1,309 matches
-
cu oamenii de care are nevoie. Kitty se simți imediat prost că-l judecase greșit. Trimit șoferul să vă ia, bine? continuă el la fel de galant. — Minunat, mulțumesc! zise Kitty ușurată și Îi Întinse telefonul lui Desert Rose cu un zâmbet triumfător. Nu e căsătorit! N-a fost niciodată căsătorit! zise ea mai tare decât de obicei, ca s-o poată auzi toți. Se aplecă spre Desert Rose și-i șopti: — Nici măcar nu trece prin vreun divorț, ca știm-noi-cine. E un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Panica îi urca în gât, dar, în același timp, membrele îi tremurau din pricina excitației rezultând din planul pe care instinctul deodată i-l dicta, de a se elibera cu o smucitură violentă când ușa va fi deschisă, așteptându-și apoi, triumfător, stăpânul afară. Ușa s-a deschis numai după alte îmbrățișări și alte sărutări, alte cuvinte murmurate, totuși femeia îl ținea cu fermitate, în timp ce spunea, Rămâi, rămâi, așa sunt vorbele, același verb care fusese incapabil să-l rețină pe Cipriano Algor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
tuareg al Bătrânului sau că Bătrânul ar fi trebuit să dea un exemplu convingător pentru ideile lui, să se sinucidă. Terminând de șoptit, se mai asigura o dată că nu apăruse nimeni prin preajmă, apoi se uita fix în ochii tăi, triumfător, ca să citească în ei admirația pentru curajul lui de a vorbi despre asemenea lucruri. Fața lui caraghioasă, croită parcă din piele de șopârlă care se încrețea toată la fiecare mișcare a buzelor, se liniștea pentru moment. Uneori, ca să-l zgândăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
vroiau să i-o arunce de gât Și s-a îngrozit. Puștoaica, destul de coaptă, avea slăbiciunea de a fugi mereu de-acasă și o preferință precoce pentru viața la stână, în aer liber. „E frumoasă, dar curvă”, a obiectat el triumfător. „Și ce importanță are asta?” i-a replicat maică-sa. A rămas încremenit. „Mamă, cum poți vorbi astfel? Doar sunt fiul tău”. Dar ea a sărit ca arsă. „Tocmai pentru că ești fiul meu, nu vreau să ajungi ca vai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
groaznic la Roma, după ce l-a atras la Londra pentru a-i Înțelege secretul, o mașină astrală devoratoare de sfere Îndrăcite, pe care, luînd pieptiș infinitul universului și al lumilor, printre sclipiri de lumină Îngerești, dând lovituri obscene de fiară triumfătoare cu pubisul În cutia aceea, ca să simuleze aventurile corpurilor cerești În locuința Decanilor și să priceapă ultimele secrete ale marii ci instaurații și secretul Însuși al Noii Atlantide, el a numit-o Gottlieb’s, parodiind limba sacră a Manifestelor atribuite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ultima conexiune, citeam tot ce ne cădea În mână, enciclopedii, ziare, istorii ilustrate, cataloage editoriale, pe diagonală, În căutarea unor scurtcircuite posibile, ne opream să scotocim pe la toate tarabele, adulmecam pe la chioșcuri, furam zdravăn din dactilogramele diabolicilor noștri, ne repezeam triumfători În birou, trântind pe masă ultima găselniță. În timp ce evoc iarăși săptămânile acelea, toată afacerea mi se pare fulminantă, frenetică, ca Într-un film de Larry Semon, cu izbucniri și salturi, cu uși ce se deschid și se-nchid cu viteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
pe evrei și, prin evrei - au Învățat asta de la iezuiți -, Își pun În dificultate adversarii din exterior, atât pe neotemplieri, cât și pe baconieni.“ 92 Nu poate exista nici o Îndoială aici. Cu toată puterea și teroarea lui Satana, domnia Regelui triumfător al Israelului se apropie de lumea noastră ce nu s-a primenit; Regele născut din sângele Sionului, Anti-Cristul se apropie de tronul puterii universale. (Serghei Nilus, Epilog la Protocoale) Ideea era acceptabilă. Era de-ajuns să iei În considerare cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
puterea presei. Fran era gata să protesteze și s-o dea afară când se auzi vocea telefonistei. — Am un apel pentru tine, Fran. Un anume doctor Laurence Westcott. A spus că e ceva personal. — Vezi, ce-ți spuneam? zise Stevie triumfătoare și porni spre ușă. Fran încercă să se calmeze în timp ce ridica receptorul telefonului de pe birou. — Bună, nu știu dacă îți amintești de mine? sunt Laurence Westcott, ne-am cunoscut aseară. Îi aprecie modestia. Jack Allen ar fi presupus automat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
