852 matches
-
spatele știulete uriaș, de la omoplați în jos, pielea îi era acoperită cu boabe mari, cărnoase și galbene, precum și pe toată șleahta de repetenți ai clasei a V-a, de parașutele din batistă și zmeiele căzute pe câmpul lunar. Luna trecea trosnind printre crăci, dărâmând hornurile mai înalte ale caselor. Dorința mea era să îi învăț pe toți copiii limba matematicii. Și îi lăsam repetenți în fiecare an și chiar dacă aveau să moară repetenți, scopul suprem era matematica. Matematică am zis? Matematică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
99. Doamna Milan, grasă ca o balenă în voaluri albastre și eșarfe bleu, își făcea vânt cu evantaiul răsfoind o partitură. După ce bău ultima gură de ceai, așeză paharul cu picior pe măsuță și deschise clapeta pianului. Câteva acorduri, degete trosnite în aer și Simfonia a V-a în Si Bemol Major de Franz Schubert, prinse viață. Știu despre doamna ceva vag! șopti Mioara. Dar nu-i amintirea mea. Bunicul meu m-a dus în vizită. Parcă avea o fetiță. Iat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pastila în pumn, făcu în fugă cale întoarsă. Același salt peste garduri, aceleași rafale către același prezent neatins. Căpcăunu ridică privirea de cărbune stins, scoase încet din buzunar o sticlă pe care scria Mătrăgună, luă o înghițitură și-și aruncă trosnind capul pe spate. O secundă, zece și țâșni răcnind în picioare. Fați mai apucă să vadă băncile goale, podeaua ondulând ca o apă de lemn, mișcare pe care pereții o preluară imediat, valul se propagă dinspre fundul clasei spre ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pătat de sânge, dar rănile îi fuseseră deja cusute și îngrijite de Sarah Medico. Părul îi era murdar și fața lividă, iar pe ea avea o expresie senină de împăcare. Era inconștientă. Pieptul i se urca greu când respira și trosnea ușor când cobora. Își încrunta ușor sprâncenele uneori, atunci când în corp i se mai trezea vreo durere ce nu putea fi adormită de morfina la care era cuplată. Când o văzu, furia și tot ce era în sufletul său se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
umezelii de la subsol, se uită pe sticla tablourilor din dormitor și vede dâre de apă, pe sticlă cursese apa, fusese o inundație jos și lemnul se umezise mai tare ca niciodată, după ce țevile fuseseră reparate, în apartament, lemnăria începuse să trosnească, se usca, Doamne, ce mizerie și ce frig!!! — Tu ești nebună, e așa de cald afară, un august cum n-a fost parcă niciodată, e aerul greu de căldură. E așa de cald și aici. Vino încoace, pe canapeaua din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
acordat de Uniunea Scriitorilor, Filiala Sibiu, pentru volumul Senin ca-n ou. alb ucigaș e frig în poem și în cântec răcoare, ascultă vântoasa cum sughite în gânduri, e o iarnă pe cinste, cascada ninsorii astupă gâtlejul, privirea e bocnă, trosnește, se frânge, cade-n cristale reci între noi. unde te încumeți pe albul acesta osos? niciunde nu-i soare, doar pâclă, perete sticlos, nici cer, nici pământ, glaciala lumină în cuptoare stinse dospește, se umflă, lucește ca un solz uriaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
crepusculară. un singur gând răzvrătit, la poloboc se așează și acela-i al luminii crescute ca iarba printre lespezi de bazalt cenușiu, peste care pășesc cu fereală. doar în ochi mai mijesc mlădițe mierii ca de salcie, ascultă cum tandru trosnesc, se eliberează din trunchi, ca dintr-o platoșă strâmtă, să-și risipească în jur polenuri descântate, aproape vrăjite. e atâta putere în stropul de soare care pupila îmi violează că, pe loc, privirea mea stinsă arde totul în jur ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
te adun să cadă asupra ta, ca ploaia, tot dorul meu cel strâns din lumi uitate, din curcubeu ce ține cerul cu umeri fragezi, iubitori. în zalele lichide să te ferec, să te-ncălzesc cu ochiul meu ce arde și trosnește ca un foc. să-ți cânt un cântec ce îndoaie lumea ca pe-o nuia abia-nverzită și vocea mea în flaut preschimbată, să te cutreiere ca pe un lan cu maci și-n roșul florilor să se închidă, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
