844 matches
-
omul de la Volkssturm nu se mai ciorovăia cu Dumnezeu, nu-și mai înjura vecinul, nu mai voia să plătească nici o socoteală rămasă deschisă. Numai voci rusești, între timp la distanță. Cineva a râs, părea un om cumsecade. Deoarece crengile uscate trosneau din cale-afară de tare, tunarul-tanchist rămas în viață n-a mai vrut să se târască înainte, așa cum fusese instruit. El a făcut pe mortul, ca și când ar fi putut scăpa astfel de mersul istoriei, deși, cu pistolul lui automat italienesc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
-l cheme la ea „Vino, băiețaș! Primești un gălbenuș frecat cu zahăr, la pahar“, dar rămâne singur cuc în pădurea întunecată, până când se întâmplă de-adevăratelea ceva. Am auzit pași sau ceva care lăsa să se bănuiască pași. Crengi care trosneau pe pământul pădurii. Vreun animal mai mare? Vreo scroafă de mistreț? Poate chiar inorogul? Oare am rămas locului și am evitat să fac vreun zgomot, s-a oprit oare în loc și acela, animal, om sau ființă fantastică, orice o fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mormântare și chiar a dat cu cotu În blidu cu terci dă ovăz. Mă jur pă dumicatu cui te-a făcut pă matale, don Parodi, că-mi dădea fericirea cu leuca În mansardă doar la gându că bucătaru o să-i trosnească un pumnoi, fincă nici nu privea la lături, da Limardo i-a luat mau, dă neobrăzat, așa că ălălant a tret să bage vioara la zdup și io am bufnit În râs. Tomna atunci s-a Înfățoșat și Juana Musante: ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Vai, Norman, zâmbi ea, Încă mai legi totul de mâncare? — Oricând am ocazia, răspunse Norman, bătându-se ușor pe stomac. — Ei bine, n-o să-ți prea placă mâncarea pe-aici. E groaznică. În orice caz, răspunsul e nu, spuse ea, trosnindu-și degetele. N-aș mai mânca o caracatiță acum, când știu atâtea lucruri despre ele. Să nu uit: ce știi despre Hal Barnes? — Nimic. De ce? — M-am interesat. Se pare că Barnes nu este omul marinei. Este un „fost“. — Vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Poți să extrapolezi pornind de aici. Un italian nedisciplinat, cu care ai avut și tu de-a face cîndva, este implicat și cred că tu vei fi deosebit de util În menținerea lui pe linia dorită. Bud se Întinse și Își trosni Încheieturile. — Eu vorbeam de redeschiderea cazului. Să discutăm pe șleau, OK? — Edmund Jennings Exley e lucrul cel mai pe șleau pe care pot să ți-l spun. Încearcă să dovedească lucruri urîte referitoare la Lynn, flăcău. Pune sare pe toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
deschide larg toate ușile apartamentului și ar da la o parte perdelele grele, încât să pătrundă lumina și de la răsărit și de la apus, s-ar trezi din nou într-o casă pustie, încărcată de mobile moștenite din veacul de dinainte, trosnind fără rost în catranul nopților prea lungi, acoperind până și ticăitul nenumăratelor ceasuri și pendule care merg acum anapoda. S-ar trezi - mai bine spus, se trezea - înfiorându-se la orele când toți dormeau, își vâra cu atenție picioarele în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Vlădescu. Și tabloul ăsta îngrozitor, înnegrit de vreme, cu țărani întorcându-se de la câmp. Unii i-au zis că ar fi Băncilă, dar nu crede. E o imitație veche. Toate sunt vechi în jurul ei, îi seamănă. Atât de vechi, încât trosnesc, acoperind până și muzica. De ce o fi ținând atât de mult la lucruri? A îngrămădit în casă o mulțime de mobile și n-are nevoie de toate. A înfundat dulapurile cu boarfe și haine de pe vremuri și mărunțișuri nefolositoare pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
spânzurat de o grindă din cele proeminente ce traversau tavanul, chiar în camera în care doarme ea acum. O femeie care locuiește la parterul vilei a făcut prostia să-i spună povestea. Sunt nopți nenumărate de atunci în care parchetul trosnește din senin și ea are senzația unei ființe care umblă și respiră. Au scos parchetul, l-au bătut din nou, dar zgomotele au continuat să se audă noaptea. E imposibil să mai doarmă în acele nopți, chiar dacă își astupă urechile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și desfăcuseră pachetul cu mâncare adus de la București, incapabili să-și explice motivele acestei exuberanțe, de parcă ar fi fost sub hipnoză. Rămasă singură într-un târziu cu Andrei Vlădescu, o clipă nedumerită în liniștea în care i se părea că trosnesc lucrurile din cameră și că aude brazii lovindu-și crengile între ele, tot ce a știut să facă a fost să se învârtă în cerc, cu brațele întinse în lături, să i se arunce de gât șoptind, printre murmure care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
