8,428 matches
-
comisese "sacrilegiul" de a atrage prin valoarea unui proiect respectul și colaborarea Consiliului Europei ceea ce însemna, conform gazetei menționate și deci a Guvernului care o patrona, o "diluare a specificului românesc", altfel spus un fel de "vânzare de țară" care tulbura "liniștea" noastră. Se regăsesc în această atitudine doar două dintre conceptele care au dat originalitate regimului Iliescu, dar care au contribuit din plin la menținerea României ani buni într-o stare de așteptare în relația cu Europa. Dacă am stăruit
Muzeul de luat acasă by Domnița Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8802_a_10127]
-
oameni. Cabinetul ăsta are rolul de a-i trage pe oameni de mânecă și de a le spune Ťfiți atenți că trăiți în timp, că el este ritmat de sărbători și dacă nu mai țineți sărbătorile atunci începe să se tulbure totul, fiți atenți cu obiectele care vă înconjoară. Ele îmbătrânesc și morť." Generoasă, simțea mereu nevoia de a dărui, în special tinerilor: "Eu am căpătat atîta în viața mea de la alții, încît port un fel de povară a lucrului primit
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8801_a_10126]
-
a simțit dator să o execute în semn de admirație față de Colonel. Doamne, cum stăpînește cuvîntul și sensurile lui, și ritmul, și tăcerile. Ivan Ilici înțelege că moare... viața, filosofia și abisul. Înțelepciunea. Și vocea lui Victor Rebengiuc care mă tulbură. Și marinarul lui Baltazar Baltazarovici Jevakin! M-am dus de vreo șase ori ca să văd scena intrării lui în "Căsătoria". Acolo e nemărginitul duioșiei viguroase a veșnicului pretendent codoșit de-a pururi. Fără succes. Eu m-am îndrăgostit de el
Despre Victor Rebengiuc by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8821_a_10146]
-
de trăsături individuale, intrând în aceeași sarabandă a replicilor și gesturilor absurde ca și naratorul. Uneori, din conversații aparent lipsite de sens se ivesc posibile răspunsuri la obsedanta întrebare "cine sunt eu?": Am înțeles atunci că pe femeia aceea o tulbura vanitatea câinilor și m-am simțit ca un dulău care, privindu-se în oglinda de la cuier, se descoperă din întâmplare bărbat." Dialogul cu vânăta este de-a dreptul savuros, prin amestecul de seriozitate mimată și de umor absurd, demonstrând, o dată
Un picaro al lumii dezvrăjite by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/8825_a_10150]
-
să afle autoarea de la noi, că România literară nu este și n-a fost niciodată, ziar ci revistă literară săptămânală. Hai să vedem cum sună Nemurire: Tăcerea mi-e amară/ Când ești în preajma mea,/ Mă împiedic de un vis.../ Mă tulbură, o stea.// Mă uit, privesc și cerul/ Și caut să-l întreb,/ - Mă-ncearcă iarăși dorul/ în preajma ta, Caleb?// Dulceața morții învie/ în sufletul pierdut/ în gânduri și abise/ Și trupu-n așternut.// Și moartea și iubirea/ Sunt ale vieții vămi
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8829_a_10154]
-
a castelului unde cuibul de nobili trăiește amurgul unei lumi într-o splendidă amenzie care amintește întrucîtva de lordul Darlington și de Rămășițele zilei (1993) al lui James Ivory după romanul lui Kazuo Ishiguro la lumea construită fantast a copilului tulburat de "ororile" unei sexualități devoalate destul de abrupt, sau la fresca războiului într-un longplan care se închide cu scena unei idile confecționate pe marele ecran pe pînza căruia se află proiectată umbra soldatului Robbie ca o fumegoasă apariție din teatrul
Ultima noapte de dragoste... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8848_a_10173]
-
de comeraj. Spre a nu mai vorbi de aprecierile frecvent stînjenitoare, de nu chiar "infamante" la adresa "apropiaților" și nu numai. E verosimilă judecata sintetic-sapiențială a lui Mircea Zaciu cu privire la jurnalul scriitorului surghiunit la Paris ("un asemenea document uman riscă să tulbure multe conștiințe, să pună semne de întrebare cu privire la identitatea noastră, la probitatea noastră"), însă vorbele acestea nu au cumva un efect de bumerang?