derogările: furată de plăcerea de a fi vioara Întâi, soția irosea timpul șederii mele acolo cu poveștile ei. Mai conștient decât ea de programul meu Încărcat, Cristian stătea ca pe ace: am simțit acest lucru pentru că Îmi ocolea privirea, Își trosnea degetele, un gest grosolan pe care nu Îmi amintesc deloc să-l fi avut În copilărie și, la un moment dat, a abandonat atât de brusc conversația noastră despre Anton și m-a abordat direct. Avea o mare rugăminte la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Depinde ce se mai Întâmpla pe urmă... Pe urmă nu se mai Întâmpla nimic! Atâta doar că, odată trezit, nu Îmi mai rămânea nimic altceva de făcut decât să mă lupt cu insomnia. Tot răsucindu-mă În pat, auzeam parchetul trosnind, sus, jos, În toate părțile, auzeam apa la un robinet care nu se Închidea bine, deși era o vilă nouă, uși deschise, Închise, probabil drumurile obligatorii ale fiecăruia Înainte de culcare. Și, bineînțeles, de jos, de la masă, deasupra tuturor, glasul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
sau totul s-a ruinat... și tot repetând am simțit cum ceva nedefinit se prăvălește peste mine... Nu mi-a plăcut niciodată iarna. Poate doar În momentele când, copil fiind, stăteam cu spatele lipită de soba fierbinte, sobă În care trosneau lemnele despicate de tata. Și mâncarea gătită la plită de mama avea ceva special, ceva ce nu puteam să-mi explic... Momentele acestea unice și ireversibile s au Întipărit adânc În conștiința mea și, aveam să le descopăr adevărata valoare
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
mult pe loc, parcă special ca să simți la un moment dat, tu ditamai masculul feroce, că nici nu mai ai aer. Cred, că dacă ai sta atunci într-o cameră numai cu bărbați, ai auzi pe ici, pe colo, cum trosnește amețitor, testosteronul. Atâta tinerețe și feminitate, ar da oarecari idei până și unui bătrân general de brigadă ,ieșit la pensie din secolul trecut. Totuși, cică orice minune nu ține mult, așa că și de data aceasta, se adeverește vechea vorbă, în
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
păruse, nu era decât vântul. Porni mai departe, grăbind pașii. Strânse lanterna în mână și redeveni atent la drum. Ținea capul strâns între umeri și mergea ușor aplecat, încercând să se ferească cât de cât de ploaie. Dincolo de întunericul copacilor trosni o creangă uscată. Aproape încremeni de spaimă. Brusc, își aminti de poveștile care circulau printre șoferii de la garaj. Se spunea că prin părțile lor apăruseră urși. Erau aduși din alte zone, mai intens populate unde începuseră să dea iama prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Se apropie de foc și, cu un băț lung, răscoli jarul rămas. Luă câțiva butuci din grămada de alături pe care îi așeză unul peste celălalt în spuza fierbinte. La început timid, apoi din ce în ce mai repede, flăcările începură să cuprindă lemnele, trosnind ușor. Se lăsă pe vine și întinse mâna după o crenguță aprinsă pe care o ridică din vatră. Îi duse capătul încins la gură să își aprindă țigara. Fuma în tăcere privind la flăcările ce jucau peste lemnele cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pe undeva în munți, se uita acum speriat la cerul scăldat în lumina ciudată a lunii. Nu mai putea suporta, durerea îi sfâșia inima. Sări în picioare și începu să se plimbe nervos în sus și în jos. Un vreasc trosni dincolo de liziera pădurii. Strugurel tresări și se opri în loc. Așteptă cu urechea ciulită să mai audă și alte zgomote. Poate că Burcilă nu se dusese la culcare așa cum crezuse el ci dăduse o raită printre copaci iar acum se întorcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în tabără. Liniștea însă era deplină, în afară de susurul apei ce curgea la vale, nu se mai auzea nimic. Își văzu mai departe de treabă, atent totuși la zgomotele din jur. Focul se întețise și acum ardea cu flacără puter nică, trosnind din când în când. Dinspre pădure se auzi iarăși un fâșâit slab. Era ca și cum cineva răscolea cu piciorul frunzele uscate de pe jos. Se întoarse cu fața în direcția de unde venea zgomotul, încercând să deslușească ceva printre copaci. Așteptă să i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