-se, zvârcolindu-se, strigând de plăcere și el trebuind s-o domolească, punându-i mâna căuș pe gură, întocmai ca atunci când trebuia să-i domolească izbucnirile de după povestirile ei despre spiritul negustorului grec care umbla noaptea prin camera cu parchetul trosnind. Iar mai apoi, dezvelită, nădușită, înfierbântată, cu buzele întredeschise ușor tremurânde, destinsă, cu o mână lăsată pe spate într-o poziție nefirească, asemenea unei păsări moarte, stând pe spate și totuși pe o parte, continuând s-o privească, până în clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
-i este sete, nu mai știa de ce se afla dincolo. Era doar o peșteră goală, se lumina pe măsură ce el înainta, arătându-se cât e de monstruos de goală. Călca pământul, simțea praful gros sub tălpi și în nări, dar praful trosnea, ca și cum ar fi fost sticlă. Apoi o lumină orbitoare și peștera nu mai e peșteră, ci într-o clipă o stradă, într-altă clipă o cameră, în altă clipă un pustiu, în altă clipă un sertar... „Am alergat trei kilometri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
uscată sau fire de un verde murdar culcate la pământ se acoperiseră cu o folie de cristale mărunte, ca într-un congelator. O tufă văduvită de frunze încremenise într-o poziție nefirească, îndoită de la brâu, cu crenguțele subțiri și firave trosnind la fiecare adiere a vântului uscat. În fața lor, lacul înghețase într-o mișcare ușor încrețită, verzui-albicios, deasupra pluteau în elipse largi cârduri de ciori și de corbi croncănitori și se părea că li se aude fâlfâitul rar al aripilor puternice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
să-ți pese și...“ „Oricum facem compromisuri. Totul nu-i decât asta.“ „Și de ce trebuie să mă gândesc mereu la așa ceva?“, întreba cu înverșunare, întorcându-și privirea de la el, spre tufa îndoită de la brâu, cu crenguțele ei subțiri și firave trosnind la fiecare suflare a vântului uscat, auzindu-l cum vorbește, încet și convins, dar fără să-l mai asculte, învelindu-se numai în glasul lui moale, gândindu-se: sunt mai mult de doi ani de când îl cunosc și doi ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
acolo, n-avea curajul să i-o spună, dar simțea că trebuie să plece cât mai repede pentru că aerul și adierea erau prea reci, lacul înghețat urât și neprimitor, lumina cenușiu-lăptoasă apăsătoare, corbii croncăneau oribil, crenguțele firave ale tufei înghețate trosneau ca niște oase rupte. Își strângea buza de jos între dinți, să-și stăpânească lacrimile pe care le simțea apropiindu-se, asta mi-ar mai trebui - se gândea -, să încep să bocesc și să țipe la mine, continuând să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
puțin - se gândea, cu răutate - nu sunt ca un coleg, ci ca un birtaș, vine și se așează la masă, dă comanda, bea, schimbă două vorbe și pleacă. Dar acum nu mai gândea, vorbea cu glas tare, ridicându-se și trosnindu-și genunchii și erau unul lângă altul în picioare și bărbia ei tremura ușor și evita să-l privească. N-a oprit-o, s-a îmbrăcat și nu-și mai spuneau nici o vorbă și el se uita la ea cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pentru că, la urma urmelor, averea lui nu va avea prea mult de suferit. Octombrie 1986 — Deci povestește-mi despre personajul Hussein, spuse Henry, în timp ce el și Mark ședeau ghiftuiți, aproape prăbușiți, pe părțile opuse ale unui foc de bușteni ce trosnea în salonul Clubului Hearland. Micile bârfe familiare fuseseră expediate (niciodată un proces de durată în familia Winshaw) și tocmai își aprinseseră două uriașe trabucuri. — Ce vrei să știi? spuse Mark. — Doar l-ai cunoscut personal, nu? Ai făcut afaceri cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
