3,788 matches
-
În perioada în care a fost sufletul Cercului și al Revistei, Nego era un veritabil dandy, estet și gay ireductibil, îmbrăcat extravagant, cu o pelerină mov care atrăgea atenția, surâzător și anxios, de o veselie nepăsătoare la mediul tot mai tulbure al epocii. Critica tinereții lui e deopotrivă puristă și estetă. Cel dintâi studiu este Poezia lui Eminescu, scris la începutul anilor 1950, dar publicat abia în 1968. Este, probabil, interpretarea cea mai originală și discutabilă a poeziei eminesciene. Sunt, firește
Veșnic tânăr și ferice by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4415_a_5740]
-
de gardă o dedicație ciudată pentru unul dintre cei mai buni prieteni ai protagonistului. Curând se va dovedi că întâmplarea cu pricina nu este decât un pretext, rama unei narațiuni plasate cu aproape 20 de ani în urmă, în perioada tulbure ce a precedat cel de-Al Doilea Război Mondial. În chip surprinzător, romanul reunește toate personajele din Umbra vântului și Jocul îngerului, dezvăluind legături pe care cititorii nu le puteau intui și trasând biografii spectaculoase. Din punct de vedere al
Două traduceri by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/4426_a_5751]
-
alor tăi! Îți scriu niște ritmuri rimate. Ce-mi cam bat în auz de când ne-am despărțit: Mi-e tâmpla încă fierbinte și ochii Încă-mi scânteie prelung în orbite și fața mi-e neagră de privirile tale și mâinile tulburi, tâmpite. Cum să îți spun? Tu ești prima furtună Ca un trăznet ivită în sufletul meu Prin fiece umbră plăcută, pe stradă trecută Sufletul meu sincer te cheamă mereu. Îți repet. Tu ești o fată gravă. Celeia care ești mă
Întregiri la biografia lui Ioan Alexandru () [Corola-journal/Journalistic/4429_a_5754]
-
de exemplu, ochii tăi sînt negri. Meritul tău poate fi acela, și numai acela, de a fi responsabil moral de darul pe care, nu se știe de unde, l-ai primit. Nu-ți bate joc de el. Oricum, dacă îl ai, tulburi destul lumea cu el. Deși știi că talentul este un dar pentru care ai plătit, plătești și vei plăti scump, primește-l, ai grijă de el și - făptuiește. Dacă ești scriitor, scrie. Adică, scrie mult și bine. 9. Coboară adînc
Decalogul by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/4643_a_5968]
-
Orice încercare de a înțelege motivațiile detectivului presupune, prin urmare, decodarea, declasificarea și interpretarea evenimentelor și a situațiilor pe care le putem doar ghici - de vreme ce detectivul hard-boiled, asemeni cowboy-ului din preerie, descinde dintr-un trecut vag, evoluează într-un prezent tulbure și pare să nu aibă niciun viitor. Pentru Sean McCann, preistoria lui Philip Marlowe e destinată să explice faptul că narațiunile care-l au drept protagonist ilustrează un anumit tip de aspirație romantică - sau poate o reverie sentimentală moștenită de
Detectivul Marlowe by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4381_a_5706]
-
se întâmplă cu ei în clipa asta? Nu pot să știu, nu pot să merg în odăile lor ca să văd că încă respiră sau gem, a sunat oare telefonul ca să mă anunțe nenorocirea ori a fost doar sunetul visului meu tulbure? Ca să mă anunțe că nu mai sunt în viață, că au fost expulzați din timp, ce s-a întâmplat, și cum aș putea să-mi dau seama dacă nu cumva Luisa a format numărul meu chiar în clipa aceea ca să
Javier Marías - Chipul tău, mîine. Dans și vis () [Corola-journal/Journalistic/5747_a_7072]
-
