1,983 matches
-
Smirna, orașul ăsta. Care-i diferența? Tramvaiul Înaintă, Îndepărtându-se de reperele pe care le cunoștea, de aprozar, de cinematograf, de hidranții pentru pompieri și de standurile pentru ziare din cartier. Ochii ei de sătean, care puteau deosebi copacii și tufișurile dintr-o privire, priveau sticloși la indicatoarele de pe drum, la literele romane fără sens, care se Înghesuiau unele În altele, și la reclamele stradale zdrențuite, care Înfățișau fețe cojite de americani, chipuri fără ochi, fără gură sau cu nimic altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Regimul de austeritate a Guvernului nu permitea iluminatul stradal după miezul nopții deoarece "cauzează stres și deranjează bunăstarea morală a cetățenilor". Se continua cu ceva legat de eficacitatea muncii. De parcă lor le pasă de sănătatea morală a cetățenilor. Vedeam contururile tufișurilor și ale plantelor, deși știam că trebuia să fie un întuneric asemeni păcurei. Pe atunci, mă amăgeam că e vorba de evoluție, că vedeam eu mai bine decât ceilalți. Într-un fel chiar așa era. Vedeam mai bine ca ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
sunteți morți! Matyerebyets! LUA-V-AR DRACU' SĂ VĂ IA DE ÎMPUȚIȚI LENEȘI, HAIMANALE NENOROCITE! MAI CU VIAȚĂ! Se auzi din apropiere și acel glas mânios tăie liniștea de după răsărit. După înjurături ar fi fost Sergiu. Ne-am strecurat printre tufișurile dese și neîngrijite de la capătul grădinii și am dat față în față cu cel puțin o sută de elevi care se chinuiau să smulgă din pământul rece buruienile și plantele care-și aveau casa acolo. Fețele le erau ude de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
știe ce-am spus înainte: Ăștia nu muncesc deloc. Parcă n-au vlagă în ei, Corvium. Ați mâncat azi, păcătoșilor? li se adresă apoi celor care aveau pământ pe sub unghii. Se întoarse unul dintre cei care abia au scos un tufiș uriaș din rădăcini și parcă vru să-i spună vreo două lui Sergiu, dar acesta fu mai rapid. Ce te uiți la mine? Întoarce-te și muncește, amărâtule, că ți-oi da una de n-ăi putea s-o duci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
observă Vladimir. Așa e, zise el scuzabil. Mă duc să-i ajut pe amărâții ăștia că văd că nu mai au spor. Ia-i și tu mai ușor, Sergiu! îi strigai când începu să dea cu sapa la rădăcina unui tufiș verde și neîngrijit, alături de alții. Nu dădu semne că m-ar fi auzit. M-am întors și mi-am căutat drum înspre porțile ce dădeau în curtea interioară. Deși trebuia să fie mai ușor de umblat în... grădină, era mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
său. Eram doar noi doi și ninsoarea liniștitoare de afară. Doi băieți, Corvium și Vladimir, bând ciocolată-cafea caldă în mijlocul unei revoluții. Interesantă ceața aia de la orizont, zise el uitându-se peste câmpul ce era plin până acum câteva zile cu tufișuri și plante. Într-adevăr, era o ceață interesantă la orizont... Era ca un nor alb-cenușiu care venea spre școală încet, încet. Dar ceva nu era în regulă cu ea. Mie nu-mi place. Nu-i normal să fie ceață când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
fiul său cel mare, Kanzaburō, și urcau împreună pe muntele aflat la nord de casa lor. Năpădite de buruieni, se vedeau ruinele fortăreței ridicate de samuraiul ce stăpânise odinioară peste aceste locuri, iar câteodată, din șanțul secat și împresurat de tufișuri și dintre întăriturile de pământ acoperite de frunze uscate, se întâmpla să iasă la iveală câteva boabe de orez arse sau câte un bol spart. Din vârful muntelui bătut de vânturi se puteau vedea valea și satele. Niște pământuri triste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
doua zi, samuraiul îl luă pe Yozō și împreună urcară pe o potecă până la iazul de la poalele muntelui Shiroyama. Pe dealul acesta unde odinioară se înălța o mică fortăreață de samurai de țară, se ascundea neștiut un lac năpădit de tufișuri uscate. Cum se apropiară, de pe lac se înălțară în zbor vreo patru-cinci rățuște. Întreaga priveliște era întocmai ca în visele sale. Pe suprafața apei luminată de un soare firav, se adunaseră o mulțime de rățuște care țipau cu glasurile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
