1,869 matches
-
destule rugăciuni în cart. - Eram numai curios... Și dezamăgit. Cum putuse uită? - Acu mă căiesc că n-am scris-o. Da trăbuie să-mi amintesc. Mă rog la Bunu Dumnedzău să-mi aduc amintie. Am lucrat tăcuți, îngândurați. Poate că Tușa începuse deja să se roage să-și amintească. Eu mi-o închipuiam pe străbunica, scoțând mălaiul din țâșt când Tușa, doar o fetișcana, tuna, cu iapa Neli, din Plai, si strigă de afară: - Mama, mi-i foame! - Noa binie, mama
Povestea ca viață. Veniți de luați Lumină () [Corola-blog/BlogPost/338474_a_339803]
-
Da trăbuie să-mi amintesc. Mă rog la Bunu Dumnedzău să-mi aduc amintie. Am lucrat tăcuți, îngândurați. Poate că Tușa începuse deja să se roage să-și amintească. Eu mi-o închipuiam pe străbunica, scoțând mălaiul din țâșt când Tușa, doar o fetișcana, tuna, cu iapa Neli, din Plai, si strigă de afară: - Mama, mi-i foame! - Noa binie, mama, că ți foame! Nu mi-am putut închipui niciodată chipul „mamii”. Dar o vedeam în rochia „înverigată” de petec (țesătura
Povestea ca viață. Veniți de luați Lumină () [Corola-blog/BlogPost/338474_a_339803]
-
de șeptesprazăce ani. Ea o murit până-n Paști cu câteva dzâle, tatuțu până-n Creciun. Ș-am uitat atunci rugăciunea, bag sama că ierea până-n Paști și rugăciunea ierea cu patimile lu Cristos. A doua zi, dis-de-dimineață, m-am pomenit cu Tușa la magazin. - Am visat-o az noapte pe mama. Pe tatuțu l-am tot visat, da pe ia acu o visăz întâi. O vinit la minie, la coteță, ca să-mi dzâcă rugăciunea Maicii Domnului. Cruce-n casă, Cruce-n measă
Povestea ca viață. Veniți de luați Lumină () [Corola-blog/BlogPost/338474_a_339803]
-
înviază o dată cu întreaga Natură. Păcatul originar (despre care Iisus Hristos nu a amintit nici măcar o dată în Evanghelii) a rămas un concept străin țăranului român până către sfârșit de secol XX, cu toată strădania Bisericii de a-l inocula. Dincolo de tejgheaua-hotar, Tușa Anuța zâmbea. Poate pentru că mă vedea fericit precum un copil, poate pentru că își visase mama. Zâmbetul ei crease o punte peste prăpastia care despărțea lumea noastră de „hâia lume”. O punte „direapta” ce deschidea „căi direpte” spre Răi. - Să nu
Povestea ca viață. Veniți de luați Lumină () [Corola-blog/BlogPost/338474_a_339803]
-
direapta” ce deschidea „căi direpte” spre Răi. - Să nu-mi zăuit... Dzâcea mama că cine-o dzâce rugăciunea de can bagă berbecii-ntra oi și pan față oile, îi față o oaie on berbec cu lâna de aor. - Lâna de aur? Tușa încrunta, brusc, din sprâncene și privi spre departe. - Ie, a răspuns imediat, nea Ion Puhoiu m-o mai învățat o rugăciune, can ieream cu iel pe Cibanu, la sterpe. Nea Ion ierea de loc din Ocoliș. O stat slugă la
Povestea ca viață. Veniți de luați Lumină () [Corola-blog/BlogPost/338474_a_339803]
-
dar sunt și mulți cei care contestă deja celebrul discurs. Ce i s-a reproșat? În principal, că se plasează pe poziții antagonice cu generația tânără, denumită generația Facebook. I s-a răspuns că această generație nu merită portretizarea în tușe atât de negative, iar multe din defectele ei pot fi puse și pe seama celei trecute, care nu a făcut bună predare de ștafetă. Desigur, tarele unei generații sunt imputabile formatorilor ei. Tocmai asupra acestui aspect se pronunțase și dl Pop
Dragă societate civilă, pot accepta criticile legate de metodele noastre de predare, dar nu pot accepta să îi subestimez pe elevi () [Corola-blog/BlogPost/338553_a_339882]
-
o vorbă în vânt m-au poreclit Păcală. Dar eram mândru, în special că bătrânii satului mă venerau de-a dreptul. Pentru ei, eram un adevărat izbăvitor al neamului lor de ciobani. Când vorbele lumii au ajuns la urechile ei, Tușa Anuța s-a revoltat: - Narodz pe buba! Păi ahăștia de-acu or măi fi șciind iei ce-nsămna narod? Păntru iei, noi, ahăștia cu oile, sântem narodz, cum nu, da de prima dată narodz n-o fost batgiocură. Ahasta s-o