urmau șuvoaiele de lacrimi, lumânările aprinse la biserică dinaintea Fecioarei, jurămintele că n-avea să mai rămână niciodată singură cu un bărbat sub patruzeci, nu, mai bine sub șaizeci de ani, în veci. Apoi îi venea ciclul, un șuvoi roșu, triumfător, izbăvitor. Sau, dacă nu-i venea, aprindea alte lumânări și făcea un drum până la farmacie. Dar Fran fusese cea precaută, cea care își amintea întotdeauna că trebuia să-și ia anticoncepționalele, chiar și când era timpul să le ia, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
adevărat care vrea să participe la viața intelectuală a secolului, limba lui diferită e, deci, un exil și o osîndă. Situația lui, aci, față de capitalele continentului, e aceeași cu a tracului depărtat de Roma și Atena. Există, știm, argumentul Rusiei, triumfătoare în literatură. Dar Rusia e o mare putere politică, și știm repercusiunea rangului unui stat asupra literaturei sale”. Om de stînga, adept al „democratismului” în politică, Vinea - artist cu complexe aristocratice - ironizează subțire „democratismul” cultural: „Concluzia împotriva nobleței intelectuale este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Cam acum patru ani, la o petrecere În aer liber, acasă la Alex și Rob. Ellie Black! Îmi aduc aminte de tine. Lucrezi la Emap, la departamentul de marketing, și locuiești În Queen’s Park! Rostise astea pe un ton triumfător, dovedind că nu era totul doar o replică de agățat. Avea, bineînțeles, dreptate, chiar fusesem la petrecerea aceea și, pe atunci, chiar lucram la Emap. În ciuda faptului că nu-mi aminteam cîtuși de puțin de el, am trecut de la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
aud nici un cuvînt. Știm că intenționați să vă mutați din apartamentul ăsta micuț și să vă luați unul mai mare, așa că ar fi mai bine să vă economisiți banii. Un eventual refuz nu se acceptă, Încheie ea pe un ton triumfător. Dan se uită În direcția mea ca să-mi aprecieze reacția, iar eu privesc spre el În același scop. — Ăăă, mulțumesc, se bîlbîie el Înainte să-i sar În ajutor. — Mulțumim! spun eu, mergînd la fiecare și sărutîndu-i. E cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
În al doilea, sus-menționata fiică n-are habar de acești cercei... — Dar asta nu Înseamnă că trebuie să-i iau eu, o Întrerup, și ridică o mînă ca să Îmi taie avîntul. — În al treilea rînd, spune ea pe un ton triumfător, am un foarte frumos colier cu diamante, care i se potrivește mai bine Emmei, și dacă, Doamne ajută, vine ziua În care o să se mărite și fiică-mea, i-l voi da ei. Deschid cutia și mă mai uit o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
din cap, dezgustată. Vrei cumva s-o sun și de fiecare dată cînd facem sex? Știi tu, doar În eventualitatea În care s-ar simți exclusă din vreun aspect al vieții noastre... Vai, Îmi pare rău, continui eu, furioasă și triumfătoare În același timp, căci știu că nu prea are replică la asta. Probabil că o faci deja, nu? Poți să fii groaznic de imatură uneori, Ellie, spune el pe un ton brusc rece. Ce-ar fi să continuăm discuția cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Sigur, zîmbesc eu, știindu-l pe viitorul meu cumnat mare amator de dulciuri. Aș fi eu oare genul de femeie cu care s-ar Însura fratele tău, dacă n-aș avea În casă o rezervă constantă de ciocolată? Mă Îndrept triumfătoare către un dulap, pe care-l deschid, dînd la iveală cutii cu Aero, Kit Kat și Double Decker. La vederea lor, Richard Își duce mîna la inimă și spune: — Ellie, nu cred că mi-am dat seama de asta mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
de frumoasă, cămașa albă cu broderie În relief și papuceii strălucitori pe care patroana magazinului Îi scosese din cutie - și Îi dori din toată inima. Camilla zâmbea. De când Îndrăznise să-i destăinuiască secretul, nu-și abandonase figura aceea isteață și triumfătoare. Era mai isteață decât el. Lui Kevin Îi părea că fusese răpit. În realitate, nu-și prea dădea seama ce Înseamnă această noutate. Dar nu ceruse nici o explicație, pentru a nu o lăsa să creadă că era pentru prima dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ea. Îl salută cu mâna. Poate că Jonas Îi zâmbi, dar era prea departe și nu reuși să-l vadă. Miria o mai așteptă câteva clipe În mijlocul terenului, apoi luă geanta și intră la vestiare - acolo colegele cântau excitate și triumfătoare, căci le Învinseră pe iepele de la Polisportiva Virgilio, inamice de-o viață, niciodată Înfrânte. Sub dușuri aveau să facă glume și să cânte imnuri de luptă. Fetele de la AS Esquilino așteptau o victorie de luni de zile: erau ultimele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
