din geometria lui Kandinsky - "Tristețea se solidifică în pahare de carton" (Carnavalul muștelor, p. 33) - epuizează de "energii sacre" actul artistic și îl predispune la o observație neutră, aproape apatică, a metamorfozei lumii, ca în Naufragia, scrisă în descendența tematică a lui Wallace Stevens, cu
Călăuză în Infern by Ioana Băețica () [Corola-journal/Journalistic/16208_a_17533]
-
Al. George. La poarta unei instituții grandioase care nu poate fi alta decât aceea a literaturii, eul narator "în căutarea prezentului ce se ascunde după trecut cu o obstinație de neînchipuit", își creează "un univers discreționar ce te umple de tristețe până la refuzul acelor vieți imaginare în care ai dus-o mai rău - și mai puțin - decât în aceasta, cu ce patos, însă!" (p. 217). Bine aleasă și ilustrația de pe copertă, aparținând lui Arcimboldo, care te anunță într-un fel, înainte de
Hărți inexistente by Ioana Băețica () [Corola-journal/Journalistic/16226_a_17551]
-
și cîteva misive cu caracter mai personal. Una dintre ele a apărut pentru prima oară cu doar cîteva săptămîni în urmă, în revista Times Literary Supplement. Reflecțiile lui Berlin privind societatea rusească la momentul acela, amestecul de sentimente de după război-confuzia, tristețea dar și nădejdea supraviețuitorilor-sărăcia, foametea, ideologizarea crescîndă și consecințele ei sînt de o acuitate remarcabilă. Dar mai presus de orice sînt generoase. Isaiah Berlin, aflat la vremea respectivă în serviciile departamentului britanic de Externe (British Foreign Service), sosea dintr-o
Isaiah Berlin în Rusia sovietică by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16263_a_17588]
-
răspunsul nu era ușor. Am spus "da". Imaginea asta a amândurora privind înainte nu era întâmplătoare. Fiindcă toată viața noastră asta am făcut"... Exilul ce urmează abdicării forțate a Regelui stă sub semnul vitreg al pribegiei și al unei adânci tristeți. Creșterea găinilor și grădinăritul devin activități vitale pentru supraviețuire. Hobby-urile Regelui: jeep-urile, fotografia și muzica, diferitele reședințe oferite de prieteni, mesajele de la Europa Liberă, fantoma lui Sir John Coope din Bramshill, fundația "Principesa Margareta a României", prietenii, căsătoria
Memoriile Reginei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16274_a_17599]