7,094 matches
-
schimbase cu altul casnic și delicat Plăcințica. Plăcințica lui dispăruse Însă pentru totdeauna, lăsând În ghetoul gemând de mizerie și suferință, ,o rană vie, sângerândă: sufletul lui Antoniu. Zile Întregi a căutat-o de dimineață până noaptea târziu, a pândit trotuarele, a făcut turul piețelor, a Îndurat ocări și batjocură intrând prin restaurante și bistrouri, prin spitale, străbătând parcurile, luând la rând toate intrările de metrou, privind prin vitrinele magazinelor....Umbla flămând, cu o privire de câine bătut, iar viața, atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mică și, are câteva tentative de a se pierde prin mulțime, dar gorila vigilentă după ce-i aplică doi pumni În spinare, Îi aplică o lovitură decisivă de boxeur, În dreptul ficatului, și biata femeie se chircește de durere prăbușindu-se pe trotuar. Vânzătoarea de ziare scoate un țipăt scurt, și iese În fugă din chioșc, se apropie de femeie și Încearcă să o ridice. O șuviță de sânge se prelinge pe trotuar, din gura femeii. Vânzătoarea de ziare cere ajutorul trecătorilor, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și biata femeie se chircește de durere prăbușindu-se pe trotuar. Vânzătoarea de ziare scoate un țipăt scurt, și iese În fugă din chioșc, se apropie de femeie și Încearcă să o ridice. O șuviță de sânge se prelinge pe trotuar, din gura femeii. Vânzătoarea de ziare cere ajutorul trecătorilor, dar nimeni nu reacționează. De altfel, se pare că este prea târziu. Oamenii au Început să facă cerc În jurul victimei, și Antoniu nu mai vede din trupul Întins pe trotuar, decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
pe trotuar, din gura femeii. Vânzătoarea de ziare cere ajutorul trecătorilor, dar nimeni nu reacționează. De altfel, se pare că este prea târziu. Oamenii au Început să facă cerc În jurul victimei, și Antoniu nu mai vede din trupul Întins pe trotuar, decât unul din adidașii de culoare roșie cu care este Încălțată. Gorila a dispărut, s-a pierdut În vânzoleala orașului. Într-un târziu, mașina salvării, oprește pe linia de tramvai, la câțiva metri de locul unde zace femeia, blocând circulația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Îi urcă din stomac ca un vulcan care erupe, și Antoniu, are un moment de panică, simte că puterile Îl părăsesc și se hotărăște să plece, exact În momentul În care cadavrul femeii este acoperit cu un cearceaf , ridicat de pe trotuar și așezat pe o targă. Antoniu coboară treaptă cu treaptă În adâncul metroului. Violența nu este un spectacol pentru el. O urăște, Îl revoltă, Îl neliniștește, Îl macină, Îl face să nu mai iubească nici măcar lumina, singura care nu l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mărunțiș, ci, câteva bancnote ce foșnesc, aducându-i oarecare liniște. Se gândește la scris, Îi trece prin cap chiar să publice o carte, pe care, cu siguranță i-o va dedica lui Kawabata. Un cerșetor beat se tăvălește gemând pe trotuar În văzul trecătorilor; Încearcă să se ridice, dar cade imediat, și sunetele care-i ies din gură, seamănă cu grohăitul unui porc. A avut un mare noroc În toți acești ani de vagabongaj: nu l-a atras băutura, dimpotrivă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Într-un aprilie rece și ploios, În care mugurii Încă nu-și dezlipiseră frunzulițele. A fost găsit dimineața, de bătrânul prieten șahist, căzut Înăuntru, lângă prag. Se trezise și, după ce descuiase ușa , pentru a mătura ca de obicei porțiunea de trotuar din fața anticariatului, a suferit un stop cardiac. Pentru băiat, moartea anticarului a fost un șoc, din care și-a revenit cu greu. Anticariatul a fost sigilat o vreme, apoi cărțile au fost vândute peste noapte la o licitație cu ușile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
semne vizibile de violență. Cloșardul este scos din pivniță Într-o pătură jerpelită și, Înainte ca trupul lui să fie vârât În duba parcată lângă rigolă, o carte cu coperțile vișinii și două caiete cu sârmă, alunecă din pătură, pe trotuarul plin de zloată. Spectatorii ies din cinematograf, comentând gălăgios, filmul pe care tocmai l-au văzut, și călcând peste ele, până când se vor face una cu zăpada moale și murdară ce acoperă orașul. -Ca și cel de azi dimineață, pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