fiertură care a făcut minuni pentru o mamă și a ucis-o pe alta, despre un copil fără mâini, un monstru care a fost lăsat să moară afară în noapte, despre sângele care omoară și sângele care vindecă. Erau povești triumfătoare despre nașterea unor gemeni, despre un băiat născut albastru, cu cordonul strâns tare în jurul gâtului, readus la viață de Inna, care a supt moartea din nările micuțului cu un tub de trestie. Câteodată Rahela le făcea să râdă pe surorile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mesaj? - Un mecanism secret care deschide un pasaj pe faleză. Un mecanism situat În miezul stîncii. Ca semnul ăsta. Și, Însoțind vorba de faptă, Marie apăsă În centrul micului soare săpat În mijlocul altarului. Degetul se afundă. Îi adresă o privire triumfătoare lui Lucas. - Ce mai zici? - Rezultatul mă uimește, zise el amuzîndu-se. RÎsul Îi Încremeni cînd se făcu auzit un ușor declic, ca acela al unui pistol căruia i se trage piedica. Și o vibrație surdă zgîlțîi grota. - Dumnezeule mare, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Dacă ai o sugestie mai bună... Nu avea. Îl duse direct În a doua sală, spre o vitrină care conținea Într-adevăr o carte groasă așezată pe un suport. Descuie vitrina, luă volumul și i-l Întinse cu un zîmbet triumfător. El o deschise și frunzări paginile cu o mișcare rapidă a degetului mare. O expresie ciudată se așternu pe chipul lui. - Ce mai e? - Simpatică, zise el, Întinzîndu-i cartea, zeflemitor. Cerneala trebuie că era din aceea simpatică. Toate paginile erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ca să Înțeleg acest adevăr banal. Toți trăiau așa În jurul meu, mă mișcam Într-un mediu eliberat; dar nu simțeam nici o plăcere să provoc ori să seduc. Chiar și sexualitatea a sfârșit prin a mă dezgusta; nu le mai suportam surâsul triumfător În momentul În care Îmi scoteam rochia, aerul stupid În clipa când ejaculau, și mai ales bădărănia după ce actul era consumat. Erau jalnici, nevolnici și aroganți. Până la urmă, e dureros să fii considerată o vită interșanjabilă - chiar dacă eram socotită o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
o Înghițitură de bere. Preț de catalog - patruzeci și două de mii. — Măiculiță. — Evident, n-am dat chiar atît. Se freacă ușor cu degetul pe nas. — Îhm... patruzeci ? — Mai Încearcă o dată. — Treizeci și nouă ? — Treizeci și șapte două sute cincizeci, spune triumfător. Și CD care se schimbă singur, gratis. Evident, se deduce din impozit, adaugă. — Aha. Uau. Nu prea știu ce-aș mai putea spune, așa că mă aciuez pe o margine a canapelei și mănînc o alună. Ți-ar prinde bine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
nu mă audă. — Jemima, mi-ai promis că nu faci nimic ! șuier. Nu-ți amintești că ai jurat pe geanta ta Miu Miu din piele de ponei ? — Nu am nici o geantă Miu Miu din piele de ponei ! mi-o Întoarce triumfătoare. Am o geantă Fendi din piele de ponei ! E nebună. Nebună de legat. — Ce-ai făcut, Jemima ? Îngaim. Spune-mi ce-ai făcut. Îmi bubuie inima să-mi sară din piept de teamă. Te rog, Doamne, să nu-mi spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
că are un aer Încărcat de vinovăție. Jack deschide gura, după care o Închide la loc. Apoi se Întoarce pe călcîie, deschide ușa și iese. O clipă, În micul birou e o tăcere mormîntală. — Așa ! spune Jemima, plesnindu-și palmele, triumfătoare. Să se Învețe minte ! Și, brusc, parcă un descîntec nefast s-a rupt. Brusc, mă pot mișca din nou. Pot să respir. — Ești... Tremur atît de tare, că abia mai pot vorbi. Ești o idioată... o tembelă... o cretină fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
-și bastonul prin aer): Bateți până nu mai rămâne nimic din ei. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Așa e. Bătuți măr. BĂRBATUL CU BASTON: Striviți ca viermii. Asta ar merita, striviți ca viermii și lăsați în praf ca viermii. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE (Triumfător.): Să putrezească fără groapă! BĂRBATUL CU BASTON (Trist.): Da, numai că mai întâi trebuie să-i prinzi. E întotdeauna mai greu să-i prinzi decât să-i bați. (Pauză. Cei doi se apleacă din nou asupra fântânii. BĂRBATUL CU BASTON
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]