Seductia dialogulu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8887_a_10212]
-
rînd modul cum a înțeles să-și pună viața în slujba acestui scop. Scopul lui Kaczyinski nu a fost să distrugă instituții și să omoare niște oameni pe care nici măcar nu-i cunoștea personal, nici să semene spaima și să tulbure ordinea publică, ci scopul lui a fost ca, atrăgînd atenția asupra lui, să capete suficientă notorietate pentru ca apoi, pe baza sinistrei faime dobîndite, să poată publica un text al cărui mesaj credea că va fi providențial. Așadar, Kaczynski a omorît
Cazul Unabomber by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8906_a_10231]
-
la controlul complet al gîndirii și comportamentului oamenilor. Și că nimeni nu poate scăpa din această menghină dacă consimte să se lase prins în angrenajul societății consumiste. Spuse ca atare, ideile nu sunt noi și nici nu au darul de tulbura pe cineva. Cel mult ar putea fi interpretate ca încă un atac la adresa establishment-ului american. Dar nu ideile ca atare impresionează la Kaczynski, ci prelungirea lor în viață. Cu alte cuvinte, pe cît de modest este teoreticianul, pe atît
Cazul Unabomber by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8906_a_10231]
-
căzut victimă unui coleg celebru pentru talentul lui de a face mișto. Neștiind cum să reacționez, am cerut sfatul unui prieten comun. "N-ai ce face, mi-a răspuns acesta. Nu te poți pune cu bășcălia." Fermitatea verdictului m-a tulburat și m-a pus pe gânduri. în mod evident, nu mă conformasem de prea multe ori în viață acestei înțelepciuni. Ba, dacă ar trebui să-mi rezum simplificator existența, aș fi obligată să recunosc că nici paginile, nici faptele mele
Bășcălia la români de la salvare la sinucidere by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/9798_a_11123]
-
ce se străduiește a se struni, a se rosti economicos, în ascuțișul unor însemnări succinte: "Potcovit cu luna/ Purtînd stelele-n coamă/ Luceferii-n ochi/ Răcorile-n nări/ Iar liniștea pe copite/ Roibul negru/ Galopează peste noi/ Spre-a nu tulbura/ Apele somnului" (Pastel de iarnă). Imaginile converg însă, în pofida abrevierii lor, într-un dinamism ce dă pe dinafară, precum o fiertură în clocot: "Copacii/ Aceste/ Revoluții vegetale.// în mine fierb ochii/ Adînci violenți/ Ai pămîntului.// Cu lacrimi de foc/ își
Poeţi din Nord (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9903_a_11228]
-
Sullivan, sau The Talented Mr. Ripley (Talentatul domn Ripley, 1999) al lui Anthony Minghella, ea poate fi luată nu doar din filmul omonim, unde joacă rolul de traficant de identități, criminal etc., dar și din alte filme unde i se tulbură identitatea, precum Bourne Identity (Identitatea lui Bourne, 2002) remake după un film cu Richard Chamberlain. Și Leonardo DiCaprio făcuse pe impostorul într-un film cu totul special al lui Steven Spielberg, Prinde-mă, dacă poți (Catch Me If You Can
Băieţi buni, băieţi răi by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9904_a_11229]
-
aplecați înăuntru/ asemenea femeii ce-așteaptă/ s-aducă pe lume un prunc" (ibidem). în planul poeticii, o similară, înfiorată adăstare a verbului ce va să vină: "busuiocu-și culcă după culmi cununa/ luminîndu-i umbra rugătoare-n sus/ luciul lunii luntrii lunecînd/ tulbură cuvîntul care nu s-a spus" (U 49). în locul unei personalizări, al gestului de curentă restrîngere la sine, autorul preferă a plonja în anonimat, contopindu-se cu peisajul obiectivității. E un soi de complicitate cu ambianța ce concomitent îl rănește
Poeți din Nord by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9917_a_11242]
-