prin perdelele groase de ploaie, mai să o dărâme rafalele de vânt, se luptă să înainteze în curtea din față și se îndreptă spre capela familiei, situată într-o mică poiană de lângă capătul aleei des împădurite. De jur-împrejurul ei copacii gemeau trosneau și foșnau în timp ce furtuna își dezlănțuia rafalele sălbatice, imprevizibile. Spre marea ei surprindere, ușa capelei era deschisă și o lumină pâlpâia înăuntru. Două lumânări ardeau pe altar. Fuseseră aprinse recent, deși capela însăși părea goală. Tremurând violent - pe jumătate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Stau noaptea în căsuța mea iubită Și-aud cum lemnele trosnesc arzând sub plită. Ascult cum viforul vuiește printre pomi Și tu, iubito, în lunga noapte dormi. Privesc la lumânarea ce pâlpâie ușor Și-ncetul mă cuprinde asprimea clipelor de dor În noaptea lungă și geroasă Stau singur și uitat într-
Lunga noapte by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83186_a_84511]
-
faptul că anul următor o să Împlinească treizeci și șapte de ani. CÎnd coborî, păși cît putu de atent să nu-l deranjeze pe domnul Leonard, dar era dificil să mergi fără să fii auzit, din cauza scîndurilor scării care scîrțîiau și trosneau. Se duse la spălător, apoi stătu acolo cîteva minute În baie, spălîndu-se pe față și pe dinți. Fața Îi era verzuie datorită luminii filtrate prin iedera care Înăbușea fereastra. Apa bufnea și bolborosea prin țevi. LÎngă boiler era o cheie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
picioarele căscînd. Obosise mîngîind piciorul Juliei și-l lăsă să cadă. — Julia, mă iubești? murmură În timp ce-și schimbă poziția. Julia Închise din nou ochii. — Bineînțeles că te iubesc, spuse ea. Stătură un timp așa, fără să vorbească. Țevile trosneau, răcindu-se. Dintr-o parte ascunsă a instalației se auzea un pic-pic continuu. De la subsol venea sunetul unor bufnituri, pentru că bărbatul care locuia acolo mergea greoi dintr-o cameră În alta; curînd Îl auziră strigînd la nevastă sau la fiică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
fost prinsă Într-o explozie... Își pierdu echilibrul, apoi Își reveni și continuă să meargă fără să vorbească. Patridge tușea din cauza prafului. Mickey Îndepărtă nisipul, frecîndu-și ochii. Haosul domnea pretutindeni. Ori de cîte ori Kay punea piciorul să calce, lucrurile trosneau sub el sau i se Înfășurau În jurul gleznelor: geamuri sparte amestecate cu oglinzi sparte, vase, scaune, mese, perdele, pene dintr-o pernă sau pat, așchii mari de lemn. Lemnul o surprinse și mai mult pe Kay, chiar și acum: Înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
le Întredeschise. Camera din spatele lor era la fel de ruinată ca asta - cu fereastra țăndări, cu draperiile de catifea udate de ploaie, cu pete pe podea lăsate de murdăria păsărilor, funingine și cenușă Împrăștiată din șemineu. Făcu un pas, și ceva Îi trosni sub pantof - o bucată de cărbune ars. Lăsase o pată neagră pe covor. Se uită Înapoi la Julia. — Mi-e teamă să Înaintez, zise ea. Nu pare sigur. — Te obișnuiești cu asta, nu-ți fie teamă. Am tot bătut scările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și le pusese peste pătură să se Încălzească. Duncan nu-l putea vedea, pentru că era Întuneric În celulă, dar Îi simțea mișcările prin cadrul paturilor etajate. CÎnd se trînti cu toată greutatea, paturile se clătinară dintr-o parte În alta, trosniră și scîrțîiră ușor, ca priciurile de pe un vapor. Am putea fi marinari, se gîndi Duncan. — Îmi ești dator juma de dolar, pulă! — Dumnezeule! zise Fraser, ridicîndu-se din nou și dînd cu pumnii În saltea și mai violent. De ce nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
figura frumoasă și fragilă a Juliei și-și zise: Oare ce-are Julia? De ce-i mereu singură? Nu vorbeau. Helen Își dădu seama că n-are ce spune. Mai sorbi vin, apoi auzi zgomotele de sus: pași neregulați, scînduri care trosneau. Își dădu capul pe spate și privi În sus. Julia făcu la fel. — Vecinul meu e polonez, murmură ea. A ajuns la Londra din Întîmplare. Merge așa ore În șir. Orice veste nouă din Varșovia este mai rea decît cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
că te doare, spuse ea În cele din urmă. O să vină un doctor. Trebuie să te mai ții Încă puțin. Apoi amîndouă Întoarseră capetele. Mickey Își croia drum spre ele, iar bocancii ei, ca ai lui Kay, făceau scîndurile să trosnească. — Ptiu, drace! zise ea cînd văzu toaleta. Apoi desluși figura fetei. Din nou, ptiu, drace! Ai dat de naiba. — O să ne scuzi, Îi zise Kay, dacă n-o să ne ridicăm? Se Întoarse spre fată. Ea e cea mai bună prietenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]