1,961 matches
-
viitoarea poartă, din care se ridicase doar puțin mai mult decât fundamentul, urmară o scurtă porțiune pe strada bătută, pentru a o coti mai apoi spre nord de-a lungul unei poteci de țară ce se Întindea printre desișuri și tufișuri, urcând ușor pe la poalele unor coline mărunte. La ieșirea dintr-o pădurice de stejari, În fundul unei văi, le apăru În sfârșit În fața ochilor locul pe care Îl căutau: o mare arie circulară de vegetație arsă, din care se iveau rămășițele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Nimeni nu rosti nici o rugăciune lângă acele nefericite rămășițe pământești. Erau la jumătatea drumului de Întoarcere când Dante auzi un ropot intens de cai la galop. Abia avu timp să le ordone oamenilor săi să se oprească Înainte ca, din tufișuri, să apară un grup de călăreți În ținută de vânătoare, Înarmați cu arcuri și cu tolbe. Când Îi văzură, noii veniți traseră și ei de hățuri, oprindu-se la câțiva pași de ei. Poetul era sigur că nu mai văzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
noaptea aceea - fără a fi câtuși de puțin melancolic- am fost cuprins de un sentiment de singurătate existentială. Aveam senzația că sunt numai eu singur în tot universul. Cu toate acestea, mă uitam cu atenție în jur. Nu departe, printre tufișuri am zărit o antenă. Mi-am dat seama că cineva mă spiona. -Ce dracu, mi-am zis, de ce mă urmăresc în permanență? Ce vor de la mine? Mă simțeam deja epuizat. Cu toata firea mea, eram totuși conștient că urmărirea va
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
cu intenția de a culege flori pentru slujbă. M-am oprit lângă niște azalee și am zărit un șarpe încolăcit pe vârful unei ramuri. Am fost uimită pentru moment. Dar, când mă pregăteam să tai o crenguță de trandafir din tufișul alăturat, am văzut și acolo un șarpe. Pe următorul trandafir, pe arțar, pe grozamă, pe glicină, pe cireș, pe fiecare tufiș și copac, era încolăcit câte un șarpe. Nu-mi era foarte teamă de ei, dar în momentele acelea am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
vârful unei ramuri. Am fost uimită pentru moment. Dar, când mă pregăteam să tai o crenguță de trandafir din tufișul alăturat, am văzut și acolo un șarpe. Pe următorul trandafir, pe arțar, pe grozamă, pe glicină, pe cireș, pe fiecare tufiș și copac, era încolăcit câte un șarpe. Nu-mi era foarte teamă de ei, dar în momentele acelea am simțit că șerpii, ca și mine, jeleau moartea tatei și-au ieșit din găurile lor ca să-i aducă un ultim omagiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
anotimpuri? Am râs amândouă. — Nu vrei să te odihnești puțin? Aș vrea să vorbesc ceva cu tine, zise mama. — Ce anume? Dacă-i vorba de moartea ta, mă lipsesc. Am ajuns amândouă la o bancă ce se afla sub un tufiș de glicină. Florile erau aproape trecute, iar razele soarelui de după-amiază care pătrundeau printre frunze și ne cădeau în poale le făceau să pară verzi. De multă vreme vreau să-ți spun ceva, dar am tot așteptat un moment în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
scaun până în salonul lui Kinsman. După asta eu am fost cel care l-am purtat, nu Arthur, care pășea alături de maică-sa. L-am cărat în spate până la limuzină, în parcul tomnatec al cimitirului, în care creșteau tot felul de tufișuri pitice printre dalele de piatră; după aceea înapoi la cina rece așternută pentru convoiul funerar și după aceea, la căderea serii, la sinagogă, îmbrăcat în pantalonii lui negri, picioarele sale călărindu-mă fără pinteni, atârnând neputincioase de-o parte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
îi întrezărești firea violentă și opulentă, cum respira greoi de la zăpada pașnică de pe veranda din spate, curățându-și pantofii pe cărămizi și periindu-i cu măturica, apoi arătându-și fața brăzdată de dâre de murdărie de parcă ar fi umblat prin tufișuri și punându-și pe scaun pălăria lui tare, care avea acum o gaură. Ce noroc că Mama nu-l putea vedea; oricum s-a prins că s-a întâmplat ceva rău și l-a întrebat ce s-a întâmplat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