un firesc care este numai al vârstei inocenței, o întoarce pe dos și-i cotrobăie, cum spunea Jean-Pierre Richard, „pivnițele”: „dar ce ochi mai limpede ca al meu vede lumina în sine,/ cu venele ei negre gata să plesnească,/ mai tulbure ca o placentă aruncată la gunoi,/ mai grea ca mercurul când fată icnind,/ și-atunci când o vede, care ochi trebăluiește/ în jurul ei ca în jurul unei căldări de asfalt?/ cu un ochi ca al meu nu vezi lumina luminând,/ în schimb
Ioan Es. Pop în ediție completă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5757_a_7082]
-
În cazul în care Statele Unite ar pierde statutul de cea mai mare economie a lumii, așa cum susține, FMI, în detrimentul Chinei, perioada imediat următoare ar putea fi marcată de conflicte de proporții, ori aurul este cea mai lichidă rezervă în "vremuri tulburi sau chiar mai rele”, relatează portalul MarketWatch, potrivit Mediafax. Rusia și-a crescut de peste două ori rezervele de aur în ultimii cinci ani, deoarece Vladimir Puțin, profitând de criza financiară, a creat, într-un termen relativ scurt, a cincea mare
Precauție: Rusia strânge aur pentru vremuri tulburi () [Corola-journal/Journalistic/57606_a_58931]
-
fără scrupule că Puțin, un om care a furat un inel de Super Bowl de la proprietarul New England Patriots, Bob Kraft, când aceștia s-au întâlnit în urmă cu câțiva ani în Rusia", susține Arends, care precizează că, ”în vremuri tulburi sau chiar mai rele”, aurul este cea mai lichidă rezervă. În acest context, jurnalistul notează că evenimentul cel mai important al timpurilor noastre nu este falimentul guuvernului spaniol, ci adeverirea calculelor FMI, potrivit cărora, până în 2017, SUA, care au dominat
Precauție: Rusia strânge aur pentru vremuri tulburi () [Corola-journal/Journalistic/57606_a_58931]
-
sub al cărei efect trupul ei se dăruia mângâierilor studentului slovac, în timpul dansului. Era pentru prima oară în viață când se săruta cu o femeie și tot prima oară când se ducea cu un alt bărbat, după Besfort. Un sentiment tulbure de teamă nu-i dădea voie să se concentreze. Gândul că evadarea aceasta în amintiri nu era un semn bun nu-i dădea pace. Se spune că înainte de o despărțire te năpădesc amintirile. Știa, dar nu avea ce face. Teama
Ismail Kadare - Accidentul () [Corola-journal/Journalistic/5548_a_6873]
-
trece în cadența expresiilor, talentul lui neținînd de estetica cuvintelor, ci de tensiunea pe care le-o imprimă. E cazul rarisim al unui logician care fascinează printr-o strictețe de tip rapsodic, forma lapidară a intuițiilor avînd ceva ominos și tulbure, de duh coborît în străfunduri periculoase, de unde și senzația că asiști la o procesiune de revelații subtile. Vocabularul îi este elementar pînă la sărăcie lexicală și sînt fraze a căror stîngăcie, dacă nu ar purta semnătura lui, ar suna stînjenitor
Spiritul anancastic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5557_a_6882]
-
exponate, manuscrise și prime ediții, organizatorii au încercat să răspundă la o serie de întrebări legate de rolul jurnalelor în viața și opera unor artiști. Ce reprezintă ele? Un leac pentru singurătate? Un adăpost al gândurilor intime într-o lume tulbure? O sumă de eboșe pentru lucrări finisate?... Sunt ele cu adevărat private sau au fost concepute ca un mesaj către lume?... Când devine un jurnal o operă de artă în sine? Inaugurată tot la sfârșit de ianuarie, „Manierism și modernism
Morgan Library: arhitectură, colecții, expoziții temporare by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/5686_a_7011]
-