s-a arătat la răsărit un munte în formă de con. Un mic Fuji. Nu mi-am dat seama ce munte era. Marea strălucește oglindind razele soarelui dogoritor, iar pe plaja albă nu e nici țipenie. La capătul ei cresc tufișuri dese ca într-o junglă. Jonca noastră a înaintat de-a lungul coastei spre apus până când am dat de vreo zece case sărace de pescari japonezi înșirate în umbra promotoriului. La țărm erau oprite trei bărci. Pe partea dreaptă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cu chipul atât de proaspăt, se gândi el, de parcă ar fi fost În Anglia, și nu aici. Le făcu cu mâna În timp ce mașina se Îndepărta prin iarba Înaltă, cotind printre copaci spre dealurile mici acoperite cu tufe de orhidee. Printre tufișuri au dat de o turmă de impala. S-au dat jos din mașină și au pândit un mascul bătrân cu coarne mari pe care Macomber l-a doborât cu o lovitură admirabilă de la o distanță de peste două sute de metri. Restul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
drum acolo pentru a putea ajunge la terenul acela Împădurit și vălurit, asemeni unui parc, care se-ntindea pe partea cealaltă. Wilson se gândi că era o dimineață frumoasă. Câmpul era acoperit de rouă și, cum treceau prin iarbă, printre tufișurile micuțe, putea simți mirosul frunzelor de ferigă strivite de roți. Mirosul aducea cu cel al verbinei și-i plăcea mireasma asta de rouă În zori, ferigile, copacii negri În ceața dimineții, În timp ce mașina Își croia drum prin locurile neumblate care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
putea ieși nici o lovitură, Însă noaptea ieșeau să pască la loc descoperit - dacă reușeau să se bage cu mașina Între locul ăla și mlaștină, Macomber avea șansa să facă ceva. N-avea de gând să mai vâneze cu Macomber În tufișuri. Nu mai voia să vâneze cu Macomber nici bivoli, nici nimic altceva, dar era totuși vânător profesionist și vânase cu mulți ciudați la viața lui. Dacă omorau azi un bivol, nu le mai rămâneau decât rinocerii, și bietul băiat ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cu chipul Întunecat și scârbit. Îi strigă lui Wilson din mers ceva-n swahili și toți văzură cum vânătorul alb se schimbă la față. — Ce-a zis? Întrebă Margot. — Cică primul bivol s-a ridicat și s-a ascuns În tufișuri, Îi răspunse Wilson cu o voce inexpresivă. — A, făcu și Macomber neutru. — Deci o să fie ca și cu leul, anticipă Margot. — Ba n-o să fie deloc ca și cu leul, Îi răspunse Wilson. Mai vrei o gură, Macomber? Da, mulțumesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
E un trofeu remarcabil, spuse Wilson. Deschiderea coarnelor e de aproape un metru. Macomber Îl privea Încântat. — Arată groaznic, spuse Margot. Nu vreți să mergem la umbră? — Ba da, zise Wilson. Uite, Îi spuse lui Macomber arătând cu degetul, vezi tufișurile alea? — Da. — Acolo s-a dus. Băiatul mi-a spus că atunci când a căzut din mașină, bivolul era Încă Întins pe pământ. Băiatul ne urmărea cum alergam după ceilalți doi. Când și-a ridicat privirile s-a trezit că bivolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Întins pe pământ. Băiatul ne urmărea cum alergam după ceilalți doi. Când și-a ridicat privirile s-a trezit că bivolul era-n picioare și-l fixa. Băiatul a rupt-o la fugă și bivolul a fugit și el În tufișuri. — Hai, nu mergem acum după el? spuse Macomber nerăbdător. Wilson se uită lung la el. „Al dracu’ tip ciudat, Își spuse. Ieri făcea pe el În pantaloni și acum parcă-l țin pe jăratic.“ — Încă nu, hai să-l mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
sosiră ștergându-și mâinile, și cel mai În vârstă se urcă În spate. — Îl iau doar pe Kongoni, zise Wilson. Celălalt o să rămână aici să păzească stârvurile de păsări. Pe când mașina străbătea luminișul, Îndreptându-se către pâlcul de copaci și tufișuri care se-ntindea ca o fâșie de-a lungul albiei secate a râului ce tăia curmeziș poiana, Macomber simți din nou cum inima-i bate puternic și gura Îi este uscată, dar acum era așa pentru că nu mai avea răbdare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
În față. — E-n tufișu’ ăla, e mort, spuse Wilson. Bună treabă, și se-ntoarse să-i strângă mâna lui Macomber. În timp ce-și strângeau mâinile rânjindu-și, se auzi urletul sălbatic al băiatului și-l văzură ieșind din tufiș cu pași laterali, rapid ca un crab, și bivolul se repezi la ei, șiroind de sânge, cu fălcile Încleștate, cu botul Întins În față; ataca, privindu-i cu ochii lui mici, ca de porc, injectați. Wilson, care era În față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