un miros amărui abia perceptibil și un abur și mai puțin perceptibil. Zăpada așternută atât de frumos într-un strat gros la țară aproape că nu se mai vedea în oraș, petice mici albe stăruiau încă pe acoperișuri și pe trotuarele mai puțin circulate se vedeau fâșii lungi de gheață cenușie. M-am așezat pe canapea și am început să-mi curăț pipa lovind-o de cămin. Antonia se apropie din nou. — Vezi că ai să lași aici o pată urâtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
spus că nu dau doi bani pe ce crede despre mine acest obiect. Ceața venea asupra noastră în valuri și era extrem de greu să ne dăm seama unde ne aflam pe șosea. Oamenii își abandonaseră ici și colo mașinile pe lângă trotuare așa că pe stânga erau obstacole pe care trebuia să le evit în timp ce pe dreapta luminile vehiculelor care se apropiau din sens opus nu se iveau din ceața deasă decât în ultima clipă. A reuși să țin drumul drept de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
înainte de a mă duce la culcare. M-am întors cu mașina la locuința lui Palmer. Se lăsa din nou ceața. O pâclă galbenă ca pucioasa învăluia lămpile din Pelham Crescent, instaurând parcă un camuflaj infernal, iar pașii mei lăsau pe trotuar urme umede lipicioase. Zgomotul traficului nu pătrundea până aici. Zona era cufundată în tăcerea bolnăvicioasă a ceții atotstăpânitoare. Noaptea londoneză uriașă se strângea în jurul meu ca o temniță rece în care umezeala se târa și se încolăcea, estompând zgomotul pașilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
am amintit că la parter rămăseseră uneltele zugravilor. M-am repezit în jos pe scări și am început să scotocesc prin ele. Ușa de la intrarea în clădire era deschisă, ca de obicei, iar afară, oamenii treceau încolo și încoace pe trotuarul ud. Am ales o mistrie grea cu vârful lat și un ciocan și am urcat scările în goană. Am vârât lama mistriei cât am putut de mult în crăpătura ușii, chiar lângă broască, și prin câteva lovituri de ciocan am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
scrumieră plină ochi, ziarul de ieri seară. M-am uitat lung la aceste relicve. M-am apropiat de fereastră. Jos, în stradă se vedea procesiunea nesfârșită de lumini de la mașinile care coteau spre Knightsbridge. Lămpile de pe stradă luminau copacii dezgoliți. Trotuarele ude reflectau lumina gălbuie. Probabil că plouase astăzi. Nu-mi mai aminteam. Am tras perdelele, manevrând șnururile de la capete așa cum mă învățase Rosemary cu multă perseverență. Problema draperiilor rămăsese nerezolvată. Am aprins radiatorul. Încălzirea centrală era insuficientă. Am examinat biroul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
anunț. Faptul că eram atât de hotărât m-a surprins chiar și pe mine, dar presupun că se Întâmplă uneori ca până și ție să ți se pară ciudate propriile porniri. Noroc că florăreasa de dincolo stătea În picioare pe trotuar, astfel că puteam să vorbesc liber, chiar dacă inima mi se sugruma În gât, ca să zic așa. Numărul s-a dovedit a fi al unui hotel. Totuși, când mi s-a făcut legătura, femeia de la capătul firului a refuzat plină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
dorit. Atitudinea asta mă Înfuria, și când Îl presam, Anton Îmi spunea doar atât: — Cine știe, cine știe. Ca de obicei, fără intonația interogativă. În doar câțiva ani amicul meu a distrus un Întreg imperiu al iubirii făcut din câteva trotuare tocite din vestul Vienei. Luând În considerare indiciile sale, doamnele din zonă trebuie să-l fi ajutat și ele. Pe calea patului, cartografiase ceea ce urma să fie propriul său teren de joacă - o porțiune mai mult sau mai puțin triunghiulară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de neon ale hotelului, hainele au Început să mă mănânce, gândurile, să-mi devină alunecoase. Cu fiecare stradă traversată mă simțeam de parcă aș fi fost din ce În ce mai transparent. Ca la sfârșit să fiu absolut convins că oamenii care se plimbau pe trotuar mă citeau ca pe o carte deschisă. Oare să-mi țin ambele mâini pe ghidon sau o mână s-o las să se bălăngăne pe lângă mine? Merg cumva prea repede sau prea Încet? Par nervos? Cu fiecare minut, inima Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Sigur că singurul lucru demn de un domn ar fi fost să mă Întorc. Fără să-mi dau seama, am accelerat. Deși lanțul scârțâi revoltat, roțile rulau c-o ușurință binevoitoare. Câteva minute mai târziu am frânat, am urcat pe trotuar și mi-am sprijinit bicicleta de zid. Acum pulsul meu, deja umflat, Începu să urce ca un val și să coboare În clipa În care am intrat În foaier. Fără vreun sunet, m-am spart ca un val pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