Povestea ca viață. Dumnezeu cu față umană () [Corola-blog/BlogPost/338610_a_339939]
-
a și venit și, de atunci, umblă el cu caprele. Mai citisem povești cu Dumnezeu și Sf. Petru, dar niciodată nu le-am considerat mai mult decât povești. Poate că la fel aș fi făcut și de data asta dacă Tușa nu mi le-ar fi expus cu religiozitate. A fost un șoc, cu atât mai mult cu cât știam că citise Biblia de 4 ori, citise Viețile sfinților și nu lipsea de la biserică decât când era la oi. Deci nu
Povestea ca viață. Dumnezeu cu față umană () [Corola-blog/BlogPost/338610_a_339939]
-
Ce, poți deschide așa, toată ziua, inimile copiilor?! Dr. Costache a revenit acasă de la Grenoble, adus de doctorul Vonica, fondatorul Polisano. Opt luni s-a chinuit să-și echivaleze diplomele. Opt luni în care nu a operat, a stat pe tușă. Apoi, nu reușim să operăm copiii la stat, dar nici la privat nu vrem să îi operăm, pentru că nu decontăm operații pe inimă făcute în clinici private. Cred că important e să le oferim o șansă la viață, indiferent de unde
Am în față dosarele medicale a patru copii și trebuie să aleg unul din patru, după buget, condamnându-i pe ceilalți trei la moarte () [Corola-blog/BlogPost/338637_a_339966]
-
să-mi văd familia. Am întins mâna peste poartă și l-am dat într-o parte. Am pătruns în holul din care se intra în toată casa și am simțit a fi cineva în bucătărie, ceea ce presupuneam dinainte. Am deschis. Tușa, cu șiroaie de lacrimi, m-a îmbrățișat, în timp ce încerca să-mi spună ceva, arătând cu mâna prin fereastră spre acea portiță, eu deslușind în cele din urmă: „...e Licuță, copilul tău”. * * * De data asta, Călugăru nu s-a mai putut
Harta comandantului. Proză, de Ion R. Popa () [Corola-blog/BlogPost/339241_a_340570]
-
deosebind esențialul de nesemnificativ, autoarea socotește cu nostalgie că odată cu moartea lui Mircea Șeptilici “a încetat o întreagă lume...“ . Veronica Pavel Lerner ia pulsul culturii românești oriunde a detectat-o ea, mereu atentă la datele evenimentelor evocate, reușind să găsească tușa cea mai expresivă spre a scoate adevărul la lumină, fără mutilările vreunei contorsionări atitudinale sau de sensibilitate subiectivă. Busola cu care memorialista se mișcă printre oameni este una ținută în echilibru ferm. Lecțiile de pian luate acasă la pianistul și
O interesantă geografie a spiritului, de Anca Sîrghie () [Corola-blog/BlogPost/339244_a_340573]
-
de repede înghițiți de uitare. Așa cum îl întâlnea la Palatul Mogoșoaia, unde avea acces datorită mamei, membră a Uniunii Artiștilor Plastici, scriitorul Teodor Mazilu îi lasă Veronicăi o impresie puternică, drept care în carte el are portretul cel mai apăsat în tușe aspre. Excesele lui de fumător și consumator de alcool îi vor grăbi sfârșitul, dar piesele sale din anii ’70 manifestau în aprecierea memorialistei un curaj apreciabil. Reeditat ca poet și ca autor de teatru, el interesează peste timp mai ale
O interesantă geografie a spiritului, de Anca Sîrghie () [Corola-blog/BlogPost/339244_a_340573]
-
că SF-ul s-a realizat. Este un musical ce tratează sentimente absolut serioase, intime și contemporane. În spatele acestui proiect sunt instrumentiști, sunt backing vocals, sunt corepetitori... E fascinant să vezi tu, ca și creator, să vezi o interpretare, o tușă personală a altui creator, pe ceea ce ai scris tu și pe ceea ce ai închipuit tu.” (Ernest Fazekas) Ana și Marc sunt doi medici care participă la o conferință de prezentare a unui produs farmaceutic. Amândoi sunt căsătoriți, au copii, sunt