Gellu Dorian Cu douăzeci de ani în urmă lua ființă la Botoșani Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu”. O inițiativă care se impunea întrun context nu tocmai favorabil pentru mai nimic. Totul părea tulbure, incert. Pînă cînd și democrația recent instaurată devenea dintr-una așteptată într-una „originală”. Însă lucrurile trebuiau să intre într-o normalitate. Și una dintre căile ce duceau spre aceasta era și consacrarea unui brand național care să se impună
Colecția „Poeți laureați ai Premiului Național de Poezie «Mihai Eminescu»“ by Gellu Dorian () [Corola-journal/Journalistic/5826_a_7151]
-
et studio, și apoi CNSAS, firește, și președintele României, de care „nu vă jenați să stați aproape”. Logica asocierii îmi scapă. Cum ne asumăm trecutul, am văzut. , iată o întrebare încă nepusă. „Oare să fiu din nou profet în vremuri tulburi?” se întreabă Nicolae Breban, la sfârșitul scrisorii, cu o candoare paranoică. E, se pare, mai simplu să arunci răul în spatele timpurilor decât să-ți asumi răspunderea faptelor tale. Timpurile, tulburi sau nu, nu-l scutesc însă pe Nicolae Breban de
Cum ne asumăm prezentul by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5569_a_6894]
-
încă nepusă. „Oare să fiu din nou profet în vremuri tulburi?” se întreabă Nicolae Breban, la sfârșitul scrisorii, cu o candoare paranoică. E, se pare, mai simplu să arunci răul în spatele timpurilor decât să-ți asumi răspunderea faptelor tale. Timpurile, tulburi sau nu, nu-l scutesc însă pe Nicolae Breban de lașitățile trecute și nici de neonestitatea prezentă. Vicepreședinte al USR în legislatura 2001-2005, când s-a mulțumit să-și încaseze conștiincios indemnizația, fără vreo altă contribuție, membru al Consiliilor din
Cum ne asumăm prezentul by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5569_a_6894]
-
avea să rămână postumă și nedefinitivată, Baudelaire și experiența abisului... Note confesive, corespondență, amintiri ale unor oameni apropiați (Ștefan Lupașcu, Cioran, Claude Sernett, José Corti, Jean Lescure...) reconstituie cadrul biografic și de laborator scriitoricesc al lui Fondane din acei ani tulburi, de ferventă căutare a unui adevăr propriu, a unei identități ce se regăsește tot mai mult în condiția dramatică a emigrantului evreu („tu erai evreu, Ulise”...) și a tuturor persecutaților sorții din vremuri de cumpănă. Reflecțiile asupra poeziei, readuse acum
Cu Benjamin Fondane dincolo de Istorie by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/5570_a_6895]
-
chiriei. Al nefireștii întâlniri dintre precaritate și adăpost. Povestea echivocă a Emiliei și a lui Fred, cel care răscumpără o indiscreție grosolană printr-una și mai greu de priceput, este, mutatis mutandis, un Decameron bucureștean. Afară e torid, înăuntru e tulbure. Cele două sărbători sunt momente de schimbare, de cotitură, în statutul locativ, să zic așa, și în viață, nu mai puțin. Fred ține să se mute la casa lui în ajunul Sfântului Gheorghe, operațiune pe care i-o încredințează nu
Sf. Gheorghe și Sf. Dumitru by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5577_a_6902]
-
duce cu el morții noștri tineri și ne ia până la urmă pe toți”. Marta Petreu a scris o carte cutremurătoare, sumbră ca vuietul Apocalipsei, cu puternice și minunate descărcări de electricitate stilistică, stenică, totuși, prin luminozitatea iubirii, întrevăzută pe cerul tulbure al romanului, înroșit de sângele morților evocați și negru de smoala câinoșeniei. A omului și a destinului.
