1,097 matches
-
și sublima artă a actorului". Că poate să se joace comedia și în studiouri, nu numai în ateliere nu era încă un lucru evident, iar poetul ridicat împotriva "societății mârșave care a năvălit, ca un unic Narcis, să-și admire triviala imagine pe metal"* nu putea să ia în considerare întoarcerea artificialului și noul geniu al falsului, care l-ar fi liniștit. De atunci, l-am văzut pe John Heartfield și retușul de propagandă, fotomontajul și "comisarii arhivelor" din secolul XX91
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
colectivă nu este pe atât de empirică și lipsită de prejudicii pe cât spune. Ea a înlocuit dogmatismul Adevărului cu "despotismul expresivității" (Michel Deguy). Ea are cultul fizionomiei și superstiția chipului, acest trup al trupului în care Verbul se mărturisește. Mai trivial, marile noastre figuri au interes să aibă niște mutre arătoase (numai grafosfera putea să-l ridice în slăvi pe Jean-Paul Sartre). Această atenție reînnoită pentru aparențele fizice face mai mult decât să popularizeze vechea "fiziognomonie" a lui Lavater, "știința" care
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
regi, chiar dacă pot pricepe că înțeleptul Filip, Rege al Spaniei, al nostru Sire, se supăra pe scenă când un rege-apărea, fie că în asta vedea o jignire adusă artei, fie că nu accepta ca autoritatea regală să figureze printre plebea trivială. Asta înseamnă revenirea la comedia antică, în care-l vedem pe Plaut introducându-i pe zei, după cum arată în al său Amfitrion Jupiter. Numai bunul Dumnezeu știe cât mă costă să-l aprob, căci Plutarh, despre Menandru vorbind, dezaprobă comedia
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
mulți exegeți de prestigiu au acordat prioritate unui anumit aspect în care au văzut "semnul lui Caragiale"14. Formulări de tipul "caricatural, dar perfect verosimil" (Zarifopol)15, "promotor al balcanismului" (G. Călinescu)16, realism responsabil de "un inefabil farmec al trivialului" (Șerban Cioculescu)17, "realism ironic"18 pentru care Mitică și moftul sunt "cuvinte referențiale" (V. Fanache)19 și lista ar putea continua cu multe alte exemple, încearcă să sintetizeze și să reducă 20 polivalența operei caragialiene la o dominantă estetică
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de înfățișările acestuia impuse de condițiile social-culturale și politice specifice fiecărei perioade. Acestea pot fi și chiar au fost trecute în revistă 10 pornind de la Antichitatea greco-latină, marcată de bipolaritatea serios-comic, dublată de cea ai cărei termeni sunt nobilul și trivialul, cu evidenta desconsiderare a comediei, caracterizată prin vulgaritatea subiectului și a stilului. În Evul mediu se propagă râsul carnavalesc, formă de defulare populară favorizând un comic esențialmente parodic. Clasicismul și Contra-Reforma încearcă din nou să discrediteze și să țină comedia
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și romanesc arghezian. În Cimitirul Buna-Vestire, de exemplu, grotescul dezvăluie înverșunarea de a vedea totul prin ocheanul deformărilor monstruoase sau de a căuta cu interes naturalist hiperbolizarea umanului josnic în surprinzătoare contexte solemne. Democratizarea limbajului arghezian presupune aici alternarea termenilor triviali cu sintagme erudite și deliberata inversare a referențialităților, înfățișând așadar bestialitatea prin livresc (scenele de sexualitate, perversiunile, violurile), și invers. Portretele profesorilor, de pildă, sau ceremonia examinării, sunt impietate prin vocabule și asocieri improprii, adecvate însă demascării imposturii și mascaradei
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Ionescu. Observația este valabilă și în cazul lui Damian Stănoiu, un umorist apreciat de G. Călinescu pentru stilul savuros pastișând patristicul, dar care era desconsiderat de Ov. S. Crohmălniceanu, care îl caracteriza drept superficial, speculant al prostului gust pentru comic trivial, ieftin. În volumele de nuvele Călugări și ispite, Pocăința starețului, Necazurile părintelui Ghedeon, Eros la mănăstire etc. mediul monahal apare extrem de propice pentru explorarea discrepanțelor de esență boccacciană dintre stilul de viață predicat și identificat în mod ideal cu cel
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
opunem stării naturale o singurătate "modernă". Îmi amintesc un tablou al lui Jordaens unde Diogene cu felinarul aprins e în mijlocul unui grup care se amuză, îi dă cu tifla, mănâncă, bea, se uită și râde batjocoritor. Înconjurat de această veselie trivială, Diogene e mai singur decât în deșert sau într-o pădure. El va trebui să devină cinic și indiferent, asemenea celorlalți, azvârlind felinarul, sau râsetele îl vor face din ce în ce mai singur. Ținta noastră este azi un oraș cu nume complicat. Coatzacoalcos