Alina Gherman: Jojo şi Claudiu Bleonţ, în musicalul „Secunda doi”, realizat de Casa de Producţie TVR – luni – () [Corola-blog/BlogPost/339434_a_340763]
-
de-ar fi așa, să nu faci prostia asta! a încercat să-l domolească Gelu, proaspăt eliberat din armată. - Hai să-i căutăm! a tresărit Costinel. - Unde? - Întâi la gazda lui, dup-aia la ea acasă, că nea Tudor și tușa Mitrana sunt la bairam. Au plecat înfuriați, trecând pe lângă mulțimea strânsă în jurul lui Păsat, care protesta din toate puterile: - De unde să vă dau eu chei, dacă n-am! Voi nu înțelegeți? Rămaseră la poet, care zise că are înăuntru lucruri
Inaugurarea. Roman, de Ion R. Popa. Fragment () [Corola-blog/BlogPost/339344_a_340673]
-
dacă imaginea idealizată s-a evaporat. Calitatea de a pune pe câteva pagini o rețea de sentimente și întîmplări nu îi poate fi contestată lui Truman Capote: el reușește într-o nuvelă să construiască o lume boemă și crudă, cu tușe romantice sau realiste, să surprindă relații în profunzime, să fixeze o clipă de grație într-un cuvînt. Pentru cei mai mulți cititori ai romanului, adică pentru toți cei care au văzut ecranizarea din 1961, Holly Golightly are trăsăturile lui Audrey Hepburn. Dacă
Truman Capote: Mic dejun la Tiffany. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339485_a_340814]
-
a unei conștiințe de sine într-o lume deseori percepută ca absurdă și sălbatică. Un debut promițător, în care citesc Petice de suflet (pag. 66): Iubește, muză, cu gust de migdale, / Licoarea ascunsă în petic de suflet, / Destramă tristețea-n tușe domoale / Și rana săpată adânc peste umblet, cu gândul la versurile Veronicăi Micle, alăturate marelui Eminescu, fără să știu prea bine din ce motiv. Dar simt că așa trebuie. Partajează asta: Facebook Email LinkedIn Listare Tumblr Reddit Pinterest Google Twitter
Emilia Dănescu: Zestrea toamnei () [Corola-blog/BlogPost/339622_a_340951]
-
avut-o, 6-5 în tie-break-ul setului 2, am simțit din tot sufletul că e o dublă minge de meci. Dacă Simona o câștigă, câștigă, incredibil, meciul. Și Simona a riscat fără ezitare un cros de rever lung-lung, care a prins tușa... O înțeleg când spune acum că nici n-a știut că era minge de meci! A făcut și lovituri „harrypotterești”, demne de o mare jucătoare: scurtă pusă perfect de la 1-2 metri în spatele liniei de fund, din schimb tare! și un
Cea mai bună lovitură a Simonei () [Corola-blog/BlogPost/339696_a_341025]
-
de care dispune, până la ultima minge, dar a dat peste o adversară aflată într-o stare de grație, în „zonă”: nu-mi amintesc când am văzut ultima dată o jucătoare care să trimită într-un singur meci atâtea mingi pe tușă, pe jumătate, pe un sfert de tușă, razante cu fileul la câțiva milimetri... Indiscutabil talentata, dar care mai are multe de îmbunătățit dacă vrea să ajungă și să rămână la vârf, Jelena Ostapenko a învins meritat, pentru că a fost mai
Înjurați. Continuați. Și totuși, Simona e o învingătoare! () [Corola-blog/BlogPost/339697_a_341026]
-
a dat peste o adversară aflată într-o stare de grație, în „zonă”: nu-mi amintesc când am văzut ultima dată o jucătoare care să trimită într-un singur meci atâtea mingi pe tușă, pe jumătate, pe un sfert de tușă, razante cu fileul la câțiva milimetri... Indiscutabil talentata, dar care mai are multe de îmbunătățit dacă vrea să ajungă și să rămână la vârf, Jelena Ostapenko a învins meritat, pentru că a fost mai curajoasă, mai incisivă. „Meciul l-a câștigat
Înjurați. Continuați. Și totuși, Simona e o învingătoare! () [Corola-blog/BlogPost/339697_a_341026]
-