La Judecata de acum by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/5594_a_6919]
-
de management. Prin urmare, mă aștept ca la final de an să fiu remunerat cu suma respectivă, rezultat al muncii depuse", a precizat Bădescu. Poșta Română poate fi redresată, spune Bădescu Motivul unei astfel de decizii este dat de contextul tulbure prin care trece organizația și trebuie interpretat în sensul de putere a exemplului, "în momentul în care ești nevoit să ceri echipei sacrificii", în condițiile în care Prioripost are o cotă de piață de 2-3%, spre deosebire din cele din
Caz unic în România: 1 euro, salariul cerut de un manager by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/50965_a_52290]
-
duc la autoextincție. E binecunoscut rolul departamentelor de engleză din marile universități occidentale în conceptualizarea și organizarea practică a așa-numitei „corectitudini politice”. Ca orice concepție extremistă, și aceasta s-a răspândit cu viteza fulgerului. Mințile leneșe, pescuitorii în apele tulburi ale ideologiei și, în general, „progresiștii” de toate orientările găsiseră un drapel sub care să-și adune frustrările. Perversiunea maximă (și mortală) a acestei molime e că a încurajat, în numele luptei crunte contra capitalismului, eliminarea centrului de rezistență împotriva unei
Spectacol pentru doi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5482_a_6807]
-
se regăsesc numeroși foști membri PSD. Cristian Diaconescu a plecat din PSD după Congresul din februarie 2010 la care a candidat la președinție și la care Victor Ponta a fost ales la șefia formațiunii. Diaconescu a părăsit PSD în circumstanțe tulburi legate de o așa-zisă monitorizare a lui de către o anumită grupare din partid. El s-a alăturat apoi grupului format în jurul lui Gabriel Oprea, fost lider PSD, care a pus bazele UNPR alături de alți pesediști cu state vechi. UNPR
Băsescu i-a numit pe Diaconescu și pe Drăgoi consilieri prezidențiali () [Corola-journal/Journalistic/44917_a_46242]
-
în formă umană (cu acel infailibil instinct meditereanean al formei, despre care Mircea Eliade vorbește atât de convingător), în materie deci! - conform epifaniei finale. O materie mântuită însă, purificată în matricea marmurei, printr-o metanoia datorată soarelui care transmută mentalul tulbure în lumină. Cu acest prilej, iubita moartă, Salomea, renaște, grație devoțiunii Lale și a lui Stratis, într- o vedenie copleșitoare, suficientă spre a sfârși apoteotic romanul însuși. „Personajul acțiunii este Acropole. Ceilalți sunt marionetele ei”, precizează autorul (p. 34), pentru ca
Yorgos Seferis și romanul unei resurecții în spirit by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4514_a_5839]
-
mici sau mai mari trimise de diverși scriitori în sprijinul discursului lui Nicolae Ceaușescu. Nichita Stănescu vorbește, de pildă, despre „discursul plin de fermitate, de înțelepciune și de noblețe al tovarășului Nicolae Ceaușescu”. (...) Singurul care scrie neabătut, în aceste vremuri tulburi, în pagina întîi, despre chestiuni strict literare este Șerban Cioculescu în rubrica sa, „Breviar”. Dar alături de rubrica semnată de Cioculescu, fotografia cu Nicolae Ceaușescu începe să fie nelipsită în aceste săptămîni. Așa cum nelipsite încep să fie și comentariile adulatoare la adresa
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/4537_a_5862]
-
și-a iubit țara și poporul așa cum numai un suveran poate și știe să o facă. Personalitatea sa marcantă a inspirat generații de români care au aflat în el un adevărat model de viață și de trăire românească. În vremuri tulburi, așa cum au fost în ultimele două decenii, când poate nevoia obiectivă a unui far călăuzitor ar fi putut să-l împingă spre atitudini politice explicite, Regele Mihai și-a păstrat întotdeauna distanța aristocratică față de politica militantă și s-a rezumat
Firea, către politicieni: Să reflectăm la adevărul Regelui by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/34494_a_35819]
-
metafizice în miezul nihilismului european.” Însă, în vreme ce Dumnezeul lui Nietzsche e mort, Dumnezeul lui Benn este „forma care lasă speranță și nihilismului.” Ce se întâmplă însă atunci când nihilismul astfel înțeles al artistului întâlnește nihilismul Reich-ului preconizat de naziști? Vremurile erau tulburi în Germania și astfel îl vedem pe rafinatul Benn aderând după 1933 la ideologia nazistă, preamărind un regim preocupat, chipurile, de elemente profunde ale artei și care se credea capabil de a crea „omul german interior”. Ceea ce l-a sedus
Gottfried Benn – melancolie și distrugere by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/3450_a_4775]