propti pe picioare, încercând din toate puterile să se opună mișcării pe care acesta îl obliga să o facă. Atât aștepta Boris, imediat ce simți efortul acestuia, slăbi imediat apăsarea și îi răsuci brusc capul în direcția opusă. Gâtul se frânse, trosnind ca un vreasc uscat. Capul bătrânului se lăsă moale într-o parte, în timp ce trupul căzu moale în brațele atacatorului. Toiagul îi scăpase din mâini, rostogolindu-se pe jos. Îl prinsese în brațe pe moșneag înainte de a se prăbuși. Îl săltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
șeful poliției din oraș. Pe celălalt nu l-am mai văzut, dar cred că se cunosc. Când Nikolai l-a pocnit în creștet, bătrânul a sărit ca un leu să-l apere. Nu s-a potolit decât atunci când l-au trosnit cu patul armei în ceafă. Câteva clipe, Vlad rămase pe gânduri. Presimțirea lui se dovedea întemeiată. Nu era de loc bine că poliția intrase pe fir. Încă nu știa cât de multe aflaseră cei doi, însă era nevoit să ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ce faci aici? Ce ți se pare că fac? Încerc să mă cazez. - La ăștia vrei tu să te cazezi? Păi tu nu vezi ce nebunia dracu-i aici? Se uită demonstrativ peste coada șuie de pălării și șepci, își trosnește sonor palmele asudate, pe urmă, lovit de o idee: Știi ce? Tu întoarce-te la coadă și dă-mi mie actele să-ncerc o mișcare cu ăștia, bine? Și te chem eu când e gata! Ușurat de acte, Tudor se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
domnu’ Tudor, alea parcă n-au fost niciodată minore!! sare Sevgin, trântind cu obidă cana de masă, de sar stropii rubinii în toate părțile. cinci Știam deci că țiganii îi poartă sâmbetele lui Sevgin. În dimineața când au început să trosnească geamurile cămăruței mele și ceasul de pe masă mi-a arătat ora, patru fără zece, fără să-mi mai apropii cadranul, că era lumină ca ziua, am sărit cu fața drept în pălălaia care se agita în fața ferestrei. În hol mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Aveam să-mi dau seama că orice activitate, fumatul, discuțiile lungi cu mine, privitul la televizor, chiar efortul de-a adormi seara îi solicitau Zinei mai ales mâinile cu degete lungi, pe care după un efort trebuie să și le trosnească sonor, oripilând-o pe maică-mea: Draga mea, asta nu-i deloc sănătos, ce faci tu! Dacă chiar nu te poți controla, nu mai știu ce să zic... Dar asta avea să urmeze peste câteva zile.) Acum, musafira mea s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Pe lac, cinci-șase pescari dădeau la copcă - cred că mie mi-a venit ideea să traversăm pe gheață pân’ la malul dinspre Piața Presei. Am pornit cu Alecs - deja ne îndepărtaserăm binișor de mal, când sub noi gheața începu să trosnească. Dau să mă-ntorc - la primul pas, piciorul meu sparge gheața. Pun și celălalt picior de sprijin - tot în apă. Între cele două copci s-a căscat îndată gura în care mi-a intrat tot trupul, îngreunat de hainele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
și lucioase prin casă. Așa ni se mai încălzesc sufletele și picioarele, mai ales seara. Nu mai e nici un coșmar să stau cu Oana și să facem lecțiile în frig, fiindcă totul arată ca în copilăria mea: focul duduie, lemnele trosnesc, cojile de mere miros frumos. Dar de unde atâta carburant? Din cauză că avem calorifere, ne putem șterge pe bot de repartiție la butuci și cărbuni. În iarna lui ’87 ies destul de greu la liman, fiindcă nu sunt deloc pregătită. N-am nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
o astfel de decizie extremă? Ești bolnavă? Te supără ceva? De pe obrajii livizi ai Adrianei începuseră, de câteva clipe, a se prelinge lacrimile, una câte una. Încet, ea se așeză pe scaunul cu spătar de lângă dânsa. Vântul vuia, iar fereastra trosnea din toate balamalele ei. Nimeni, însă, nu mai băga asta de seamă. Acum, altceva cântărea greu în atenția celor două femei. Adriana, după câteva clipe îndelungi de liniște copleșitoare, prinzând parcă dintr-odată puteri nebănuite, începu să vorbească grăbit, cu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
fel de plante, aurii, verticale, cu spice, în partea din spate, puiul de urs panda roșu singuratic, cu blana lui ca un pufuleț, încă face tumbe curajos înaintea lor, baobabul bătrân capricios, care ține în spate avuția ta, se aude trosnind de greutatea suplimentară. nouă în al patrulea loc: dimineață te trezești cu razele înfipte în ochi precum săgețelele de darts, toată noaptea te-ai întors de pe o parte pe alta să faci un nou plan eficient de dezvoltare a grădinii
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]