tu bătut. Unde-ai mai citit asta? Doamne, ești așa de proastă. — Poate te gândești la altcineva. — Dumnezeule mare, zise el. Păi asta am făcut mereu. Apoi zăcu o vreme liniștit, privind la aerul care vibra de a căldură deasupra tufișurilor din câmpie. Câteva gazele se profilau micuțe și albe În lumina galbenă și departe de tot se zărea o turmă de zebre, contururi albe pe fondul verde al tufișurilor. Își făcuseră tabăra Într-un loc plăcut, la poalele unui deal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
vreme liniștit, privind la aerul care vibra de a căldură deasupra tufișurilor din câmpie. Câteva gazele se profilau micuțe și albe În lumina galbenă și departe de tot se zărea o turmă de zebre, contururi albe pe fondul verde al tufișurilor. Își făcuseră tabăra Într-un loc plăcut, la poalele unui deal, În umbra unor copaci Înalți, un loc cu apă potabilă și În apropierea unei bălți aproape secate, de unde Își luau zborul dimineața cocoșii de nisip. Nu vrei să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
spuse bărbatul. Nu-mi place să las lucruri În urmă. * * * Acum era seară și el adormise. Soarele dispăruse-n spatele muntelui și umbra se lăsase peste toată câmpia. Mici vietăți Își căutau hrana pe lângă tabără - le privea cum ieșeau din tufișuri, aplecându-și rapid capetele și dând din coadă. Păsările nu mai stăteau pe pământ. Se adunaseră ciorchine-ntr-un copac. Acum erau mai multe. Servitorul lui stătea lângă pat. — Memsahib mers să vâneze. Vrea bwana ceva? — Nimic. Se dusese să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și-a zgâriat genunchiul Într-un ghimpe În timp ce Încercau să fotografieze o cireadă de antilope care stăteau atente, cu capetele Înălțate, adulmecând cu nările deschise larg și ciulindu-și urechile ca să prindă orice zgomot care le-ar fi alungat În tufișuri. Nici măcar fotografia nu i-a ieșit, pentru că ele au fugit. Și uite-o că se apropia. Și-a Întors capul spre ea: — Bună, zise el. — Am Împușcat o gazelă. O să-ți facă o supă bună și o să le zic să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
care și o coțofană. Dick Atkinson, puștiul, a nimerit Într-o zi un iepure - l-am pus sub un copac și stăteam toți pe-acolo, Dick avea niște țigări, și iepurele a sărit deodată-n sus și a fugit În tufișuri; noi ne-am luat după el, da’ nu l-am mai găsit. Mamă, ce ne-am mai distrat la Maisons. Doamna Meyers Îmi dădea prânzul de dimineață și după aia stăteam toată ziua pe drumuri. Am Învățat repede să vorbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
chiar În fața tribunei. Îi văzui venind și strigai la bătrân când trecu prin fața mea; era În fața celorlalți cu o lungime și părea că se va detașa; era ușor ca o maimuțică, și se-ndreptau spre șanț. Săriră la grămadă peste tufișul de dinaintea șanțului, se produse o Învălmășeală și doar doi cai ieșiră din ea pe lateral și continuară să alerge; ceilalți trei erau căzuți unii peste alții. Nu-l vedeam nicăieri pe bătrân. Unul dintre caii căzuți se ridică pe genunchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
zi de mers. O insulă mare de pini care ieșea În evidență deasupra terenului denivelat Îi tot atrăsese atenția În timp ce mergea. Coborî și apoi, În timp ce urca Încet spre creasta dâmbului, făcu stânga Înspre pâlcul de pini. Sub copaci nu creșteau tufișuri. Trunchiurile se ridicau verticale sau se-nclinau unul către celălalt. Erau netede și maronii, fără crengi. Crengile apăreau abia mult deasupra. Unele se-amestecau, făcând o umbră compactă deasupra pământului maroniu. Spațiul era gol În jurul pâlcurilor de copaci. Pământul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mergând În lumina amurgului, Joe Garner trăsese la un moment dat de hățuri, oprind caii, apoi sărise din căruță și-l târâse pe unul dintre ei la marginea drumului. Indianul adormise cu fața-n nisip. Joe l-a târât Între tufișurile de pe margine și apoi s-a urcat Înapoi În căruță. — Și cu ăsta au fost nouă, și asta doar de la marginea orașului până aici, spusese Joe. — Ce ți-e și cu indienii ăștia, a spus și doamna Garner. Nick stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]