Mignon (Marioara, c??orit?cu regele Alexandru al Iugoslaviei), "gr?unică" i veselă Mignon, radioas?dup?ce-l nate pe Duan-Petru. Prin contrast, Elisabeta, soia Regelui George al Greciei, este "ar?oas? cu o privire mai degrab?crud?.. O fiin?tulbur?oare, misterioas?i bine f?ut?că s?i ?nebuneasc?pe b?băi." Ajunge s?i suceasc?mintea p??i cumnatului ei, Regele Alexandru. Are o pasiune boln?icioas?pentru smaralde i face destul de frecvențe crize de isterie. ? viaa public
Bucuriile și durerile unei regine by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/9915_a_11240]
-
demonice. "Mă trec fiorii", "mă clatin de silă", "când nu mai pot de frică", notează tot așa, en passant, Constantin Acosmei, creând o senzație aproape fizică a Răului tatotant. Mai târziu, ochii aprinși ai diavolului vor scăpăra în întunericul compact, tulburat de o tuse convulsivă: "(întind mâna iau de pe calorifer o/ baterie veche de lanternă pun limba/ pe lame și mă gâdilă curentul slab// prind între degete o șuviță murdară/ din părul încâlcit o pârlesc cu țigara/ la rădăcină și apoi
Scrisoarea unui provincial by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8934_a_10259]
-
pe care ditamai Patriarhia o consideră primejdioasă. Pentru a-și dovedi vigilența, mai-marii BOR invocă, subtili nevoie mare, "Legea nr. 489/ 2006, privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor". Ce are această lege cu traducerea de la Polirom, doar mințile tulburate de fanatism ale funcționarilor de la Patriarhie pot spune. A cerut Salman Rushdie credincioșilor să nu-și mai practice religia? S-a opus el libertății credinței? A negat în vreun fel "regimul general al cultelor" din România? Ridicolul de care s-
Versetele patriarhale by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8927_a_10252]
-
produs. O profesie a proprietății private. Cu înclinații spre stânga și spre dreapta într-un demers paradoxal, căutând tresăririle ființei umile și exprimând identități dintre cele mai generoase (limba, geniul, națiunea...). Exigențele capitalismului barbar nu modifică realitatea, ci, eventual, o tulbură. Piața tulbură, dar nu învinge o realitate totuși infailibilă. Ea, piața, se insinuează în raportul scriitorului cu cititorul. Dar cerințele pieței nu sunt întotdeauna și cerințele cititorului, care este și el derutat de multe ori, abătut de la exigențele proprii. Nici
Scrisul nu este un simplu produs de piață by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/8977_a_10302]
-
profesie a proprietății private. Cu înclinații spre stânga și spre dreapta într-un demers paradoxal, căutând tresăririle ființei umile și exprimând identități dintre cele mai generoase (limba, geniul, națiunea...). Exigențele capitalismului barbar nu modifică realitatea, ci, eventual, o tulbură. Piața tulbură, dar nu învinge o realitate totuși infailibilă. Ea, piața, se insinuează în raportul scriitorului cu cititorul. Dar cerințele pieței nu sunt întotdeauna și cerințele cititorului, care este și el derutat de multe ori, abătut de la exigențele proprii. Nici acestea nu
Scrisul nu este un simplu produs de piață by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/8977_a_10302]
-
de salvare/ urcă treptele albe acum -/în urma lor timpul/va apăsa pe butonul sticlos al soneriei". Nichita Danilov: "Aburi ușori vor pluti/ în semn de întrebare/ și în loc de răspuns/ se va risipi peste lac/ un stol ciudat de lebede seara/ tulburându-mi amurgul și apa,/ nu chipul". Ion Mureșan: "De-a lungul mâinilor treacă privighetoarea roșcată,/ umble nestânjenite prigoria, neagra/ și lacoma mierlă, printre cearșafuri,/ salte peste capul meu păunul și gaița,/ și ciocârlanul încâlcească-și picioarele/ în părul capului". Ioan
Optzecismul pe înțelesul tuturor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8980_a_10305]
-