spăla vase și am trecut pe lângă el fără să mă observe, pe lângă un coș pus în ușă și afară în curte, sau în ogradă, și l-am văzut pe Gorman mergând iute pe lângă peretele garajului, spre linia de copaci și tufișuri unde începeau câmpurile. Am alergat și eu în paralel, căci aveam un avantaj de vreo zece iarzi și l-am prins în spatele copacilor și aproape că era s-o pățesc căci nu m-a recunoscut și avea un pistol în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
că s-a întâmplat așa, de vreme ce Gorman avea ațintit pistolul asupra lui și era îndeajuns de cowboy să tragă, așa că am simțit că îmi vine să borăsc de groază. Dar polițistul s-a întors, îndreptându-și razele de la far peste tufișuri și am șters-o peste câmp spre un drum de țară, care era la mare distanță de șosea. Cu siguranță că locul ăla era cuibul unui demon: era albastru, cu un sol gloduros, mirosind a păcură, iar în întuneric, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
însera, și luminile electrice și gheața scânteiau; pâlpăiau luminile fabricilor, cu multe ferestre, peste preeriile care se reîntorseseră pe terenurile unde fuseseră demolate clădiri, o iarbă de iarnă ce scotea capul de sub zăpadă și se învălătucea și îngheța în mici tufișuri create de vânt. Și fierberea geroasă a lacului, albastră; și derapajul constant al șinelor de cale ferată, care coborau în întuneric. M-am dus la librăria Carson, pe Wabash Avenue, la raionul de cărți de la parter, cald și plin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
se împută treaba. Am înhățat pachetul cu legitimații necompletate și am luat-o la picior spre Northumberland; era o clădire imensă, cu galerii înflorate și copertine romane ce fluturau până la al treizecilea etaj și priveau în jos înspre ulmii și tufișurile verzi, ca niște steaguri, ale Parcului Lincoln. Am oprit acolo într-un taxi Checker. Nu era nici un portar la ușă; clădirea strălucea de la armele de aramă ce se conturau pe scuturile plasate pe ambele laturi și de la cele patru geamuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
de culcare iar eu am adormit în pantaloni și am fost ca și mort vreo zece ore. Ea mi-a scos ghetele și m-a lăsat să dorm. În următoarea după amiază, fierbinte și strălucitoare, am plecat la Monterrey; copaci, tufișuri, pietre, pe atât de explicite pe cât le putea face scânteierea și condimentul acelei arșițe. Pasărea uriașă, când Thea a scos-o afară, a părut să îmbrățișeze această căldură cu un soi de senzualitate care se trezea. Mă simțeam amețit de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
albastrului. Venind înapoi și plecând din nou, s-a ridicat la o mare înălțime și a rămas acolo în așteptare. Thea a sărit jos pe pământ și a înhățat parul de la băiat. El nu făcea decât să-l treacă prin tufișurile stufoase și să rupă cu el flori splendide de un roșu sângeriu, care cădeau în țesătura ferigilor, și striga: „Ya viene!“ O iguana a fugit în jos pe pietre. Caligula a văzut-o și s-a luat după ea. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Și acum descoperă că în întreaga suburbie în care locuiește, el e singurul care habar n-avea de asta. Căci cei doi fuseseră văzuți în mașină, pe care o parcau prin toate locurile din vecini. Și în pădure, și în tufișuri. Și adevărul îl lovește în moalele capului. „Cine dintre voi a văzut această casă în zilele ei de glorie? Și cum o vedeți oare acum?“ Bietul om. Mi s-a rupt inima pentru el. Lumea începe să-i spună „Dă-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
S-o șterg repede la mare, cine știe, poate și azi e acolo și, cum e tare devreme, poate-l prind singur să mă uit și eu la el... Zis și făcut. Nu era departe casa noastră de mal. Printre tufișurile verzi crescute cine știe cum pe nisip, m-am apropiat încet-încet. Ia te uită ! Am noroc ! Chiar era acolo ! Stătea singur, pe mal. Se uita cum răsare soarele. Ceața dimineții ascundea munții de cealaltă parte a mării (așa-i spuneam toți : "mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