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
copil!“ „De ce «chiară, ce, nu poți să-l faci și cu altul?“ „Nu, numai cu el, vreau să scap de feciorie și să am un copil cu ochii verzi de la Mircea!“ „Păi și altele vor să scape de mâncărime...“ „Ești trivial!“ „Sunt, dar tu ești o curvă...“ Îmi Întoarce fundul rotund; toc-toc, toc-toc. Merg În spatele ei, are curul jos; e curajoasă, cum se spune În jargonul golănesc. N-are nici una nici alta, nici corp nici inteligență; nici țâțe, nici picioare, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
fi prins atât În această capcană, dacă ar fi fost urâtă, căci nu era deloc urâtă, Însă este important că eu păstram În mine un sentiment de o puritate dureroasă, fiindcă, dacă cineva mi-ar fi spus un singur cuvânt trivial despre ea, aș fi fost În stare să-l ucid. Când mergeam la școală era cu totul altceva; acolo se derulau relațiile normale dintre elev și profesor, adică dispărea intensitatea privirilor ce ar fi aprins obiectele din clasă, iar ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
reci, priviri distante, priviri supuse, priviri provocatoare, priviri parșive, priviri ucigașe, priviri directe, priviri indirecte, priviri interiorizate, priviri senzuale, priviri rafinate, priviri voluptoase, priviri scormonitoare, priviri indolente, priviri inteligente, priviri leneșe, priviri interogative, priviri afirmative, priviri furioase, priviri insolente, priviri triviale, priviri pudice, priviri sincere, priviri de domnișoară, priviri de femeie, priviri de... Închei fiindcă am devenit prea patetic. (joi) 25.09.1960 Întreb pe zeu care-i sensul vieții (Oare a existat răspuns neprefăcut?) De ce, zeu mârșav, se târăsc oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
totdeauna dezbrăcat; azi, tipul a intrat În dormitorul nostru, așezându-și fesele puturoase pe masa de lemn de pe care noi mâncăm de multe ori; l-am privit toți brusc alertați, astfel că s-a ridicat rapid și a ieșit: calitatea trivială a gestului ne-a adus În starea de a deveni violenți; e curios cum, uneori, natura fabrică specimene atât de jegoase, că Îi e rușine și ei Însăși de rateul produs: acest ins mai are și pretenția de a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
să dau ochi cu casa și cu Judy. Deși eram surprins să descopăr cât de lesne supraviețuiam cu strictul necesar de efecte personale (ce ironie că majoritatea timpului meu dintr-o zi era petrecut în dispute privind diviziunea celor mai triviale dintre bunuri), știam că în scurtă vreme va trebui să-mi extind garderoba și, pe lângă haine, mai aveam nevoie și de unele cărți și hârtii. A fost mai ușor decât prevăzusem. Cu excepția unui scurt telefon înțepat în ziua de Crăciun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
bărbat În devenire. Șirurile de prizonieri transpirați, cu pielea plină de ulcerații și de mușcături de țînțari, emanau un miros greu de agresivitate, iar Jim Înțelegea de ce paznicii japonezi se temeau de ei. Limbajul lor obscen Îl depășea, discuțiile lor triviale despre trupurile femeilor și despre părțile lor intime dădeau impresia că acești masculi terminați se provocau singuri, descriind ceea ce nu mai erau În stare să facă. Dar existau Întotdeauna expresii demne de Înregistrat și savurat pe care le auzea stînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
un fiu pe lumea asta... Îți strângi picioarele, te faci mică și ai vrea să fii un gândac, să te poți strecura pe lângă perete. Și unde vrei să te cațeri? Nu vrei un copil pentru că lumea asta este violentă, poluată, trivială? Întoarce-te aici, întoarce-te jos la mine. Stau gol pe pat și te aștept. Dă-mi un răspuns mai bun. — Și apoi, nu cred că aș fi în stare să țin un nou-născut în brațe, mi-ar fi frică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
lemn. Era frig și acolo. Italia și-a lăsat capul pe umărul meu. — Ești obosită? — Puțin. — Odihnește-te. A început să moțăie, sprijinindu-se de mine în întuneric, un obraz abia vizibil în lumina ecranului. Era un film comic, puțin trivial, era bine, totul era bine. Eram o pereche, poate pentru prima oară. O pereche în vacanță care merge la cinema, se oprește să mănânce un sandviș și apoi își continuă călătoria. Da, mi-ar fi plăcut să fac o călătorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