Autor: Floarea Cărbune Publicat în: Ediția nr. 2016 din 08 iulie 2016 Toate Articolele Autorului după tabloul cu același nume al lui M.Cătruna) Deschis-ai fereastră În pereții duri ai turnului Ce-adăpostea inima mea, Iar tu cu o tușă de penel Făcut-ai o firidă în groșii lui pereți - Punct vulnerabil Ce mă expune lumii dinafară Prin care..... Ies slobode dureri Ce - ascunse au fost Prin unghere-ntunecate Și curge sânge cald, Din fiecare rană... Creneluri tăiași în turnul
JERTFA ZIDURILOR de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 2016 din 08 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341046_a_342375]
-
în groșii lui pereți - Punct vulnerabil Ce mă expune lumii dinafară Prin care..... Ies slobode dureri Ce - ascunse au fost Prin unghere-ntunecate Și curge sânge cald, Din fiecare rană... Creneluri tăiași în turnul meu de fildeș, C-o ușoară tușă de penel. Mă plec sub arcul-curcubeu al culorii Și-ascult divine imnuri, eterne simfonii, Regrete și dureri amare mă încearcă Când simt curgând amurgul, Prin venele sublime ale tinereții. Clăditu-mi-ai portret de nemurire Pe tomnaticul trunchi al vieții
JERTFA ZIDURILOR de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 2016 din 08 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341046_a_342375]
-
concis, cu care sunt prezentate, fără nici un fel de artificii care sa ia din originalitatea curată a zugrăvirii schițelor sale de portrete, are darul de a le da acestora mai multă acuratețe prin faptul că se insistă mai mult asupra tușelor de personalitate decât dacă s-ar fi insistat pe descrieri fizice. Volumul este plăcut, antrenant la citit tocmai pentru că prezintă fapte autentice, renunțând la încărcarea acțiunii cu artificii și rafinamente narative formale. În «Frosa», autorul performează chiar, ilustrând cu dibăcie
OPINIA UNUI EDITOR de DAN PETRESCU în ediţia nr. 2016 din 08 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341043_a_342372]
-
accepția multora, era definit atât de plat, ca direcție pozitivă, mai ales în condițiile unei detenții. - Va fi cu siguranță foarte greu, își reluă ea ideea, de parcă s-ar fi aflat în fața unei planșe de desen de pe care putea șterge tușele inestetice. Totuși, în felul ei și această situație este tot o șansă. O șansă de a pune capăt la ceea ce nu a mers în viața lui și de a o lua de la zero. Se avântă: - De fapt, pentru a construi
CASTELE DE NISIP de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 755 din 24 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342244_a_343573]
-
aici! Ea este iubita mea, Ne iubim! Vrem să ne căsătorim! M-oi mai întoarce? Se aud ciocănituri, „cioc, cioc” . - Intră. Ușa se deschide și intră unchiul Liviu. Este fratele mamei, stau la ei în gazdă, la el și la tușa Ana. - Paule, ai auzit? - Am auzit! De ce trebuie să ne batem? De ce se omoară oamenii între ei? Asta nu pricep! Și de ce trebuie să mergem la război pentru ungur? Noi suntem români! Nu avem nimic cu sârbii, nici cu belgienii
FRONTIERA de ŞTEFANA IVĂNESCU în ediţia nr. 684 din 14 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342321_a_343650]
-
Nu avem nimic cu sârbii, nici cu belgienii! - Așa vor conducătorii de la Viena. Facem parte din Statul Austro-Ungar. Trebuie să ne supunem. Îmbracă-te, mergem la părintele Tudose! Îmi schimb pantalonii și îmi pun o cămașă albă, proaspăt spălată de tușa Ana. Miroase frumos, a levănțică! La părintele Tudose mai găsim pe Titu Ionescu și pe Nicu Diaconu. Pe masă este deja o carafă cu vin rubiniu, din via preotului. Primim fiecare câte un pahar, pe care îl umplem cu băutura
FRONTIERA de ŞTEFANA IVĂNESCU în ediţia nr. 684 din 14 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342321_a_343650]