arăt așa cum sunt În afara camerei 202. Și dacă pe Dora n-o interesa un austriac cu zece ani mai necopt ca ea, care lucrează cu jumătate de normă ca operator? Un tip de vârstă medie, cu părul ud ieși pe trotuar, Își ridică gulerul și se Îndepărtă cu fața Întoarsă spre Hotelul Kreuzer. Un vizitator? Predecesorul meu? Am făcut stânga-mprejur și am traversat. Atmosfera a fost cât se poate de Încordată, vizita a fost Întrețesută cu mișcări stângace și febrilitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
colț ferit al unui parc bogat În vegetație. Din cauza domeniului de interes al fondatorilor săi, locul e bântuit de zvonuri care mai de care mai incredibile. De obicei când trec pe acolo cu bicicleta, văd oameni care se opresc pe trotuarul din fața porților și arată cu degetul spre clădire cu o expresie jenată. Din când În când, o mașină acoperită trage lângă institut, după care o persoană cunoscută din presa ilustrată năvălește În mașină, afișînd un zâmbet larg, ascuns după ochelari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
care, zilele trecute, și-a strecurat pe ascuns berea În Apollo. Felul lui de a se purta are ceva nobil, de pildă, modul În care pocnește din călcâie și face o plecăciune dacă Îi arunci o monedă În pălăria de pe trotuar. Însă, din moment ce n-am bani rusești, iar Dabor, cel mult un pumn de monezi nemțești, n-am reușit să-mi dau seama dacă a fost Într-adevăr căpitan În armata lui Wrangel și și-a pierdut toți banii pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
a luat jumătate de oră. Când am cotit spre strada lăturalnică, pe care se află și Apollo, am văzut literele de neon strălucind În oglinda neagră a smoalei. A-ul alb părea nefiresc de Întins: jumătate de literă era pe trotuar, jumătate În canal, ca și când ar fi fost decapitat. Literele din mijloc alunecaseră unele peste altele pentru a forma un curcubeu ilizibil, pe când O-ul negru din coadă era atât de lucios și precis, Încât părea indiscutabil matematic. Eram pe punctul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
un elan remarcabil spre pământ, au executat câte-un salto mortale, două, apoi câteva răsuciri complicate Înainte să se Împrăștie detașate Într-o mare de nonsens luminos. Jos În stradă o mașină de poliție era parcată cu o roată pe trotuar și o băltoacă de raze lucind pe capotă. Până la urmă bătăile au Încetat. În schimb, În yală a fost introdusă o cheie. Abia am apucat să fac legătura Între mașina-de-pe-stradă și bătăile-de-la-ușă, când pe ușă au intrat doi ofițeri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
și comă și simt o slăbiciune ciudată, de parcă n-aș mai fi mâncat de cine știe când. Înaintea ochilor îmi apare fotografia din Newark News, cu gardul și cu băltoaca întunecată pe care a format-o sângele meu prelins pe trotuar, însoțită de titlul de pe urma căruia familia mea nu-și va mai reveni în veci: FIUL UNUI AGENT DE ASIGURĂRI ÎȘI AFLĂ MOARTEA ÎNTR-O SĂRITURĂ. În timp ce eu unul îngheț în igluul meu, Mandel fierbe în suc propriu - și și-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
cuvânt mai potrivit!) băștinașii. Întorși acasă! De-aici a început totul! Au fost plecați într-o lungă vacanță și-atât tot! Hei, aici noi suntem anglo-saxonii protestanți albi! Taxiul meu traversează o piață uriașă mărginită de cafenele cu terase pe trotuare, din acelea cum se văd la Roma sau Paris. Numai că aceste cafenele sunt înțesate de evrei. Taxiul depășește un autobuz. Privesc înăuntru pe ferestrele autobuzului. Alți evrei. Inclusiv șoferul. Inclusiv agenții de circulație din fața noastră! La hotel îi cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Își aduseră contribuția la ceea ce visă. Culoarul deveni lunga și dreapta Spaniards Road, deschisă la fiecare capăt. Era În Bentley-ul lui Isaacs, care conducea Încet, și se uitau amândoi la fețele fetelor care se plimba câte două de-a lungul trotuarului estic, luminat de felinare, vânzătoare ce se ofereau riscant pentru un pahar la han, o plimbare cu mașina În viteză și pentru simpla distracție. Pe cealaltă parte a bulevardului, În Întuneric, pe cele câteva bănci, ședeau prostituatele, șleampete și bătrâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]