cu certificarea directorului". Joi 27 martie a atacat, în felul lui, tema zvonurilor care circulau, se pare, cu mare intensitate în lipsa unor canale libere de vehiculare a știrilor. Și a constatat: "Rostogolit în urechi și din gură, zvonul ajunge să tulbure piața și să creeze adesea o atmosferă dăunătoare intereselor Statului. Pentru că dacă un eveniment petrecut cu adevărat trăiește atâtea ceasuri sau atâtea zile și pe urmă moare - zvonul, dimpotrivă, stăruie, capătă suprafață, adâncime și uneori înțeles". Iar cititorii puteau trage
Un scriitor uitat: Mircea Damian - Cum a scris Celula Nr. 13 și Rogojina by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8965_a_10290]
-
germanic medieval), i se subordonează cu luciditate și spirit critic, își duce gândurile până la capăt, atât la modul descriptiv, cât și interpretativ. Nu iese, decât rareori, din orizontul medieval și nu-și permite aventuri speculative înspre actualitate, pentru a nu tulbura ordinea și ierarhia ideilor. Abia dacă putem sesiza, în toate cele 414 pagini ale tezei (în varianta publicată acum în volum), patru-cinci ieșiri din perimetrul medievalității, înspre romantism sau modernitate. Orlando Balaș nu iese din rigorile tematice și stilistice ale
Un tânăr germanist by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8984_a_10309]
-
de către autoritățile comuniste, cine și de ce l-a asasinat pe profesorul Ioan Petru Culianu. Chiar dacă, în general, lucrurile sunt cunoscute, Andrei Oișteanu are inteligența de a oferi subtilități de interpretare care modifică într-o oarecare măsură tabloul de ansamblu și tulbură șablonul de gândire. Se speculează foarte mult pe seama adeziunii lui Mircea Eliade la Garda de Fier, dar se uită adesea că, spre deosebire de fascism și nazism, ideologia acesteia a avut o consistentă componentă creștină. Precizarea este în măsură să lumineze simpatia
Din nou despre Eliade și Culianu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9079_a_10404]
-
de dragă simultan antropologilor și criticilor literari, se arată străină de metoda practicată cu lentoare de gigant aici. De la începutul editorial și până la finalul biografic mult prea timpuriu, Sorin Stoica rămâne, în linii mari, unul singur. Neschimbat și greu de tulburat. Sinceritatea, jocul de-a povestea, pofta nebună de a spune totul, raportarea la câteva personaje-blazon, finul umor bărbătesc sunt câteva din mărcile certe ale autorului Limbii comune. Iar consensul recenzenților în a le depista și expune, la fiecare nou, neașteptat
Același Sorin Stoica by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9073_a_10398]
-
jocului de lumină, singurul element care îi construiește portretului un oarecare profil psihologic, sînt privirile sau, mai exact spus, plastica ușor exaltată a ochilor. Însă și acest element rezumă întreaga viață interioară la o stare de uimire blîndă, care nu tulbură și nici nu distorsionează. în partea inferioară a portretului, în regiunea gîtului și a umerilor, compoziția este susținută plastic printr-o suprafață mai amplă de alb și o pată puternică de negru care sprijină întreaga arhitectură formală și cromatică a
Portretul și autoportretul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9087_a_10412]
-
mii de leghe de concepția noastră contemporană. De însemnătate nu este să trăiești pur și simplu, ci să trăiești demn, iar demnitatea presupune puterea de a privi lumea cu luciditate. Nici o amăgire și nici o urmă de nadejde nu trebuie să tulbure judecata unui stoic. Din acest motiv, speranța e o formă de lașitate. Ea te îndeamnă să te eschivezi din fața realității prin subterfugiul lesnicios al evaziunii sentimentale. Sperînd, îți găsești în imaginație o supapă prin care să fugi de o fatalitate
Un chietist destoinic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9114_a_10439]