scenă de seducție. Mă simțeam ușurată că-mi pusesem cea mai bună lenjerie intimă și recunoscătoare tuturor filmelor pe care le văzusem și de unde prinsesem acest pont. —Trebuie să te scoli. Prietenii vin la mine la cină și ca să jucăm Trivial Pursuit. Ed se frecă la ochi. — De ce i-ai invitat când știai că o să petrecem ziua împreună? Nu te-ai gândit că am putea ajunge să ne petrecem și seara împreună? Și chiar și noaptea? — Sigur că m-am gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
în mine nici un motiv, deci și eu eram curioasă să aflu de ce. Ed numără pe degete motivele. Pentru că locuiți aici, pentru că ați gătit și pentru că sunt de părere că ne veți fi de folos în echipa noastră când vom juca Trivial Pursuit. Am auzit că sunteți o enciclopedie ambulantă de cunoștințe despre științe și natură. În plus, sunteți mătușa lui Jenny și vreau să vă cunosc mai bine. Nu știu care dintre noi a fost mai surprinsă, Lynn sau eu, cert e că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
ea înainte de a-i mărturisi că relația mea cu Ed trecuse la alt nivel. — Deci întâi mâncăm sau jucăm? întrebă Ed. Maria se uită la mine nedumerită. —Să jucăm ce? Ups. —O, nu ți-am spus? Mă gândeam să jucăm Trivial Pursuit. Nu, nu mi-ai spus, zise Maria încordată. Ne-ai invitat la cină. Știi că urăsc jocurile. Cum poți să urăști Trivial Pursuit? protestă Danny. Sunt doar întrebări și răspunsuri. Nu de-asta îi plac lui Jenny jocurile, ripostă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
uită la mine nedumerită. —Să jucăm ce? Ups. —O, nu ți-am spus? Mă gândeam să jucăm Trivial Pursuit. Nu, nu mi-ai spus, zise Maria încordată. Ne-ai invitat la cină. Știi că urăsc jocurile. Cum poți să urăști Trivial Pursuit? protestă Danny. Sunt doar întrebări și răspunsuri. Nu de-asta îi plac lui Jenny jocurile, ripostă Maria. Ea și cu Mark au jucat dintotdeauna jocuri ca să nu fie nevoiți să-și vorbească și le-au jucat cu ceilalți ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
tot. Îmi venea să spun că nu cred că e vina mea, dar începusem să accept faptul că totul era vina mea: calitatea din ce în ce mai proastă a reprezentațiilor pe care le dădeau pe Pop Idol, creșterea taxelor locale, întrebările de la jocul Trivial Pursuit, sărăcia din țările din lumea a treia - toate numai din vina mea pentru că-i cerusem lui Mark să facem un copil acum trei săptămâni. — Nu e vina ta, spuse Lisa împăciuitoare. Mă simțeam ușurată că nu spusesem nimic, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
după ce le smulg aripile, le fac scăpate. Prin acest procedeu simplu, le constrâng să nu mai zbârnâie. Gloria zbârnâie din aripile ei de libelulă, din prima zi a traiului nostru comun, de când neamurile ei cu limbile încărcate de ultima glumă trivială, ne-au lăsat, o noapte întreagă singuri”. Cartea despre carne „Trebuie să povestesc cu de-amănuntul întâmplarea din patul nupțial în care ne-am întins ca pe o masă de operație”, interveni, morocănos. Ferdinand Sinidis. Țin să vorbesc numai la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cinstit până la urmă și să recunosc că iubita mea este prea bine educată, și că nu întrebuințează asemenea cuvinte. E suficient, totuși, ca Gloria să rostească vorbele „ceașcă”, sau să zicem „mărar”, ca și ceașca și mărarul să devină expresii triviale. ...Cuget câteodată foarte neliniștit, la orgoliul meu care ar putea fi călcat în picioare, dacă, prin absurd, Gloria va înțelege într-o zi, că borșul în care scuipă câteodată, e sângele ce mi se scurge în porții cotidiene. „Alerg spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
există intimitate, nu mai există decență. Jurnaliștii, reporterii, biografii sunt niște paraziți, niște lăcuste care devorează orice frunzuliță. Arta pe care o creăm... eforturile noastre... de a da naștere unor lumi imaginare... nu-i mișcă. Nu-i interesează decât faptele triviale. Mi se pare că e de datoria noastră să le refuzăm această satisfacție, să luptăm Împotriva lor. Când vom fi morți, când nu ne vom mai putea apăra, se vor iți cu antenele fremătând, cu mandibulele scrâșnind. Mai bine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Nierenstein Souza: E curios că Mallarmé, atât de setos de absolut, l-a căutat În ce e mai nesigur și mai schimbător: cuvintele. Nimeni nu ignoră că Înseși conotațiile lor variază și că cel mai prestigios cuvânt va fi mâine trivial sau fără temei. Am putut transcrie, de asmenea, cele trei versiuni succesive ale unui vers alexandrin. Pe ciornă, Nierenstein scrisese: Să trăiești pentru memorie și să uiți aproape totul. În Brizele din Fray Bentos - doar ceva mai mult decât o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]