că pe florile mele a întins Maica Domnului scutecele Lui Iisus ! De aceea parfumul meu e așa de prețuit", spuse rozmarinul. Când, într-un târziu, zarva se mai potoli (fiindcă ieșise Luna), în lumina argintie toate florile au văzut pe tufișul de salcâm picături mari de rouă, care lunecau ca niște lacrimi mari, tăcute, pe pământ. Și se făcu tăcere. "Din ramurile mele s-a făcut o cunună suspină sărmanul tufiș. M-au ales pentru spinii mei, nu pentru florile mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ieșise Luna), în lumina argintie toate florile au văzut pe tufișul de salcâm picături mari de rouă, care lunecau ca niște lacrimi mari, tăcute, pe pământ. Și se făcu tăcere. "Din ramurile mele s-a făcut o cunună suspină sărmanul tufiș. M-au ales pentru spinii mei, nu pentru florile mele. Și acum port pentru totdeauna crima pe care n-am vrut s-o fac. M-am uscat atunci de durere, dar spinii înțepau mai tare și, odată cu viața mea, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Nu Mă uita". Iar buna mea, când a privit cu ochii ei albaștri în sus, a văzut cerul deschis și pe cel căruia I se spune Iisus cum așeza la picioarele Tatălui Său cununa de spini. Vezi tu, îi spuse tufișului spinos, toate florile merg în Rai dacă nu-L uită pe El." Apoi oftă și spuse : "Pentru oameni e mai ușor să nu uite lor le-a dat Tatăl din Cer și minte, și memorie, și voință, le-a dăruit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ție! Uite, eu n-am treabă cu soarele, dar pot să mă răsucesc odată cu vântul și, așa cum mă vezi, pot merge cu vântul și să prind rădăcini acolo unde mă duce el !" Chiar așa ! Când și de unde apăruse?! Era un tufiș țepos, verzui-alburiu, ca o mică minge, iar din frunzele terminate cu spini mici se înălța, ici și colo, o tulpină subțire, verzuie, cu dungi fine, albe, care urcau până sus, la ceea ce ar fi putut fi o floare albastră, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
La lumina ei, jaguarul de piatră apare feroce și surprins. mit și istorie În Grecia e inutil să faci un drum spre Olimp. Muntele e gol, la discreția vântului și a excursioniștilor. Pan, cu picioarele lui de țap, a părăsit tufișurile și s-a adăpostit în muzee, iar ca să auzi râsetele icnite ale lui Dionysos trebuie să-l recitești pe Nietzsche. Poate că noaptea, pe culmile Olimpului, se reîntorc uneori stafiile zeilor invocați de Homer, dar dimineața muntele e pustiu. În
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
fără vânt și prin ușa deschisă îi percepeam liniștea concretă. Eram izolați ca într-un mormânt. Apoi, semnalată doar de un contur negru estompat, ca într-o pictură chinezească, am văzut o mierlă zburând spre cuibul ei ascuns sub un tufiș; și-a întors capul spre noi și a pornit tăcută mai departe zburând aproape de covorul de zăpadă. În ultimele raze ale amurgului i-am zărit ochiul și ciocul portocaliu. „Mierloiul negru și glumeț Cu ciocul lui gălbui...“ — Citatul tău se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
o muncă de înaltă calitate, și care locuia la numărul 3 din Blanch Cottages, văzu cu uimire un bărbat care se opri și culese un instrument contondent (așa îl percepu ea, care era o pasionată cititoare de romane polițiste) din tufișul ei de brebenel. Începu să-și caute cu înfrigurare ochelarii, pentru a descoperi în Ennistone Gazette dacă se comisese pe undeva vreo crimă. Fiind mioapă, nu-l recunoscuse pe George. Dacă l-ar fi recunoscut, ar fi fost și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
aveți dreptate. — Și lucrurile - parc-ai vorbit de iubirea față de lucruri - asta cum vine? — Orice poate fi o taină - poate suferi o prefacere - ca pâinea și vinul. — Ce, de exemplu? Copacii? — O, copacii, da - copacul ăsta... Treceau tocmai pe lângă un tufiș de păducel, care nu putea fi numit copac și care-și etala mugurii verzi, pulsând de viață, printre spinii lucioși, robuști. — Frumusețea naturii! comentă John Robert. Din nefericire, eu sunt insensibil la ea. Deși ar putea avea importanță, alcătuind un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
islazului prin gura zidită a unui tunel, iar înspre partea orașului cobora din ce în ce, până la pasajul de nivel de lângă gară. Continuau să cadă stropi rari de ploaie și părintele Bernard observă picături strălucitoare perlând petalele primulelor, ierburile agățătoare, tufișurile spinoase de păducel, frunzele de rostopască și dantelatul hasmațuchi, rugii de mure și tufele de măceș. Deodată se auzi un zgomot târșâit, prăvălit, de parcă un tren fantomă ar fi apărut din tunel sau de parcă unul dintre demonii lui John Robert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]